Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
pag 2
V N
N N V
V
1
2
1 – Suprafaţa topografică;
2 – Suprafaţa Geoidului;
3 – Suprafaţa elipsoidului de referinţă.
O
1
O
1
E E'
O
1 O
pag 4
P
r O'
A
Primul
vertical
E a E'
i
Elipsa meridian O B Elips
o idulu
rorul
E cua
b B'
P'
a OE OE | - semiaxa mare;
EE ' - diametrul ecuatorului;
PP ' - axa de rotaţie;
b OP OP | - semiaxa mică;
r O ' C - raza unui cerc mic;
AB M - Raza meridianului (raza mică de curbură);
AB ' N - raza primului vertical (raza mare de curbură);
ab
= turtirea;
a
a 2 b 2 E = excentricitatea liniară;
E 2 e 2 - prima excentricitate;
a
2
E 2 e | - a doua excentricitate;
b
2
Ca - raza de curbură polară.
b
Diferitele poziţii ale elipsei în rotaţie se numesc elipse meridian, sau
simplu meridiane.
Raza de curbură a elipsei meridian într-un punct oarecare A se notează
cu M. Un plan perpendicular pe elipsa meridian, într-un punct A, poartă
numele de prim vertical (conţine verticala locului) şi va intersecta suprafaţa
elipsoidului după o curbă de rază N – raza de curbură a primului vertical.
Cercul mare (ecuatorial) este de rază a şi cercurile mici (paralele) sunt de rază
r.
pag 5
1.3. SISTEME DE COORDONATE PENTRU ELIPSOIDUL
PĂMÂNTESC UTILIZAT ÎN GEODEZIE.
In Geodezie sunt folosite ca sisteme de referinţă, sistemele globale de
coordonate şi sisteme locale de coordonate.
Din prima categorie fac parte sistemele de coordonate spaţial
carteziene (rectangular rectiliniu) şi sisteme de coordonate geografice
elipsoidice.
z
P
P0
z H
O
x B y
E P0'' P0' E'
G L
x
P'
Fig. 1.4. Sistemul de coordonate.
pag 6
Este un sistem global de referinţă, cu ajutorul căruia poziţia unui punct
oarecare P0 este determinată în raport cu planul meridianului origine PGP |
şi planul ecuatorial EGE | , (fig. 1.4).
B = latitudinea punctului P0 , adică unghiul dintre normala P0O la suprafaţa
elipsoidului de referinţă şi proiecţia ei în planul ecuatorului: ia valori de la 0o la
90o şi poate fi nordică şi sudică.
L = longitudinea punctului P0, adică unghiul diedru dintre planul meridianului
origine Greenwich şi planul meridianului punctului P0, ia valori de la 0o la
180 şi poate fi estică sau vestică.
H = înălţimea punctului P0 deasupra suprafeţei de referinţă dată de planul
ecuatorului.
Pentru elipsoidul pământesc, sistemul de coordonate geografice
elipsoidice BLH prezintă o serie de avantaje foarte importante:
- este un sistem unitar de coordonate pentru întreg elipsoidul şi
permite o serie de simplificări în rezolvarea problemelor
geodezice;
- liniile de coordonate B = const. şi L = const. pe suprafaţa
elipsoidului, sunt chiar liniile cele mai simple şi importante,
adică meridiane şi paralele;
- se defineşte cu ajutorul normalelor la suprafaţa elipsoidului de
referinţă adoptat, ceea ce este important pentru determinarea
deviaţiilor verticalelor geoidului faţă de normalele
corespunzătoare elipsoidice.
Coordonatele geografice elipsoidale (B,L) se deosebesc de
coordonatele utilizate în astronomie , , deoarece acestea din urmă se
referă la suprafaţa geoidului.
E O s P0
E'
P'0 P0(u, )
E O u
E'
P'
Fig. 1.6. Sistemul de coordonate geodezice ortogonale.
pag 8
z
P
b
zB
O a
x
E E'
xB
P'
Fig. 1.7. Elipsa meridian.
pag 9
a) Relaţii de legătură între cele două excentricităţi:
a2 b2 b2 b2
e2 1 sau e 2
1 (1.7)
a2 a2 a2
a2 b2 a2 b2 1
e |2 1 sau 2
|2 (1.8)
b 2
b 2
a e 1
2
1 e|
e 1 | 2
adică e |2
2
(1.9)
e 1 e 1
1
Din expresia 1 e
2
2 , se poate determina excentricitatea a doua
1 e|
funcţie de prima excentricitate:
2 1 1 1 e2 1 e2
1 e| sau e |2
1
e2 1 e2 1 1 e2 1 e2
(1.10)
b) între prima excentricitate e şi turtirea se poate scrie:
2
a b b b b
1 sau 1 sau 1
a a a a
(1.11)
2
dar: 1 2 b 2 1 e 2 sau 2 2 1 1 e 2
a
(1.12)
Deoarece este mic, ridicat la pătrat va fi şi mai mic, adică tinde spre
zero:
e2
sau e 2 2 (1.13)
2
Pentru elipsoidul Krasovski, utilizat la noi în ţară ca elipsoid de referinţă,
plecând de la valorile parametrilor trecuţi în tabelul nr. 1, pot fi determinate
valorile aproximative pentru cele două excentricităţi şi pentru raza de curbură
2
polară c a .
b
1
e 2 2 6.69 10 3 (1.14)
149.15
e2 2
6.74 10 3 (1.15)
e|
1 e 2
c 6399km (1.16)
Valorile riguroase ale parametrilor elipsoidului Krasovski, care se
întrebuinţează în calcule de precizie sunt următoarele:
pag 10
a 6378245m
b 6356863m
0.003352
e 2 0.06693
(1.17)
2
e | 0.006738
c 6399698.902m
z V
Tm
P
E1 O2 E1'
r Tp
G' S M0 S'
O O'1
a y
E G a E'
O1
M0'
x
P'
pag 11
Vectorii V şi Tm determină un plan care intersectează suprafaţa elipsoidului
după o curbă care are centrul de curbură în punctul O1| şi este chiar curba
meridianului ce trece prin punctul M0. Raza acestei curbe se notează cu M.
Vectorii Tp şi V determină un alt plan care intersectează suprafaţa
elipsoidului după curba SM 0 S | , normală la curba meridianului punctului M 0,
cu centrul de curbură în punctul O1, raza acestei curbe este N. Poziţia
punctului M0 poate fi definită atât prin coordonate rectangulare rectilinii
M 0 x, y, z , cât şi prin coordonate geografice elipsoidale , B, L . Pentru
uşurinţă se vor utiliza şi .
Expresiile ecuaţiilor parametrice ale elipsoidului de referinţă pământesc, în
funcţie de coordonatele geografice şi for fi de forma:
x f1 ,
y f (1.18)
,
2
z f ,
3
z
P
M0'
ds
r dz M0
O2
M0'' dr
d
O
y
E E'
O1
P'
r
2
tg 2 a 2 (1.28)
1 e 2
w
c os
s in
(1.35)
1
2
a e
z s in
w
v
pag 14
P
B'
dS
B d
d M
O
y
E E'
O1
P'
a cos a 1 e 2 sin
x şi z (1.46)
1 e 2 sin 2 1 e 2 sin 2
După efectuarea calculelor se obţin valorile derivatelor:
dx
a 1 e 2 sin dz
a 1 e 2 cos
(1.47)
d 3
1 e 2 sin 2 2 d 3
1 e 2 sin 2 2
Înlocuind în relaţia razei mici de curbură, se va obţine:
pag 15
a 2 1 e 2
2 2 2
dx dz
M
2
, dar 1 e 2
sin 2 W (1.48)
d d 1 e 2 sin 2 3
M
a 1 e2 a
c 1
şi 2
1
W 3
, şi deoarece:
w v w 1 e 2 v 2 (1.49)
c c
M
3
1 e '2
cos 3
2
(1.50)
B r C
W
E O
E'
T
S
D
P V
M0
E O R
E'
O'
a)
pag 17
M0
A Z
B
M0'
M M
O1
b)
M0
m s
O
n n
m2
m 2 MZ sau Z
2
(1.56)
2M
În mod similar, considerând elementele geometrice din planul curbei
normale la meridian şi din planul curbei de direcţie se obţine:
pag 18
n 2 2 N Z şi S 2 2 R Z , adică: (1.57)
m2 n2 S2
Z (1.58)
2 M 2 N 2 R
Dacă se raportează elipsa de secţiune la un sistem particular de axe
, atunci coordonatele punctului M0, trebuie să verifice ecuaţia elipsei:
2 2
1 0 (1.59)
m2 n2
dar s cos şi sin (1.60)
s cos s 2 sin 2
2 2
1 0 , înlocuind (1.61)
m2 n2
R R
cos 2 sin 2 1 0 (1.62)
M N
R cos sin 1 M N
1 R
MN M N cos 2 sin 2 N cos 2 M sin 2
M N
(1.63)
M N
R (1.64)
N cos M sin 2
2
R f , (1.65)
Deci raza de curbură a unei curbe de orientare geografică , este în
funcţie de latitudinea punctului ce se determină şi de orientarea geografică.
2
1
2
n
P
pag 19
Fig. 1.14. Determinarea razei medii de curbură.
Ri Ri
Rn i 1 i 1
(1.66)
n 2 R
dacă 0 n ∞
Aşadar Raza medie de curbură într-un punct oarecare pe suprafaţa
elipsoidului de referinţă, se poate determina ca medie aritmetică a razelor de
curbură R , corespunzătoare curbelor ce trec prin acel punct.
1 n
Rm R , pentru n ∞ (1.67)
n i 1
Presupunând că între două curbe vecine există un unghi elementar D
, se poate scrie:
2 R 2
n , iar dacă vom considera R 1 n (1.68)
În condiţiile în care numărul direcţiilor n ∞, d şi se poate
integra expresia razei medii (se trece de la sumă la integrală).
2
1
Rm
2 Rd
0
(1.69)
B
ds
A
M
2
E O 1
E'
O1
P'
Se poate scrie:
B
S A B ds , dar ds M d şi M
a 1 e2 (1.76)
A w3
2 2
S A B Md a 1 e 2 1 e 2
sin 2 3
2
d (1.77)
1 1
pag 21
a b n C n0 a n b 0 C n1 a 11 b1 C n2 a n2 b 2 ... C nn a 0 b n
(1.78)
Dezvoltând în serie după formula binomului se obţine:
1 e 2
sin 2 3
2 3 15
1 e 2 sin 2 e 4 sin 4
2 8
105 6 6
48
e sin
945 8 8
384
e sin ...
(1.79)
Se înlocuiesc puterile liniei trigonometrice sin 2 şi sin 4 ,
neglijându-se ceilalţi termeni, prin liniile trigonometrice ale unghiurilor
multiple:
1 1 1 1 1
sin 2 cos 2 ; sin 4 cos 2 cos 2 2 (1.80)
2 2 4 2 4
3 1 1
sin cos 2 cos 4
4
(1.81)
8 2 8
Înlocuind şi efectuând calculele obţinem:
1 e 2 sin 2 3 2 1 34 e 2 64
45 4 3 15
e ... e 2 e 4 ... cos 2
4 16
15
e 4 ... cos 4 ...
64
(1.82)
Se notează:
3 2 45 4
A 1 e e ...
4 64
3 2 15 4
B= e e ... (1.83)
4 16
15 4
C= e ...
64
Relaţia devine:
1 e sin 2
3
2 2
A B cos 2 C cos 4 ... (1.84)
Introducând relaţia în expresia lungimii arcului de meridian se obţine:
2
S AB a 1 e 2
A B cos 2 C cos 4 ... d (1.85)
1
pag 22
B
S AB a1 e 2 A 2 cc 1 sin 2 2 sin 2 1 sin 4 2 sin 4 1 ...
C
2 4
(1.87)
Formula obţinută exprimă forma generală, dar în practică sunt întâlnite şi
unele cazuri particulare, ca de exemplu atunci când unul din puncte este situat
pe ecuator.
1 0
2
A- este situat pe ecuator;
Ţinând cont de aceste precizări se determină lungimea arcului de
meridian de la Ecuator la un punct oarecare situat pe meridian.
c B
S AB a 1 e 2 A c sin 2 sin 4 ... (1.88)
C
2 4
r
A dl B
E O
E'
N
d O'
pag 23
Fig. 1.16. Calculul lungimii arcului de paralel.
=ct
S2(x+dx y+dy)
dsp
(z+dz +d +d )
dsm
s
=ct
S1(x,y,z)
S2(x+dx ,y+dy,z+dz)
( +d +d )
A=
t( )
=ct
S1(x,y,z)
pag 26
t , ,
1 x 1 y 1 z
ct ; ; (1.108)
E E E
Notând cu unghiul dintre liniile de coordonate generale ct şi
ct , se poate scrie:
cos (1.109)
Înlocuind expresiile cosinuşilor directori se obţine:
1 x x y y z z F
cos ; sin 1 cos 2
EG EG
(1.110)
Condiţia necesară şi suficientă ca liniile de coordonate să fie
ortogonale, adică să se intersecteze sub unghi drept, este dată de F=0, adică:
cos 0 sau sin 1
EG F 2
sin (1.111)
EG
=ct
S2(x+dx ,y+dy,z+dz)
dsp ( +d +d )
=ct
S1(x,y,z)
pag 27
EG F 2
sin
EG
Înlocuind în expresia lui ds, se obţine:
1
dS EG EG F 2 dd EG F 2 d d (1.114)
EG
În cazul unui sistem ortogonal de coordonate este îndeplinită condiţia F=0,
adică dS EG d d , iar pentru elipsoidul de rotaţie terestru: N 2 E şi
r2 G
dS Md rd M N cos d d
(1.115)
Dacă suprafaţa terestră se aproximează cu o sferă de rază medie Gauss,
elementul de arie devine:
ds R 2 cos d d (1.116)
Pentru suprafeţe mici se aplică relaţia:
|| ||
S R 2 cos (1.117)
2
Aria unui element de 1|| x1|| , diferenţă de longitudine şi latitudine este funcţie
de latitudinea la care se află acea suprafaţă pe elipsoid.
44 o 687669m 2 ; 48 o 640270m 2 ; 90 o 955526m 2
1.7.4. AZIMUTUL UNEI CURBE.
Azimutul unei curbe pe suprafaţa terestră generală S, se notează cu A
şi este unghiul pe care-l face elementul de arc dS al curbei cu direcţia
pozitivă a liniei de coordonate ct , sau unghiul format de curbă cu direcţia
nord a meridianului (fig. 1.17).
Valoarea azimutului poate fi calculată cu ajutorul relaţiei care dă
cosinusul unghiului dintre liniile de coordonate, în care se consideră o curbă
oarecare şi un =constant.
cos A (1.118)
, , şi , , - sunt coşinişii directori ai tangentei la
curba oarecare, respectiv ai tangentei la curba 1=ct
x d x d x d x d z d z d
; ds ds ;
ds ds ds ds
(1.119)
1 x 1 y 1 z
; ; ; ds E d
E E E
Înlocuind în relaţia cosA şi ţinând cont de expresiile coeficienţilor E, F
şi G se va obţine:
Ed Fd
cos A ds 2 Ed 2 2 Fdd Gd2 (1.120)
E ds
Ştiind că sin 2 A 1 cos 2 A , se poate deduce:
pag 28
E 2 d 2 2 E F d d F 2 d 2 EG F 2 d
sin 2 A 1 sin A (1.121)
E ds 2 E ds
Pentru un elipsoid de rotaţie relaţia se poate scrie sub forma:
d d d d
cos A E M şi sin A r G (1.122)
ds ds ds ds
Atunci când se consideră un domeniu infinit mic, lungimea unui arc de
meridian şi de paralel se determină cu relaţiile:
dS m M d şi dS p r d rezultă că:
dS dS p
cos A m şi sin A (1.123)
dS ds
Se poate determina şi valoarea tangentei la curba dată:
G d r d
tan A (1.124)
E dN M d
Din relaţia tangentei rezultă o relaţie foarte importantă pentru teorema
dr r
lui Clairaut. d M cot A
Într-un punct dat de pe suprafaţa elipsoidului de rotaţie, raza
paralelului r şi raza de curbură a elipsei meridiane M, sunt constante, deci şi
raportul lor din relaţia de mai sus este constant. Valoarea raportului d / d
este proporţională cu panta tangentei la curbură.
b B
A a
E O
E'
O1
O2
P'
pag 29
Fig. 1.20. Secţiuni normale pe elipsoid.
pag 30
considerentul că între două puncte pe o suprafaţă există o singură linie
geodezică şi numai astfel pentru cele trei puncte triunghiul va fi bine definit.
b
a c b
A
a
C
c
Fig. 1.21. Triunghi geodezic pe elipsoid.
L.G
2
=
2
3
1=3
A
Fig. 1.22. Linia geodezică.
pag 32
Toate măsurătorile şi observaţiile necesare în rezolvarea problemelor
geodezice sunt efectuate pe suprafaţa topografică terestră, dar calculele se
execută în raport cu suprafaţa de referinţă, care este suprafaţa elipsoidului.
De aceea înainte de a fi utilizate în calcule, marimile măsurate, trebuie
aduse (reduse) la nivelul suprafeţei elipsoidului de referinţă.
Se vor trata în continuare doar observaţiile unghiulare, asupra cărora se
vor aplica următoarele corecţii:
- corecţia de reducere la linia geodezică;
- corecţia datorată înălţimii punctului vizat;
- corecţia datorată abaterii de la verticala locului.
în care:
P
B
AC
Am
Ecuator
pag 33
Rm= raza medie pentru latitudinea medie m .
Corecţia de reducere la linia geodezică trebuie luată în considerare la
calcule efectuate pentru triangulaţii de ordinul I, când lungimile laturilor sunt
între 20 60 km.
B P
H
AC B2
Am
A B1
O
E E'
OA
OB
P'
pag 34
1.10.3. CORECŢIA DATORATĂ ABATERII DE LA VERTICALĂ.
Se datorează deviaţiei verticalei faţă de normala la elipsoidul de
referinţă şi intervine rareori în calcule.
A B
S
C
O
C'
B' A'
pag 35
Prin excesul sferic elipsoidic al unui triunghi geodezic mic ABC, pe
sfera medie Gauss, se înţelege plusul peste 200 g al sumei unghiurilor
triunghiului.
A B C 200 g (1.130)
Se consideră triunghiul elipsoidic mic ABC (fig. 1.25), adică un
triunghi a cărui laturi nu depăşesc 60 km, cu unghiurile neafectate de erori. Se
pot calcula din figură suprafeţele fusurilor sferice AA | , BB | şi CC | , ţinând
cont de suprafaţa S a triunghiului sferic considerat.
AA| S S A| BC
BB S S
|
AB |C (1.131)
CC S S
|
S S A| B |C
ABC |
Prin adunarea suprafeţelor celor trei fusuri, din punct de vedere
geometric se va obţine suprafaţa emisferei din faţa desenului, plus de două ori
suprafaţa S a triunghiului sferic ABC.
AA| BB | CC | 3S 2R 2 S 2S 2R 2 (1.132)
Suprafeţele fusurilor sferice AA | , BB | şi CC | , se obţin cu ajutorul
relaţiilor în care intră mărimea unghiurilor A, B, C:
AA 400 BB 400 CC 400
g g g
A B C
|
4R 2
; |
4 R 2
; |
4 R 2
(1.133)
R
AA BB CC 4400
2
| |
A B C|
A A
c c'
b b'
B B
a'
a C C
pag 37
a
sin
sin A sin aˆ R
(1.140)
sin B ˆ
sin b b
sin
R
a a a3 a5
sin
R R 6 R 3 120 R 5
b b b3 b5 (1.141)
sin
R R 6 R 3 120 R 5
a b
Dezvoltând în serie sin şi sin , se obţine:
R R
a3
a
sin A 6R 2
(1.142)
sin B b3
b
6R 2
Aplicând teorema sinusurilor şi în triunghiul plan obţinem:
a| b| sin A a |
sau (1.143)
sin A sin B sin B b |
Comparând cele două relaţii, este evident că vom avea egalităţile:
a3 b3
a| a ; b |
b (1.144)
6R 2 6R 2
sau în general:
S3
S | S 2 S AS (1.145)
6R
Mărimea As se numeşte aditamentul liniar al laturii S, de unde derivă şi
denumirea metodei de rezolvare.
Etapele care trebuie parcurse la rezolvarea triunghiurilor elipsoidice
mici prin metoda Soldner (aditamentelor), constau în efectuarea, în ordine, a
următoarelor calcule:
- calculul excesului sferic;
- compensarea unghiurilor în triunghiul elipsoidic mic prin calcularea
neânchiderii şi repartizarea ei în mod egal, celorlalte unghiuri:
W A x B x C x 200 g (1.146)
w w w
A Ax ; B Bx ; C Cx (1.147)
3 3 3
A x , B x , C x - unghiuri reduse pe suprafaţa elipsoidului de referinţă.
- calculul aditamentului liniar Aa, al laturii a şi apoi a valorii laturii a | în
triunghiul plan;
pag 38
- calculul celorlalte două laturi ale triunghiului plan;
- cu aceste valori calculate se determină aditamentele liniare ale
celorlalte două laturi şi apoi mărimea lor în triunghiul elipsoidic mic.
A A'
=c
R
c
=b b
R
B B'
a
C
=a
R
pag 39
Pentru rezolvarea triunghiului elipsoidic mic prin metoda Legendre, se
scrie teorema cosinusului în triunghiul sferic considerat, ţinând cont de
notaţiile din figură:
cos cos cos sin sin cos A (1.151)
cos cos cos
cos A (1.152)
sin sin
Se vor utiliza relaţiile de dezvoltare în serie a funcţilor trigonometrice
cos şi sin date mai jos:
x2 x4 x6
cos x 1 ... (1.153)
2 24 720
x3 x5 x7
sin x x ... (1.154)
6 120 5040
Dezvoltând în serie numărătorul relaţiei cosA şi neglijând termenii de
gradul 5 şi mai mari, vom obţine:
2 4 2 4 2 4
cos cos cos 1 1 1
2 24 2 24 2 24
(1.155)
Prin efectuarea calculelor în condiţiile propuse, rezultă:
2 2 4 4 4 6 2 2
cos cos cos ... (1.156)
2 24
Dezvoltând în serie şi numitorul, relaţia devine:
2 2 2 4 4 4 6 2 2
cos A 2 24
2 2 (1.157)
1
6
Dar putem scrie că:
1
1 1 2 2 1 2 2
1 1 (1.158)
sin sin 6 6
Introducând relaţia în cosA şi efectuând calculele se va obţine:
2 2 2 4 4 4 2 2 2 2 2 2
cos A (1.159)
2 24
Dacă se au în vedere laturile triunghiului sferic exprimate prin valorile
unghiulare, relaţia devine:
a 2 b 2 c 2 a 4 b 4 c 4 2a 2 c 2 2b 2 c 2
cos A (1.160)
2bc 24 b c R 2
Aplicând teorema cosinusului în triunghiul plan corespondent rezultă:
a2 b2 c2
cos A| (1.161)
2b c
pag 40
a 4 b 4 c 4 2 a 2 b 2 2 a 2 c 2 2b 2 c 2
sin 2 A| 1 cos 2 A| (1.162)
4b 2 c 2
Ţinând cont de expresiile lui cos A| şi sin 2 A| , relaţia lui cos A se
modifică după cum urmează:
bc
cos A cos A| sin 2 A| (1.163)
6 R2
b c sin 2 A|
cos A cos A| (1.164)
6 R2
Considerând: A A| A A| prin dezvoltări în serie rezultă:
cos A cos A| A A| sin A| ... (1.165)
sau:
cos A cos A| A A| sin A|
bc sin 2 A|
(1.166)
6R 2
b c sin A| 1 S | b c sin A|
A A| cc
; S |
(1.167)
6R 2 3 R2 2
În mod analog se obţine:
a c sin B | 1 S |
B B| 2 cc (1.168)
6R 2 3 R
a b sin C 1 S |
|
C C| 2 cc (1.169)
6R 2 3 R
Adunând cele trei relaţii şi ţinând cont că A| B | C | 200 g
S| S|
A B C 200 g 2 cc cc 2 cc (1.170)
R R
În acest fel afirmaţia prealabilă (excesul sferic este distribuit în mod
egal celor trei unghiuri) a fost demonstrată.
Etapele care trebuie să fie parcurse pentru rezolvarea triunghiurilor
elipsoidice mici prin metoda dezvoltărilor în serie, constau în efectuarea
succesivă a următoarelor calcule:
- calculul excesului sferic cu una din relaţiile determinate la excesul
sferic, calculând nişte valori provizorii pentru laturile triunghiului plan;
- compensarea unghiurilor în triunghiul elipsoidic mic prin calcularea
neînchiderii şi repartizarea ei în mod egal, celor trei unghiuri;
- calculul unghiurilor în triunghiul plan prin corectarea celor de pe
elipsoid cu o treime din excesul sferic;
- calculul celorlalte laturi în triunghiul plan, care conform teoremei sunt
egale cu cele din triunghiul sferic.
pag 41
În reţelele geodezice de ordin I, cu lungimea laturilor cuprinsă între
30 60 km, pentru diversele calcule care se fac este nevoie de coordonatele
punctelor pe suprafaţa elipsoidului de referinţă. Pentru a determina aceste
coordonate, în raport cu situaţia specifică, se pun două probleme fundamentale
şi anume:
- problema geodezică directă, apare atunci cănd se cunosc coordonatele
geodezice ale unui punct, lungimea liniei geodezice către alt punct şi
azimutul acestei direcţii şi se cere determinarea coordonatelor
geodezice ale celui de-al doilea punct, precum şi valoarea azimutului
invers;
- problema geodezică inversă, apare atunci când se cunosc coordonatele
geodezice a două puncte şi se cere determinarea lungimii liniei
geodezice dintre cele două puncte şi a azimutelor (direct şi invers).
Cu problema geodezică directă sunt calculate coordonatele geografice
ale punctelor geodezice din reţelele de ordin I, iar cu problema geodezică
inversă sunt calculate elementele geodezice iniţiale (distanţe şi azimute) şi se
verifică în acelaşi timp calculele efectuate la problema geodezică directă.
Datorită scopului pe care-l urmăreşte şi anume determinarea
coordonatelor, problema geodezică directă se întâlneşte în literatura de
specialitate sub numele de problema transportului de coordonate.
Precizia de calcul urmăreşte ca valoarea erorilor de calcul să fie de
circa 10 ori mai mică faţă de erorile medii ale mărimilor măsurate.
La reţelele geodezice de ordinul I, este nevoie ca aproximaţia de calcul
să meargă până la următoarele valori:
- pentru coordonatele şi 0 , 0001 (zecimi de miimi de secundă)
||
pag 42
z
A
P
A 1+dA
A1 S2
O'
S r
S1 S'2
E O
E'
V'
P'
a)
S'' dA
A1
A2
A1
ds S' S2( 2 )
2
S1( )
b)
Fig. 1.28. Metoda transportului de coordonate.
(1.181)
Dacă se notează e | cos , prin derivarea funcţiei V şi prin înlocuirea lui
M N C 2 /V 4 se va obţine:
2 t1
2
s
312 cos2 A1 sin 2 A1 (1.182)
M 1 N1
Cu notaţiile u s cos A1 10 5 şi s sin A1 10 5 , în limitele aproximaţiilor
făcute, se obţin expresiile restrânse ale coordonatelor geodezice ale punctului
S2 şi a azimutului invers:
2 1 b10 u b20 u 2 b02 v 2 ...
||
1.183
2 1 l 01 v ...
||
1.184
A2 A1 200 g a 01 v ...
|| 1.185
în care:
10 3 1 v1 t1
2 4 2
V13 || 10 t 1V1 1
b10 10 5
, b20 10 2
1 , b02 10 2 || ...
||
C 2 c C 2
(1.186)
pag 44
v1
l 01 10 5 || ... (1.187)
c cos 1
v t
a 01 10 5 || 1 1 ... (1.188)
C
Precizia rezultatelor depinde de numărul termenilor luaţi în considerare la
dezvoltarea în serie, cu cât intră mai mulţi termeni în calcul cu atât precizia
este mai bună.
P
C
1
°-
90
2
b
°-
90
A1
a
P1 A2
s P2
A
Ecuator B
c
pag 45
a BC bc A
sin cos sin sin
2 2 2 2
a BC bc A
sin sin sin cos
2 2 2 2
dar:
a BC bc A
cos cos cos sin
2 2 2 2
a BC bc A
cos sin cos cos
2 2 2 2
BC A 2 a 90 o 2
90 o 2 ;
2 2 2 2
b c 90 1 S A A1
o
; (1.190)
2 2 2 2
BC A b c 90 o s
90 o 2 ;
2 2 2 2
90 o 2 A 2 90 o 1 S A
sin sin 2 sin sin 1 1.191
2 2 2 2
90 o 2 A 2 90 o 1 S A
sin cos 2 sin cos 1 1.192
2 2 2 2
90 o 2 A2 2 90 o 1 S A 1.193
cos sin cos sin 1
2 2 2 2
90 o 2 A 2 90 o 1 S A 1.194
cos cos 2 cos cos 1
2 2 2 2
Prin împărţirea relaţiilor (1.191) cu (1.193), şi (1.192), cu (1.194) se
obţine:
90 o 1 s
1.195
sin
A2 2 A1 2
tg tg
2 2 90 o 1 s
sin
2
90 o 1 s
cos
A2 2 A1 2
tg tg
2 2 90 o 1 s
cos
2
1.196
Rezolvând sistemul de ecuaţii constituit, rezultă necunoscutele 2 şi
A2 , celelalte elemente fiind cunoscute.
Prin împărţirea relaţiilor (1.191) cu (1.193), şi (1.192), cu (1.194) se
obţine:
pag 46
A2 2
sin
90 2
o
2 90 o 1 s 1.197
tg tg
2 A2 2 2
sin
2
A 2
cos 2
90 2
o
2 90 o 1 s
tg tg 1.198
2 A 2 2
cos 2
2
Cele două relaţii determină aceeaşi mărime şi anume latitudinea 2 a
punctului P2 .
Prin această metodă se obţin aceleaşi rezultate ca şi la metoda
dezvoltărilor în serie, diferenţa constă în valorile parametrilor: a = b (semiaxe
egale) e | 0 , 0 , V 1 şi N R (raza medie).
P
A
1 2 - 1
°-
90
2
b
°-
90
A1
c
S1 A2
s S2
C
Ecuator
a B
pag 47
A 2 1 aS
B 180 A2
o
; b 90 o 1 (1.199)
C A1 c 90 2
o
sau:
S A A2 2
sin sin 1 cos 1 sin (1.200)
2 2 2 2
S A A2 1
sin cos 1 sin 2 cos (1.201)
2 2 2 2
S A A1 1
cos sin 2 sin 2 sin (1.202)
2 2 2 2
S A A1 1 (1.203)
cos cos 2 cos 2 cos
2 2 2 2
Împărţind egalităţile (1.200) la (1.201) şi (1.202) la (1.203), se va
obţine:
2 1
cos
A1 A2 2
tg tg
2 2 2 1
sin
2
sin
2 1 (1.205),
A2 A1 2
tg tg
2 2 2 1
cos
2
pag 48
Considerăm reţeaua geodezică de ordinul I, formată din punctele
A,B,C,D,E, în care elementele cunoscute sunt coordonatele punctului
A A , A şi azimutul primei laturi A AB şi lungimea laturii AB.
B
B
sA
N
A A-B
I
II
III
A E
C D
Elemente măsurate:
- unghiurile , , ;
- latura AB, prima latură.
Coordonatele punctului A şi azimutul primei laturi s-au determinat prin
observaţii astronomice.
Pentru determinarea coordonatelor geografice a punctelor B,C,D,E se
parcurg următoarele etape:
a) calculul provizoriu al coordonatelor punctelor geodezice;
b) calculul suprafeţei triunghiurilor sferice;
c) calculul excesului sferic;
d) compensarea unghiurilor în reţea;
e) calculul laturilor definitive;
f) calculul coordonatelor.
pag 49
x B x A s AB cos A AB
B
y B y A s AB sin A AB
xC xA s AC cos A AC
C
yC y A s AC sin A AC (1.207)
Distanţa sAC se determină utilizând Teorema sinusurilor:
sin 1
s AC s AB şi AAC A AB 1 (1.208)
sin 1
În mod similar se vor determina şi elementele care intră în calcul
pentru celelalte puncte.
b) Calculul suprafeţei triunghiurilor sferice.
Valoarea suprafeţei triunghiului sferic intră în relaţia de calcul a excesului
sferic.
Suprafaţa se calculează în funcţie de punctele de capăt ale triunghiului
sferic:
x A y A1 xB yB1
1 1
S I xB yB1 S II xC y C 1
2 2
xC y C 1 xD yD1
xB yB1
1
S III
2
xD yD1 (1.209)
xE yE 1
1 1 V 1
1 1 V 1
1 1 1 180o I (1.211)
1 1 V 1
pag 50
s AB s s
BC AC sBC şi sAC (1.214)
sin 1 sin 1 sin 1
f) Pe baza elementelor măsurate şi compensate şi a celorlalte elemente
determinate mai sus, se vor calcula coordonatele geografice din aproape în
aproape aplicând Problema geodezică directă, iar verificările se vor face cu
Problema geodezică inversă.
pag 51