Căi de comunicație

Partile componente ale drumurilor

Partea carosabilă - care este suprafaţa din platforma drumului, destinată

circulaţiei vehiculelor. După caz, partea carosabilă include:
- două sau mai multe benzi de circulaţie
- benzi pentru vehicule grele
- benzi de accelerare
- benzi de decelerare
- banda de virare la stânga
- banda de staţionare, etc.
Se ridică limitele părţii carosabile reprezentate prin:
- limita de separaţie între partea carosabilă şi acostament (borduri de încadrare)
- bordura trotuarului
- bordura spaţiului verde dintre benzile de circulaţie
- marcajele laterale de delimitare, etc.
De asemenea, se ridică topografic elementele constructive amplasate în zona
părţii carosabile (platforme şi refugii pentru accesul la tramvai, monumente,
etc.)

Platforma drumului - în afara părţii carosabile, se ridică şi celelalte elemente

care constituie platforma drumului, cum ar fi:
- acostamentele
- trotuarele
- locurile de parcare
- spaţiile verzi dintre benzile de circulaţie sau dintre partea carosabilă şi trotuar
- benzile rezervate pentru circulaţia altor vehicule (biciclete, tramvaie, tractoare
şi căruţe, etc.)

Limitele de proprietate - se urmăreşte înregistrarea cât mai exactă a limitelor

terenurilor aflate în administraţia AND. Fac parte integrantă din drum:
podurile, viaductele, pasajele denivelate, tunelurile, construcţiile de apărare şi
consolidare ale drumului, trotuarele, pistele pentru ciclişti, locurile de parcare,
oprire şi staţionare, indicatoarele de semnalizare rutieră şi alte dotări pentru
siguranţa circulaţiei, terenurile şi plantaţiile care fac parte din zona drumului,
mai puţin zonele cu perdele de protecţie. De asemenea, se consideră că fac
parte din drum, clădirile de serviciu şi orice alte construcţii, amenajări sau
instalaţii destinate apărării sau exploatării drumului.

Zona drumului public cuprinde: ampriza, zonele de siguranţă şi zonele de

protecţie

Ampriza drumului este suprafaţa de teren ocupată de elementele constructive

ale drumului, şi anume: partea carosabilă, acostamente, piste pentru ciclişti,
trotuare, şanţuri, rigole, taluzuri, ziduri de sprijin şi alte lucrări de artă.

Zonele de siguranţă sunt suprafeţele de teren situate de o parte şi de alta a

amprizei drumului, destinate exclusiv pentru semnalizarea rutieră, pentru
întreţinerea şi exploatarea drumului, pentru siguranţa circulaţiei ori pentru
protecţia proprietăţilor situate în vecinătatea drumului.
Din zonele de siguranţă fac parte şi suprafeţele de teren destinate asigurării
vizibilităţii în curbe şi intersecţii.
Conform normativelor în vigoare, zonele de siguranţă ale drumurilor sunt
considerate faţă de limita amprizei, astfel:
- 1,5 m de la marginea exterioară a şanţurilor, pentru drumurile situate la
nivelul terenului natural
- 2,0 m de la piciorul taluzului, pentru drumurile în rambleu;
- 3,0 m de la marginea de sus a taluzului, pentru drumurile în debleu cu
înălţimea până la 5 m inclusiv
- 5,0 m de la marginea de sus a taluzului, pentru drumurile în debleu cu
înălţimea mai mare de 5 m

Zonele de protecţie sunt cuprinse între marginile exterioare ale zonelor de

siguranţă şi marginile zonei drumului, delimitate astfel:
- autostrăzi – 50 m din axul drumului
- drum naţional – 22 m din axul drumului
- drum judeţean – 20 m din axul drumului
- drum comunal – 18 m din axul drumului
Limitele enumerate se determină prin ridicare topografică şi se vor raporta pe
plan.
Limitele de proprietate existente la teren se reprezintă cu semnul convenţional
corespunzător tipului de împrejmuire. Limitele transversale pe axul drumului se
determină pe o distanţă de minim 4 m, măsuraţi de la limita longitudinală de
proprietate, în raport cu drumul. Fiecare parcelă limitrofă drumului se va
numerota cu numere pare pentru cele de pe partea stângă şi cu numere impare
pentru cele de pe partea dreaptă, în sensul crescător al kilometrajului.

Lucrări de artă şi amenajări specifice:

Se determină prin măsurători forma şi poziţia în plan a tuturor construcţiilor
care aparţin de drum (poduri, podeţe, viaducte, tunele, ziduri de sprijin, rigole,
etc.). Caracteristicile tehnice specifice fiecărui tip de lucrare se preiau din
releveele şi planurile topografice de detaliu.

Amenajările conexe
Aceste tipuri de lucrări includ intersecţiile cu alte drumuri, cu calea ferată,
benzile speciale, locurile de parcare, trotuarele, spaţiile verzi, staţiile de
alimentare cu combustibil, împrejmuirile drumului, etc. Forma şi poziţia
acestora se determină prin măsurători topografice şi se reprezintă pe plan.

Amenajări pentru siguranţa circulaţiei

În această categorie de lucrări sunt incluse marcajele, semnele de circulaţie,
semnalizări, etc. Toate acestea se reprezintă pe plan prin poziţia lor, precum şi
prin o serie de atribute, cum ar fi: tipul, dimensiunea, materialul, etc.

Kilometrajul
Condiţiile locale de amplasare a bornelor kilometrice şi unele greşeli de
măsurare a lungimilor au condus la plantarea acestora în poziţii care nu
corespund lungimii reale. Astfel, pentru fiecare bornă kilometrică se
înregistrează valoarea nominală a kilometrajului (lungimea înscrisă pe bornă) şi
valoarea efectivă a kilometrajului (lungimea reală măsurată pe axul drumului de
la originea lui). Poziţia celorlalte elemente ale drumului sunt relative la cea mai
apropiată bornă kilometrică dinspre origine. Kilometrul “0” al oricărui drum ce
derivă din altul este considerat ca fiind în intersecţia axelor celor două trasee.
Toate detaliile se vor raporta pe planul topografic prin coordonate, folosind
semnele convenţionale pentru scara 1:500, o foaie de plan conţinând un tronson
de drum situat între două borne kilometrice succesive sau multiplu de acesta.