Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAPITOLUL 1
NOTIUNI GENERALE DE TOPOGRAFIE INGINEREASCA
1
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
2
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
c) Proiectul tehnic:
- se elaborează pe baza studiului de fezabilitate aprobat, etapă în care au fost
stabilite elementele şi soluţiile principale ale lucrărilor şi au fost obţinute toate
avizele, acordurile şi aprobările execuţiei lucrării. Proiectul tehnic se verifică de
specialişti atestaţi de MLPAT conform H.G.nr. 731/1991 .
Conţinutul cadru al proiectului tehnic cuprinde:
- descrierea generală a lucrărilor;
- caietul de sarcini;
- lista cu cantităţile de lucrări;
- părţile desenate.
În cadrul descrierilor generale ale lucrărilor se face referire la:
- amplasament;
- organizarea de şantier;
- căile de acces provizorii şi definitive;
- programul de execuţie a lucrărilor, graficele de lucru, programul de
recepţie;
- sursele de apă, energie electrică, gaze etc.
Caietul de sarcini dezvoltă în scris elementele tehnice menţionate în planşe
şi prezintă informaţii, precizări şi prescripţii complementare planşelor.
Capitolul cu listele şi cantităţile de lucrări cuprinde toate elementele
necesare pentru cuantificarea valorică şi a duratei de execuţie a investiţiei.
Părţile desenate se compun din:
- planurile generale;
- planşele principale ale obiectivelor;
3
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
în care:
4
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
5
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
Relaţia generală care pune în evidenţă toţi factorii care influenţează eroarea
medie pătratică de reprezentare pe plan a reliefului, mH, (1.6.) este:
mH = m12 + m22 + m2g + m23 + m24 (1.7.)
unde:
m1 - eroarea medie de determinare a cotei reperilor de sprijin, care se
poate accepta egală cu : m1 = 0,005m ;
m2 - eroarea medie a măsurătorilor pe teren, care se admite la efectuarea
nivelmentului geometric, egală cu: m2 = 0,004m ;
mg - eroarea medie pătratică de generalizare a reliefului, care este dată de
relaţia:
mg = 1 ,
unde:
- coeficientul de influenţă a erorilor întâmplătoare,
= 0,01 0 0,012, iar l - distanţa dintre punctele de relief nivelate;
m3 - eroarea medie pătratică de raportare pe plan a punctului de relief,
care se determină cu formula:
m3 = m p1 . tg
în care:
mp1 - eroarea de poziţionare pe plan a punctului de nivelment, iar -
unghiul mediu de înclinare a terenului;
m4 - eroarea medie de interpolare şi desenare a curbelor de nivel care este
dată de formula :
m4 = mc tg
unde:
mc-eroarea medie la aplicarea şi desenarea curbei de nivel pe planuri.
6
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
fidelitatea reprezentării:
1 m g 0,5mm 1
= = = (1.8.)
N mt 0,5m 1000
Prin detalierea sau încărcarea planului cu detalii topografice, se înţelege
gradul de saturaţie al planului cu obiectivele existente în teren, a căror reprezentare
pe plan este necesară şi posibilă la scara şi echidistanţa dată.
Detalierea se exprimă prin dimensiunile minime ale obiectelor sau ale
distanţelor dintre construcţiile ce urmează a fi reprezentate pe plan.
Cunoscând dimensiunile minime pe teren (lt = 0,5 m ) şi impunând distanţa
minimă pe plan ( lp1 = 1 mm ) se poate calcula scara planului în funcţie de gradul de
detaliere :
l l p1 lmm l
= = = (1.9.)
N l t 0,5m 500
Precizia, fidelitatea şi detalierea reprezentării pe plan a reliefului depind de
mărimea echidistanţei admise între curbele de nivel.
Factorii care influenţează alegerea echidistanţei curbelor de nivel (E) sunt:
– precizia reprezentării reliefului pe plan, data de eroarea medie
pătratică de determinare a cotelor pe plan, mH;
– cerinţele proiectării, privind folosirea comodă a planului cu curbe de
nivel, pentru determinarea cotelor, pantelor, volumelor etc. ;
– precizia reprezentării reliefului pe plan trebuie să asigure o eroare
maximă M H 2mH , iar determinarea cotelor după curbele de nivel
să nu depăşească în zonele de şes valoarea E/2 pentru E=0,50m şi E/3
pentru E=1m.
Cerinţele proiectării impun ca distanţa orizontală (d), dintre curbele de nivel
vecine pe plan, să fie de minim 3-4 mm în terenurile cu pante mari şi maximum 15
- 20 mm în terenurile cu pante mici.
Echidistanţa normală sau de bază, Ebază, a curbelor de nivel, se calculează cu
relaţia:
E = d.i.N (1.10.)
unde:
d - distanţa dintre două curbe de nivel vecine trasate pe plan;
i - panta terenului între curbele de nivel vecine;
N - numitorul scării planului.
Pentru sectoare cu pante mici şi în terenurile cu microrelief se trasează
curbe de nivel suplimentare la echidistanţa egală cu 1/2 Ebază şi 1/4 Ebază .
7
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
8
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
9
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
10
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
11
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
mT = m / 2 (1.17.)
iar eroarea maximă:
T = / 2 (1.18.)
unde:
T - eroarea totală maximă a lucrărilor topografice de trasare;
- abaterea admisă a construcţiei faţă de proiect din cauza condiţiilor
tehnice (la proiectare şi la construcţii - montaj).
Pentru probabilitatea P = 0,9973 se acceptă un coeficient de trecere de la
eroarea medie pătratică la eroarea maximă egal cu 3.
mT = T / 3 (1.19.)
şi ţinând seama de (1.18.):
mT = / 6 (1.20.)
Pentru construcţii complexe şi importante se admite separat pentru lucrările
de trasare în detaliu o eroare totală medie pătratică:
mT = / 10 (1.21.)
ceea ce satisface cerinţele tehnice impuse unor astfel de construcţii.
12
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
13
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
CAPITOLUL 2
PROBLEME DE BAZĂ IN TRASARE
14
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
C
C'
' '' C
C''
15
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
măsoară distanţa C’C’’, iar poziţia cea mai probabilă a punctului C(care formează
cu punctul de staţie direcţia de trasat) se va găsi la jumătatea distanţei C’C’’.
Utilizând această metodă de trasare a unghiurilor se elimină erorile
instrumentale (colimaţie, înclinare, excentricitatea alidadei, excentricitatea lunetei
etc).
2.1.1.3. Trasarea unghiurilor orizontale cu o precizie ridicată
Pentru trasarea unghiului calculat prin proiect, cu o precizie ridicată
(fig.2.3). se va trasa unghiul într-o primă poziţie a lunetei, materializând la o
distanţă D poziţia punctului C’. Se măsoară unghiul, format de aliniamentul AB şi
AC’, prin metoda reiteraţiilor sau prin metoda repetiţiei, obţinând valoarea
unghiului ‘.
Făcând diferenţa dintre unghiul proiectat şi cel măsurat ‘ se obţine
corecţia unghiulară =-‘.
Pentru trasarea aliniamentului AC , care formează cu aliniamentul AB
unghiul calculat prin proiect, nu se poate opera cu corecţia unghiulară, întrucât şi la
trasarea aliniamentului AC’ s-a introdus în microscopul de lectură valoarea
unghiului proiectat.
Pentru trasare se va opera cu corecţia liniară q corespunzătoare corecţiei
unghiulare , care se calculează cu relaţia :
cc
q Dtg D (2.1.)
cc
unde:
cc - este factorul de transformare de la secunde la radiani (cc=636620cc);
D - lungimea orizontală.
C'
q
' C
16
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
17
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
mc
vv (2.7)
n 1
în care:
v1=C1-C
v2=C2-C
..............
vn=Cn-C
C - valoarea medie a lecturilor;
Ci - valoarea lecturilor pe aceeaşi direcţie
n - numărul lecturilor
mv - eroarea de vizare;
60 185 cc
mv (2.8)
M M
cc b
mv (2.9)
2 f ob
unde:
M -puterea de mărire a lunetei;
b - grosimea firelor reticulare;
fob- distanţa focală a obiectivului.
mCE – erori datorate condiţiilor exterioare
mCE 2 4 6 12
cc
18
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
19
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
m αd
e (2.18)
ρ cc . 10
Aplicând acelaşi raţionament (2.17.), se obţine eroarea de excentricitate a
mărcii de vizare:
m αd
e1 (2.19)
ρ cc . 10
Eroarea medie pătratică propriu-zisă de măsurare pentru metoda seriilor este:
1 2 2 2
(m +m v) 0.1.m α (2.20)
n c
de unde rezultǎ:
(m c2+m 2v)
n (2.21)
0.1m α2
unde:
n - numărul seriilor:
mc -eroarea medie de citire la dispozitivul de lectură;
mv - eroarea medie de vizare cu luneta.
2.1.1.5 Aplicaţii
Aplicaţia 1. Să se traseze unghiul de direcţie către un punct caracteristic al
unui obiectiv industrial sau civil. Se cunosc următoarele elemente:
– coordonatele şi poziţia punctelor de sprijin:
X 101 32543.452m
101
Y101 84318.352m
X 102 32857.187m
102
Y102 84523.925m
– coordonatele proiectate ale punctului de trasat:
X C 32546.721m
C
YC 84365.525m
La trasare se utilizează teodolitele din dotare de tip Theo 020, Theo 010, sau
Wild T2,etc. ale căror caracteristici sunt prezentate în tab.2. 1.
Tab.2.1
20
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
Y Y
101,102 arctg 102 101 arctg 0.655330 36.93.11
X 102 X 101
x y
101,102 50 g arctg arctg 4.802654 86.93.11
x y
Pentru trasarea unghiului de direcţie, se pot utiliza metodele prezentate în
subcapitolele 2.1.1.1, 2.1.1.2, 2.1.1.3.
La prima metodă se staţionează cu teodolitul în punctul 101 şi se vizează
punctul 102, cu zero al limbului pe direcţia de viză.
Observaţii:
21
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
q D
cc
47.313
18cc
1.34mm
cc 636620cc
22
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
unde:
D - distanţa dintre punctul de staţie şi punctul C, (D=47.313m );
cc -factorul de transformare, ( cc = 636620cc).
Corecţia liniară "q" se aplică în punctul C, perpendicular pe direcţia10l,C , în
interiorul sau exteriorul unghiului, în funcţie de semnul corecţiei unghiulare
(în interior când valoarea este negativă).
Calculul preciziei la trasarea unghiului de direcţie se face în conformitate cu §
2.1.1.4.
Eroarea medie pătratică de trasare a unei direcţii cu teodolitul Theo 010 este
dată de relaţia (2.2) în care :
e 2
m m cc 636620 27cc
e r D 47313
unde:
e = (1-3) mm, la punerea în punct de staţie cu ajutorul firului cu plumb;
e = 0.7 mm, la punerea în punct de staţie cu ajutorul dispozitivului optic de
centrare.
D - distanţa de viză, se calculează cu relaţia:
XC -X101 + YC -Y101
2 2
D = =47.313m
101,C
mi - suma pătratică a erorilor instrumentale şi de reglaj (2.4), determinate prin
diferenţa lecturilor în ambele poziţii ale lunetei, vizând aceeaşi direcţie; mi = ±30cc
pentru aparatul cu care s-a lucrat;
mm - eroarea de măsurare
unde:
m
VV 20 2.24cc
c n 1 4
Considerând că se efectuează cinci observaţii asupra unei direcţii
(Tab.2.2.),erorile relative (Vi) se obţin ca o diferenţă dintre lecturile Ci şi valoarea
medie C a acestora:
Tab.2.2
23
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
mCE 9cc
24
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
m 30
m 9.5cc
10 3.16
În funcţie de m, se pot calcula pentru fiecare factor component mărimile
admisibile ale erorilor.
e cc
me mr m 9.5cc
D
de unde:
mD
e 0.7 mm
cc
Deci pentru valoarea rezultată se impune o centrare optică a teodolitului în
punctul de staţie şi vizarea la un punct marcat cu un kirner.
Considerând suma erorilor instrumentale mi, aceastea trebuie să satisfacă
inegalitatea:
mi m; mi 9.5cc
Pentru a satisface toleranţa impusă la trasare, erorile instrumentale şi de reglaj
nu trebuie să depăşească valoarea menţionată mai sus; în caz contrar teodolitul ar
trebui verificat şi rectificat.
Considerând mc mv , din relaţia (2.5), se poate calcula precizia de citire a
aparatului şi puterea de mărire
m
mm mc 2 m mc 6.73cc
2
sau:
m
mm mV 2 m mv ;
2
185cc m 185cc 2
M 27.4 x
M 2 9.5cc
În funcţie de valorile obţinute, se va alege tipul aparatului (un teodolit cu
dispozitivul de lectură microscop cu aducere în coincidenţă).Puterea de mărire a
lunetei trebuie să fie mai mare decât cea calculată.
În cazul trasării unghiurilor orizontale cu o precizie ridicată, se calculează
numărul de reiteraţii necesare pentru a îndeplini toleranţa impusă:
25
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
n
m 2
c mv2
2.242 6 2 41
0.46
0.1m2 0.1 30 2 90
În cazul când din calcul rezultă o valoare subunitară pentru "n" (numărul de
reiteraţii), se va lua, n =1.
Erorile datorate condiţiilor exterioare (refracţie laterală, intemperii, încălzire
inegală a părţilor componente ale teodolitului etc.) vor trebui să satisfacă
inegalitatea:
mCE m; mCE 9.5cc
Observaţii: Pentru a elimina influenţa refracţiei laterale, este indicat ca direcţia
de viză să treacă la o distanţă mai mare de 0.5 m de posibile obstacole, să nu se
lucreze în condiţii de intemperii (căldură excesivă, lapoviţă şi ninsoare etc).
26
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
C' C
G' P2
G
Prisma Prisma
inferioara B'
superioara
B
D' D
M A I O I' A N
A A
A' C C A'
a)
M N
b)
Fig. 2.4 Trasarea
unghiurilor drepte cu ajutorul echerelor
Cu ajutorul acestor echere se pot ridica şi coborî perpendiculare, în bune
condiţii, până la distanţa de 70-80m. Pentru echere cu prisme duble eroarea de
trasare a unghiurilor drepte este de 3’.
2.1.2.2 Trasarea unghiurilor drepte cu echere improvizate
În lipsa echerelor topografice se pot folosi echere improvizate alcătuite din
două scânduri perpendiculare între ele, aşezate pe un suport, viza făcându-se pe
direcţia unor cuie, ca în figura 2.5.a.
27
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
O
90°
A B
B
5
4
M N
B 3 B
28
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
(fig.2.6.b.), se va trasa din punctul C, cu o ruletă sau o sfoară, un arc de cerc cu r >
CP. Arcul de cerc va intersecta aliniamentul AB în punctele 1 şi 2. Punctul P,
ce reprezintă piciorul perpendicularei coborâtă din punctul C, se va materializa la
jumătatea corzii 12.
Observaţie: Pentru a identifica poziţia punctelor 1 şi 2 situate pe aliniamentul
AB, între punctele de capăt ale aliniamentului se întinde o ruletă sau o sfoară.
C
C
r r
r r
90
°
A 1 d/2 P d/2 2 B
90
°
A 1 a a 1A B d
2.2.1. Procedeul 1.
Constă în transformarea lungimii orizontale (D), dată prin proiect, în
lungime înclinată (L), care urmează a se trasa pe teren. La calculul lungimii
înclinate se va ţine seama de corecţiile de etalonare, temperatură şi înclinare, care
vor avea semn schimbat faţă de cele utilizate la măsurare:
L D Dk Dt Dh (2.22)
29
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
în care:
Dk - corecţia de etalonare a panglicii;
Dt - corecţia de temperatură ;
Dh - corecţia datorată diferenţei de nivel între capetele ruletei.
Înainte de trasarea lungimii trebuie să existe profilul terenului în lungul
direcţiei pe care se va aplica lungimea (D) din proiect. Profilul se obţine după
planul topografic sau după rezultatele nivelmentului geometric executat pe teren de-a
lungul direcţiei.
Corecţia de etalonare se calculează cu relaţia :
D
Dk l l0 (2.23)
l
în care:
l0 - lungimea instrumentului la etalonare;
l - lungimea nominală a instrumentului.
Corecţia de temperatură se calculează cu relaţia:
Dt D t0 t (2.24)
unde:
- coeficient de dilataţie liniară a oţelului; (a = 0,0115 mm/m°C);
t0 - temperatura la etalonare (20°C);
t - temperatura în timpul lucrului.
30
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
Dh
h i
2
(2.27)
2 d i
2.2.2. Procedeul 2
Pentru trasarea pe teren a unei linii (AB) din proiect (fig.2.7), faţă de un
punct fix (A) se procedează astfel:
– Se trasează în mod provizoriu, pe înclinare, lungimea dată în proiect,
materializând poziţia punctului B'.
D
B' B
A
D
D'
D
Fig.2.7 Trasarea lungimilor
31
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
Pentru control se măsoară lungimea AB, iar valoarea obţinută D" trebuie să
se încadreze în toleranţa trasării T, adică:
D D" T (2.31)
A C' C
D' D
D
Fig. 2.8 Trasarea distanţelor prin măsurători indirecte
În funcţie de semnul corecţiei ΔD, punctul C se materializează în exteriorul
segmentului AC’ sau în interiorul acestuia.
Pentru verificare se măsoară distanţa (AC),care trebuie să fie egală cu distanţa
dată în proiect.
32
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
M m 2
S min2 (2.33)
în care:
mS - erori sistematice;
mîn - erori întâmplătoare;
Prezentată sub forma erorilor relative, relaţia (2.33.) devine:
1 1 1
2 2 (2.34)
Tmed TS Tin
În cazul când erorile sistematice au acelaşi semn şi dacă aceste erori sunt
egale între ele şi egale fiecare cu 1/T1 se poate scrie relaţia:
1 1 1 n
1 ... n S (2.35)
TS TS TS T1
Dacă erorile sistematice sînt de semne diferite sau sunt îndoieli asupra
semnului, se însumează pătratic.
Erorile întâmplătoare se însumează pătratic, adică:
2 2 2
1 1 1 1
' '' ... n (2.36)
Tîn Tîn Tîn Tîn
Dacă toţi termenii sunt egali între ei şi fiecare este egal cu l/T 2, pentru un
număr de nîn - erori întâmplătoare, relaţia (2.36) devine:
1 1
nîn (2.37)
Tîn T2
Înlocuind relaţiile (2.35) şi (2.36) în relaţia (2.34) eroarea medie totală
devine:
2
1 n n in
s 2 (2.38)
Tmed T1 T2
Cu ajutorul formulelor date se poate calcula precizia necesară la trasare,
ţinând seama de influenţa fiecărei erori componente, care va permite stabilirea
procedeului de măsurare.
Calculele de precizie se desfăşoară în trei etape având la bază principiul
33
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
Atunci:
2
1 1 1
T T 2 T 2 (2.41)
i k j
34
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
1 1 1
2 2 (2.42)
Trăm Tmed Ti
– cu ajutorul valorii 1/Trăm se determină precizia necesară l/T" ce revine
restului de factori. Se ţine seama de caracterul erorilor (2.40), iar
erorile sistematice se însumează pătratic, considerând că nu se
cunoaşte semnul lor. Astfel obţinem:
1 1
!
(2.43)
T Trăm nrăm
unde:
nrăm - numărul erorilor componente rămase, atât întîmplătoare cât şi
sistematice.
Determinarea procedeului de măsurare pentru instrumentul ales se face cu
ajutorul calculului mărimii abaterilor admise pentru fiecare eroare componentă.
35
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
l/T- reprezintă eroarea relativă obţinută în una din cele trei trepte de calcul;
Notând cu mk - abaterea admisă la comparare (m k = l - l0 ), aceasta se poate
calcula din relaţia (2.45);
l
mk (2.46)
T
în care:
l - lungimea nominală a benzii (panglică, ruletă etc.) utilizată la trasare;
2. Diferenţa de temperatură, admisă la măsurare şi comparare pentru o
precizie dată la trasare l/T, se calculează plecând de la relaţia:
M t Lt (2.47)
de unde:
Mt
t (2.48)
L
Punând condiţia ca eroarea relativă să fie mai mică decât componenta erorii
relative calculată în una din cele trei trepte de precizie, rezultă:
Mt 1
(2.49)
L T
sau:
1
t (2.50)
T
de unde rezultă:
1
t (2.51)
T
3. Eroarea datorită diferenţei de nivel dintre capetele panglicii de măsurat se
determină cu relaţia:
M h h2
(2.52)
L 2L
de unde:
Mh h2 1
2 (2.53)
L 2L T
Pentru o valoare dată a erorii relative (l/T) diferenţa de nivel h trebuie să fie
condiţionată de:
36
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
2
hL (2.54)
T
Dacă se ţine seama de precizia de măsurare a diferenţei de nivel (mh) atunci:
L2
h (2.55)
T mh
4. Diferenţa admisă a forţei de întindere la comparare şi măsurare, pentru o
precizie dată la trasare l/T, se calculează plecînd de la relaţia:
L
Mp p (2.56)
ES
în care:
L - lungimea măsurată;
E - modul de elasticitate al material ului instrumentului E=2,1 * 106 daN/cm2;
S - suprafaţa secţiunii transversale a benzii;
p - diferenţa forţei de întindere.
Mp p 1
(2.57)
L E S T
de unde rezultă:
E S
p (2.58)
T
5. Săgeata admisă a benzii de oţel datorită lungimii mari, greutăţii proprii şi
neaplicării unei forţe de întindere peste forţa admisibilă se calculează plecînd de la
eroarea de săgeată:
8 f2
L f (2.59)
3 l
în care:
l - lungimea instrumentului;
f - săgeată maximă.
Relaţia (2.59) scrisă sub forma erorii relative apare:
L f 8 f2 1
2 (2.60)
l 3 l T
de unde:
37
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
l
f (2.61)
2 T
6. Abaterea de jalonare, admisă (a), a capetelor ruletei faţă de aliniament.
În fig. (2.9) se observă că:
L0 L2 2a
2
(2.62)
sau:
1
2a 2 2
L0 L 1 (2.63)
L
unde:
a - abaterea de la aliniament a capetelor ruletei.
C L0 E
a
L
B
A
a
38
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
L
a (2.67)
2T
a - abaterea admisă la jalonare pentru o precizie de trasare dată l/T;
X C 32546.721m
C
YC 84365.525m
Distanţa de trasat se calculează cu relaţiile:
X C X 101 YC Y101 3.269 47.200
D101,C 47.313 m
sin 101,C cos 101,C sin 95.59.79 cos 95.59.79
39
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
unde:
Y Y 47.2
101,C arctg C 101 arctg 95 59 79
g c cc
X C X 101 3.269
Pentru trasarea lungimii se aplică procedeul 1 (§2.2.1) conform căruia putem
scrie:
L D Dk Dt Dh 47.313 0.005 0.00816 0.066 47.3822 m
unde:
D 47.313
Dk l l0 50 50.0053 0.005 m
l 50
h2 2.52
Dh 0.066
2 D 2 47.313
D
C
C'
101
D
D'
D
40
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
D ' L ' Lk Lt Lh 47.313 0.005 0.00816 0.066 47.2438 m
unde valorile corecţiilor componente sunt cele de la măsurare:
L 47.313
Lk l0 l 50.0053 50.000 0.005 m
l 50.000
h2 2.52
Lh 0.066 m
2L 2 47.313
În continuare se determină mărimea corecţiei ΔD care se calculează cu
relaţia:
D D D ' 47.313 47.2438 0.0692m
Aplicarea corecţiei se face cu ruleta prin metoda cultelaţiei (cu ruleta
poziţionată orizontal).
Aplicaţia 2. Să se determine precizia necesară la trasarea pe teren a lungimii
L=100 m, cu o ruletă de oţel de 50 m, cunoscând toleranţa impusă la trasare T = 3
cm.
Erorile ce intervin la măsurarea şi trasarea unei lungimii cu ruleta de oţel sunt
următoarele:
10 - eroarea de etalonare lk ;
20 - eroarea de temperatură lt;
30 - eroarea datorată diferenţei de nivel între capetele lungimii de trasat;
40 - eroarea de întindere lp ;
50 - eroarea de săgeată lf;
60 - eroarea de jalonare lj;
70 - eroarea de măsurare propriu-zisă l
Eroarea relativă maximă admisă se calculează cu relaţia:
1 0.03 1
Tmax L 100 3333
Calculul erorii relative medii pătratice:
1 1 1 1
Tmed 2Tmax 2 3333 6667
Plecând de la relaţia de mai sus şi ţinând seama de § 2.2.4 calculul preciziei
se desfăşoară în trei etape:
În treapta I de calcul se ţine seama de principiul influenţei egale ale erorilor
41
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
2 2 2 2
hL 50 31.6cm h L 50 0.316m
T 50000 T 50000
4. Diferenţa admisă a forţei de întindere
ES 2.1.104 2.5
p 1.05kgf
T 5.104
unde:
E- modulul de elasticitate a oţelului; (E=2.1x104 kgf/mm2);
S- secţiunea transversală a ruletei; (S=2.5 mm2)
Întinderea panglicii se poate face cu ajutorul dinamometrului.
5. Săgeata admisă:
l 50 100 cm
f 11.2 cm
2 T 2 50000
6. Abaterea capetelor instrumentului faţă de aliniament:
42
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
1 50 100 cm
a 15.8 cm
2T 2 50000
Alinierea se poate face prin jalonare.
7. Precizia de fixare a capetelor ruletei în dreptul reperelor:
l 50 1000
0.71 mm
T n 100
50000.
50
unde:
n - numărul de câte ori se cuprinde instrumentul în distanţa de măsurat
Este necesar ca ruleta să fie gradată milimetric şi să fie folosite fişe subţiri.
În treapta II de calcul se ţine seama de caracterul erorilor şi astfel avem 2
erori sistematice şi 5 erori întâmplătoare.
1 1 1 1
T Tmed ns nin 6667 2 5 20000
2
43
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
l a2 22 1
2
T j 2l 5 10 1.25 107
7
2
1 1 1 1 1 1
T
333333 1.25 10 1.110 1562.5 10 1.1 1011
2 7 2 11 11
j
44
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
1 1 1 1 1 1
2 2
Trăm Tmed 6667 1.110
2 11
Tj 6804
unde:
nS' ; nin' sunt numărul de erori sistematice şi întâmplătoare rămase după
eliminarea erorilor de etalonare şi jalonare.
Calculul abaterilor admisibile în treapta a-III-a se va face în mod similar cu
treptele de calcul prezentate anterior.
45
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
HV H R lR (2.71)
în care:
HV - cota planului de vizare;
HR - cota reperului de nivelment;
lR- lectura pe mira plasată în punctul R;
– se determină lectura pe miră lBpr (element de trasare) necesară
transpunerii pe teren a cotei din proiect:
lB pr HV H Bpr H R lR H Bpr (2.72)
HV
lR l Bpr
R S Ce
B
HR H Bt H Bpr
NM
46
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
unde:
mHB - eroarea medie pătratică de trasare a cotei dată prin proiect
Valoarea erorii medii mH B se deduce din toleranţa admisă la trasarea în
înălţime h.
h h
mH B (2.76)
2 3
Dacă toleranţa se referă la poziţia reciprocă între punctele trasate în înălţime,
atunci:
h
mH B (2.77)
2 2
Din rel.(2.75) se poate determina mărimea admisă a erorii medii de citire pe
miră (ml), aplicând relaţia:
mH2 B (mH2 R m 2f )
ml (2.78)
2
Eroarea medie totală de citire pe miră se poate, de asemenea, calcula cu
relaţia:
în care:
47
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
eo mo
A
B
d
Fig. 2.12 Înclinarea axei de viză
Înclinarea axei de viză se datoreşte erorii de calare a nivelei torice şi se
calculează cu relaţia:
e0 0,15 (2.81)
în care:
- sensibilitatea nivelei torice (φ= 60"pentru o nivelă tehnică);
0,15 - coeficientul de aducere a bulei între repere. Acest coeficient este de
0,05 pentru o nivelă torică de contact;
mv - eroarea de citire pe miră datorită erorii medii pătratice de vizare:
60" 200cc
mV d cc d (2.82)
" M M
unde:
M - puterea de mărire a lunetei
mr - eroarea de citire pe miră datorită grosimii firului reticular;
1 mm
mr 0.5 d 0.005 d mm (2.83)
100 m
în care:
mr - grosimea firului reticular nivelor proiectat pe miră
mc - eroarea de rotunjire a citirilor pe miră,(mo = 0,54 mm);
48
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
49
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
ml m 5
de unde rezultă "m"(eroarea medie pătratică ce revine fiecărei erori compo-
nente):
ml 4.5
m 2.01 mm
5 5
Plecând de la această eroare se pot determina caracteristicile nivelei
(sensibilitatea nivelei torice, puterea de mărire a lunetei), pentru o distanţă
cunoscută a porteei şi lungimea porteei pentru nivela aleasă.
Astfel, ţinând seama de (2.80) se poate scrie:
0.15 cc
m0 d m
cc
din care rezultă:
m 2.01 206265
54.21"
0,15 d 0,15 50000
d - lungimea porteei (d=50 m)
În funcţie de relaţia (2.82) se poate scrie:
60"
mV d m
" M
din care rezultă:
60" 60 50000
M 7.4 x
m " 2.01 206625
Se remarcă faptul că pentru toleranţa impusă la trasarea fundaţiei, valorile
obţinute pentru caracteristicile nivelei sunt mult acoperitoare, ceea ce denotă că
trasarea putea fi realizată şi cu ajutorul teodolitului.
În cazul când pe baza caracteristicilor rezultate din calcul se alege o anumită
nivelă, distanţa maximă a porteei se calculează plecând de la relaţia (2.80) sau
(2.82). Astfel se poate scrie:
m cc 2,1 206265"
d 45172,5 mm 45,173 m
0.15 cc 0,15 60"
Pentru trasarea cotei pe teren dintr-o singură staţie, eroarea medie de
transmitere a diferenţei de nivel proiectate se calculează cu relaţia:
50
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
h
arctg arctg
H A iA H B iA
pr
arctg H A H B pr
(2.86)
D D D
în care:
D - distanţa între reperul de execuţie A şi punctul B a cărui cotă trebuie
Z
trasată.
Pentru aplicarea pe teren
a cotei dată prin proiect, se
iA
centrează teodolitul în punctul
A h
de staţie A, se introduce în
eclimetru valoarea calculată a
unghiului φ, după care
i A
operatorul dirijează figurantul
B
să ridice sau să coboare mira din
punctul B până când la firul
D HB pr
reticular orizontal va efectua o
NM
lectură egală cu înălţimea
Fig. 2.13 Trasarea cotelor prin nivelment trigonometric
aparatului. Talpa mirei se va găsi la cota dată prin proiect (fig.2.13).
La trasarea cotelor prin nivelment trigonometric, trebuie să se acorde o
atenţie deosebită verificării şi rectificării condiţiei de index a cercului vertical.
Pentru eliminarea erorilor de reglaj, aplicarea unghiului vertical φ sau Z se va face
în cele două poziţii ale lunetei.
2.3.2.1. Precizia trasării cotelor prin nivelment trigonometric
Valoarea erorii medii pătratice ( mH B ) la trasarea unei cote prin nivelment
trigonometric se calculează cu relaţia generală:
51
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
unde:
mHA- eroarea medie de determinare a cotei reperului de execuţie A;
mh - eroarea medie de trasare a diferenţei de nivel (h);
mf - eroarea de fixare a cotei.
La fixarea cotei prin ţăruşi mf = ± (3-5) mm, iar la utilizarea buloanelor sau a
şuruburilor mf = ±1 mm.
Eroarea medie pătratică mh a diferenţei de nivel (h), din relaţia (2.87) se
calculează cu formula cunoscută:
2
D 2 m
mh tg .m
2 2
(2.88)
cos 4 cc
D
unde:
D - distanţa orizontală dintre punctul de staţie A şi punctul trasat B;
m0 - eroarea medie pătratică de determinare a distanţei orizontale;
m -eroarea medie pătratică de trasare a unghiului vertical.
Aplicaţia 1. Cunoscând toleranţa de trasare a unei cote, impusă prin proiect,
să se organizeze lucrările de trasare a cotei prin nivelment trigonometric. Se cunosc:
h 6 cm , mHA 2 cm , m f 3 mm , D 50 m , 10 g 20c .
Rezolvare:
Din toleranţa impusă la trasare se va calcula eroarea medie pătratică de
trasare:
h 6
mH B 3 cm
2 2
Eroarea medie pătratică de trasare a diferenţei de nivel (h) rezultă din relaţia
(2.87), de unde rezultă:
de unde:
52
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
mh 2.22cm
mD 9.7 cm
2 tg 2 tg10 g 20c
Eroarea relativă de măsurare a distanţei va fi:
1 9.7 1
T 50 515
sau:
D m
mh 2
cos 2 cc
de unde:
cc mh cos 2 636620cc 2.22 cos 2 10 g 20c [cm]
m 195cc
D 2 5000 2 [cm]
Pentru a realiza toleranţa impusă la trasare se va utiliza un teodolit cu
precizia de lectură de lc până la 10 c iar distanţa se poate determina în mod
stadimetric.
h
p tg
D
h
p % 100tg 100 (2.89)
D
h
p 0 / 00 1000tg 1000
D
unde:
φ - unghiul de pantă;
Δh - diferenţa de nivele între capetele liniei înclinate;
D - distanţa între punctele de capăt;
0 - simbolul de procente;
0
00 - simbolul de promile.
0
53
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
54
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
l' B
p%
lA
h
S
h
I
B
p% d A2
l2 I (2.95)
100
p % d A3
l3 I
100
în care:
55
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
dA1, dA2, dA3 - sunt distanţele orizontale din punctul A până la ţăruşii 1, 2, 3.
l2
l3
l1
I
p%
A
1
2
3
d A1 d 12 d 23
d A2
d A3
Fig. 2.15 Trasarea liniilor înclinate prin nivelment geometric de la capăt
Pentru fixarea înălţimii ţăruşilor, operatorul va dirija figurantul să ridice sau
să coboare mira, în fiecare punct, până ce la firul reticular orizontal va efectua
lecturile calculate l1, l2, l3. În acel moment talpa mirei se va găsi pe linia înclinată ,
la înălţimea proiectată.
iA
h
A
iA
56
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
p%
= arctg (2.96)
100
Z 100 (2.97)
Pentru trasare se introduce la cercul vertical al teodolitului unghiul vertical
sau unghiul zenital Z, după care operatorul dirijează muncitorul topo să ridice sau
să coboare mira din punctul B până când se citeşte pe ea, la firul reticular orizontal
o lectură egală cu înălţimea aparatului (fig.2.16).Se bate un par sau o şipcă în acel
loc şi se face verificarea trasării.
Dacă panta dată prin proiect este mai mare decât panta terenului în punctul B,
se va executa o tranşee.
În cazul când panta proiectată trebuie să fie egală cu panta terenului, figurantul
deplasează mira pe teren, prin tatonări, până când operatorul va efectua la firul
reticular orizontal o lectură egală cu înălţimea aparatului.
p%
A 1 2
B
Fig. 2.17Trasarea liniilor înclinate cu ajutorul setului de teuri
57
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
58
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
din A, punct situat în axul rigolei, l A=l. 142 m, distanţa între punctele de capăt ale
rigolei DAB =100 m şi distanţele dintre punctele intermediare egale cu 20 m.
59
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
400 BA BC (2.103)
X C X B YC YB
d BC x 2 y 2 (2.104)
cos BC sin BC
60
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
xBC yBC
tg BC 50 g
xBC yBC
BC 50 g (2.106)
C mC C'
m
d BC mD
B m
61
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
X
18 19
C'
m x
C
m
x
M M'
20 y my 21
în care:
mx - eroarea de trasare a abscisei;
62
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
1 3
P
P1 d
2
P2
Fig. 2.20 Metoda intersecţiilor unghiulare
Elementele unghiulare de trasare se calculează prin diferenţa orientărilor:
1 400 P1, P 2 P1,C (2.109)
2 p C - p P1 (2.110)
2 2
3 P 3,C P 3, P 2 (2.111)
63
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
b3
b2 a3
a2
C
c3 b1
a1 c2 c1
P P3
P2
unde:
m - eroarea medie pătratică de trasare a unghiurilor 1 şi 2 ;
d - lungimea bazei de trasare;
m f - eroarea de fixare.
b
c P2
1
64
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
r3 a
1
b 2 1
2
r2
r1 3
P' 2 S2
3 P2
S1 P' 1 c
P1
Fig. 2.23 Metoda intersecţiilor înapoi
Se calculează coordonatele punctului C1, prin metoda intersecţiei înapoi,
iar prin compararea coordonatelor obţinute cu cele proiectate se calculează
corecţiile rectangulare sau polare care se aplică pe teren.
Eroarea medie pătratică de poziţionare a punctului C după N.Cristescu [7] se
calculează cu formula:
65
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
1 2
mC m2
3
m1 m22 m32 m 2f (2.114)
în care:
m - eroarea medie de poziţie a punctului C datorată erorilor de măsurare a
celor trei unghiuri 1 , 2 , 3
m1, m2, m3 - erorile medii în determinarea punctului C provocate de erorile de
poziţie reciprocă a punctelor de sprijin P1, P2, şi P3;
mf - eroarea de fixare a punctului C.
Erorile medii m1, m2, m3 se calculează cu relaţiile:
ma m m
m1 S2 ; m2 b S3 ; m3 c S1 (2.115)
a b c
unde:
a, b, c -distanţele între punctele reţelei de sprijin;
ma mb mc
a , b , c - sunt erori relative de determinare a distantelor.
După A.S. Cebotarev, eroarea medie m se calculează cu relaţia:
2 2
m
N2
1 22 32 (2.116)
în care:
- eroarea medie pătratică de măsurare a unghiurilor 1 , 2 , 3 din punctul C,
după compensarea direcţiilor în staţie.
1 , 2 , 3 - laturile unui triunghi P1' , P2' , P3' , în jurul punctului trasat provizoriu
(fig.2.23), determinate cu relaţiile:
12 r22 r32 2r2 r3 cos 1
22 r12 r32 2r1r3 cos 2 (2.117)
r r 2r1r2 cos 3
2
3 1
2
2
2
unde:
r1 ; r2 ; r3 (2.118)
S1 S2 S3
S1, S2, S3, - distanţele de la punctul de trasat până la punctele reţelei de
sprijin;
N - dublul suprafeţei triunghiului P
66
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
N 2 p p 1 p 2 p 3 (2.119)
L2
L1
I II
Fig. 2.24 Metoda intersecţiilor liniare
Precizia de trasare a punctelor, în cazul acestei metode, este dată de relaţia:
unde:
mL - eroarea de trasare a lungimilor L1 şi L2;
mf - eroarea de fixare.
Controlul trasării punctului C se face în mod similar cu metodele prezentate
anterior.
67
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
B M2 M1
III
P2
I Aliniamentul 2 Aliniamentul 1 II P1
C
IV T2 T1 A
mc mAl
2
1
mAl
2
2
m2f (2.121)
în care:
mAl1 , mA12 - preciziile de materializare a aliniamentelor;
mf - precizia de fixare a punctului trasat.
După [7], eroarea medie pătratică de trasare a unui aliniament se prezintă sub
forma:
68
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
unde:
mS - eroarea datelor iniţiale (este datǎ de erorile transversale de poziţie ale
capetelor celor două aliniamente);
me - eroarea de centrare (fig. 2.26)
2 S
d S-d
1 1'
C
e
e
C'
1'' 2'
1'''
e e
S d cos e 1 d cos
(2.123)
S S
unde:
d - distanţa dintre punctul de trasat C şi teodolit;
S - lungimea aliniamentului fixat pe teren;
- elementul unghiular al centrării.
2 S
d
C
1 1'
r
C'
l2
l1
Fig. 2.27 Influenţa erorii de reducţie
69
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
70
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
2
mcc n 1.5
M L L cc L
2 2 2
(2.127)
3
unde:
μ- coeficientul de influenţă al erorilor întâmplătoare (μ=0.002- la măsurarea
cu benzi de oţel)
λ- coeficientul de influenţă a erorilor sistematice la măsurarea directă a
laturilor traseului poligonal λ = μ/30... μ/40)
n- numărul laturilor drumuirii
L- lungimea drumuirii
mβ- eroarea medie de măsurare a unghiurilor
Pentru o drumuire suspendată cu traseu şerpuit, frânt:
2
mcc n 1 2
M s L cc
2 2 2
Di ,n 1 (2.128)
i 1
unde:
[d] - suma lungimii laturilor;
Di , n 1 - distanţa de la punctul i al drumuirii până la punctul final.
Eroarea medie pătratică de poziţie a punctului mijlociu M la drumuirea
poligonometrică, întinsă, sprijinită la capete (după compensarea unghiurilor), se
calculează cu relaţia:
2
mcc n 3
M L L cc L
2 2 2
(2.129)
12
La o drumuire, sprijinită la capete (după compensarea unghiurilor), eroarea
medie pătratică de poziţie a punctului mijlociu M se determină cu relaţia:
2
mcc n 1 2
M s L cc
2 2 2
Di , g (2.130)
i 1
unde:
[s] - suma lungimii laturilor;
Di,g - distanţa de la punctul "i" al drumuirii până la centrul de greutate al
drumuirii frânte.
Poziţia centrului de greutate "g" al drumuiri poligonometrice se determină
grafic sau analitic (într-un sistem local).
În cazul măsurării distanţelor cu telemetre electro-optice, coeficienţii şi
71
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
îşi pierd semnificaţia, iar erorile au, în principal, un caracter întâmplător şi depind
mai puţin de lungimea laturilor măsurate, iar formulele (2.129) şi (2.130) devin:
2
m n 3
M nm 2
s (2.131
s
12
2
m n 1
M nm 2
D 2
(2.132)
s i,g
i 1
72
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
C'
C
A B
200 g 1 200 g 2 3 P
200 g C
A B 1' 200 g
D CC'
2'
3'
C'
X C X C1 YC YC1
DC1C X 2 Y 2 (2.134)
cos C1C sin C1C
73
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
x1 x2
E F
obstacol E C
A
x1
1 1,5 m
x2
C
x2 d
x2
74
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
1cc 2cc
x1 a ; x a (2.137)
1cc 2cc 1cc 2cc
2
unde:
1 1
2 2
- mărimea unghiurilor ce urmează a fi trasate pe teren.
2.6.3.2. Prelungirea aliniamentelor dincolo de obstacole, cu
ajutorul unghiurilor drepte (100g)
Pentru a prelungi aliniamentul AB dincolo de un obstacol (fig.2.32) în
punctul B se trasează un unghi de 300 g pe direcţia căruia se măsoară o lungime
"a" materializând punctul 1.
A B 3 4 5
1 2
Fig. 2.32 Prelungirea aliniamentelor dincolo de obstacole cu ajutorul unor unghiuri drepte
În punctul 1 se trasează un unghi de 100g, pe direcţia căruia se materializează
punctul 2, dincolo de obstacol. În 2 se trasează de asemenea un unghi de 100 g pe
direcţia căruia se măsoară distanţa "a", materializând punctul 3. În punctul 3 se
trasează un unghi de 300g pe direcţia căruia se materializează punctele 4, 5, ş.a.m.d.
2.6.3.3. Prelungirea aliniamentelor, cu ajutorul unor baze
auxiliare
În cazul când pe teren se întâlnesc mai multe obstacole, iar prelungirea
aliniamentelor nu se poate realiza cu metodele prezentate mai sus, pentru trasare se
va utiliza o bază auxiliară.
Alegerea bazei auxiliare (X) se face astfel încât pe direcţia ei distanţele să fie
accesibile măsurătorilor directe, iar în punctele alese, pe axă, să se poată ridica
perpendiculare printre obstacole (fig.2.33)
Se măsoară abscisele XB, X1, X2, X3 şi ordonata YB, după care se calculează
ordonatele y1, y2, y3 din asemănarea triunghiurilor:
YB Y Y
y1 x1 ; y2 B x2 ; y3 B x3 ... (2.138)
XB XB XB
75
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
A B 1 2 3
YB
xB B'
Y1
x1
1' Y2
Y3
x2
2'
x3
3'
76
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
a cc
q (2.140)
cc
P1
a b
q
A P B
Fig. 2.34 Trasarea unui punct intermediar din punctele de capăt ale aliniamentelor
Dacă mărimea calculată este mai mare decât abaterea admisă, se consideră
această trasare aproximativă şi se determină apoi un nou element de trasare.
P1
a b
q
A P B
C
Fig. 2.35 Trasarea unui punct intermediar când punctele de capăt sunt inaccesibile
Pentru a calcula abaterea de la aliniamentul AB a punctului P1 din explicitatea
suprafeţei triunghiului AP1B se obţine:
2 S a b sin c q a b q (2.141)
de unde:
a b a b cc
q sin (2.142)
ab a b cc
de unde: 200 g
77
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
P1
a1 b1
Q q
A P B
q2
a2
b2
78
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
A B
P3 P2 P1 P4 P5
79
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
deţin staţii totale de tipul: Leica, Sokkia, Nikon etc, transpunerea pe teren a
proiectelor se face cu precizie ridicată şi într-un timp optim.
Studenţii secţiei de cadastru ar trebui să se familiarizeze, din perioada de
studiu, cu majoritatea programelor de trasare aferente staţiilor totale menţionate
anterior.
Întrucât părţile componente şi modul de lucru este studiat la cursul de
"Măsurători prin unde", se va prezenta, în continuare, programul de trasare a staţiei
Leica, care se situează în primele trei locuri din lume.
Programul de trasare (Setting out):
Calculează elementele necesare unei trasări din coordonate sau prin
introducerea manuală a unghiurilor, distanţei orizontale şi cotei. Diferenţele între
punctul căutat şi cel staţionat pot fi afişate continuu.
80
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
direcţia actuală.
: Offset longitudinal: pozitiv dacă punctul căutat este mai departe.
: Offset pe cotă: pozitiv dacă punctul căutat este mai sus ca cel
măsurat.
Trasarea ortogonală (Orthogonal setout )
Deplasarea punctului măsurat faţă de cel căutat este dată în elemente
longitudinale şi transversale .
81
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
82
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
Linia de bază
Linia de bază poate fi deplasată longitudinal, paralel sau rotită. Această linie
nouă se numeşte linie de referinţă. Toate măsurătorile se referă la această linie de
referinţă.
83
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
Introducerea parametrilor
84
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
85
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
86
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
Fig. 2.48 Ecranul cu setările pentru puncte ortogonale faţă de linia de referinţă
Fig. 2.48 Corecţiile de trasare a punctului faţă de poziţia măsurată a unui punct în teren
Semnul pentru diferenţele de unghi şi distanţă este exact ca si cel de la
aplicaţia "Setout"
Valorile corecţiilor sunt prezentate sub forma:
: Întoarcem telescopul în sens orar către punctul de trasat.
: Punctul de trasat este mai departe ca punctul măsurat.
: Punctul de trasat este mai sus ca punctul măsurat.
87
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
H11 H12 H 21 H 22
H1
4
H12 H13 H 23 H 22
H2 (2.146)
4
..........................................
H H 34 H 44 H 43
H 9 33
4
S
RN
11 12 13 14 H 11 H 12
H1 H2
21 22 23 24
H1
31 32 33 34
H9
41 42 43 44 H 21 H 22
0.25 H C 0.50 H m 1 H i
(2.148)
H mp
N
în care:
H C - suma cotelor punctelor de colţ;
H m - suma cotelor punctelor de margine;
H - suma cotelor punctelor de interior;
i
88
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
8
p1 0.25 0.25 0.25 0.25 1, p2 0.50 4, p3 1 1 1 1 4
n 1
(2.150)
Rezultă că suma ponderilor [ pi ]=N=9,ceea ce este evident şi în fig.2.49. In
cazul când ponderile se iau valori întregi: p1 = l, p2 = 2, p3 = 4, relaţia (2.148) se mai
poate scrie:
1 H c 2 H m 4 H ij
(2.151)
H mp
4N
Forma generală a relaţiei (2.148) poate fi scrisă ca o medie ponderată:
H mp
pi H i
(2.152)
pi
Pentru a trasa platforma orizontală se vor calcula elementele de trasare pentru
fiecare ochi de reţea:
Ce H mp H ij (1.153)
unde:
Hij - cotele terenului în fiecare ochi de reţea;
Ce - cota de execuţie (de lucru) luată faţă de nivelul solului.
Atunci când cotele de lucru sunt pozitive se execută umplutură (rambleu), iar
când sunt negative, se execută săpătură (debleu).
Calculul elementelor de trasare a platformei orizontale şi al volumului
terasamentelor se poate face într-un tabel centralizat 2.3.de forma:
Tab.2.3
Nr. Hij pi piHij Hmp Cote de a pi Volum terasamente
crt execuţie
89
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
+ - Rambleu Debleu
1 H11 0.25 p1H11
2 H12 0.50 p2H12
3 H13 0.50 p2H13
4 H14 0.25 p1H14
5 H21 0.50 p2H21
pi H i
6 H22 1 p3H22
pi
. . . . …….. …….. …….. …….. …….. ……..
15 H43 0.50 p2H43
16 H44 0.25 p1H44
[] [Hij] [pi] pi [Hij] [Vr] [Vd]
în care:
S - suprafaţa platformei
90
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
H mp
pi H i
(2.158)
pi
Se determină diferenţa de nivel de la prima coloană la ultima coloană,
corespunzător pantei impuse:
p% D
h (2.159)
100
Se determină cotele primei şi ultimei coloane:
h h
H I , I H mp şi H v ,v1 H mp (2.160)
2 2
91
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
I II III IV V RN
3
2 20 m
S1 20 m
1
0 20 m
I' II' III' IV' V'
h/2 Hmp
Hmp
h/2
D
92
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
Panta optimă se poate determina prin mai multe metode, printre care se pot
aminti:
metoda celor mai mici pătrate (James C. Marr);
metoda celor mai mici pătrate simplificate (N.A.Halchias);
metoda poliedrelor (M. Rădulescu)
Metoda celor mai mici pătrate (fig. 2.52) se bazează pe un caroiaj care are
liniile exterioare situate la o distanţă egală cu jumătate din latura unui ochi de reţea
faţă de originea unui sistem de axe rectangulare X şi Y .
Panta optimă a platformei pe direcţia axei X (longitudinală) se determină cu
formula:
n n
n X n Zn
X n Zn 1
n
1
Ix i
n
2
Xn
(2.163)
n
X2 1
1
n
n
Y
A B C
93
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
m m
m Y Zm m
Ym Z m 1
m
1
Iy 1
m
2
(2.164)
m Ym
Y2 1
1
m
m
în care:
Ix şi Iy - panta optimă în direcţia axei X şi Y;
Xn - numărul de ordine al punctului sau liniei;
Ym - numărul de ordine al punctului sau coloanei;
Zn - cota punctului sau cota medie a punctelor pe linii;
Zm - cota punctului sau cota medie a punctelor pe coloană;
n - numărul punctelor sau numărul liniilor;
m - numărul punctelor sau numărul coloanelor.
Cota planului de nivelare în punctul de origine al axelor se face cu formula:
Z 0 Z c I X X c IY Yc (2.165)
în care:
Z0 – cota planului de nivelare în originea sistemului de axe
Zc - cota punctului central, egală cu cota medie a punctelor platformei de
nivelare;
XC,YC - distanţa punctului C (centroidul) faţă de axa X-lor şi faţă de axa Y-
lor;
Ix, IY - pantele optime ale platformei de nivelare pe direcţia X şi Y.
Calculul planului de nivelare, în fiecare punct al caroiajului se calculează cu
formula:
Z i Z 0 I X X i IY Yi (2.166)
în care:
Zi - cota planului de nivelare în punctul „i” al caroiajului;
Xi ,Yi - distanţele punctului „i” faţă de axele X şi Y, unitatea pentru distanţe
fiind egală cu latura caroiajului.
Volumul terasamentelor se calculează cu relaţia:
V a 2 hs (2.167)
în care:
94
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
a - latura caroiajului;
hS - suma adâncimilor de săpătură.
Metoda celor mai mici pătrate elaborată de James C.Marr a fost simplificată de
N.A.Halchia, care determină panta optimă pe direcţia longitudinală cu relaţia:
2
n
12 X n Z n 6 n 1 Z n
IX 1 1 (2.168)
a n 1 n n 1
iar pe direcţia transversală, cu formula:
m
m
12 Ym Z m 6 m 1 Z m
Iy 1 1 (2.169)
a m 1 m m 1
în care:
Ix, Iy - pantele optime pe direcţia celor două axe;
Zn - cotele medii pe linii;
Ym - cotele medii pe coloane;
n - numărul liniilor;
m - numărul coloanelor;
a - latura caroiajului.
Cotele planului de nivelare la origine şi în fiecare punct, precum şi volumul
terasamentelor se calculează cu relaţiile (2.165), (2.166), (2.168) date de James C
Marr.
Metoda poliedrelor, stabilită de Marin Rădulescu, dă o formulă simplificată de
calcul a pantei optime a terenului, cu o precizie foarte apropiată de metoda celor
mai mici pătrate şi o economie de timp de trei ori mai mare.
Verificarea calculelor la metodele amintite se face astfel: media cotelor
planului de nivelare din cele patru colţuri ale parcelei trebuie să fie egală cu cota
medie a parcelei de nivelare. Suma cotelor planului de nivelare trebuie să fie egală
cu suma cotelor terenului. Diferenţele dintre cota planului de nivelare şi cotele
terenului, de semn negativ şi pozitiv trebuie să fie egale.
O simplificare a metodei celor mai mici pătrate a fost adusă de M. Rădulescu
prin metoda poliedrelor. Denumirea metodei pleacă de la considerentul ca terenul
este format din mai multe poliedre cu bazele superioare orizontale şi la nivele
diferite.
Calculul pantei optime pe fâşii prin metoda poliedrelor, se realizează cu
relaţia:
95
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
8
I h K h (2.170)
n l
2
în care:
I - panta optimă a fâşiei;
n - numărul punctelor cotate;
l - lungimea laturii caroiajelor;
h - suma diferenţelor de nivel pozitive, se obţine scăzând cota medie a
fâşiei din cotele terenului mai mari decât cota medie.
Pantele optime pe parcele sunt date de relaţiile:
8
Ix
n l2 hX K x hX
(2.171)
şi respectiv:
8
Iy
m2 l
h K h
y y y (2.172)
în care:
Kx, Ky - coeficienţii corespunzători numărului de puncte de pe axa X,
respectiv de pe axa Y;
hx , hy - suma diferenţelor de nivel pozitive pe axa X, respectiv
pe axa Y.
În cazul când nivelarea se face pe o direcţie cota planului de nivelare se
determină cu formula:
Z i ( x ) H C ( X C X i )l.I x (2.173)
În cazul când nivelarea se face pe două direcţii, cota planului de nivelare se
determină cu formula:
Z i ( x , y ) H C ( X C X i )l.I x (YC Yi )l.I y (2.174)
unde:
Zi(x,y)- cota planului de nivelare pe două direcţii;
HC-cota medie a fâşiei sau parcelei;
Xi,Yi –numărul de ordine al punctului pe axele X şi Y
l – latura caroiajului;
XC,YC- depărtarea centroidului de originea axelor, se calculează cu relaţiile
1 n 1 n
XC i C n
n i 1
X ; Y
i 1
Yi (2.175)
96
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
unde :
n - numărul carourilor pe cele două direcţii
Adâncimea debleului şi înălţimea rambleului (cotele de execuţie) se
calculează în funcţie de cotele terenului şi cotele planului de nivelare, astfel se
calculează pentru fiecare punct al platformei:
hi Z i H i (2.176)
Atunci când cotele de execuţie sunt negative avem debleu, iar în cazul când
cotele de execuţie sunt pozitive avem rambleu. Volumul terasamentelor se
calculează în funcţie de suprafaţa unui careu şi de suma cotelor de execuţie:
V n.l 2
h i
l 2 hi (2.177)
n
Calculele sunt bine executate când suma rambleului este egală cu suma
debleului.
97
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
98
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
rezultǎ::
S 36
a 4
pi 9
Produsul dintre ponderi şi "a" este trecut în coloana a-9-a, iar volumul
terasamentelor, calculat cu relaţia (2.154), este trecut în coloanele 10 şi 11.
În cazul trasării unei platforme orizontale, la o cotă medie a terenului,
volumul rambleului este egal cu volumul debleului.
h1
Ic
h1
R
h2
R
h2 R
D=L cos
99
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
sau:
I C D tg1 tg1' D ctgz1 ctgz1' (2.180)
z1' z2
' R
I2
I1
B
A L
HA HB
NM
a) Sectiune verticala
R
d AP d AR d BP
d BR
a) Proiectie orizontala
100
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
H pB H B i1 d BP ctgz2 (2.183)
Determinarea distanţelor dAP şi dBP se va face în triunghiul APB, cu ajutorul
teoremei sinusurilor:
d AP d d
BP ; 200 g (2.183)
sin sin sin
sin sin
d AP d ; d BP d (2.184)
sin sin
Dacă diferenţa HPA-HPB este mică, se va lua media aritmetică a celor două
valori:
H pA H pB
HP (2.185)
2
În mod similar se determină şi cota punctului R, iar înălţimea construcţiei se
determină ca o diferenţă a celor două cote:
IC H p H R (2.188)
101
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
z1
z2 IC
z1'
z2'
i1
i2
A
B
HA d AB d BP
HB
NM
d BP
H B i2 H A i1 d AB ctgz1
(2.190)
ctgz1 ctgz2
Înlocuind relaţia (2.190) în relaţia (2.189) se obţine cota punctului P.
Dacă diferenţa dintre valorile cotei punctului P, obţinută din A şi B, nu
depăşeşte precizia nivelmentului trigonometric se va lua media aritmetică a celor
două determinări.
În mod similar se determină înălţimea unui punct R situat la baza con-
strucţiei, iar înălţimea construcţiei va fi:
IC H p H R (2.191)
102
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
103
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
1 2 3 4
1 2 3 4
+1000
500
104
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
105
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
4) Montarea căilor de rulare ale podului macara, pe consola stâlpilor (5), se face
în două etape: montarea grinzilor (6) şi montarea şinelor de rulare.
Pentru montarea grinzilor se trasează axele căilor de rulare faţă de axa halei.
Cu ajutorul teodolitului se mută axele căilor de rulare pe consolele stâlpilor externi,
sau pe două scoabe încastrate în pereţii frontali ai clădirii, la 0.5 m deasupra
coroanei şinei de rulare (fig.2.62). Cu ajutorul sârmelor întinse între punctele de
capăt ale axei se marchează axa pe consolele fiecărui stâlp. Montarea grinzilor
de rulare se execută după trasarea pe ambele feţe a unor rizuri de axă a grinzii.
Pentru aşezarea preliminară a grinzilor în înălţime se determină cotele
suprafeţelor consolelor şi cotele zero însemnate pe stâlpi. După calcularea cotelor
consolelor se întocmeşte profilul la scară mare (1:100 pentru lungimi şi 1: 10
pentru înălţimii). Pe baza cotei medii se determină grosimea adaosului necesar
pentru montarea grinzilor la cota medie.
106
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
107
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
108
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
CAPITOLUL 3
TRASAREA CONSTRUCŢIILOR CIVILE ŞI INDUSTRIALE
109
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
17 18 19 20
X 800
B
13 14 15 16
600 P3
9 10 11 12 Y
400
P2 P4 P5
5 6 7 8
200
P1
A
1 2 3 4 Y'
0
0
Fig.3.2 Reţeaua de construcţie provizorie
Pentru trasarea punctelor se utilizează una din metodele parcurse la §2.5, în
cazul de faţă metoda intersecţiei unghiulare.
După ce se face controlul coliniarităţii punctelor P1, P2, P3 prin determinarea
suprafeţei care trebuie să fie egal cu zero, se trece la trasarea cu ajutorul
teodolitului a celei de a doua axe, perpendiculară pe prima.
În continuare se trasează punctele reţelei de pe axele principale, utilizând
teodolitul pentru măsurarea unghiurilor drepte şi ruleta sau panglica, pentru
măsurarea distanţelor.
După trasarea provizorie a reţelei se efectuează observaţii unghiulare sau
liniare, între punctele reţelei, cu instrumente care trebuie să satisfacă erorile medii
pătratice stabilite iniţial, după care se trece la compensarea acestor observaţii.
Metoda cea mai avantajoasă de compensare este metoda poligoanelor
acolate (V. V. Popov), care constă în compensarea mai întâi a unghiurilor, iar după
aceea a coordonatelor.
Valorile coordonatelor definitive ale reţelei de construcţie sunt cele rezultate
după operaţia de compensare.
110
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
S3
'
'
Fig. 3.3 Reducţia reţelei de construcţie
Operaţia de corectare a reţelei de construcţie se execută pentru fiecare punct al
reţelei prin metoda coordonatelor polare (v. §2.5.1). Reperele provizorii ale reţelei
de construcţie sunt înlocuite cu reperele definitive materializate prin borne de
beton de 0.7-1 m, având la partea superioară o placă metalică pe care se
materializează punctul prin chirnăruire.
După marcarea definitivă a punctelor reţelei de construcţie se trece la
măsurătorile de control pentru a constata justeţea reducerii (corectării) şi a obţine date
asupra preciziei de alcătuire a reţelei topografice de construcţie.
Măsurătorile liniare se efectuează prin sondaj, iar măsurătorile unghiulare, de
control, se efectuează într-o singură serie cu teodolite, care oferă o precizie de
lectură de ±2" sau ± 2CC.
Dacă abaterile la măsurarea lungimii laturilor nu depăşesc ±10-15 mm, iar
abaterile faţă de unghiul drept nu depăşesc = ±10 - 15" (30 - 45 CC), se
consideră că reducerea reţelei a fost executată corect. In continuare la trasarea
construcţiilor, ca şi coordonate rectangulare ale punctelor bornate vor fi conside-
rate cele de la proiectare, iar unghiurile dintre laturile reţelei vor fi admise ca
unghiuri drepte.
Eroarea de poziţie reciprocă a punctelor vecine ale reţelei de construcţie
pentru laturi de 200 m nu trebuie să depăşească ±2 cm (1/10000).
111
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
realizează prima condiţie şi repere de execuţie (de construcţie), care realizează cea
de-a doua condiţie.
Pe platformele industriale de întindere medie, se amplasează 4 sau 5 repere de
control şi o reţea de repere de construcţie.
Pe marile platforme industriale, se amplasează o reţea de control ce încon-
joară şantierul şi o reţea de repere de execuţie în apropierea construcţiei.
Reţeaua reperelor de control se execută cu precizia nivelmentului geometric
de ordinul II-III.
Reţeaua reperelor de construcţie poate fi realizată cu precizia nivelmentului
geometric de ordinul IV sau V. Verificarea tasării reperelor de construcţie se face la
1-2 luni sau mai des.
Reperele de control se amplasează în terenuri rezistente la o distanţă de
minim 10 ori adâncimea gropilor de fundaţie. Adâncimea de plantare a reperelor de
control este condiţionată de adâncimea de îngheţ de 1m, pentru ţara noastră.
1
3 Linia de
I 4
3
imprejmuire
3
D1 D2 2 D3 D4
C C
II II
B B
A1 A2 A3 A4
2 2 3 2
1 I 4
11 1
4
Latura retelei de constructii
112
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
113
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
114
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
B B
C C
II III
D D a1
a2 1 2 3 4 5 6 7 8
m2 n2
B
115
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
116
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
Axa de
Mira
trasare
Mira
Cofrag
Reper de
nivelment
117
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
lR
a
lF
HR
b
H F pr
NM
Fig. 3.11 Trasarea cotelor în groapa fundaţiei
De pe figură se poate deduce relaţia de calcul a cotei fundaţiei, astfel:
HF = HR+lR-(a-b)-lF
unde:
HR - cota reperului de lucru;
lR - citirea pe mira din punctul R;
lF - citirea pe mira plasată în groapa de fundaţie;
a, b - lecturi pe ruletă;
Atunci când cota gropii de fundaţie este impusă prin proiect, se calculează
citirea pe miră (element de trasare) necesară trasării cotei impuse prin proiect:
lF = HR+lR -(a-b)- HFpr
HFpr - cota gropii de fundaţie impusă prin proiect
unde:
HA- cota planşeului
r1- lectura pe mira amplasată în R
a - lectura pe mira amplasată în A
c,d - lecturile pe ruletă
118
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
119
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
următoarelor etape:
Crearea unei reţele speciale de nivelment
Amplasarea reperelor de control şi a mărcilor de tasare;
Alegerea instrumentelor, a metodelor şi a preciziei de executare a
nivelmentului;
Stabilirea tranşelor de măsurători;
Executarea observaţiilor;
Compensarea observaţiilor;
Calculul tasării şi deformaţiei la fundaţiile construcţiilor.
1. Reţeaua specială de nivelment - se realizează din:
a) repere mobile fixate pe construcţia care se tasează şi repere de control
amplasate în afara zonei de influenţă. (fig.3.13)
Asfalt
Perete
30
40 mm
110
120
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
4. Executarea observaţiilor
Se vor efectua cu instrumente de nivelment de înaltă precizie, efectuate la
intervale de timp bine stabilite. Efectuarea observaţiilor constă în realizarea unui
nivelment geometric de la mijloc de ordinul I sau II executat în condiţii atmosferice
favorabile, în sens direct şi invers sau cu 2 planuri de vizare, obţinându-se astfel
cotele tuturor mărcilor de tasare. Neînchiderile trasărilor de nivelment trebuie să se
încadreze în toleranţa T 0,5 mm n , unde n = numărul staţiilor.
Observaţiile se fac la anumite intervale (lunar, trimestrial şi anual în funcţie
de evoluţia tasărilor).
5. Prelucrarea observaţiilor
Ti H ii H i0
Tasarea medie a întregii construcţii se determină cu relaţia:
T1 S1 T2 S 2 T3 S 3 ... Tn S n
Tm =
S1 S 2 S 3 ... S n
unde:
T1, T2, T3 ... Tn - sunt tasările absolute ale mărcilor;
S1, S2, S3 ... Sn - suprafeţele tălpilor fundaţiilor aferente elementelor de
rezistenţă pe care s-au fixat mărcile.
În practică tasarea medie poate fi calculată, ca medie aritmetică a tasărilor
tuturor mărcilor:
n
Tm = T
i 1
i
n
în care „n” - numărul mărcilor
121
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
122
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
P''
R P
0
P'
0
R l
1 o1
o2
fig. 3.15 Verificarea verticalităţii prin plonjarea lunetei teodolitului
Etapele pe care le vom parcurge sunt:
- instalarea teodolitului în două puncte de staţie ( O1 şi O2 ), la o distanţă de 2-3
ori înălţimea construcţiei, proiectându-se punctul „P” de la partea superioară la cea
inferioară a construcţiei;
- efectuarea de lecturi pe o miră orizontală amplasată la baza construcţiei
rezultând punctele P' şi P'', iar la mijlocul distanţei punctul P0;
- efectuarea de vize şi lecturi la punctul R, situat la baza construcţiei în mod
similar cu punctul P, rezultând punctele R' şi R'', iar la mijlocul distanţei punctul R0;
În urma efectuării acestor operaţii vom constata o abatere a punctului P0 faţă
de punctul R0, rezultând o mărime liniară Δl a înclinării zidului.
Δl1 = R0 - P0
Mărimea unghiulară a înclinării 1 se va calcula cu relaţia:
l1 cc
1cc =
h
unde "h" este înălţimea construcţiei.
123
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
124
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
a3
5
f
1
4
a2
6
f
9
3 7
8
2
10
1
a1 11
2 3
12
a b
Fig. 3.17 a. Verificarea verticalităţii prin procedeul verticalei optice
b. Părţi componente ale aparatului P.Z.L: 1- lunetă, 2-ambază, 3-trepied, 4-ocular, 5-
obiectiv, 6-surub de focusare, 7-oglindă pentru iluminat interior, 8-clapetă de blocare a
mişcării orizontale, 9-şurub de fină mişcare orizontală, 10-şuruburi de calare, 11-placă
orizontală de bază, 12-şurub pompă
125
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
relaţia:
li = Cis - Cij
csi
a j
ci
a a
A1
a
A
126
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
Q q12 q22
127
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
C2
1 0 4
8 A
7
1 2 3 4
S1 S2
6 L2
5
L1
C1
c6 c7 c5 c8
2
2 2
Pentru a afla mărimea deplasării liniare a centrului de sus vom utiliza
următoarele relaţii:
1
q1 L1 tg1 L
1
2
q 2 L2 tg 2 L
2
128
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
Q q12 q22
în care:
q1, q2 - mărimea deplasării axei de sus, determinată din cele 2 staţii;
L1 şi L2 - distanţele de la instrument la centrul coşului de fum;
1 - diferenţa valorilor medii ale citirilor, la partea de sus (3-2) şi de jos (1-
4), efectuate la punctele marginale ale coşului din staţia S1;
2 - diferenţa valorilor medii ale citirilor, la partea de sus (6-7) şi de jos (5-
8), efectuate la punctele marginale ale coşului din staţia S2.
Q - mărimea totală a înclinării coşului.
129
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
CAPITOLUL 4
TRASAREA CĂILOR DE COMUNICAŢII
4.1 Generalităţi
Construcţia căilor de comunicaţii necesită un însemnat volum de lucrări
topografice la proiectare, trasare şi execuţie. Etapele de realizare a acestor lucrări
sunt prezentate în [5], şi constau în:
proiectarea pe plan a axei căii, la scara 1:5 000 1:25 000;
trasarea pe teren a axei proiectate;
ridicările topografice de detaliu în jurul axei, necesare întocmirii
proiectului definitiv;
stabilirea unui traseu definitiv;
trasarea curbelor de racordare;
trasarea pe teren, în plan şi în înălţime, a căii de comunicaţie.
În cazul drumurilor mai puţin importante, traseul se alege şi se pichetează
direct pe teren, simultan cu ridicările topografice de detalii ale profilului
longitudinal şi ale profilelor transversale.
C F
E D4 B
D5
D3 H
D6
D1
A
D2
130
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
5 B
D4 x5
D3 y5 d5
D1
y3 d3 D5
y1 D2 x3 2
d1
y2 3
x1 V 1 d2
A
x2
V2
131
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
= 200g -
lungimea tangentei (T):
T1 T2 VTi VTe R tg R ctg
2 2
132
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
133
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
de unde rezultă:
sin '
GV = GH
sin
sin '
HV = GH
sin
Elementele de trasare se calculează din tangenta T, calculată cu relaţia 4.2 şi
lungimea segmentelor calculate cu relaţiile 4.11 şi 4.12, rezultând:
HTi T VH si GTe T VG
Care aplicate pe teren din punctele H şi G definesc poziţia punctelor de
intrare şi de ieşire din curbă. Pentru trasarea punctului de vârf a curbei se calculează
tangenta auxiliară:
t = R tg
4
Măsurând din punctele de intrare şi de ieşire din curbă, pe direcţia celor două
aliniamente, valoarea tangentei auxiliare t, se obţin punctele F1 şi E1, iar la
jumătatea segmentului F1 B1 se pichetează punctul de vârf al curbei B.
134
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
' FH HG
Orientările din relaţiile (4.16) şi (4.17), se calculează din coordonatele
punctelor. Distanţa de la G la H se calculează de asemenea din coordonate iar apoi
problema se reduce la cazul anterior tratat.
135
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
pot aminti:
coordonate rectangulare pe tangentă (abscise şi arce egale);
metoda polară;
metoda coardelor prelungite;
metoda coordonatelor rectangulare pe coardă;
metoda sfertului etc.
x1 2, 4,5...20 m; y1 R R 2 x1
2
x2 2 x1 ; y2 R R 2 2 x1
2
…………………………………………………………………
xn n x1 ; yn R R 2 nx1
2
136
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
137
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
S
arcsin
2 2R
unde:
- unghiul format de tangentă şi coarda S, fiind egal cu jumătatea unghiului
2
la centru care subîntinde coarda S.
Pentru trasarea punctelor de detaliu, se staţionează cu teodolitul în punctul de
intrare în curbă (fig. 4.8) se vizează vârful de unghi V, cu 0 în aparat, după care se
roteşte aparatul cu mişcarea înregistratoare până când la microscopul de lectură se
va executa o citire egală cu valoarea unghiului / 2 - calculat.
V
1 2
S
S S
Ti 3
T R
R
138
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
2' 3'
K S
K
S
2
S
3
S
y1
1
R
R
R
x1 S
Ti R
0
139
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
Ti yTi
y3
y' 2 y2
XTi
x3
y' 1 y1
x2
x' 2
'
x1
x' 1
Y
B' B
Te
' i
2
unde :
' - unghiul la centru corespunzător arcului rămas;
i - numărul punctelor de detaliu.
Se calculează apoi coordonatele pe tangentă cu relaţiile:
xi R sin i
yi R 1 cos i
Din figura 4.10 rezultă coordonatele pe coardă cu originea în B':
140
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
xi' xi
'
yi y Ti yi R 1 cos 2 R 1 cos i R cos i cos 2
Trasarea arcului BTi se face prin coordonatele rectangulare pe coardă, pentru
' ' ' ' 1
x de la B' spre Ti aplicând x1 , x2 , x3 ... xi şi cu yi , perpendicular pe coardă.
Controlul tasării se face aplicând pe coarda T iB' ordonatele xTi xi în care:
xTi R sin
2
2
Deoarece săgeata h1 are o valoare mică în comparaţie cu raza, în al doilea
termen din relaţia (4.26) poate fi neglijată, iar relaţia devine:
2
S
2h1 R
2
141
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
de unde rezultă:
S2
h1
8R
În mod similar se poate scrie:
T B BTe
2 2
h2 i
8R 8R
Valorile segmentelor TiB şi BTe se pot obţine din triunghiurile TiBD şi TeBD,
aplicând teorema lui Pitagora:
2
Ti B BTe h12
2 2 S
2
Ţinând seama de relaţiile (4.27) şi (4.30) se obţine:
Ti B BC 2h1 R
2 2
142
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
R R
T(i) D
B1 T(e)
r
V1
T(i)
u V
V2
B2 T(e) D'
T(i)
R R
l l 2 r 2 R r
tg / 2
2R r
Unghiul la centru , aferent curbei principale se calculează cu relaţia:
143
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
200 U
Distanţa S se calculează cu relaţia:
r
S
sin
Pentru control se calculează:
S
R tg / 2 l
cos
Pentru trasarea punctelor principale ale serpentinei, se staţionează cu
teodolitul în vârful de unghi V, se dă viză pe direcţia aliniamentului A1 cu zero în
aparat şi se trasează unghiul 200 , pe direcţia căruia se măsoară distanţa r.
g
144
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
A 0, 207 V 3
unde:
V - viteza autovehiculului în km/h.
Variabila independentǎ a clotoidei se calculează cu relaţia:
145
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
2
s2 s 1 A
i i 2
2A 2 2
unde:
i - unghiul format de tangenta la clotoidă în punctul i cu sensul pozitiv al
axei absciselor;
si - lungimea arcului de clotoidă;
A - modulul clotoidei.
Pentru punctul final al clotoidei i se notează cu:
l
0
2R
unde:
l - lungimea clotoidei;
R - raza virajului arc de cerc.
Raza de curbură a clotoidei variază de la infinit (la intrarea în curbă) până la
R (la intrarea în viraj arc de cerc) şi se calculează cu relaţia:
si
i
2 i
Coordonatele rectangulare ale punctelor de detaliu ale clotoidei se calculează
cu relaţiile:
t5 t9
xi A 2 t ...
10 216
t 3
t 7
t
11
yi A 2
3 42 1320
unde:
t i
146
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
147
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
148
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
ct
proie Z3 h u
Linie
Z2
Z1 C
149
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
hu
1:
m
m
1:
C a B
A a
2L
Fig. 4.16 Determinarea amprizei în rambleu pe teren orizontal
Din relaţia de mai sus valoarea "a" o determinăm cu relaţia:
1 hu
a m hu
m a
Înlocuindu-l pe "a" în relaţia (4.58) se va obţine:
b
2 L b 2mhu iar L mhu
2
m
1:
1:
m
c c
150
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
u
B
E
A
0
L1 L2
151
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
1 SM b
de unde SM
m b/2 2m
1 SO L
de unde SO 1
m L1 m
1 OC L
de unde OC 1
n L1 n
b 1 1
hr L1
2m m n
şi dezvoltând în serie această relaţie se va ajunge la formula:
1 b
L1 mhr
m
1 2
n
Pentru determinarea distanţei L2 plecând de la relaţia geometrică
SC SM MC SE EC
sau
b 1 1
hr L2
2m m n
şi dezvoltând în serie această formulă ajungem la relaţia :
1 b
L2 mhr
m
1 2
n
Pentru marcarea amprizei debleului prin punctele A şi B (fig. 4.19) de
asemenea vom determina distanţele orizontale L1 şi L2.
152
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
L2
B
0
L1
C
1:m
n A
hs
1: b
c c
1:m S
Fig. 4.19 Trasarea amprizei în debleu pe teren înclinat
Cele două relaţii de calcul sunt:
1 b
L1 c mhs
m 2
1
n
1 b
L2 c mhs
m 2
1
n
unde c - lăţimea şanţului colector
153
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
CAPITOLUL 5
TRASAREA PODURILOR ŞI VIADUCTELOR
108 109
106
107
d R2
R4 d
R5
R1
A
V1 B
V2
R3 R6
C
D
Fig. 5.1 Reconstituirea axei unui pod
Dacă râul are o lăţime mai mare de 300 m drumuirile planimetrice se leagă de
reţeaua geodezică de bază şi în regiunea traversării. De asemenea se vor executa
ridicări de detalii pe cale tahimetrică prin metoda coordonatelor polare. Pe aceste
154
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
V14
M N
33m
V12 V13
0m
d2
32
d1
V11
155
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
A E C
D
Fig.5.3 Determinarea lungimii podului pe cale geometrică
Se vor construi pe unul din maluri două unghiuri drepte în punctele A şi C cu
un echer topografic. Din asemănarea triunghiurilor dreptunghice care se formează
putem scrie:
AE
AB CD
EC
Toate elementele se vor măsura în valori orizontale cu ruleta.
156
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
0,90m
la intervale de câte 3...4 m şi solidarizaţi
prin dulapi la partea superioară (fig.
2 5.4).
Pe piloţi se va monta o podină
orizontală la partea superioară şi o alta
Fig. 5.4 Eşafodaj pentru măsurarea la partea inferioară pe care se deplasează
lungimilor
operatorul.
L
c D
B
Fig. 5.5 Determinarea lungimii podului prin măsurare paralactică
Relaţia de calcul pentru obţinerea distanţei orizontale va fi:
l
L ctg
2 2
Condiţiile care trebuie respectate pentru obţinerea preciziei necesare sunt:
– realizarea perpendicularităţii bazei AB pe axa podului, trasând
direcţiile CB şi CA cu echerul cu prisme, iar distanţele (CB = CA =
20m), cu ajutorul unei rulete etalonată;
– punctele C, D, A şi B se vor poziţiona corespunzător şi se vor
materializeaza prin cuie subţiri;
157
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
A B
C
Fig. 5.6 Determinarea lungimii podului pe cale trigonometrică, utilizând triunghiuri
alăturate
Dacă abaterile dintre cele două valori obţinute pentru lungimea CD sunt
nesemnificative se va lua media lor.
b) Determinarea lungimii CD a podului din două baze situate de o parte şi de
alta a podului.
În funcţie de obstacolele de pe teren, pentru amplasarea pe bazele de aceeaşi
parte a axei podului (fig. 5.7a) sau opuse la cele două capete (fig. 5.7b) cu lungimi
158
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
C A
C A
a) b)
Fig 5.7 Determinarea lungimii podului pe cale trigonometrică, utilizând patrulatere cu
ambele diagonale observate
Se vor măsura şi compensa toate unghiurile în triunghi, după care aplicând
regula sinusurilor vom calcula mai multe valori independente a lui CD din fiecare
triunghi.
c) Determinarea lungimii axei podului ( CD ) cu ajutorul a două baze egale,
perpendiculare şi simetrice faţă de axa CD a podului.
Aplicând această metodă va creşte precizia de determinare a axei, întrucât
avem un număr dublu de vârfuri staţionabile, comparativ cu metoda anterioară (fig.
5.8), iar precizia de calcul va fi de circa 1:5000.
E F
A B
159
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
M N
C1 C2 C3 C4 C5
S
1 2 3 4 5
160
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
M 1 2 3 4 5 6 N
M'
1' x
2'
3'
4'
5'
6'
N'
Fig. 5.10 Trasarea axei podului faţă de axa longitudinală a unui pod vechi
În acest caz vom proiecta sub un unghi drept faţă de axa podului (MN),
punctele iniţiale M ' şi N ' , unde măsurăm unghiurile şi calculând distanţele X
între infrastructuri astfel:
b
X=
sin
b - distanţa între centrele infrastructurilor
b) Râuri cu adâncimea apei mai mare de 4m şi curgere rapidă
În aceste caz pentru aflarea centrelor infrastructurilor se vor construi pe cele
două maluri două baze perpendiculare pe axa podului (AC şi BD) amplasate una
spre amonte şi alte spre aval. (fig 5.11) iar controlul trasării se va face construind
alte două baze AC ' şi BD ' în prelungirea prismelor.
C
3 2 1 A 3' 2' 1'
161
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
2
I A
162
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
163
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
reperele R1 şi R2, un
paralelogram sau dreptunghi.
b1
(d'a) Fig. 5.15 Transmiterea
S1 a1 cotei peste un râu aplicând
R1 schema unui paralelogram
(HR1)
164
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
Din staţia I vom executa 2 citiri: a1 şi b1 spre reperele R1 şi R2 iar din staţia II
alte 2 citiri, a2 şi b2 spre aceleaşi repere având grijă să se respecte egalităţile
distanţelor I RI II RII şi I RII II RI .
Vom executa 2 ... 4 serii de observaţii în funcţie de lăţimea râului şi precizia
necesară de transmitere a cotei, iar ecartul admis între diferenţele de nivel ale laturii
R1-R2 pentru o serie de observaţii este de 5 ... 10 mm/100 m distanţă.
b3
b1 b2 b4
b1
(d'a)
a3
a1 R1 S3
S1
(HR1)
Fig. 5.16 Transmiterea cotei peste un râu aplicând schema unui paralelogram dublu
Citirile pe miră din staţiile I şi II în cazul paralelogramului din stânga şi
respectiv II şi III pentru cel din dreapta se vor realiza la fel ca şi în cazul schemei
anterioare, utilizând concomitent 2 instrumente de nivelment cu puterea de mărire
M 42 x şi folosind panouri mobile montate pe miră (vezi fig.5.13).
Citirea pe mira depărtată unde s-a instalat panoul mobil va fi realizată de un
ajutor la semnalul operatorului.
Pentru obţinerea unor rezultate bune la transmiterea cotei de pe un mal pe
altul se vor respecta următoarele condiţii:
– să nu difere unghiul "i" dintre directricea nivelei şi axa de vizare a
lunetei, întrucât la o variaţie mică a unghiului dintre semiserii apar
erori sistematice de valori mari la diferenţele de nivel: de exemplu, la
variaţia unghiului i cu 2'' pentru lăţimea apei de 1000 m obţinem
următoarea eroare:
165
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
1 1 i i
hi d tgi2 tgi1 d 2 1 5mm
2 2
– să se lucreze în condiţii de temperatură constantă, fiind cunoscut
faptul că o variaţie a temperaturii de 1 C provoacă schimbarea
unghiului i cu 0,5''.
– evitarea influenţei refracţiei atmosferice verticale prin efectuarea
transmiterii cotelor concomitent cu două aparate pe ambele maluri şi
rotind apoi staţiile între ele.
N(H N ) S2
mirã
j1
M(H M )
S1
Fig. 5.17 Transmiterea cotelor prin nivelment trigonometric-geodezic
Ţintele de vizare şi teodolitele vor fi aşezate în vârfurile unui paralelogram
ale cărui laturi scurte I - M şi II - N să nu depăşească 3m.
Pentru uşurinţa citirii pe miră vor fi instalate 3 mărci reprezentare prin linii
groase de 1 ... 2cm amplasate în partea de sus, la mijloc şi jos prin suprapunerea
axelor lor pe diviziuni întregi.
Ordinea de efectuare a determinărilor este următoarea:
– citim pe mira apropiată cu luneta riguros orizontală, înălţimea h a
teodolitului deasupra reperului;
– citim unghiurile zenitale Z pe liniile îngroşate la mirele depărtate în
ambele poziţii ale lunetei efectuând două trei serii de observaţii;
166
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
(2)
R1
R2
Fig. 5.18 Transmiterea cotelor prin nivelmet hidrostatic
Pentru determinări foarte precise pe ambele maluri se vor face observaţii
concomitente la intervale de timp stabilite după un anumit program, în ce priveşte
presiunea, temperatura aerului şi a apei, pentru a se putea face corecţii la rezultate
atunci când este cazul. Diferenţa de nivel se va obţine fǎcând media valorilor
rezultate din programul de observaţii.
167
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
CAPITOLUL 6
LUCRĂRI TOPOGRAFICE PRIVIND TRASAREA UNOR
PROIECTE DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE
168
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
169
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
NA
ver
s an
ta
va
l
170
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
A D C E B
1:2 1:2
1,8
d 0 mh 2 2,1 4, 2m
– se calculează deschiderea totală a canalului, egală cu
4, 2 1,8 4, 2 10, 2m măsurând de la axă câte 5,1 m pe cele două
direcţii.
Reperarea ţăruşilor de pe axă în caz de distrugere se va face cu ajutorul unor
reperi materializaţi la aceeaşi distanţă (15...20 m), notaţi cu acelaşi număr ca cei din
axă, şi determinaţi prin nivelment geometric faţă de acelaşi plan de comparaţie.
3,0 A' D
C
0,8
3,0 B
P'
2,5 A
0,6
P
0,5
E 1
1:
F
1: h
1
171
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
172
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
RI
RII
RIII
173
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
174
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
B pe
B p B p
2 2
unde:
H p - rezerva de trasare pe lărgime a platformei
Bpe - lăţimea de execuţie a platformei
Bp = 5,4 m pentru canalul în rambleu de tip A.X.
Pământul fiind luto-nisipos avem:
B pe : 2 5, 4 0,14 : 2 2, 77 m
Bp
Bp/2
bd
b Hp
Hp
He
2,77 2,77
C1 A1 0+000 A2 C2
Fig. 6.7 Gabaritarea unui canal în rambleu când lăţimea platformei este mai mare de 4 m
În funcţie de cotele punctelor A1 şi A2 se vor marca pe gabarite cotele
platformelor, iar pe cele două gabarite se aplică cu ruleta întinsă la
orizont două distanţe: d1 = d2 = 1,25 m, obţinând punctele C1 şi C2 care
se vor marca printr-un ţăruş şi care determină limitele profilului
transversal din punctul 0+000.
Liniile pe care se fixează gabaritele vor fi paralele cu axa canalului,
întrucât pe un anumit tronson, lăţimea platformei este aceeaşi iar acest
mod de gabaritare se va aplica mai ales la executarea rambleului cu
maşini terasiere pentru canalele principale şi secundare.
Pentru canalele provizorii executate în rambleu vom materializa axa canalului
printr-un gabarit la înălţimea rambleului (fig. 6.8) iar limitele profilului transversal
se vor marca prin ţăruşi.
175
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
1:
m
e
C1 A C2
Fig. 6.8 Pichetarea secţiunii transversale a unui canal în rambleu când lăţimea platformei
este mai mică de 4 m
176
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
177
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
178
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
0,3-0,5
Canal
Inclinarea terenului
0,3-0,5
1:1
1:1
0,3-0,5
1:1
1:1
0,3-0,5
179
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
0,3-0,5
0,7-0,8
0,3-0,5
(H=h)
1:m
H
A
l a
L
180
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
(H>h)
E
1:m
H
h
h
A
l a
L
181
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
CAPITOLUL 7
PROIECTAREA ŞI TRASAREA CONSTRUCŢIILOR
HIDROTEHNICE
7.1. Generalităţi
În vederea unei bune organizări a operaţiunilor de trasare a complexului
hidroenergetic, se impune o prezentare a principalelor obiective ce compun acest
ansamblu.
Ansamblu complexului hidroenergetic cuprinde următoarele elemente mai
importante (fig. 7.1):
barajul din beton armat în arc de cerc sau baraje de greutate;
lacul de acumulare;
centralele subterane;
galeriile de aducţiune principale şi secundare;
batardourile;
castelul de echilibru;
casa vanelor superioară şi inferioară
galeriile de forţă;
galeriile de fugă etc.
Fiecare din aceste elemente prezintă caracteristici aparte sub aspectul
preciziei şi metodei de trasare.
lac de
acumulare baraj
cursul apei
castel de
echilibru uzina electrica
subterana
galerie de fuga
conducta(galerie)
de aductiune
casa vanelor
superioare conducte (galerii)
de forta
182
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
183
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
0
VI
A 12
13
VII
D
X IX
Râpa
VIII
184
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
B
D1 C
a1 D2 E b3 b4 P
c1
c2
c3
a4
A d1 D d2 d3
F d4 Q
185
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
5
I
o K
J p
4
n H
q
L M
G m r
F l 3 6
N R
O
2 k P Q
s w
E 7 t 8
186
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
187
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
RN1
S III
E' N'
M'
F'
S
SI IV
S
II
RN4 RN2
RN3
Fig. 7.5. Nivelment geometric realizat în vederea trasării pantei unui canal
De exemplu pentru trasarea pantei date între punctele M' şi N' materializate
pe teren, vom proceda în mod similar cu § 2.4.1.
188
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
1072.50 NNR
950.00
2 62
10 3
2 5 11
5 4
9 1
8
6 7
189
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
190
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
191
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
BIBLIOGRAFIE
192
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
[1]. BOTEZ M,: Teoria erorilor şi metoda celor mai mici pătrate, EDP, Buc.
1961
[2]. BUDIU V., MUREŞAN D.,: Îmbunătăţiri funciare, vol. II, Ed. Genesis,
1996, Cluj-Napoca.
[3]. BOŞ N.,: Topografie, EDP. Buc. 1993
[4]. BOŞ N.,: Cadastru general, Ed. All Beck, Bucureşti 2003.
[5]. COFLEA, M., MITRAN, D. A., SBURLAN, A. D.: Îndrumător
topografic pentru căi de comunicaţie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1955.
[6]. COSTĂCHEL A., MIHAIL D., CRISTESCU N.,: Lucrări topografice
de trasare, Ed. Teh. Buc. 1956.
[7]. COŞARCĂ C.,: Topografie inginerească
[8]. CRISTESCU, N.: Topografie inginerească, Editura didactică şi peda-
gogică, Bucureşti, 1978.
[9]. CRISTESCU, N., URSEA, V., NEAMŢU, M., SEBASTIAN-TAUB,
M.: Topografie, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980.
[10]. DIMA, N., MITRICA, D., FLORUŢA, S.: Topografie inginerească,
Litografia I.M. Petroşani, 1971.
[11]. DIMA, N., PĂDURE I., HERBEI. O.,: Teoria erorilor şi metoda
celor mai mici pătrate, Ed. Corvinul Deva, 2001.
[12]. GHITAU, D.: Geodezie şi gravimetrie geodezică, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1983.
[13]. IONESCU, P., RÂDULESCU, M.: Topografie şi topografie
inginerească, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1975.
[14]. LEU I., BUDIU V., CIOTLĂUŞ A., ş.a.,: Topografie şi Cadastru
Agricol, Ed. Did. Ped. Bucureşti 1999.
[15]. LEVCIUK, G.P.: Curs inginernoi gheodezii, Nedra, Moskva, 1970.
[16]. MIHAIL D.,: Topografie, Ed. Did. Ped. Bucureşti, 1966.
[17]. MOLDOVEANU C.,: Geodezie, Ed. Matrix, Buc. 2004
[18]. MUREŞAN D., BUDIU V., CIOTLĂUŞ A.,: Topografie şi desen
tehnic, TipoAgronomia, Cluj-Napoca, 1988.
[19]. NEUNER J.,: Sisteme de poziţionare globală. EDP Buc. 2000
[20]. ORTELECAN, M., PALAMARIU, M., BENDEA, H.: Probleme de
ba;ză în trasarea lucrărilor miniere, Litografia Universităţii din Petroşani, 1998.
[21]. ORTELECAN, M., PALAMARIU M, JURCA, T.: Trasarea lucrărilor
miniere, Editura Infomin Deva, 1999.
[22]. RĂDULESCU GH.,: Topografie inginerească, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca 2003.
[23]. RUSU, A., KISS, A., BOŞ, N.: Topografie-Geodezie, Editura didactică
şi pedagogică, Bucureşti, 1982.
[24]. RUSU, A.,: Topografie cu elemente de geodezie şi fotogrammetrie,
EDP. Buc. 1978
193
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
CUPRINS
CAPITOLUL 1.................................................................................................................................1
NOTIUNI GENERALE DE TOPOGRAFIE INGINEREASCA...............................................1
194
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
195
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
196
TOPOGRAFIE INGINEREASCĂ – NOTE DE CURS
197