Elemente de Metrologie

Importanţa şi rolul metrologiei

Metrologia defineşte şi studiază metodele şi mijloacele de măsurare ale diferitelor mărimi,

astfel încât incertitudinea de măsurare să fie mai mică sau egală cu valoarea impusă.
Metrologia este domeniul de cunoştinţe privitor la măsurări, cuprinzând bazele teoretice şi
metodologice, reglementările juridice şi tehnico-normative, mijloacele tehnico-
materiale şi măsurile organizatorice pentru asigurarea uniformităţii măsurărilor.
În funcţie de preocupări, metrologia se împarte în trei ramuri:
• Metrologia generală (teoretică) se ocupă cu bazele teoretice şi sistematica teoretică a
măsurărilor, cuprinzând conceptele şi teoremele fundamentale ale măsurărilor .
• Metrologia aplicată se ocupă cu aplicaţiile concrete ale problemelor de măsurare şi de
efectuare a măsurărilor .
• Metrologia legală - conducerea, planificarea, elaborarea şi aplicarea reglementărilor
tehnico-normative ale măsurărilor referitoare la unităţile de măsură, metodele şi
mijloacele de măsurare .
Rolul metrologiei:
− Inspectarea materialelor, produselor, compo-nentelor in diferite faze ale procesului de
fabricatie si compararea cu anumite standard.
− Asigurarea interschimbabilitatii produselor.
− Preîntâmpinarea punerii pe piata a produselor defecte.
− Asigurarea calitatii componentelor fabricate.
Domenii unde se utilizeaza:
In domeniul industrial, in domeniul de aparare, in educatie si cercetare sau pentru
masurare cu amanuntul (s.a.).
Notiuni generale:
Marime = tot ce poate varia cantitativ.
Masurarea = operatia experimentala prin care se determina, cu ajutorul unor mijloace
de masurat, valoarea numerica a unei marimi în raport cu o unitate de masura data.
Unitate de masura = mărime care serveşte ca măsură de bază pentru toate mărimile
de acelaşi fel.
Metoda de masurare = ansamblul de principii si procedee folosite în vederea obtinerii
unor informatii de masurare.
Marimi fizice
− Aditive (pot fi insumate): lungime , masa, intensitatea curentului …
− Neaditive (nu prezinta propietatea de insumare): duritate, ph, sensibilitatea …
− Indirect additive (se pot exprima in functie de marimile aditive): rezistivitatea
ρ, permitivitatea dielectrica εr …
 Sistem de unități de măsura = totalitatea unitatilor fundamentale, precum si a celor
derivate (care se definesc cu ajutorul unitatilor fundamentale).

Unitati derivate:

Procesul de mǎsurare
Procesul de masurare = ansamblul de operatii necesare privind solicitarea, obtinerea,
transmiterea, receptia si prelucrarea semnalului metrologic in vederea obtinerii valoarii
marimii masurate.
Informaţia primită de la măsurand, adică semnalul de intrare xi, se aplică unui mijloc
de măsurare. În urma prelucrării şi comparării semnalului cu etalonul UM, la ieşire se
generează informaţia de măsurare, respectiv semnalul de ieşire xe sau rezultatul brut al
măsurării.
 Mijlocul de măsurare (MM) este orice mijoc tehnic utilizat pentru obţinerea,
prelucrarea, transmiterea şi redarea unor informaţii de măsurare. În acest context, mijlocul de
măsurare este o noţiune cu grad ridicat de generalitate, cuprinzând măsurile, instrumentele,
aparatele, instalaţiile şi sistemele de măsurare
Masura = un MM ce reproduce sau furnizează pe durata utilizării sale una sau mai
multe valori cunoscute ale unei mărimi fizice. (cală plan-paralelă, masă, riglă gradată, pipetă
gradată etc.

Instrumentul de măsurare = cea mai simplă asociere de dispozitive şi elemente care

pot furniza de sine stătător o informaţie de măsurare (şubler, balanţă, termometru de sticlă).

Aparatele de măsurare = MM constituite pe baza asocierii unui traductor primar, a

unor dispozitive intermediare şi a unui element de comparare.
 Instalaţia de măsurare (IM) = un ansamblu de aparate de măsurare, măsuri şi
dispozitive anexă, reunite prin scheme şi metode specifice, care serveşte la măsurarea unuia
sau mai multor măsuranzi.
Sistem de masurare = mai multe IM independente, aflate în legătură funcţională

În funcţie de destinaţie :
MM etalon servesc la definirea, materializarea, reproducerea sau conservarea unităţii
de măsură a unei mărimi în vederea transmiterii către alt MM
− etaloane primare (naţionale) realizează cele mai ridicate performanţe metrologice în
domeniul respectiv;
− etaloane secundare (de diferite ordine), ale căror valori se stabilesc prin comparare
directă sau indirectă cu etaloanele primare sau secundare de ordin superior;
− etaloane de lucru, ce se folosesc la verificarea MM.
MM de lucru - se utilizează în operaţiile curente de măsurare.
Prima lege a măsurărilor : pentru a putea fi acceptat şi considerat valid, rezultatul unei
măsurări trebuie să fie reproductibil şi însoţit de un indicator numeric ce exprimă calitatea
măsurării, de preferinţă sub forma incertitudinii de măsurare.
A doua lege a măsurării: nu trebuie măsurat atât de exact cât este posibil, ci atât cât este
necesar
Activităţi metrologice
Numărarea - determinarea numărului de elemente sau evenimente având o
caracteristică comună, ce apar în procesul urmărit. În această situaţie, măsura U devine
adimensională, iar x reprezintă numărul de obiecte, rotaţii, impulsuri, particule etc.
numărate.
Controlul tehnic - operaţia prin care se verifică încadrarea în limitele impuse a unei
anumite proprietăţi a măsurandului; există un element de comparaţie, sub forma
toleranţelor, care reprezintă o anumită condiţie ce trebuie îndeplinită.
− control obiectiv, care se realizează cu ajutorul mijloacelor de măsurare, caz în care
rezultatul este unul cantitativ,
− control calitativ, ce se efectuează cu ajutorul simţurilor omeneşti.
Clasificarea este operaţia de ordonare a unor elemente cu proprietăţi comune în clase
prescrise sau convenite.
Sortarea este operaţia de separare a elementelor unei mulţimi conform cu
proprietăţile lor distincte. Întotdeauna, în cadrul sortării, se face separarea spaţială a
elementelor, spre deosebire de clasificare, unde separarea poate fi şi numai imaginară.
Dozarea este separarea unor cantităţi prestabilite de substanţă sau adăugarea unor
cantităţi determinate de substanţă la un amestec.
Operaţii metrologice
Se acţionează asupra MM:
Gradarea este operaţia de stabilire şi marcare a diviziunilor pe scala unui MM;
Ajustarea unui MM este operaţia prin care un MM în stare de funcţionare se aduce
la o justeţe convenabilă utilizării sale;
Reglarea unui MM este operaţia prin care un MM în stare de funcţionare se aduce la
o justeţe convenabilă utilizării sale;
Calibrarea unui MM - operaţia ce determină corespondenţa dintre indicaţiile MM şi
valoarea convenţional adevărată a măsurandului.
Etalonarea unui MM - ansamblul operaţiilor metrologice prin care se stabilesc, în
condiţii specifice, relaţiile dintre indicaţiile MM supus etalonării şi valoriile corespunzătoare
unui măsurand, determinate cu un etalon de referinţă. Rezultatele etalonării se pot exprima
prin valori convenţional adevărate, erori, incertitudini aferente, corecţii sau factori de
corecţie. Nu se intervine asupra MM.
Verificarea metrologică a unui MM este ansamblul operaţiilor metrologice prin care
se constată dacă MM corespunde prescripţiilor legale din punctul de vedere al caracteristicilor
metrologice.

Erorile de măsurare:
Eroarea = diferenta dintre valoarea masurata si valoarea adevarata (a unei marimi
fizice).
𝑒 =𝑀−𝑋
M=valoarea obtinuta prin masurare; X= valoarea adevarata.

Obs. Valoarea reala (valoarea adevarata) nu poate fi determinate niciodata datorita

inexactitatilor ce apar in procesul de masurare.
Valoarea exactă a unei mărimi, în condiţiile existente la un moment dat, este valoarea
adevărată a mărimii.
Valoarea ce diferă neglijabil de valoarea adevărată a unei mărimi se numeşte valoare
convenţional adevărată.
Incertitudinea de măsurare defineste un domeniu, ±u , putându-se afirma cu o anumită
probabilitate că valoarea adevărată a măsurandului se găseşte în intervalul [ x – u, x + u ].
Incertitudinea de măsurare se defineşte pe baze statistice şi dă o indicaţie despre gradul
de încredere în rezultatul măsurării. Ea exprimă o abatere necesară, căreia i se poate estima,
cu o anumită siguranţă statistică, valoarea maximă, dar nu şi semnul. Cu alte cuvinte,
incertitudinea nu poate fi folosită la corectarea rezultatului măsurării, ci exprimă calitatea unei
măsurări.
Erori ce intervin în timpul unui proces de măsurare
− Reale
− Aparente
o Evitabile
▪ Aberante
o Inevitabile
▪ Aleatoare
▪ Sistematice
• Constante
• Variabile
 Erori aberante = apar ca urmare a încălcării principiilor generale de măsurare sau ca
rezultat al neatenţiei experimentatorului.
Erori sistematice = sunt determinate de diferiţi factori, cum ar fi: reglarea
necorespunzătoare a mijlocului de măsurare, variaţia condiţiilor de mediu (temperatură,
presiune, umiditate etc.).
Erori aleatoare = apar datorită unei mulţimi de factori, a căror influenţă individuală este
neglijabilă şi nu există posibilitatea înlăturării acestor influenţe.
Eroare de măsurare este diferenţa dintre rezultatul măsurării şi valoarea convenţional
adevărată:
x = x − x oc,
x x − x oc
x = = ,
x oc x oc
Rezultatul corectat al măsurării, x’, se obţine aplicând rezultatului brut al măsurării
corecţia C, egală cu eroarea sistematică determinabilă luată cu semn schimbat:
C = −x,
x = x + c.
Rezultatul corectat şi creditat al măsurării - P fiind nivelul de încredere al măsurării, adică
probabilitatea cu care intervalul de incertitudine [-u, +u] asociat rezultatului măsurării include
valoarea adevărată a măsurandului:
xP' = x '  u
Caracteristici metrologice ale MM
Caracteristica de convertire (CC) - o relaţie funcţională ce exprimă, cu o incertitudine
prestabilită, legătura dintre parametrul informaţional al semnalului de ieşire şi parametrul
informaţional al semnalului de intrare, în situaţia în care măsurandul este în stare staţionară
şi parametrii neinformaţionali se găsesc în condiţii de referinţă.
 Sensibilitatea este caracteristica metrologică a unui MM egală cu raportul variaţiei
mărimii de ieşire corespunzătoare unei anumite variaţii a mărimii de intrare, pentru o valoare
dată a măsurandului.

Pragul de sensibilitate unui MM = cea mai mică variaţie a măsurandului care poate fi
pusă în evidenţă cu MM, în condiţii reale de funcţionare a acestuia.
Rezoluţia unui MM = cea mai mică variaţie a măsurandului ce poate fi sesizată pe
dispozitivul de afişare a MM.
Exactitatea instrumentală este caracteristica metrologică a unui MM de a da rezultate
cât mai apropiate de valoarea adevărată a măsurandului. Aprecierea cantitativă a exactităţii
se face cu ajutorul erorii instrumentale; definită ca fiind egală cu diferenţa dintre indicaţia
unui MM şi valoarea convenţional adevărată a măsurandului.
Erori instrumentale
Eroarea instrumentala = diferenţa dintre indicaţia unui MM şi valoarea convenţional
adevărată a măsurandului.
Clasificari:
1. Dpv al comportamentului statistic:
− erori sistematice sau erori de justeţe;
− erori aleatoare sau erori de fidelitate.
2. Dpv al al dependenţei de valoarea măsurată :
− erori de decalaj;
− erori de sensibilitate;
− erori de liniaritate;
− erori de histereză.

Fidelitatea MM este proprietatea acestuia de a avea variaţii cât mai mici ale
rezultatului la măsurarea aceleiaşi mărimi, în condiţii de repetabilitate.
Justeţea este proprietatea unui MM de a furniza rezultate cât mai apropiate de
valoarea convenţional adevărată a măsurandului.
Eroarea de decalaj, de sensibilitate şi de liniaritate

Eroarea de decalaj (a) se mai numeşte eroare de zero, fiind egală cu indicaţia MM pentru
valoarea zero a măsurandului. Eroarea de decalaj este o eroare aditivă.
Eroarea de sensibilitate (b) este o eroare multiplicativă şi apare ca urmare a variaţiei
sensibilităţii nominale. Are o ecuaţia de forma x = kxi.
Eroarea de liniaritate (c) este abaterea semnalului de ieşire conform caracteristicii de
convertire nominale faţă de semnalul de ieşire conform caracteristicii de convertire reale.
x l = (x e )CCn − (x e )CCr
Metoda punctelor fixe – a.
Metoda celor mai mici pătrate :
Cu trecere prin punctul de zero – b;
Fără trecere prin punctul de zero – c;
Metoda sensibilităţii comune în origine – d.

Erori de histereza

Jocurile provoacă o histereză constantă (Fig. a), ce nu depinde de valoarea

măsurandului. Frecarea uscată produce o histereză variabilă în funcţie de valoarea
măsurandului (Fig. b), iar fenomenele feromagnetice generează o histereză care depinde atât
de valoarea măsurandului, cât şi de evoluţia anterioară (Fig. c).
Clase de exactitate ale MM
Incertitudinea instrumentală este caracterizată cu eroarea tolerată - eroarea
instrumentală maximă permisă pentru un MM ce funcţionează corect.
Eroarea tolerată se clasifică în:
− eroare de bază;
− eroare suplimentară.
Eroarea de bază este eroarea instrumentală a unui MM, când acesta este utilizat în
condiţii de referinţă (adică la valori sau intervale date ale mărimilor de influenţă)
Eroarea suplimentară este eroarea instrumentală în cazul când o singură mărime de
influenţă se află în afara condiţiilor de referinţă, într-un interval de valori numit interval
nominal de utilizare.
Clasa de exactitate a unui MM reflectă un ansamblu de proprietăţi metrologice ale
MM şi permite delimitarea unor categorii de MM pe baza erorii tolerate.
Eroarea de bază tolerată poate fi exprimată prin mai multe forme:
• valori absolute;
• valori raportate;
• valori relative;
• o combinaţie a acestora.
Clase de exactitate ale MM
1. eroarea de bază tolerată este egală cu incertitudinea instrumentală şi poate fi:

2. eroarea de bază este exprimată prin valori raportate :

u
r =  100%
xN
3. eroarea de bază este exprimată prin valori relative :
u
=  100%
xe