fizice. Notăm cu xr valoarea reală a mărimii fizice.

Definim câteva
mărimi care permit caracterizarea erorii.
1. NOŢIUNI DE PRELUCRARE A DATELOR
Considerăm în continuare măsurători efectuate în condiţii
EXPERIMENTALE
identice, respectiv măsurători care reprezintă citiri succesive ale
valorii de pe aparatul de măsură, fără a se modifica sistemul investigat
Acest subcapitol conţine minimum de noţiuni necesare pentru de la o citire la alta. Definim şirul de valori astfel obţinute ca fiind un
înţelegerea modului de prelucrare a datelor experimentale în şir de valori experimentale, respectiv: x1, x2, x3,…, xn .Problema care
laboratorul de Fizică. Pentru început vor fi prezentate, definite câteva apare este ca având acest şir de valori experimentale să determinăm
mărimi care intervin în prelucrarea efectivă a datelor culese în cadrul dacă nu valoarea reală, o valoare care să fie cât mai apropiată de
lucrărilor de laborator. Apoi vor fi clasificate succint erorile şi vor fi valoarea reală, valoare pe care o numim valoarea cea mai probabilă şi
amintite principalele caracteristici ale lor. Va fi prezentat apoi modul pe care o numim simplu x.
de prelucrare a datelor pentru diferite tipuri de măsurători, erorile Definim eroarea sau abaterea absolută asupra măsurătorii cu
aparatelor de măsură şi modul practic de construire a uni grafic după numărul i din şir ca fiind:
datele experimentale. ∆x = x r − x i (2)
Observăm că eroarea absolută este o mărime dimensională şi
1.1.Noţiuni introductive are aceeaşi unitate de măsură ca şi mărimea fizică x. Un indicator mai
bun al abaterii valorii măsurate faţă de valoare reală este eroarea
Notăm pentru început cu X mărimea fizică pe care o măsurăm, relativă, definită ca şi:
cu [X] unitatea de măsură a mărimii fizice şi cu x valoarea mărimii ∆x i
εi = (3)
fizice, care se defineşte ca raportul dintre mărimea fizică şi mărimea xr
unităţii de măsură, respectiv: Eroarea relativă este adimensională. Dacă se înmulţeşte cu 100
X
x= (1) rezultatul se exprimă în procente. Se defineşte la fel eroarea absolută
[X ]
medie:
Orice măsurătoare este afectată de erori, ale căror cauze vor fi 1 n
εx = ∑ ∆xi (4)
amintite în paragrafele ce urmează. Din cauza erorilor în urma unei n i =1
măsurători nu se poate determina exact valoarea exactă a mărimii şi eroarea pătratică medie mx:

3 4
 2
1 n citirea pe scala aparatelor analogice dacă nu se priveşte
mx = ∑ (∆xi ) (5)
n i =1 perpendicular pe scală.

Problema majoră în calcularea acestor parametrii care descriu b) Erori grosolane.

precizia măsurătorii este că nu se cunoaşte valoarea reală a mărimii Aceste erori sunt legate de citirea eronată de pe aparat, de

fizice din cauza erorilor care afectează orice măsurătoare. cunoaşterea greşită a dependenţei teoretice, de funcţionarea
defectuoasă a aparatelor. Erorile grosolane se identifică prin mărimea
lor considerabilă faţă de celelalte erori. Erorile grosolane nu se
1.2.Clasificarea erorilor
prelucrează, se exclud din şirul de valori experimentale şi se reduce
O clasificare a erorilor poate fi întocmită după cauzele care numărul de valori din şir.
conduc la ele. Astfel erorile pot fi: c) Erori întâmplătoare
a) Erori sistematice Aceste erori constituie cea mai largă clasă de erori şi includ
Erorile sistematice prezintă următoarele caracteristici: cauzele celorlalte tipuri de erori. Prezintă următoarele caracteristici:
- La menţinerea condiţiilor de măsură erorile sistematice se - erorile pozitive sunt la fel de probabile ca şi erorile
menţin constante. negative
- La modificări legice ale condiţiilor de măsură erorilor - erorile mari sun mai puţin probabile ca erorile mici
sistematice se modifică legic. - sunt limitate ca mărime.
Erorile sistematice au următoarele cauze: În paragrafele care urmează vor fi tratate erorile
- Cauze instrumentale, datorate defecţiunilor sau reglajelor întâmplătoare. Va fi analizat modul de tratare a erorilor care apar în
defectuoase ale aparatelor. cazul măsurătorilor directe şi apoi indirecte.
- Cauze teoretice, ce se manifestă dacă mărimea de
determinat se calculează cunoscând dependenţa ei de 1.3.Erori legate de măsurătorile directe
mărimea măsurată. Dacă dependenţa nu este cunoscută
corect, oricât de precis ar fi realizată măsurătoarea Prin măsurători directe se înţelege că există aparat de măsură

experimentală, determinarea este afectată de erori. pentru mărimea fizică X. O măsurătoare presupune punerea în contact

- Cauze personale, care se referă la erorile individuale cu a aparatului cu sistemul de investigat şi citirea directă a valorii de pe

care se fac măsurătorile. Cea mai frecventă cauză este aparatul de măsură.

5 6
Mărimile definite anterior care se folosesc la determinarea impreciziei obţinem o valoare care este depărtată de valoarea reală cu o eroare ∆x
măsurătorii nu se pot folosi deoarece nu se cunoaşte valoarea reală a cuprinsă în intervalul ∆x1 şi ∆x2 se calculează ca aria de sub curba
mărimii fizice. Notăm cu x valoarea cea mai probabilă, valoare pe care funcţiei de distribuţie, respectiv:
∆x 2
nu o cunoaştem însă. Pentru a o deduce trebuie să avem în vedere că
P (∆x1 < ∆x < ∆x 2 ) = ∫ φ (∆x)dx (9)
această valoare este cea mai apropiată simultan de toate valorile din ∆x1

şir. Matematic am putea defini o funcţie f(x) ca suma modulelor Reprezentată grafic funcţia de distribuţie arată ca în figura 1.
diferenţelor dintre x şi fiecare valoare din ţie şi am impune condiţia ca Fiind o densitate de probabilitate ea trebuie normată, adică:
+∞
această funcţie să fie minimă. Dezavantajul ar fi că trebuie să lucrăm
∫ φ (∆x)dx = 1 (10)
pe n+1 intervale. Altă modalitate de a şterge semnul diferenţelor ar fi −∞

să considerăm funcţia definită ca suma pătratelor abaterilor, respectiv: şi astfel apare factorul din faţa exponenţialei, în care h se numeşte
n 2

f (x ) = ∑ (x − xi ) (6) parametrul distribuţiei, parametru legat direct de precizia

i =1 măsurătorilor. Cu cât în urma măsurătorilor rezultă un parametru h
Criteriul de găsire a valorii cea mai probabilă prin mai mare cu atât curba este mai aplatizată şi măsurătorile sunt mai
minimizarea sumei pătratelor abaterilor se numeşte criteriul lui Gauss imprecise.
sau metoda celor mai mici pătrate. Derivăm şi anulăm derivata. Analizând curba funcţiei de distribuţie regăsim proprietăţile
Găsim că: enumerate la erorile întâmplătoare.
n
1 n
2∑ ( x − x i ) = 0 ⇒ x = ∑ x i = x (7) Pentru măsurătorile directe redefinim unele mărimi funcţie de
i =1 n i =1
media aritmetică nu faţă de valoarea reală, pe care nu o cunoaştem.
Observăm că valoarea cea mai probabilă este media aritmetică Astfel:
a valorilor din şir. - Eroarea aparentă asupra măsurătorii cu numărul i se
Se demonstrează că dacă valoarea cea mai probabilă calculează ca:
îndeplineşte criteriul lui Gauss atunci funcţia de distribuţie este funcţia a i = x − x i (11)
lui Gauss, care are expresia: - Eroarea aparentă medie (uzual eroarea medie) este legată
h 2
φ (∆x ) = exp − h 2 (∆x )
[ ] (8) de parametrul distribuţiei astfel:
π 1 n 1
ax = ∑ ai = (12)
Funcţia în sine nu are semnificaţia unei probabilităţi ci a n i =1 h π
densităţii de probabilitate. Probabilitatea ca în urma unei măsurători să

7 8
 Se calculează media aritmetică a valorilor din şir, valoare care este şi
valoarea cea mai probabilă.
- Se calculează eroarea aparentă pentru fiecare determinare
cu relaţia 12.
- Se determină eroarea pătratică aparentă medie cu relaţia
13.
- Se calculează apoi eroarea relativă cu relaţia 16.
Figura 1
- Rezultatul final se scrie sub forma:
x = x ± ∆x sau x = x ± m x (17)
- Eroarea pătratică (aparentă) medie este legată de
Semnificaţia rezultatului este că în urma măsurătorilor
parametrul distribuţiei astfel:
2
efectuate, 68% din rezultate se găsesc în intervalul x ± m x .
1 n 1
mx = ∑ ai = (13)
n − 1 i =1 h 2
- Eroarea standard a medie este definită ca: 1.4.Măsurători indirecte
n 2
1 Prin măsurători indirecte înţelegem acele măsurători pentru
mx = ∑ ai (14)
n(n − 1) i =1 care nu avem aparat de măsură care pus în contact cu sistemul de
- Eroarea probabilă este definită ca: investigat afişează valoarea mărimii de interes z dar cunoaştem
2 dependenţa lui z de alte mărimi fizice, z=f(x1, …xn ), pe care le putem
ρ = m x (15)
3 măsura direct.
- Eroarea relativă a măsurătorii se calculează ca: În acest caz se procedează la efectuarea măsurătorilor directe
a
ε= x (16) pentru mărimile fizice x1, …xn şi se calculează valoarea medie,
x
abaterea medie, abaterea pătratică medie pentru fiecare din cele n
mărimi de care depinde z.
Modul practic de prelucrare a datelor în măsurători directe
Se demonstrează că:
În cazul efectuării unor măsurători directe, în condiţii identice,
- Valoarea medie este dată de relaţia:
deci fără a modifica montajul experimental, se culege şirul
z = f ( x1 ,...x n ) (18)
experimental. Apoi:
- Eroarea aparentă medie se calculează ca:

9 10
 n
∂f obţine în urma unei măsurători. Fie ∆x eroarea la citirea de pe aparat.
ax = ∑ ai (19)
i =1 ∂x i Atunci eroarea cea mai mică se obţine când determinarea corespunde
- Eroarea pătratică (aparentă) medie este dată de relaţia: valorii maxime ce se poate măsura, respectiv este definită ca:
2 ∆x
n Γ= ⋅ 100 (23)
⎛ ∂f ⎞ 2
m z = ∑ ⎜⎜ ⎟⎟ a i (20) x max
i =1 ⎝ ∂x i ⎠
În cazul unei măsurători arbitrare în care valoarea mărimii de
Observăm ca erorile medii sunt medii ponderate ale erorilor aparente
măsurat este x, eroarea relativă ε este calculată ca:
medii pentru fiecare din mărimile fizice care intervin în expresia lui z, ∆x
ε= ⋅ 100 (24)
ponderile fiind modulele sau pătratele derivatelor parţiale ale funcţiei x
în raport cu acele variabile. Făcând raportul celor două obţinem:
Eroarea relativă în determinarea mărimii z se calculează x
ε= ⋅ Γ (25)
astfel: x max
az Când facem măsurători cu un aparat electric, întâi potrivim
εz = (21)
z comutatorul pe funcţiunea dorită, respectiv de voltmetru dacă dorim să
Rezultatul final se scrie sub forma: măsurăm o tensiune. Apoi îl comutăm pe scala de valoarea cea mai
z = z ± ∆z sau z = z ± m z (22)
mare, pentru a fi siguri că nu ardem voltmetrul. După ce citim prima
1.5.Erorile la citirea de pe aparatele de măsură valoare, cu precizie scăzută, deoarece deviaţia este cel mai probabil la
capătul din stânga a scalei, rotim comutatorul spre scale cu valoarea
Am analizat modul de prelucrare a rezultatelor în cazul maximă din ce în ce mai mică, până obţinem deviaţii către capătul din
măsurătorilor directe, adică în cazul acelor măsurători în care citirea se dreapta a scalei, care corespund erorii minime, apropiate de clasa de
face direct pe scara aparatului. Trebuie să putem preciza eroarea de precizie.
măsură şi în cazul unei singure măsurători, respectiv a unei singure Dacă pe aparat nu este indicată clasa de precizie, se consideră
citiri de pe scală. ca eroare la citire ∆x jumătate din deviaţia minimă. Exemple uzuale ar
Pentru majoritatea aparatelor este cunoscută clasa lor de fi: 0,5 mm la măsurarea lungimii cu un liniar, 0,2 secunde la
precizie şi este înscrisă pe scala aparatului, ca Γ=3% spre exemplu sau măsurarea timpului cu cronometrul obişnuit. Eroarea relativă se
pur şi simplu o valoare exprimată în procente, respectiv 3%. Clasa de calculează cu relaţia (24).
precizie este definită ca eroarea relativă cea mai mică ce se poate

11 12
 1.6. Modul practic de construire a unui grafic. - Se scriu cu o liniuţă mică, de 1 mm, perpendiculară pe

Prima întrebare pe care ne-o punem este: ce rost are un grafic? axă, valorile întregi. Atenţie! Nu trebuie scrise valorile

Prelucrarea datelor în cazul măsurătorilor indirecte este laborioasă. În determinate experimental, deoarece ele se găsesc în tabel.

majoritatea cazurilor dependenţa teoretică se poate prelucra (prin Nu se trebuie pornit de la 0, decât dacă ordonata la origine

ridicare la o putere, logaritmare, exponenţiere) astfel încât să devină trebuie determinată experimental.

dreaptă. Pentru dreaptă avem şablon, respectiv un liniar. Ducând - Se aşează perechile determinate experimental din tabel pe

dreapta printre punctele experimentale realizăm simplu o mediere a grafic, mergând pe liniatura hârtiei milimetrice în dreptul

erorilor. Parametrii dreptei vor fi chiar valorile mediate. De asemenea celor două valori până la intersecţia lor, unde se înscrie pe

graficul are rolul de a oferi o imagine de ansamblu asupra grafic un x sau un punct, cu dimensiunea de aproximativ 2

determinărilor. Paşii care trebuie făcuţi pentru construirea unui grafic mm, pentru a fi vizibil. Atenţie! Nu se înscrie linia punctat

sunt: de la axă la punctul experimental; hârtia milimetrică este

- Se trasează axele de coordonate la 1 cm de marginile preliniată.

hârtiei milimetrice, pentru a rămâne loc de înscris valorile - Ca unitate minimă se alege raportul dintre diferenţa între

numerice. valoarea maximă şi minimă şi eroarea medie sau unitatea

ultimei cifre semnificative.
- Panta dreptei se determină alegând două puncte de pe
dreapta mediată, depărtate între ele şi impunând condiţia
ca dreapta să treacă prin ele. Fie x1, y1 , respectiv x2, y2
coordonatele celor două puncte de pe dreaptă. Panta se
calculează ca:
y 2 − y1
a= (26)
x 2 − x1
Trebuie remarcat că panta dreptei într-un grafic ce descrie
un fenomen fizic este o mărime dimensională; este lipsit
Figura 2 de sens să măsurăm unghiul cu raportorul şi să-i calculăm
- La capetele fiecărei axe se scrie mărimea fizică şi unitate tangenta.
de măsură, cu virgulă între ele.

13 14
 - Ordonata la origine se citeşte de pe grafic, ca intersecţia
dreptei cu ordonata.
Eroarea relativă se calculează ca în cazul măsurătorilor
indirecte.

2. DETERMINAREA ACCELERAŢIEI Figura 1

GRAVITAŢIONALE TERESTRE
Ecuaţia de mişcare o deducem din principiul I scris pentru un
punct material in mişcare de rotaţie:
2 g
2.1. Noţiuni introductive M z = L z ; - mglsinα = ml α&& ; α&& + sin α = 0 ; (4)
l
Pendulul sferic este sistemul mecanic format dintr-un punct Notam cu ω=g/l. Pentru unghiuri mici sinα≈α şi ecuaţia devine:
material de masa m care se mişcă fără frecare, sub acţiunea greutăţii α&& + ωα = 0 ; (5)
pe suprafaţa unei sfere de raza R. Practic un pendul sferic se poate cu soluţia:
obţine simplu suspendând un corp printr-un fir inextensibil de un α = α 0 cos( t + φ ) (6)
suport fix, ca în figura 1. Observăm că mişcarea este oscilatorie armonică, unghiul α
Considerăm pendulul deplasat din poziţia iniţială, ca in figură. luând valori pozitive şi negative periodic, cu perioada:
Momentul forţei faţă de punctul de susţinere are expresia:
r r r T = 2π/ω = 2π ( l/g) ; (7)
M = r xmg ; M z = mglsinα (1)
iar momentul cinetic are expresia:
r v r
L = r xmv ; L z = mvl = mα& l 2 (2) 2.2. Modul de lucru
deoarece:
Se suspenda un corp greu printr-un fir inextensibil de un
v = α l (3)
suport ce permite modificarea uşoară a lungimii lui. Se deplasează
corpul din poziţia de echilibru, astfel încât deplasarea unghiulară să fie
mai mică decât 5 grade. Se lasă corpul liber sa oscileze.
Se măsoară cu un cronometru timpul în care corpul efectuează
un număr N de oscilaţii complete; fie acest timp t.

15 16
 Se aleg alte lungimi pentru fir şi se reia procedura. Rezultatele
se înscriu în tabelul 1.

2.3. Prelucrarea rezultatelor

Pentru fiecare lungime a firului se calculează perioada de

oscilaţie şi valoarea acceleraţiei gravitaţionale folosind formula:
4π 2l
g= 2
(8)
T

Nr. L, m t, s N T, s g, <g>, ∆g, <∆g, ε, %

m/s2 m/s2 m/s2 m/s2
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

Tabelul I

Se calculează apoi valoarea medie, erorile aparente şi eroarea

medie precum şi eroarea relativă asupra măsurătorilor.
Rezultatul se pune sub forma:

g=<g> ± ∆g, m/s2

17