Măsurări directe şi indirecte

Măsurările care se realizează după relaţia următoare sunt măsurări

directe, se efectuează cu aparate de măsură cu citire directă a rezultatelor
măsurării.
X  m x
Există situaţii când mărimea necunoscută este definită cu o relaţie de forma :
X = f (a,b,c)
în care a, b, c, sunt mărimi măsurabile direct.
Măsurările după relaţia anterioară se numesc măsurări indirecte, se bazează
pe o relaţie fizică şi pe măsurarea directă a mărimilor ce intervin în acea
relaţie.
 
Exemplu de măsurare indirectă: I = U/R0
I R0
U
VN
 Clasificarea
ERORI erorilor:
ÎN MĂSURĂRI
După modul de exprimare există erori absolute şi erori relative
Eroarea absolută (ΔX) reprezintă diferenţa dintre valoarea măsurată (X) şi
valoarea adevărată (Xa), adică:

X  X  X a

Această relaţie arată că eroarea absolută se exprimă în aceleaşi unităţi de

măsură ca şi X
Eroarea relativă (ε) reprezintă raportul dintre eroarea absolută (ΔX) şi valoarea
adevărată (Xa), adică:

XX
  100 (%)
a

X a
 Clasificarea erorilor:

Se observă că ε este fără dimensiuni şi, de aceea, este mai comodă în

aplicaţiile practice. Cunoaşterea valorii erorii relative este importantă deoarece
pe baza acesteea se stabileşte precizia măsurării respective: cu cât eroarea
este mai mică cu atât precizia este mai bună.
Fiindcă Xa este practic inaccesibilă, în locul acesteia se utilizează o valoare de
referinţă (X0), obţinută prin măsurări mult mai precise (5-10 ori), decât cea
utilizată pentru X, iar eroarea relativă se exprimă prin una din relaţiile:
XX XX
  100 (%)
0
  10 ( ppm)
0 6

X 0 X 0

Există situaţii în care nu se cunoşte nici X0, ci numai valoarea măsurată (X) şi
limita superioară a erorii absolute (ΔX)max. În asemenea cazuri eroarea relativă
se exprimă în forma:
(X )
 max
 100 (%)
X
relaţie în care la numitor s-a aproximat X0 cu X, aproximare valabilă deoarece
X este foarte apropiat ca valoare de X0.
 Clasificarea erorilor:
După cauzele care le produc şi modul cum se manifestă, erorile de măsurare
pot fi singulare, sistematice, întâmplătoare şi maximale.

Un milivoltmetru electronic, cu ecuaţia de funcţionare liniară:

  S U
S reprezintă sensibilitatea aparatului
 Clasificarea erorilor:
Erorile singulare (grosolane):
• se datorează operatorului
• provin din greşeli nerepetate ale acestuia
• conduc la obţinerea unor rezultate aberante
• au cauze subiective legate de utilizarea greşită a mijloacelor de măsurare
sau a metodelor de măsurare.
Depistarea unei asemenea erori se poate face prin simpla comparare a
rezultatului dubios cu rezultatele citite anterior.

• sistematice (de justeţe):

Erori
• caracteristica acestor erori o consituie apariţia (repetabilitatea) lor în condiţii
identice (o bobină îşi modifică rezistenţa ori de câte ori se modifică
temperatura acesteia)
• printre cauzele apariţiei acestor erori sunt de menţionat: imperfecţiunea
reglajului de zero la AM, imperfecţiunea metodelor de măsură, consumul
propriu la AM, variaţia factorilor de influenţă
• ca mărime, erorile sistematice pot fi constante sau pot varia după o lege
cunoscută.
 Clasificarea erorilor:

Erori întâmplătoare (de fidelitate):

• caracteristica principală a erorilor întâmplătoare o constituie faptul că, în
condiţii identice pot să apară sau pot să nu apară
• din această cauză ele nu pot fi cunoscute ca mărime şi semn, ci numai ca
limită superioară, cu ajutorul statisticii matematice, pe baza unui număr
mare de măsurări efectuate pentru o singură valoare a măsurandului
• cauzele acestor erori îşi au originea în fluctuaţiile accidentale ale factorilor
de influenţă, în caracterul aleatoriu al unor parametri funcţionali (frecare
în lagăre, zgomotul componentelor electronice) şi în variaţia calităţii
operatorului în timpul citirii AM.

Erori maximale (erori limită):

• conţin o componentă sistematică şi una aleatoare (întâmplătoare)
• componenta sistematică nu se separă pentru a putea fi eliminată prin
corecţie
• din cauza componentei aleatoare aceste erori nu pot fi determinate ca
mărime şi semn ci pot fi evaluate numai ca o limită superioară în condiţii
de referinţă date.
 Calculul erorilor
Calculul erorilor de justeţe la măsurări directe

În condiţii de referinţă, eroarea ce apare la măsurarea unei mărimi cu un

AM analogic, se calculează cu relaţia:
  a  c

 a reprezintă eroarea cauzată de AM

 c reprezintă eroarea de citire. Aceasta depinde de operator (simţ vizual,
antrenament) şi de calitatea scării (fineţea diviziunilor, oglinda).
La AM obişnuite (clasă 0.5-5), în condiţii standard,  c << ,a de unde rezultă
că  =  a
La AM numerice  c = 0
Calculul erorii de aparat
Pentru AM cu scară uniformă eroarea de aparat se calculează cu relaţia:

Xn
 a  c  (%)
X
 Calculul erorilor
c = indicele clasei de precizie (înscris pe cadranul AM)
X = valoarea citită pe scara gradată
Xn = limita superioară de măsură (valoarea nominală)
În cazul AM cu scară neuniformă, eroarea de aparat se calculează cu relaţia:

n
 a  c  (%)


unde  este unghiul corespunzător valorii (X) citite pe scală

 n este unghiul total al scării gradate.
n

În cazul multimetrelor electronice:

 a  a %(ct )  b%(cs )
a şi b sunt parametri de catalog
 Calculul erorilor

În cazul multimetrelor numerice:

(X ) max
 a  X  b  X
lim mas
 1digit

Xlim = reprezintă limita superioară a domeniului selectat

Xmas= valoarea obţinută din măsurare
÷1 digit = incertitudinea afişorului digital
a şi b sunt exprimaţi în procente şi depind şi de valorile mărimilor fizice de
influenţă
• The measurement result:

% of reading number digits

Se măsoară o baterie de 1.5 V c.c. cu un multimetru digital 3. Acesta
indică o tensiune continuă de 1.522 V. Exprimați rezultatul măsurării.