Generalități

Ridicarile topografice speciale reprezinta ramura topografiei ingineresti

aplicata in cazul lucrarilor care au in general un coeficient de dificultate
ridicat.
Ridicarile topografice speciale sunt utilizate la anumite tipuri de lucrări
specifice având un anumit scop tehnic, realizate în general pe suprafete
relativ mici.
Metodele şi instrumentele folosite în lucrările topografice speciale duc la
o diferenţiere a acestora faţă de lucrările clasice conducând la o nouă
ramură a măsurătorilor terestre care are un obiect propriu “topografia
specială” sau “geodezia aplicată”.
Topografia specială este o ramura ce se dezvoltă în strânsă legătură cu
celelalte discipline cum ar fi topografia generală, fotogrammetria,
geodezia, cartografia având stânse legături cu matematica, fizica,
geologia, geofizica, materii ce influențează direct măsurătorile terestre.
În principal, topografia specială conține următoarele tipuri de activități:
- lucrări topografice pentru întocmirea proiectelor
- pregătirea topografică a proiectelor
- trasarea pe teren a proiectelor
- urmărirea în timp a obiectivelor proiectate
În concluzie lucrările topografice implică trei faze principale:
- determinarea coordonatelor a punctelor topografice ce servesc la
întocmirea suportului grafic necesar proiectării
- aplicarea pe teren a proiectelor
- măsurarea deformațiilor și urmărirea în timp a comportării obiectivelor
realizate.

Noțiuni despre teoria erorilor

Orice măsurătoare induce erori, motiv pentru care studiul erorilor

constituie un aspect important în cadrul ridicărilor topografice.
Există două probleme fundamentale datorate erorilor din măsurători:
 • determinarea valorii celei mai bune dintr-un număr mai mare de
măsurători.
• determinarea erorii medi standard și a numărului n care să
caracterizeze precizia celei mai bune măsuratori

Clasificarea măsurătorilor

Dupa modul de prezentare avem:

Măsurători directe - reprezintă măsuratoarea realizată cu ajutorul unui
instrument sau aparat.
Măsurători indirecte - reprezintă valorile rezultate din prelucrarea
măsurătorilor directe cu ajutorul unor relații matematice.
Măsurători condiționate - reprezintă un caz particular al măsurătorilor
directe astfel încât valorile măsurate direct sunt condiționate de anumite
relații.

După condițiile de precizie:

Măsurători cu aceeași precizie - reprezintă masurători directe realizate
cu aceeași metodă și același instrument pentru a primi aceeași încredere.
Măsurători cu precizii diferite - reprezintă măsurători directe realizate
cu instrumente diferite pentru aceeași măsurătoare ceea ce ne obligă să
nu acordăm aceeași încredere măsurătorilor, unele fiind mai precise.

Erorile de măsurare

Adevărata mărime măsurată nu poate fi cunoscută deși utilizăm același

instrument,în aceleași condiții de măsurare, în cazul măsuratorilor directe
rezultatele sunt ușor diferite datorită erorilor.
Se determină o valoare apropiată de valoarea de adevăr cu ajutorul
calculului probabilităților, cu un anumit grad de precizie.

Notăm cu M1,M2,M3...Mn-valorile individuale ale măsurătorilor și

M-valorea mediei aritmetice

M1 + M2 + M3 + ⋯ + Mn
𝑀=
𝑛
Cea mai justă valoare este valoarea de referință a erorii, notată cu X0.
Eroarea ei a unei valori măsurate față de o anumită valoare de referință
este reprezentată de diferența algebrică pozitivă sau negativă.

ei = Mi + Xo

Mi - valoarea măsurată
X0 - valoarea de referință

Există erori adevărate sau reale, dacă ne legăm de nepotrivirile față de

valoarea adevărată a mărimii măsurate, dacă ne legăm de nepotrivirile
față de o valoare de referință probabilă avem erori probabile și erori
logice-aparente, privind nepotrivirile față de valoarea considerată logic
cea mai justă.
Studiem erorile adevărate sau cele probabile cu ajutorul erorilor aparente
referitor la media aritmetică considerată logic cea mai justă deoarece nu
le putem cunoaște.
Dacă considerăm erorile aparente și cele reale foarte apropiate vom
construi teoria erorilor astfel încât erorile aparente față de media
aritmetică vor înlocui erorile reale și cele probabile.

Clasificarea erorilor

După mărimea lor:

Erori mici, care sunt inevitabile, sau erori propriu-zise care se datorează
diferitelor cauze:
- erori instrumentale determinate de imprecizia aparatelor sau a metodelor
întebuințate, acestea diferă de la un tip de aparat la altul și cresc pe
măsură ce aparatul se uzeaza
- erorile personale datorate operatorului, depind de atenția și experiența
acestuia dar să nu uităm de dispoziția de lucru și oboseala
- erori datorate mediului înconjurător, acesta influențează prin schimbări
de temperatură, umiditate, variația de luminozitate etc.
Erori mari numite și erori grosolane, sunt erorile care contrasteză cu
celelalte, o asemenea valoare poate fi eliminată ușor și nu poate intra în
calcului mediei aritmetice.

După modul lor de acțiune:

• Erori sistematice, sunt datorate unei cauze permanente care se
manifestă în mod constant; aceste erori se cunosc și se elimină cu ajutorul
corecțiilor aplicate sau prin metode specifice de lucru.
• Erori întâmplătoare care sunt cauzate în mod întâmplător, în cantități
mici dar apreciabile; aceste erori nu se cunosc, ele sunt eliminate cu
timpul și metodele aplicate se perfecționează.

Proprietățile caracteristice ale erorilor întâmplătoare și curba clopot

a lui Gauss

• Principiul cazualistic - cazurile cu erori mici sunt mai frecvente,

numeroase și probabile decât cele cu erori mari.
• Principiul limitativ al erorilor - după executarea unui număr mare
de măsurători se obțin erori pozitive cât și negative, suma lor fiind sensibil
egala cu 0.
• Principiul probabilistic al erorilor - probabilitatea de a avea o
anumita eroare este în funcție de mărimea erorii.

Pentru a putea satisface principiile enumerate mai sus, a erorilor

întâmplătoare, vom utiliza o reprezentare de forma:

2𝑥2
y=C𝑒 −ℎ

unde:
C și h sunt parametrii funcției de precizie a măsurătorilor respective
x este mărimea erorilor
y reprezintă erorile de aceeași valoare
 Curba lui Gauss
(distribuția normală a erorilor întamplătoare)
Erorile probabile

Dacă plecăm de la ecuația curbei lui Gauss, atunci probabilitatea

1
infinitezimală(dP) ca o eroare să fie cuprinsă între x ș i x± dx este:
2

𝑦𝑑𝑥 2 2
𝑑𝑃 = = 𝐶𝑒 −𝐴ℎ 𝑥 𝑑𝑥
𝑆
unde S reprezintă suprafața.

Există posibilitatea ca eroarea să fie cuprinsă între două limite a și b

numită și probabilitatea finită a erorii.

𝑏
2 𝑥2
𝑃(𝑎, 𝑏) = 𝐶 ∫ 𝑒 −ℎ 𝑑𝑥
𝑎

Certitudinea erorii este ca probabilitatea să fie cuprinsă între ­∞ și +∞.

Cei doi parametrii din curba lui Gauss, C și h, nu sunt independenți ci
legați prin relația de mai sus.

Exprimarea ordonatei la origine C de parametru h, este dată de relația

Euler-Poisson:

ℎ −ℎ 2 𝑥2
C= 𝑒
√ 𝜋

iar, pentru a cuprinde probabilitatea erorii între a și b:

𝑏
ℎ 2 𝑥2
𝑃(𝑎, 𝑏) = ∫ 𝑒 −ℎ
√𝜋 𝑎

h - singurul parametru variabil, se numește indicele de precizie al

măsurătorii.
Astfel dacă considerăm h=1, curba 1 și h=2, curba2, vom realiza că
măsurătoarea 2 pentru aceiași mărime este mai precisă.

Principiul metodei celor mai mici pătrate

Se presupune că asupra unei mărimi s-au efectuat mai multe măsurători

independente, cu aceeași precizie, de erori probabile generice
δE1,δE2,δE3...
Probabilitatea maximă compusă δP se va obține prin produsul
probabilităților simple:

ℎ 𝑛 2 (𝐸 2 +𝐸 2 +…+𝐸 2 ) δ𝐸 ·δ𝐸 …δ𝐸

δP= δP1· δP2· δP3... δPn=( 𝜋) 𝑒 −ℎ 1 2 𝑛 1 2 1𝑛
√

Probabilitatea δP este maximă, adică șansa producerii evenimentului

compus respectiv, este mai mică atunci când:
 𝐸12 + 𝐸22 +. . . +𝐸𝑛2 = [𝐸 ] = 𝑚𝑖𝑛𝑖𝑚

Prin generalizare în cazul măsurătorilor indirecte rezultă

[v2]=minim,

iar în cazul măsurătorilor de precizii diferite rezulta

[pv2]=minim.

Proprietățile specifice erorii aparente reale

Proprietățile erorilor aparente

Erorile vi sunt definite față de media aritmetică astfel:

v1=M1-M
v2=M2-M
...
...
vn=Mn-M

unde:
M1,M2...Mn - reprezintă valoarea măsurătorilor
M - reprezintă media aritmeritică a n măsurători

- suma erorilor aparente este egală cu 0

- suma pătratelor eparente este minimă atunci când valoarea de
referință coincide cu media aritmetică.

Proprietățile erorilor reale

- suma erorilor reale

 ε1=M1-X
ε2=M2-X
...
εn=Mn-X
[ε]=n2 ε2M

unde:
Mi - valoarea măsurătorilor
X - valoarea reală necunoscută
εi - eroarea reală a mediei aritmetice

- suma pătratelor erorilor reale este:

[ε2]=n2 ε2M
Erorile medii

Eroarea medie aritmetică a unei singure măsurători

|𝑣1 | + |𝑣2 |+. . . +|𝑣𝑛 |

𝑎=
𝑛
unde:
a - eroarea medie aritmetică
|v1|,|v2|,…|vn| - valoarea absolută a erorilor

Eroarea medie pătratică

- eroarea medie pătratică a unei singure măsurători

[𝑣 2 ]
𝜎 = ±√
𝑛−1

- eroarea medie pătratică a mediei aritmetice

𝜎
𝑚 ≈ 𝜀𝑀 =
𝑛

Eroarea medie pătratică m descrește ca valoare când σ este mică și când

crește numarul n al măsurătorilor efectuate.

Formula generală a probabilității unei erori

𝑥 𝑥
ℎ −ℎ2 𝑥 2
ℎ 2 𝑥2
𝑃 |𝑥 | = ∫ 𝑒 𝑑𝑥 = 2 ∫ 𝑒 −ℎ 𝑑𝑥
√𝜋 −𝑥 √𝜋 0
Pentru o eroare x mică,calculăm integrala de mai sus astfel:

2ℎ 𝑥32
2 (ℎ𝑥 )3
𝑃 |𝑥 | = (𝑥 − ℎ +. . . ) = [(ℎ𝑥) − + ⋯ ] = 𝑓(𝑧)
√𝜋 3 √𝜋 3

Eroarea medie probabilă a unei singure măsurători

Această eroare are un număr egal de erori mai mari și mai mici, atât
pozitive cât și negative.

- eroarea medie probabilă E

1
Rezolvând ecuația f(z)= 2 rezultă formula pentru eroarea medie
probabilă E, funcție de parametrul h:
0,48
𝐸 = 𝑋𝑝 =
ℎ
- eroarea medie pătratică σ funcție de parametrul de precizie h

1
𝜎=
√2ℎ
- eroarea medie probabilă E funcție de eroarea medie pătratică

1
ℎ=
√2𝜎
Dacă înlocuim cu relația de la eroarea medie probabilă obținem:
2
𝐸 = 0,48√2𝜎 = 0,67𝜎 = 𝜎
3
Eroarea medie probabilă a mediei aritmetice

2
𝐸𝑀 = 𝑚
3
unde:
𝜎
𝑚=
√𝑛

Erori limită

- evaluarea erorii medii limită a unei singure mărimi măsurate

Folosindu-ne de formula generală a probabilitații unei erori și parametru,

eroarea medie limită l se deduce cu formula:
l=2σ
dacă numărul de măsurători n este cuprins între 12 și 45 atunci:
L=2,5σ
- evaluarea erorii medii limită L a mediei aritmetice
dacă n ≤12 atunci L=2m
dacă 12≤n≤45 atunci L=2,5m

- toleranța erorii limită a mediei aritmetice

dacă n≤12 atunci T=2m
dacă 12≤n≤45 atunci T=2,5m

Măsurători directe de precizii diferite

Principiul metodei ponderate

Dacă vom măsura o distanța cu 4 instrumente diferite,vom obține 4 valori

diferite.
Dacă aceste măsuratori le notăm M1,M2,M3 și M4 de precizii diferite,
adică avem erorile medii pătratice diferite m1, m2, m3, m4, valoarea cea
mai probabilă este media ponderată.
𝑝1 𝑀1 + 𝑝2 𝑀2 +. . . +𝑝𝑛 𝑀𝑛 [𝑝𝑀]
𝑀= =
𝑝1 + 𝑝2 +. . . +𝑝𝑛 [𝑝]

Precizia măsurătorilor directe ponderate

- proprietățile erorilor măsurătorilor ponderate:

v1=M1-M
v2=M2-M
...
...
vn=Mn-M

unde:
M1, M2, M3,... Mn - sunt numărători
M - media ponderată a măsurătorilor

Vom obține:
Suma [pv]=0
Suma [pv2] este minim

- reducerea erorilor ponderate la erori ale măsurătorilor directe de aceeași

precizie

Erorile ponderate v1,v2,…vn, trebuie să le reducem la erori ale

măsurătorilor de aceeași precizie v11,v21…vn1.
Se pune condiția ca aceste erori v11 să satisfacă relația cunoscută de la
cazul măsurătorilor directe de aceeași precizie

[v2]=minim

Deoarece erorile vi satisfac relația:

 [pv2]=p1v12+ p2v22+…+ pnvn2=minim

Atunci exprimăm erorile Vi în funcție de erorile ponderate vi :

𝑉𝑖′ = √𝑝𝑖 𝑣𝑖
unde:
i=1,2,...n - eroarea medie pătratică µ a unității de pondere

[𝑝𝑣 2 ]
µ = ±√
𝑛−1
unde:
n- este numărul măsurătorilor

Calculul precis al sumei [pv2] este de o deosebită importanță pentru

deducerea erorii unității de pondere µ și necesar a fi calculate
independent

[pv2]=[pvM]

Relația de control prezentată mai sus este valabilă și în cazul practic al

calculului mediei ponderate cu ajutorul unor valori apropiate a acestuia
M0 și plusurilor Mi’

[𝑝𝑀1 ]
𝑀 = 𝑀0 +
[𝑝 ]
unde:
M0 este valoare considerată mai mica decât toate măsurătorile, atunci
relația devine:

[pv2]=[pvM1]

- eroarea medie pătratică m a mediei ponderate

 µ
𝑚=
√[𝑝 ]
Rețele de ridicare

Un sistem de referinţă topo-geodezic, ia naştere, de regulă, prin

determinarea sau stabilirea unui corp de referinţă, suprafaţă de referinţă,
drepte de referinţă (linie), punct de referinţă sau, în general, a unei valori
iniţiale de referinţă bine fundamentată din punct de vedere matematic
sau fizic. Descrierea matematică sau fizică a sistemului de referinţă şi
materializarea lui în teren conduce la reţeaua de sprijin. Când efectuăm
măsurători asupra unui obiect din teren , creăm, de fapt, legături
matematice sau fizice între acestea şi reţeaua de sprijin, punctul acesta
fiind definit ca poziţie altimetrică sau gravimetrică în raport cu această
reţea. În practica curentă, ne confruntăm, de regulă, în esenţă, cu
determinarea poziţiei spaţiale a obiectelor din teren. Datorită acestor
limite, în precizia de determinare a punctelor a fost necesară o separare
a sistemelor de referinţă planimetrice, altimetrice şi gravimetrice. Dacă
pentru determinarea altitudinilor relaţia fizică este primordială (suprafaţa
de nivel zero), pentru determinarea poziţiei planimetrice relaţia la o
suprafaţă matematică bine determinată este de importanţă majoră.
Pentru a păstra nivelul de precizie a informaţiilor cuprinse în măsurători,
în locul unui sistem tridimensional s-a optat pentru un sistem planimetric
bidimensional şi un sistem de altitudini unidimensional. Această
separare nu a fost prea fericită mai ales în reţelele locale, unde sistemul
de referinţă este de regulă local, unele date definitorii fiind alese arbitrar.
Reţelele de sprijin pentru ridicări specifice de topografie depind de
mărimea suprafeţei de ridicat, de existenţa şi densitatea detaliilor ce
interesează, de scara şi precizia planului topografic, ca produs final al
ridicării.
Principalele tipuri de reţele folosite ca bază topografică pentru ridicări la
scări mari sunt:
a) Pentru suprafețe de până la 2.5 kmp, se folosește numai baza de
ridicare sub formă de drumuiri planimetrice și nivelitice
b) Pentru suprafețe cuprinse între 2.5 kmp și 25 kmp, avem:
- rețea de sprijin planimetrică constituită din rețeaua
pologonometrică sau drumuiri simple
 - rețea de sprijin altimetrică constituită din poligonație de
nivelment geometric sau drumuire de nivelment geometric și
trigonometric
c) Pentru suprafețe mai mari de 25 kmp, avem
- rețea de sprijin planimetrică constituită din triangulație,
trilaterație, poligonometrie de precizie, drumuiri poligonometrice
sau drumuiri simple ca bază de ridicare
- rețea de sprijin altimetrică constituită din rețeaua de nivelment
geometric de ordinul II, III, IV constituită sub formă de poligoane
sau drumuire de nivelment geometric și trigonometric ca bază
de ridicare

Reţele poligonometrice

Pe suprafeţe relativ mici sau pentru teritoriile localităţilor mici, se poate

renunţa la triangulaţie ca reţea de sprijin, poligonometria oferind
posibilitatea realizării unei reţele de sprijin compacte sub formă de
poligoane închise. Aceste reţele constituie baza topografică de sprijin
pentru ridicări la scări mari şi, de asemenea, pentru proiectarea,
trasarea şi urmărirea unor lucrări de investiţii de mare întindere
(platforme industriale, sistematizarea cvartalelor în localităţi, reperaj
fotogrammetric etc.). Tahimetrele electrooptice şi staţiile totale care
asigură o precizie ridicată în măsurarea distanţelor şi a unghiurilor au
făcut să crească randamentul lucrărilor de teren, poligonometria
devenind astfel o metodă de realizare a reţelelor de sprijin preferată de
specialişti în multe aplicaţii.
Drumuirea poligonometrică – în sens general, reprezintă o drumuire de
precizie în care laturile (de ordinul sutelor de metri) şi unghiurile sunt
măsurate cu o precizie mai mare decât la o drumuire obişnuită,
corespunzător scopului urmărit. La capete, o drumuire poligonometrică
se sprijină, ca şi drumuirea obişnuită, pe puncte şi laturi din reţeaua de
ordin superior.
Reţelele poligonometrice reprezintă o conexiune de drumuiri care au
unul sau mai multe puncte comune numite puncte nodale care aparţin la
două sau mai multe trasee de drumuiri poligonometrice. În foarte multe
situaţii, o asemenea reţea poate să substituie cu succes reţeaua de
trilateraţie sau triangulaţie.
Condiţiile generale pe care trebuie să la îndeplinească drumuirile
poligonometrice:
a) Laturile drumuirii trebuie să fie cât mai mari pentru a elimina pe
cât posibil propagarea erorilor datorită centrării instrumentelor, măsurării
unghiurilor etc. Lungimile laturilor se aleg în anumite limite funcţie de
ordinul drumuirii
b) Laturile şi unghiurile trebuie măsurate cu o precizie mărită
pentru a justifica substituţia reţelelor de triangulaţie sau trilateraţie
c) Lungimea totală a unei drumuiri poligonometrice să se
încadreze în limitele date în tabelul următor:

Er.m.p Er.rel. Lungimea maximă (km) Lungimea unei

Ord. de lim.de laturi
drum. măs. a închid. Intrav. Extravilan Med Min. Max
polig. ungh. liniară 1:500 1:1000 1:2000 1:5000 (m) (m) (m)
Prec.sup ±10cc 1/25000 5 7 10 15 400 250 1000
Ord.I ±15cc 1/15000 3 4 6 10 250 100 600
Ord.II ±25cc 1/8000 2 2,5 4 6 175 80 400
Ord.III ±30cc 1/5000 1 1,5 2,5 4 150 70 300

Drumuirea poligonometrică de precizie superioară înlocuieşte uneori

reţeaua de triangulaţie de ordinul III, IV şi V în special în localităţi când
există dificultăţi în ce priveşte realizarea acesteia.
Drumuirea poligonometrică de ordinul I – se sprijină pe puncte din
reţeaua de triangulaţie şi/sau pe puncte din drumuirea poligonometrică
de precizie superioară. Traseul acestei drumuiri este de regulă întins şi
se desfăşoară în lungul arterelor mari de circulaţie, pe văi, căi de
comunicaţie, etc. Ordinele II şi III au scopul de îndesire a reţelei
poligonometrice de ordinul I şi superior.
Lucrări topografice speciale

Lucrări topografice speciale în cazul construcțiilor înalte

Aceste tipuri de construcții necesită o atenție specială prin operațiile succesive

ce trebuiesc efectuate în timp, după cum urmează:

1) Creearea unei de rețele de sprijin care va sta la baza tuturor măsurătorilor ce

urmează să fie realizate; aceasta trebuie să corespundă cerințelor impuse de
standardele în vigoare și să asigure cele mai bune condiții de vizibilitate și
precizie necesară lucrărilor ce vor urma
2) Trasarea construcției, respectiv a centrului și a razelor la diverse înălțimi a
acesteia
3) Controlul trasării în timpul ridicării construcției
4) Măsurători periodice de verificare luându-se în calcul toate cerințele de
precizie necesară tipului de construcție precum și condițiile de mediu existente
5) Măsurători de urmărire a comportării construcției în timp prin verificarea
verticalității, a deplasărilor sau a tasărilor în funcție de situație

Rețele de sprijin utilizate în cazul construcțiilor înalte

În cazul construcțiilor înalte se utilizează cu predilecție două tipuri de rețele:

- rețele de microtriangulație
- rețele planimetrice dreptunghiulare

Rețelele de microtriangulație sunt utilizate în cazul construcțiilor industriale

înalte cum ar fi antenele radio sau releele și turnurile de televiziune; acestea pot
fi constituite din lanțuri de triunghiuri sau patrulatere cu ambele diagonale
observate sau combinații dintre triunghiuri și patrulatere. În cazul lungimii
acestora, recomandarea este ca laturile rețelei să fie cuprinse între 300 și 2000
m.
În funcție de tipul construcției și cerințele de precizie ale beneficiarului există
diferite variante ale rețelei; pentru a asigura precizia necesară trasării și
urmăririi ulterioare a construcției condiția de bază este aceea ca rețeaua de
sprijin să fie constituită din minim două puncte iar direcțiile de legătură, cu
punctele de sprijin să se intersecteze în centrul construcției, în unghi drept; în
cazul în care punctul central nu poate fi materializat în timpul construirii
clădirii, se va alege un punct excentric. Această variantă de rețea este o variantă
standard; în cazul în care se doresc măsurători suplimentare pentru controlul
reperilor, rețelei i se poate adăuga puncte suplimentare.
De asemenea pentru a se putea asigura standardul de precizie , este obligatoriu
ca punctele rețelei de sprijin să fie materializate cu pilaștrii din beton cu sisteme
de centrare forțată, iar în cazul zonelor urbane este recomandat ca pe lângă
punctele la sol să fie constituite și puncte la înălțime, având avantajul unei
vizibilități mai bune la orice depărtare și de asemenea o vizibilitate reciprocă
avantajoasă. Aceste puncte de sprijin la înălțime trebuie să fie materializate tot
cu pilaștrii de beton cu sisteme de centrare forțată și legate de trei puncte de
control la sol și două puncte de orientare.

Rețelele planimetrice dreptunghiulare sunt utilizate în cazul construcțiilor înalte

cum ar fi coșurile de fum sau turnurile de răcire.
În funcție de tipul construcției și cerințele de precizie ale beneficiarului există
diferite variante ale rețelei cum ar fi:

- minirețea plană pentru construcții cu înălțimi de cca.120m(coș de fum sau turn

de răcire)

Aceasta este constituită dintr-un punct central și cele patru puncte de sprijin
notate cu I, II, III și IV.
O astfel de rețea asigură trasarea axelor constructive și urmărirea acesteia după
finalizarea construcției.
- rețea de trasare pentru construcții cu înălțimi de până la 120m

Axa principala AE este paralelă cu direcția unei axe a rețelei topografice și este
axa pe care se vor marca centrele turnurilor 1 și 2 și de pe care se vor ridica
perpendiculare în ambele direcții, pe care vor fi amplasate punctele de control
notate cu S și respectiv punctele de observație notate cu B, materializate în afara
zonei de influență a construcției la o distanță aproximativ egala cu înălțimea
construcției (pentru punctul B);
- rețea de trasare pentru construcții cu înălțimi de până la 120m, în care se
reprezintă modalitatea de amplasare a câte doi pilaștrii de observație,
materializați pe cele două aliniamente perpendiculare care se intersectează în
centrul coșului
Această metoda se utilizează în cazul în care măsurătorile se execută simultan
din toți cei patru pilaștrii pentru corelarea acestora.
De asemenea pentru a se putea asigura standardul de precizie , este obligatoriu
ca punctele rețelei de sprijin să fie materializate cu pilaștrii din beton cu sisteme
de centrare forțată.

Metode de trasare în cazul construcțiilor înalte

Procedeul unghiurilor egale este unul dintre cele mai utilizate procedee de
trasare a construcțiilor înalte.

Principiul este următorul:

- se staționează cu instrumentul în punctul 1 și se vizează 1'
- se vizează spre nivelul care trebuie efectuată trasarea și se fixează direcția1-1'
- se trasează unghiul orizontal γ în stânga și în dreapta direcției fixate
determinându-se punctele D și D' care se fixează pe cofrajul de la nivelul
respectiv
- se procedează similar din punctul 2 determinându-se punctele C și C'
Unghiul γ se calculează cu relația:
 tg γ = r/d
unde:
r este raza inelului de la nivelul de lucru
d este distanța de la punctul de stație la centrul construcției
Trasarea se efectuează în cele două poziții ale lunetei efectuându-se media
determinărilor.
Căi de comunicație

Partile componente ale drumurilor

Partea carosabilă - care este suprafaţa din platforma drumului, destinată

circulaţiei vehiculelor. După caz, partea carosabilă include:
- două sau mai multe benzi de circulaţie
- benzi pentru vehicule grele
- benzi de accelerare
- benzi de decelerare
- banda de virare la stânga
- banda de staţionare, etc.
Se ridică limitele părţii carosabile reprezentate prin:
- limita de separaţie între partea carosabilă şi acostament (borduri de încadrare)
- bordura trotuarului
- bordura spaţiului verde dintre benzile de circulaţie
- marcajele laterale de delimitare, etc.
De asemenea, se ridică topografic elementele constructive amplasate în zona
părţii carosabile (platforme şi refugii pentru accesul la tramvai, monumente,
etc.)

Platforma drumului - în afara părţii carosabile, se ridică şi celelalte elemente

care constituie platforma drumului, cum ar fi:
- acostamentele
- trotuarele
- locurile de parcare
- spaţiile verzi dintre benzile de circulaţie sau dintre partea carosabilă şi trotuar
- benzile rezervate pentru circulaţia altor vehicule (biciclete, tramvaie, tractoare
şi căruţe, etc.)

Limitele de proprietate - se urmăreşte înregistrarea cât mai exactă a limitelor

terenurilor aflate în administraţia AND. Fac parte integrantă din drum:
podurile, viaductele, pasajele denivelate, tunelurile, construcţiile de apărare şi
consolidare ale drumului, trotuarele, pistele pentru ciclişti, locurile de parcare,
oprire şi staţionare, indicatoarele de semnalizare rutieră şi alte dotări pentru
siguranţa circulaţiei, terenurile şi plantaţiile care fac parte din zona drumului,
mai puţin zonele cu perdele de protecţie. De asemenea, se consideră că fac
parte din drum, clădirile de serviciu şi orice alte construcţii, amenajări sau
instalaţii destinate apărării sau exploatării drumului.

Zona drumului public cuprinde: ampriza, zonele de siguranţă şi zonele de

protecţie

Ampriza drumului este suprafaţa de teren ocupată de elementele constructive

ale drumului, şi anume: partea carosabilă, acostamente, piste pentru ciclişti,
trotuare, şanţuri, rigole, taluzuri, ziduri de sprijin şi alte lucrări de artă.

Zonele de siguranţă sunt suprafeţele de teren situate de o parte şi de alta a

amprizei drumului, destinate exclusiv pentru semnalizarea rutieră, pentru
întreţinerea şi exploatarea drumului, pentru siguranţa circulaţiei ori pentru
protecţia proprietăţilor situate în vecinătatea drumului.
Din zonele de siguranţă fac parte şi suprafeţele de teren destinate asigurării
vizibilităţii în curbe şi intersecţii.
Conform normativelor în vigoare, zonele de siguranţă ale drumurilor sunt
considerate faţă de limita amprizei, astfel:
- 1,5 m de la marginea exterioară a şanţurilor, pentru drumurile situate la
nivelul terenului natural
- 2,0 m de la piciorul taluzului, pentru drumurile în rambleu;
- 3,0 m de la marginea de sus a taluzului, pentru drumurile în debleu cu
înălţimea până la 5 m inclusiv
- 5,0 m de la marginea de sus a taluzului, pentru drumurile în debleu cu
înălţimea mai mare de 5 m

Zonele de protecţie sunt cuprinse între marginile exterioare ale zonelor de

siguranţă şi marginile zonei drumului, delimitate astfel:
- autostrăzi – 50 m din axul drumului
- drum naţional – 22 m din axul drumului
- drum judeţean – 20 m din axul drumului
- drum comunal – 18 m din axul drumului
Limitele enumerate se determină prin ridicare topografică şi se vor raporta pe
plan.
Limitele de proprietate existente la teren se reprezintă cu semnul convenţional
corespunzător tipului de împrejmuire. Limitele transversale pe axul drumului se
determină pe o distanţă de minim 4 m, măsuraţi de la limita longitudinală de
proprietate, în raport cu drumul. Fiecare parcelă limitrofă drumului se va
numerota cu numere pare pentru cele de pe partea stângă şi cu numere impare
pentru cele de pe partea dreaptă, în sensul crescător al kilometrajului.

Lucrări de artă şi amenajări specifice:

Se determină prin măsurători forma şi poziţia în plan a tuturor construcţiilor
care aparţin de drum (poduri, podeţe, viaducte, tunele, ziduri de sprijin, rigole,
etc.). Caracteristicile tehnice specifice fiecărui tip de lucrare se preiau din
releveele şi planurile topografice de detaliu.

Amenajările conexe
Aceste tipuri de lucrări includ intersecţiile cu alte drumuri, cu calea ferată,
benzile speciale, locurile de parcare, trotuarele, spaţiile verzi, staţiile de
alimentare cu combustibil, împrejmuirile drumului, etc. Forma şi poziţia
acestora se determină prin măsurători topografice şi se reprezintă pe plan.

Amenajări pentru siguranţa circulaţiei

În această categorie de lucrări sunt incluse marcajele, semnele de circulaţie,
semnalizări, etc. Toate acestea se reprezintă pe plan prin poziţia lor, precum şi
prin o serie de atribute, cum ar fi: tipul, dimensiunea, materialul, etc.

Kilometrajul
Condiţiile locale de amplasare a bornelor kilometrice şi unele greşeli de
măsurare a lungimilor au condus la plantarea acestora în poziţii care nu
corespund lungimii reale. Astfel, pentru fiecare bornă kilometrică se
înregistrează valoarea nominală a kilometrajului (lungimea înscrisă pe bornă) şi
valoarea efectivă a kilometrajului (lungimea reală măsurată pe axul drumului de
la originea lui). Poziţia celorlalte elemente ale drumului sunt relative la cea mai
apropiată bornă kilometrică dinspre origine. Kilometrul “0” al oricărui drum ce
derivă din altul este considerat ca fiind în intersecţia axelor celor două trasee.
Toate detaliile se vor raporta pe planul topografic prin coordonate, folosind
semnele convenţionale pentru scara 1:500, o foaie de plan conţinând un tronson
de drum situat între două borne kilometrice succesive sau multiplu de acesta.
Construcţia căilor de comunicaţii

Construcţia căilor de comunicaţii necesită un însemnat volum de lucrări

topografice la proiectare, trasare şi execuţie. Etapele de realizare a
acestor lucrări constau în:
- proiectarea pe plan a axei căii, la scara 1:5 000  1:25 000
- trasarea pe teren a axei proiectate
- ridicările topografice de detaliu în jurul axei, necesare întocmirii
proiectului definitiv
- unui traseu definitiv
- trasarea curbelor de racordare
- trasarea pe teren, în plan şi în înălţime, a căii de comunicaţie
În cazul drumurilor mai puţin importante, traseul se alege şi se
pichetează direct pe teren, simultan cu ridicările topografice de detalii
ale profilului longitudinal şi ale profilelor transversale.

Aplicarea pe teren a traseului provizoriu şi ridicarea în plan a benzii de

studiu:
Traseul stabilit pe hartă, sub formă de linie frântă, denumit şi poligonul
de bază, se aplică pe teren prin metoda drumuirii. Când traseele sunt
lungi, neîncadrate între puncte cunoscute, sau fără vize de referinţă, se
vor efectua intersecţii înapoi nu numai la capete ci şi pe parcurs, ori de
câte ori este posibil. Unele staţii de drumuire se vor repera faţă de
detaliile existente pe plan şi pe teren.

 d3
C F
 
E D4  B
 D5
 D3 H
D6

1
d
d2

D1
A

D2


Fâşia de teren din lungul acestui traseu, denumită bandă de studiu, se

ridică în plan prin metoda radierii, pe o lăţime corespunzătoare, obţinând
în final un plan de situaţie cu curbe de nivel, pe care se alege traseul
definitiv.

Pichetarea traseului definitiv:

Marcarea vârfurilor de unghi V1, V2, V3...Vn, ale liniei poligonale se face
prin metoda polară, din punctele de drumuire D1, D2, D3... Dn , executată
în scopul trasării axei căii de comunicaţie. Uneori se apelează şi la
coordonate echerice sau reperaj prin distanţe faţă de detaliile existente
pe teren.

5 B
D4 x5
D3 
y5 d5
D1 
y3 d3 D5
 2
y1 D2 x3
d1

y2 3
x1 V1 d2
A
x2
V2

După materializarea vârfurilor de unghi (de frângere a aliniamentelor) se

marchează corespunzător punctele caracteristice ale traseului: începutul
şi sfârşitul căii de comunicaţie, punctele obligate (intersecţii), hectometri
întregi, punctele principale ale curbelor de racordare, schimbările de
pantă, lucrările de artă etc. şi se întocmeşte carnetul de pichetaj.

Trasarea punctelor principale ale curbelor de racordare:

Pentru asigurarea circulaţiei diferitelor mijloace de transport, traseul căii
de comunicaţie, compus din aliniamente care se intersectează în
vârfurile de unghi Vi necesită racordarea aliniamentelor prin curbe de
racordare. Cele mai folosite curbe de racordare sunt cele în arc de cerc.
În cazul vitezelor mari de circulaţie între aliniament şi curba de racordare
circulară se introduc, pentru evitarea şocurilor, curbe de tranziţie sau
curbe progresive (parabola cubică, clotoida, lemniscata, etc.).
Elementele caracteristice ale curbei sunt:
• R – raza de racordare dată de proiectant;
 • unghiul  determinat din măsurători ca diferenţă de orientări
=VM - VN
• lungimea tangentelor T
• lungimea bisectoarei b
• lungimea curbei lc
• depăşirea tangentelor DT
• coordonatele punctului bisector B (XB YB)
Aliniamentele trebuie racordate cu curbe circulare. Raza de racordare R
se dă din faza de proiectare, iar unghiul  dintre cele două aliniamente
se calculează din măsurători.

Cu excepţia razei R, care este impusă prin proiectare, toate celelalte

elemente se vor calcula, astfel:
-calculul lungimii tangentelor
În triunghiul TiOV care este dreptunghic se cunoaşte latura OTi care este
egală cu raza.
-unghiul  se calculează cu relaţia:  = 200g - 

 T 
tg =  T = Rtg
2 R 2

-calculul lungimii bisectoarei b

b = VO − R
  R R 
cos =  VO = = R sec
2 VO  2
cos
2

   
b = R sec − R = R sec − 1
2  2 

-calculul lungimii curbei lc

R
lc = ca lungime a unui arc de cerc cu unghiul la centru egal cu 
200g

-calculul depăşirii tangentelor

DT = 2T − lc

-calculul coordonatelor punctului B

-în triunghiul dreptunghic ABO se vor calcula XB şi YB

 XB 
sin =  X B = R sin
2 R 2
 AO 
cos =  AO = Rcos
2 R 2
  
YB = R − AO = R − R cos = R1 − cos 
2  2

Pentru trasarea punctelor de intrare şi ieşire din curbă, precum şi

trasarea punctului B, corespunzător bisectoarei, se va proceda astfel:
- se va staţiona cu staţia totală în punctul V, se va viza punctul M şi se
va măsura direcţia unghiulară orizontală;
- pe direcţia VM la distanţa calculată T se va materializa punctul Ti;
- se va roti apoi aparatul până se va inregistra unghiul /2 calculat
- pe această direcţie la distanţa b se va materializa punctul B
- apoi pe direcţia VN, la distanţa T se va materializa punctul Te

Metodele de trasare în detaliu a curbelor circulare sunt:

• metoda absciselor egale;
• metoda arcelor egale;
• metoda coordonatelor polare, etc
Trasarea curbelor circulare

Atunci când racordarea aliniamentelor se face cu arce de cerc cu rază

mare de curbură, trasarea în teren numai a punctele de intrare şi ieşire,
respectiv a bisectoarei nu sunt suficiente pentru realizarea curbei. În
această situaţie, condiţiile de şantier reclamă existenţa mai multor
puncte amplasate pe curbă.

Acest lucru se poate face prin diverse metode de trasare în detaliu cum
sunt : coordonate rectangulare pe tangentă, coordonate rectangulare pe
coarda, coordonate polare, coordonate pe coardă, sferturilor de săgeată,
ordonatelor pe prelungirea coardei, tangente succesive, corzi prelungite,
toate fiind metode riguroase, sau prin metode aproximative dar foarte
rapide cum este metoda sfertului.

Metoda absciselor egale

Această metodă face parte, alături de metoda arcelor egale, din

categoria metodelor de trasare în detaliu cu ajutorul coordonatelor
rectangulare pe tangentă. Această denumire este urmarea faptului că se
foloseşte drept axă a absciselor chiar tangenta. Elementele ce se
calculează pentru a trasa în detaliu o curbă se referă la coordonatele
rectangulare ale punctelor 1, 2, ..., n.

Abscisele punctelor se aleg de 2, 5, 10 sau 20 metri, iar acestora le vor

corespunde cordonatele. Din figură calculăm coordonatele punctului 1:
x1 = x
𝑦1 = O 𝑇𝑖 – O 1’ = R − √R2 − x 2

În mod similar se vor calcula coordonatele punctului 2:

x2 = 2x
𝑦2 = O 𝑇𝑖 – O 2’ = R − √R2 − (2x)2

Relațiile pentru calculul coordonatelor punctului i de pe curba sunt:

xi = i x
𝑦𝑖 = O 𝑇𝑖 – O i’ = R − √R2 − (ix)2

Trebuie observat că se vor calcula şi trasa atâtea puncte de detaliu până

când se ajunge la punctul bisector pornind de la Ti; ramura curbei de la
B la Te fiind simetrică, se vor trasa aceleaşi puncte pornind de această
dată din Te spre B. Trasarea se execută prin pichetarea pe aliniamentul
Ti - V a absciselor egale; din punctele astfel marcate se trasează
unghiuri drepte pe care se aplică ordonatele.

Metoda arcelor egale

Din geometria plană se ştie că, la arce egale corespund unghiuri la

centru egale. Acest fapt se poate folosi în cazul trasării în detaliu a
curbelor de racordare. Astfel, la arce egale de 5, 10, 20m, corespund
unghiuri la centru, egale. Coordonatele punctelor 1, 2, ..., i se vor calcula
pornind de la o valoare aleasă a arcului l care subîntinde unghiul ce se
poate calcula cu relaţia:
𝑙
λ= ρ𝑐𝑐
R
unde cc = 636620cc, reprezentând mărimea în secunde centesimale de
arc a unui radian.

Cu valoarea obţinută se calculează coordonatele punctului 1:

x1 = R sin l
y1 = O Ti – O 1’ = R(1-cosl)

Coordonatele punctului 2 se calculează asemănător, obţinând :

x2 = R sin (2l)
y2 = O Ti – O 1’ = R(1-cos2l)

şi analog pentru punctul "i"

 xi = R sin (il)
yi = O Ti – O 1’ = R(1-cos il)

Trasarea punctelor de detaliu se face şi în acest caz similar cu metoda

prezentată anterior, iar punctele fiind simetric dispuse faţă de punctul
bisector, se vor calcula puncte numai pentru una din ramuri, acestea
fiind folosite şi la trasarea în detaliu a celeilalte ramuri a arcului de cerc.

Metoda coordonatelor polare

În situaţia în care nu există accesibilitate în lungul tangentelor, datorită,

fie vegetaţiei, fie altor obstacole, se recomandă folosirea metodei
coordonatelor polare. În acest caz este necesar să existe acces în
lungul corzii TiB respectiv TeB.

Impunând o lungime a corzii s de 5,10 sau 20 metri, se calculează

unghiul la centru corespunzător cu relaţia :

s/2 = r sin(l/2)

rezultă:

sin (λ/2) = s/(2R)

Din relaţia de mai sus se obţine valoarea unghiului l/2.

Pentru trasare se va instala un teodolit în punctul Ti care va trasa faţă de
direcţia către V unghiul l/2; pe această direcţie, la lungimea s se va
materializa punctul 1.
În continuare, teodolitul va trasa faţă de acelaşi aliniament TiV unghiul 2
l/2 . Din punctul 1, deja materializat, se va trasa lungimea s până la
intersecţia cu direcţia trasată cu teodolitul; se obţine astfel punctul 2.
La fel ca la celelalte metode de trasare în detaliu, cealaltă ramură a
curbei fiind simetrică, elementele calculate vor fi aceleaşi, iar trasarea se
va face pornind din punctul TeB. Fiecare din metodele de trasare
descrise mai sus au aplicabilitate funcţie de condiţiile de relief de la locul
trasării şi de configuraţia curbei de trasat.
Trasarea curbelor de racordare

Dintre lucrările speciale de trasare a curbelor de racordare amintim

racordarea a două galerii de mină printr-un arc de cerc de rază dată R .
În principal avem două galerii de mină notate cu G1 și respectiv G2, cu
orizonturi diferite ce trebuiesc racordate printr-un arc de cerc. Cele două
galerii sunt concurente în punctul V, conform figurii următoare.

Se determină din măsurători coordonatele punctelor N, M(puncte de

intrare și ieșire din curbă) și ulterior și punctele P și R precum și
orientările celor două galerii. Prin diferență de orientări se poate calcula
unghiul a.
De asemenea avem relația: tg a = OM/VM= ON/VN
unde: R =OM=ON și VM=VN=R ctg a /2
Fiind în subteran, mărimea tangentelor nu poate fi direct aplicată, motiv
pentru care se vor alege două puncte pe cele două aliniamente
respectiv P și R și se va calcula orientarea PR din coordonate, cu
ajutorul relației:

θPR = tg[(YR-YP)/(XR-XP)]
În continuare se vor calcula unghiurile γ și δ din diferența de orientări
precum și distanța PR din coordonate. Cunoscând toate aceste
elemente se pot calcula distanțele VP și VR precum și PN și RM,
pichetându-se punctele M și N prin aplicarea distanțelor calculate
distanțe pe aliniamentele respective din punctele P și respectiv R.
Curba de legătură dintre celor două galerii, în proiecție, este un arc de
cerc, dar în realitate are o formă complexă deoarece cele două
orizonturi ale galeriilor sunt diferite.
Ca urmare, problema se reduce la calcularea elementelor caracteristice
respectiv lungimea și înclinarea curbei.

Lungimea curbei d(Distanța M'N) se calculează cu relația

M'N 2 = M'N' 2 + NN' 2

unde: NN' este arcul subîntins de unghiul β

M'N' = arc β= (p R β) / 200g
Înclinarea(panta) se va calcula cu relația:

p=tg i = NN' / M'N'

Având toate elementele curbei se poate efectua trasarea.

Trasarea curbelor progresive

Curbele progresive asigură trecerea lină a vehiculului din aliniament în

curba virajul arc de cerc.
Aliniamentul se caracterizează prin rază infinită (  =  ), curbură
( q = 1/  = 0 ) , iar curba de racordare viraj arc de cerc prin rază finită (R) şi
curbură (q = 1/R).
Pentru prevenirea şocului provocat de forţa centrifugă, mai ales în
punctele de intrare şi ieşire din curbă unde are valori maxime este
necesar ca aceasta să apară şi să dispară treptat printr-o variaţie
progresivă a curburii de la 0 la 1/R. Acest lucru se realizează prin
introducerea unor curbe progresive de rază variabilă numite şi radioide,
iar arcul care rămâne în partea centrală a racordării se numeşte viraj.

La drumuri cele mai des utilizate curbe progresive sunt clotoidele, la

calea ferată parabola cubică, iar la canale lemniscata.
Curbura clotoidei variază liniar de la 0 la 1/R ,iar pentru a determina
curbura unor puncte intermediare situate la o anumită distanţă de
punctul de intrare în curbă se poate scrie:
 1 1 s R s
: =  =    s = R  l = A2
 R l  l
unde:
1/  - curbura curbei progresive în punctul M (punct intermediar pe curba
progresivă)
1/ R - curbura la sfârşitul curbei progresive şi intrarea în viraj arc de cerc
s - distanţa de la punctul de intrare în curbă la punctul intermediar
l - lungimea curbei progresive
A - modulul clotoidei

Din relaţia de mai sus se calculează modulul clotoidei:

A =   s = R l

Modulul clotoidei depinde şi de viteza de circulaţie a maşinilor:

A = 0, 207 V 3

unde:
V - viteza autovehiculului în km/h.
Variabila independentǎ a clotoidei se calculează cu relaţia:
2
s2 s 1 A
i = i 2 = =  
2A 2 2   

unde:
 i - unghiul format de tangenta la clotoidă în punctul i cu sensul pozitiv
al axei absciselor
si - lungimea arcului de clotoidă
A - modulul clotoidei

Pentru punctul final al clotoidei  i se notează cu:

l
0 =
2R
unde:
l - lungimea clotoidei
R - raza virajului arc de cerc

Raza de curbură a clotoidei variază de la infinit (la intrarea în curbă)

până la R (la intrarea în viraj arc de cerc) şi se calculează cu relaţia:
si
i =
2 i
Coordonatele rectangulare ale punctelor de detaliu ale clotoidei se
calculează cu relaţiile:
 t5 t9 
xi = A  2  t − + − ... 
 10 216 
 t3 t7 t11 
yi = A 2  − + 
 3 42 1320 
unde:
t = i

Coordonatele centrului de racordare viraj arc de cerc se calculează cu

relaţia:
xoi = xi − i  sin  i
yoi = yi + i  cos i

Tratarea în detaliu a curbelor progresive se regăseşte în [8] şi în

lucrarea "Tabele pentru trasarea clotoidelor" de Guţu V.

Trasarea curbelor verticale

Racordarea declivităţilor se execută prin curbe verticale în arc de cerc,

care pot fi convexe sau concave.
Pentru asigurarea unei bune vizibilităţi a traseului în faţa autovehiculelor,
raza curbei verticale convexe se calculează cu relaţia:

d 2f + h 2
R=
h2

df- distanţa de frânare

h - înălţimea ochiului conducătorului autovehiculului

Racordarea se face cu raze mari, până la 10 000 m, pentru racordarea

cu curbe convexe şi până la 2 000, pentru racordări cu curbe concave.
Unghiul la centru  al racordării este egal cu suma unghiurilor de pantă,
fără a ţine cont de convenţia că unghiurile de rampă se consideră
pozitive, iar unghiurile de pantă negative. Ţinând cont de figura
anterioara, se poate scrie:
  = p1 + p2
unde:
p1 şi p2 reprezintă pantele celor două aliniamente, care pentru drumuri
se exprimă în procente, iar pentru căi ferate în promile.

Racordarea verticală se face în mod similar cu metoda racordării în arc

de cerc de la partea planimetrică.
Astfel se scrie:
T = R  tg / 2

Pentru a calcula bisectoarea b, în triunghiul OAV se poate scrie:

T 2 + R 2 = ( OV ) = ( R + b ) = R 2 + 2bR + b 2
2 2

Neglijând termenul b2 şi efectuând operaţiunile de calcul rezultă:

T2
b=
2R
Acceptând că b  YM şi T  XM, estimări ce pot fi determinate pe baza
relaţiilor:
YM = b cos  / 2  b
T − X M = V 'V = b sin  / 2 = 0

relaţia poate fi scrisă sub forma:

X M2
YM =
2R
Relaţia este valabilă pentru orice punct curent de pe curbă şi atunci se
poate scrie:
X i2
Yi =
2R
Dând valori diferite lui xi se deduc valorile yi cu care se trasează curba
de racordare prin coordonate rectangulare pe tangentă. Datorită faptului
că unghiurile de pantă şi rampă sunt mici, abscisele xi se pot lua în valori
orizontale şi ordonatele yi pot fi măsurate pe verticală.
Trasarea se va face de la punctul de intrare în curbă spre punctul de
vârf, măsurând xi în valoare orizontală, iar în punctul găsit se va trasa
prin nivelment, cota punctului. Valoarea acesteia se calculează cu
relaţia:

H i = H A + xitg − yi = H A + xi p − yi

în care:
HA - este cota punctului A, din profilul longitudinal proiectat
p - panta aliniamentului.

Trasarea serpentinelor

În cazul terenurilor accidentate şi al unghiului mic dintre aliniamente,

racordarea aliniamentelor se face prin curbe exterioare complexe numite
serpentine.
Părţile principale ale serpentinelor sunt:
- curba circulară principală de rază r amplasată în exteriorului
vârfului ascuţit V
- două curbe auxiliare Ti-B1-Te şi Ti-B2-Te de rază R
- două aliniamente intermediare Te-D şi D'-Te
În cazul când valorile razelor R sunt egale şi valorile aliniamentelor de
redresare sunt de asemenea egale, serpentinele sunt simetrice.
Elementele cunoscute sunt unghiul u dintre aliniamente, raza r a curbei
principale, raza R a curbelor auxiliare şi lungimea porţiunii de redresare
l. Mărimile r, R şi l, se aleg în funcţie de situaţia din teren, ţinând cont de
valorile minime prescrise.
  

R R

T(i) D
B1 T(e) 
 r
V1
T(i) 
u V

V2 

B2 T(e) D'
T(i)

R R
 

Pentru executarea trasării se calculează: unghiurile  ,  şi lungimea S.

În acest sens în triunghiul V1DV se poate scrie:

r r
tg  = =
DV1 R  tg  / 2 + l

Valoarea tg  se poate exprima în funcţie de unghiul pe jumătate cu

relaţia:

2tg  / 2
tg  =
1 − tg 2  / 2

Înlocuind relațiile anterioare și efectuând calculele se obţine:

( 2 R + r ) tg 2  / 2 + 2l  tg  / 2 − r = 0

prin rezolvare rezultă:

 −l + l 2 + r ( 2 R + r )
tg  / 2 =
2R + r

Unghiul la centru  , aferent curbei principale se calculează cu relaţia:

 = 200 − (   − U )

Distanţa S se calculează cu relaţia:

r
S=
sin 

Pentru control se calculează:

S=
( R  tg  / 2 + l )
cos 

Pentru trasarea punctelor principale ale serpentinei, se staţionează cu

teodolitul în vârful de unghi V, se dă viză pe direcţia aliniamentului A1 cu
zero în aparat şi se trasează unghiul ( 200 g −  ) , pe direcţia căruia se
măsoară distanţa r.
La capătul distanţei se obţine punctul de intrare în curba principală D.
Trasând unghiul 𝛾 faţă de de punctul D se obţine direcţia spre punctul
de ieşire din curbă D', poziţia acestuia fiind materializată la distanţa r.
Pentru a obţine vârfurile de unghi V1 şi V2 aferente curbelor auxiliare,
din punctul V pe direcţia celor două aliniamente se măsoară distanţa S.
Din V1 se măsoară pe direcţia aliniamentului A1 tangenta T, obţinându-
se punctul de intrare în curba auxiliară Ti.
Pentru a obţine punctul de ieşire din curba auxiliară, pe direcţia ViD se
măsoară tangenta T. Pentru verificare se măsoară distanţa TeD, care
trebuie să fie egală cu l.
Ridicarea reţelelor subterane tehnice şi edilitare existente în cadrul
unor amenajări urbanistice

Dintre lucrările de actualitate amintim determinarea poziţiei în plan şi

înălţime a diverselor reţele tehnice şi edilitare din subteran. Scopul
acestor ridicări este determinarea traseului în plan şi în profil, secţiunilor
transversale ale căminelor de racordare, tipul reţelei, adâncimea,
diametrul secţiunii, materialul de confecţionare, etc. Poziţia axelor
reţelelor subterane se face în raport cu bazele de ridicare planimetrică şi
altimetrică din zona respectivă. Pentru aceasta se practică mai multe
procedee, aplicabile în diferite situaţii concrete de teren, clasificate în
procedee directe şi indirecte.

Procedee directe

a) Prin măsurători topografice clasice sau cu staţii totale în timpul

execuţiei, înainte de acoperirea şanţurilor. Măsurătorile topografice
se înscriu în toleranţele de bază ale scărilor utilizate.
b) Tot ca procedee directe se prezintă şi determinările de reţele
subterane care au elemente constructive la suprafaţă (cămine de
vizitare, aerisiri, ieşiri, etc.) şi în subteran (radiere, console, vane,
etc.), care permit stabilirea poziţiei traseului şi a cotelor acestor
elemente prin metode clasice. Prin aceste procedee directe
interesează determinarea planimetrică a centrelor capacelor
căminelor de vizitare, a punctelor de schimbare a direcţiei traseului
reţelei respective, prizele abonaţilor, etc., iar altimetric, cota
capacului căminului de vizitare, cotele radierilor reţelei în cămine,
prin nivelment geometric.
Adâncimile în căminele de vizitare se raportează la cota capacului
căminului respectiv. Ridicarea altimetrică a radierilor şi jgheaburilor
canalelor se poate face folosind: - mire de nivelment (la adâncimi mici) -
echere speciale (la adâncimi mari)

Procedee indirecte

Aceste procedee se utilizează când reţelele tehnico–edilitare subterane

nu au cămine de vizitare sau acestea sunt foarte rare şi nu se pot stabili
exact traseele.

a) procedeul fotogrammetric: se marchează toate capacele căminelor de

vizitare, precum şi ieşirile de suprafaţă ale reţelelor de interes cu mărci
speciale de plastic sau cu vopsea contrastantă cu detaliile
înconjurătoare, şi se execută zborul pentru ridicare la scară mare 1:
2000; 1: 1000.
b) procedeul sondajelor: care constă în săparea unor şanţuri adânci
perpendicular pe axa reţelei la intervale de 50÷100m. Ajungând să
decopertăm reţeaua de interes, prin procedee clasice topografice de
ridicare, în raport de baza topografică din zonă se fac măsurătorile
necesare întocmirii planurilor şi profilelor.
c) procedeul identificării cu detectoare electromagnetice: aceste
detectoare determină poziţia planimetrică, adâncimea de pozare a
conductelor şi cablurilor care nu au ieşiri la suprafaţă, cât şi eventualele
defecţiuni ale acestora. Acest procedeu este foarte util când există
densitate mare de conducte şi cabluri la diferite adâncimi, pe fâşii
înguste de teren.

Modul reflexiv de determinare se realizează prin emisie de unde radio

şi receptarea semnalului reflectat de către acelaşi dispozitiv. În funcţie
de frecvenţa semnalului reflectat se poate stabili natura conductei sau
cablului, iar prin pendulări stânga dreapta în jurul frecvenţei maxime se
poate stabili şi adâncimea la care se află.
Modul inductiv de determinare presupune două unităţi:

- emiţătorul care se leagă la conductele metalice într-un cămin de

vizitare şi
- receptorul care se deplasează la suprafaţa solului, cele două unităţi
fiind acordate pe aceeaşi frecvenţă, se poate determina exact poziţia
conductei.
Prin aceste procedee, cu ajutorul detectoarelor electromagnetice, în
cazul realizării unor săpături, se poate prospecta suprafaţa de interes şi
se poate stabili tipurile şi poziţiile numeroaselor reţele din subteran şi pot
fi evitate distrugerile acestora.
Din prima categorie fac parte sistemele GEORADAR (sistem Ground
Penetrating Radar – GPR). Sistemul georadar este un instrument de
analiza nondistructiva. Echipamentele georadar (GPR) utilizeaza unde
electromagnetice pentru a analiza structura materialelor, chiar si pe cea
a solului, fară a le afecta caracteristicile fizice, chimice si mecanice.

Sistemul GEORADAR: Radar RIS – 2 K

Domenii de aplicabilitate:
- detectarea reţelelor tehnico-edilitare (conducte metalice, de beton sau
de plastic, cabluri de telefonie sau electrice, etc.) şi realizarea planurilor
tematice ale acestor reţele
- investigarea infrastructurii cailor de comunicaţie - verificarea calităţii
execuţiei drumurilor şi pistelor aeroporturilor nou construite, precum şi
depistarea defectelor aparute în urma exploatătii acestora
- verificarea integrităţii structurii construcţiilor (fundaţii, stâlpi, ziduri) şi
depistarea cavităţilor (goluri subterane) aparute pe lângă elementele de
construcţie, în special în incintele industriale
- cercetări arheologice, geologice şi hidrogeologice, etc.

Caracteristicile tehnice ale sistemului:

- 6 antene multifrecvenţă cu diferite polarizări (600÷200 MHz)
- adâncimea investigării - peste 3 metri (în funcţie de compoziţia
solului)
- software colectare date: IDSGRASWIN2, IDSGRED/IN/ROAD,
IDSGRED/IN/SUBREM , IDSGEOMAP
Aplicaţiile sistemului GPR pentru a investiga starea suprafeţelor asfaltice
reprezintă un domeniu de mare interes pentru ingineria civilă, pentru
construcţiile de căi de comunicaţii şi pentru activitatea de întreţinere a
acestora. Sistemul RIS are capacitatea de a recunoaşte cele trei straturi
principale ce compun suprafaţa asfaltică (pe o adâncime de 0 - 50 cm cu
o precizie mai mare de ± 5 cm):
· Stratul de uzură
· Binder
· Balast, fundație
O altă calitate a sistemului este aceea că recunoaşte orice stratificaţie
sau anomalie prezente între diferitele straturi ale structurii sau în
interiorul fundaţiei, pentru a putea evalua starea căii de rulare (asfaltice).
De asemenea, sistemul poate detecta straturile de profunzime (aflate la
1,5m - 2m) cu o precizie mai bună de ± 20 cm. Totodată detectează
cavităţile, acumulările de apă sau straturile de apă freatică şi conductele
ce se află pe traseul căii de comunicaţie investigate.
Lucrări topografice la proiectarea și construcția aeroporturilor

Părţile principale ale unui aeroport sunt:

- zona de zbor
- aeriene de acces
- zona cu clădiri
- reţelele edilitare
- căile de acces la aeroport.
Zona cea mai importantă a acestui complex este culoarul principal de
zbor, faţă de care se amplasează, sub diferite unghiuri, culoarele
auxiliare şi restul construcţiilor. Pentru o serie de culoare de zbor (3÷5
culoare) se construiesc piste de rulare cu fundaţii şi îmbrăcăminte din
beton armat, dotate cu amenajări subterane. Pistele au lungimi de 2÷3
km şi lăţimi de 80÷150 m. Pe culoarele aeriene de acces la aeroport se
limitează regimul de înălţime al construcţiilor, astfel încât un avion la
decolare–aterizare să treacă la minim 10 m peste obstacole.
Lucrări topografice la proiectarea aeroporturilor

În faza de studii se au în vedere două probleme:

- alegerea terenului care să răspundă condiţiilor tehnico–economice
specifice unui aeroport
- pe suprafaţa de teren aleasă se vor efectua lucrări topografice,
prospecţiuni geologice şi hidrogeologice, precum şi observaţii şi
explorări meteorologice.

Pentru proiectarea aeroportului se fac următoarele lucrări topografice:

- trasarea pe teren a direcţiei proiectate a culoarului aerian principal şi
paralel cu acesta, trasarea unei reţele de pătrate cu laturile de 300 sau
400 m (R.T.C)
- ridicarea topografică a zonei aeroportului proiectat şi a zonelor
învecinate, la scara 1:5000 cu echidistanţa curbelor de nivel E = 0,5÷1,0
m
- realizarea unei scheme ce conţine culoarele aeriene şi obstacolele
existente, cărora li se determină prin măsurători înălţimile, cotele sau
chiar profilele.

Pe baza proiectului de execuţie se mai adaugă, spre realizare:

- baza topo–geodezică pentru ridicarea la scara 1:2000, 1:1000 şi baza
pentru aplicarea pe teren a proiectului
- ridicarea zonei aeroportului la scara 1:2000 cu echidistanţa curbelor de
nivel E = 0,25÷0,50 m, obţinute prin nivelment geometric pe pătrate
- ridicarea sectoarelor unde sunt proiectate clădiri la scara 1:1000 ÷
1:500 cu echidistanţa curbelor de nivel E = 0,50 m
- trasarea căilor de acces (şosea, autostradă, CF), a reţelelor edilitare
(apă, canal, linii electrice, telefon, etc.).

Reţeaua de sprijin topo-geodezică

Se realizează în faza de studii pentru a servi la ridicarea topografică, şi

pe cât posibil să fie utilizată şi la trasarea elementelor proiectate ale
aeroportului. Reţeaua de sprijin, pentru a putea fi folosită şi la trasare, va
fi compusă din punctele ce constituie vârfurile pătratelor reţelei
topografice de construcţie. Lucrările încep prin trasarea direcţiei fâşiei
principale de zbor așa numitul culoarul aerian principal, care se face cu
ajutorul unui teodolit, conform azimutului proiectat, fixându-se puncte din
400 în 400 de metri. Sprijinindu-se pe aceste puncte, se trasează pe tot
terenul reţeaua principală de pătrate cu latura de 400 m, se măsoară
apoi toate unghiurile, laturile şi diferenţele de nivel între aceste puncte
determinându-se coordonatele X, Y, Z ( H ), pentru toate punctele.
Precizia de determinare a poziţiei punctelor reţelei în locurile cele mai
slabe să fie de ±20 cm, fiind suficientă pentru trasarea pe teren a axelor
construcţiilor aeroportului.
Reţeaua planimetrică se poate realiza şi sub forma unei reţele
poligonometrice, reţelelor de microtriangulaţie sau microtrilateraţie.
Laturile necesare a fi măsurate în aceste reţele se măsoară electrono-
optic sau paralactic.
Reţeaua altimetrică are un rol foarte important la proiectarea şi
construcţia aeroporturilor, cotele bine determinate ale punctelor reţelei
de pătrate servesc la proiectarea sistematizării verticale şi la calculul
volumelor lucrărilor de terasamente. Reţeaua altimetrică se proiectează
sub forma unor poligoane închise de nivelment geometric de ordinul III,
desfăşurată pe aceleaşi puncte cu reţeaua planimetrică. Şi în acest caz
este obligatorie legarea reţelelor planimetrică şi altimetrică la reţelele de
stat.

Ridicarea topografică a terenului pe care este proiectat aeroportul

Pentru ridicarea la scara 1:5000 pentru proiectare, se foloseşte ca sprijin

reţeaua de pătrate cu latura de 400 m, descrisă mai sus. Pentru zonele
învecinate se pot dezvolta drumuiri poligonometrice legate de reţeaua
de pătrate. Pentru ridicarea la scara 1:2000 ÷ 1:1000, necesare
proiectării construcţiilor, reţelele de pătrate se îndesesc, trasându-se
pătrate cu laturile de 40 m, respectiv 20 m. În acelaşi timp cu trasarea
reţelei secundare se execută ridicarea detaliilor planimetrice, care se
leagă de reţea prin metoda intersecţiei liniare, coordonate rectangulare
sau coordonate polare. Nivelmentul suprafeţei, şi în special al fâşiei de
zbor, se face foarte precis şi cu atenţie. Reprezentarea reliefului se face
la o echidistanţă a curbelor de nivel E = 0,25 ÷ 0,50 m, interpolând
cotele punctelor din vârful pătratelor de îndesire şi ale punctelor
suplimentare.
Reţele topo-geodezice pentru tunele de circulaţie

Tunelurile sunt construcţii subterane care leagă două puncte situate pe

căile de comunicaţie, la distanţe mai mici sau mai mari, pe aceste distanţe
fiind străbătute obstacole, cum ar fi : munţi, cursuri de apă, construcţii,
instalaţii, etc. Reţeaua geodezică pentru tunele este, de cele mai multe
ori o reţea liberă, constituind baza pentru proiectarea şi realizarea
geometriei unui tunel. Această reţea geodezică atât în plan orizontal cât
și altimetrică, pentru tunel se împarte, de cele mai multe ori, astfel:
- reţea de sprijin geodezică
- reţea de legătură sau de apropiere
- reţea de dirijare a lucrărilor în subteran

Reţeaua de sprijin geodezică pentru tunele

Aceasta este partea terestră a reţelei, cu ajutorul căreia trebuie să se

determine, pe cât posibil de bine, poziţiile punctelor de acces în
subteran. Ca precizie de atins, se cere în mod obişnuit să se poată
obţine o eroare de străpungere de 1 cm / km lungime de tunel, valoare
ce poate fi atinsă uşor pentru componenta pe cotă prin nivelment
geometric de precizie, dar ridică foarte mari probleme pentru
componentele în plan. Un principiu de bază în realizarea reţelelor de
sprijin de la suprafaţă, este faptul că punctele reţelelor de apropiere nu
se vor găsi niciodată la marginea reţelei, deoarece, în orice reţea,
precizia scade către marginile acesteia. Reţeaua de sprijin geodezică se
poate realiza printr-un lanţ dublu de triunghiuri, astfel încât să poată fi
descoperite orice greşeli ce pot apărea în punctele reţelei.
Cerinţele de precizie diferă de le un tunel la altul, depinzând de:
- funcţia tunelului
- forma şi poziţia în teren a tunelului
- situaţia topografică a împrejurimilor punctelor de staţie
- datele disponibile de la serviciul naţional de măsurători geodezice
- probleme de ordin special
La proiectarea unui tunel contribuie o serie mare de specialişti din
diverse domenii, care vor alege soluţia tehnică optimă şi cea mai ieftină,
ţinând seama de următoarele:
- creşterea diametrului tunelului, pentru sistemele de transport, în limite
reduse, conduce la creşteri mici de cost
- creşteri de cost se înregistrează dacă traseul tunelului are numeroase
curbe şi dacă condiţiile de teren variază de la rocă stabilă la terenuri
slabe
- costul este dependent de forma secţiunii transversale (circulară sau
potcoavă), care depinde de condiţiile de teren
- utilizarea maşinilor de excavat (scuturi, foreze, haveze) conduce la o
mai mare capitalizare a lucrărilor, dar prin reducerea timpului de
execuţie a tunelului se reduc costurile generale
- componenta principală a costurilor lucrării este sistemul de căptuşire şi
modul său de instalare, precum şi modul de transport al materialelor şi
sterilului şi sistemul de ventilaţie.
Lungimea tunelului nu este cel mai important parametru care generează
dificultăţi, deoarece, în cele mai multe cazuri, întregul tunel poate fi
împărţit, prin modalităţile de acces în subteran (puţuri, galerii de coastă
sau portale), în tronsoane atât de lungi încât să se satisfacă precizia de
străpungere impusă. Eroarea geodezică de străpungere de poate
determina după străpungerea într-o anumită secţiune de tunel, pentru
corectarea ei rămânând relativ un timp scurt de ambele părţi ale
străpungerii. Este astfel de înţeles, necesitatea de a acorda o atenţie
deosebită punctelor de control de la suprafaţă, pentru ca influenţa lor
asupra străpungerii să fie cât mai mică. Utilizarea practică a tehnologiei
GPS pentru proiectele de tunele conduce la o controlabilitate
satisfăcătoare, modificând în totalitate conceptele asupra geometriei
reţelei de sprijin de la suprafaţă.
În aceste condiţii, se pot alege cel puţin 4 puncte din reţeaua de stat şi
câte un punct în apropierea căilor de acces în subteran, la maxim 1 km,
reţea ce nu trebuie să aibă o configuraţie anume, singura condiţie fiind
aceea de cer deschis şi să poată constitui puncte de sprijin pentru
transmiterile în subteran.

Reţeaua de apropiere sau de legătură

Aceasta este compusă din mai multe reţele mai mici situate în zonele
de portal, în zonele puţurilor sau galeriilor de coastă, şi realizează
sprijinul pentru reţeaua subterană, legând-o de reţeaua de sprijin
geodezică de la suprafaţă. În cazul folosirii GPS, reţeaua de la suprafaţă
trebuie completată cu 2 puncte secundare pentru fiecare
punct principal situat în apropierea căii de acces în subteran, formând
astfel o grupă de staţii GPS.
Astfel se creează posibilitatea efectuării unor controale geodezice prin
procedee clasice terestre, cele două puncte secundare folosind la
racordarea orientărilor, de unde rezultă condiţiile de vizibilitate la
distanţe de cca. 1-2 km de punctul principal. Constituirea grupelor de
staţii GPS, având puncte principale şi câte 2 puncte secundare, permite
efectuarea unor controale multiple şi periodice asupra stabilităţii reţelei.
Folosirea tehnologiei GPS devine foarte economică dacă se utilizează 6
până la 8 receptoare, prin ocuparea constantă a minim 3 puncte din
reţeaua de stat şi simultan o grupă de staţii GPS compusă din cele 3
puncte. Un avantaj deosebit al utilizării GPS este evident când ulterior
se modifică proiectul şi sunt necesare noi grupe de staţii GPS, care pot fi
observate în foarte scurt timp, fără a lua în considerare condiţiile
atmosferice sezoniere sau vizibilităţi către alte grupe de staţii GPS.
Punctele reţelei de stat, care prezintă o precizie inferioară preciziei ce se
poate obţine cu GPS, ar trebui folosite numai pentru control şi pentru
încadrarea ne-constrânsă a punctelor GPS în sistemul naţional.
Reţeaua subterană de dirijare

Aceasta este compusă din grupe de puncte tari pe care se sprijină

lucrările topografice de control şi de dirijare a lucrărilor de construcţie în
subteran.
Pentru proiectarea reţelelor subterane pentru tunele au fost elaborate un
număr mare de variante, în funcţie de spaţiul din subteran, de tipul şi
caracteristicile de precizie ale instrumentelor ce urmează a fi folosite
pentru măsurători, şi cel mai important, în funcţie de eroarea de
străpungere care este admisă de proiectant. În urma analizelor asupra
preciziilor în aceste tipuri de reţele, se poate spune că variantele ultime
conduc la determinări şi controale mai precise, dar şi variantele mai
simple, în care se fac determinări giroscopice, conduc la rezultate
similare din punct de vedere al preciziei de dirijare a excavaţiilor şi
realizării căptuşelii tunelului. Având în vedere condiţiile de şantier, unde
disponibilităţile de spaţiu sunt reduse, se poate considera ca optimă o
reţea subterană simplă, însă cu măsurători giroscopice foarte precise.
În general străpungerea unui tunel se realizează sub o secţiune mult mai
mică decât cea proiectată, putându-se realiza compensarea reţelei
subterane şi ajustarea corespunzătoare a traseului longitudinal, astfel
încât să nu existe abateri importante în realizarea căptuşelii tunelului.

Constuctia de tunele, deformaţiile terenului în jurul unui tunel

executat cu utilaje speciale

Construcția de tunele se realizează în prezent cu ajutorul utilajelor

moderne care să asigure o eficiență ridicată. Unul dintre cele mai mari
utilaje de acest fel din lume este Bertha, construit în Japonia.
Lungimea acestuia este de 93 de metri, lățimea este de 17,5 metri și
greutate este de 7000 de tone, costând aproximativ 80 milioane de
dolari, fiind manipulat de o echipă de 25 de persoane deși sistemul
acestuia este în mare parte automat.
Acest utilaj și-a început activitatea in luna iulie 2013 și a fost folosit la
realizarea unui tunel sub un cartier din orasul Seattle, care trece pe
dedesubtul a circa 200 de cladiri, ca ruta alternativa pentru autostrada
99 din Statele Unite ale Americii.
Un aspect interesant este consumul de curent zilnic al acestui utilaj de
aproximativ 18600 kilovați zilnic, pentru a avansa aproximativ 10 metrii.
De asemenea dispozitivul de tăiere și măcinare este impresionant
conținând 260 dinți tăietori ce pot fi înlocuiți în cazul în care se uzează
sau se rup.
Unii dinți macină straturile de sol, bolovanii sau rocile dure, alții
colectează solul măcinat și îl transportă în interiorul utilajului pentru a fi
evacuat.
Ca și principiu de funcționare, cu ajutorul capului de forare utilajul
înaintează în sol, creeând tunelul, injectând continu apă și substanțe
chimice în solul extras, acesta fiind transformat într-o pastă care se
colectează în scutul din spatele capului de forare fiind eliminat ulterior
din tunel. Pentru ca tunelul sa nu se prabusească este construită o
structură de rezistență care susține galeria săpată.
În ceea ce privește străpungerea unui tunel, aceasta provoacă modificări
ale stării de eforturi în terenul din jurul galeriei, deformaţii care sunt
oprite de structura de rezistenţă, care se încarcă şi se deformează
împreună cu tunelul.
Natura terenului şi caracteristicile lucrării determină amploarea
fenomenului de deformare a terenului după următoarele criterii:
- rezistenţa mecanică a rocilor
- starea de alterabilitate a terenului
- condiţiile hidrogeologice
- eforturile naturale şi înălţimea de acoperire
- dimensiunile şi forma tunelului
- procedeul de realizare a excavaţiei
- modul de căptuşire al tunelului.
În zonele urbane, noţiunea de securitate este legată de noţiunea de
stabilitate, ceea ce înseamnă stabilizarea deformaţiilor terenului de la
suprafaţă. Mişcarea terenului se poate transmite până la suprafaţă
formându-se o depresiune de tasare, care poate fi reprezentată în sens
longitudinal şi transversal.
Raportat la momentul executării lucrărilor, măsurătorile pot fi împărţite în
3 grupe, astfel:
- măsurători realizate înaintea execuţiei, pentru determinarea naturii
terenului şi a stării iniţiale de eforturi
- măsurători în timpul realizării lucrărilor, pentru determinarea eforturilor
şi deformaţiilor din masiv şi căptuşeală
- măsurători pe perioada exploatării lucrării, pentru urmărirea securităţii
lucrării şi a mediului înconjurător.