Clasificarea erorilor.

Fie A valoarea reală a unei mărimi fizice pe care dorim să o determinăm.

Prin măsurarea acestei mărimi presupunem că am obţinut valoarea masurata a.
Diferenţa 𝜹𝑨 = 𝒂 − 𝑨 se numeşte eroare de măsură.
Exista 3 mari tipuri de erori:

❖ Erorile accidentale variaza imprevizibil la repetarea unei masuratori in conditii

identice. Ele se datoreaza unor factori greu de controlat (de ex, deformarea pieselor
aparatelor de masura, imperfectiunea organelor de simt, fluctuatii ale atentiei).
Daca avem un sir de masuratori a1, a2, a3, …, an , pentru fiecare dintre ele, valoarea
𝜹𝑨𝒊 = 𝒂𝒊 − 𝑨
se numeste eroare accidentala.
➢ Erorile accidentale pot fi negative si positive. Ele se supun legilor probabilistice. Dacă
numărul de măsurători este foarte mare, erorile pozitive apar la fel de des ca şi erorile
negative. În plus, erorile mari au o probabilitate mică de apariţie faţă de erorile mici.

➢ Efectuând un număr mare (n) de măsurători, şi calculând media aritmetică 𝒂 ̅ a acestor

valori, vom obţine o valoare apropiată de valoarea reală a respectivei mărimi fizice, A.

➢ Putem considera atunci eroarea accidentala (aparenta) a mediei aritmetice:

̅
𝜹𝒂𝒊 = 𝒂𝒊 − 𝒂
si putem face media aritmetica a modulelor acestor erori aparente, 𝜹𝒂 ̅̅̅̅
Statistic, valoarea reala a marimii masurate, A, va fi cuprinsa in intervalul

̅̅̅̅, 𝒂
̅ − 𝜹𝒂
𝑨 ∈ (𝒂 ̅̅̅̅ ) adica 𝑨 = 𝒂
̅ + 𝜹𝒂 ̅̅̅̅
̅ ± 𝜹𝒂

❖ Erorile sistematice sunt erori care nu se modifica la repetarea unei masuratori in

conditii identice. Ele sunt erori care, spre deosebire de cele accidentale, apar în aceeaşi
direcţie (au acelaşi semn). De exemplu, aparate gresit etalonate, lipseste un cm dintr-o
rigla, balanta cu brate inegale, pozitia omului in momentul citirii….Erorile sistematice se
pot elimina (micsora) prin verificarea aparatelor sau inlocuirea metodei.

❖ Erorile grosiere apar atunci când efectuăm un număr mic de determinări pentru
determinarea, prin mediere, a mărimii fizice. Dacă într-un astfel de şir, sărac în valori,
există una care este mult diferită faţă de celelalte, o eliminăm şi repetăm măsurătoarea.
Cauze : neatentie momentane la citirea unei valori, curenti de aer care pot perturba
experimentul, etc…
❖ Erorile de citire reprezinta o clasă specială de erori, sunt erorile de măsurare directă,
unică, a unei mărimi fizice. Daca lucram cu un aparat neperformant facem o singură
determinare si evaluam eroarea de citire ca o fractiune (de obicei jumatate) din cea mai
mica subdiviziune a scalei de masura. Erorile de citire sunt positive.

Pt. a caracteriza precizia experimentului, definim eroarea relativa 𝝐𝒂 ca raportul dintre

eroarea de masura in modul |𝜹𝑨|si marimea masurata 𝒂 :
|𝜹𝑨|
𝝐𝒂 = ,
𝒂
Eroarea relativă, exprimată în procente, se mai numeşte şi precizie.
Eroarea relativă, faţă de eroarea accidentală, este adimensională, subunitară şi pozitivă.
Nu intotdeauna masuratoarea cu eroarea cea mai mica este si cea mai precisa! De ex, daca
masuram doua lungimi L si l cu erorile:
L = 1km ± 1m
l = 1cm ± 1mm
atunci erorile relative vor fi

Deci e mult mai buna precizia masuratorii lui L chiar daca eroarea de masura era mult mai
mare! Erorile relative ne dau o idee despre precizia cu care facem masuratori.

Recomand sa exersati cateva exemple de calcul al erorilor relative si absolute, din manual, eventual
luati niste masuratori de lungimi, arii, volume, viteze etc si calculati preciziile cu care s-au facut.
CALCULUL ERORILOR.

Marimi direct masurabile (lungime, timp, masa, volum).

̅ ± ̅̅̅̅
Facem un numar mare de masuratori si rezultatul il dam sub forma 𝑨 = 𝒂 𝜹𝒂
̅̅̅̅
𝜹𝒂
Putem aproxima eroarea relativa (deci precizia) cu 𝜺𝑨 = ̅
𝒂

Mărimi pe care nu le putem măsura direct:

De obicei marimea care ne intereseaza se calculeaza printr-o formula din alte marimi
pe care le putem masura direct. Deoarece fiecare mărime măsurată are propria ei
eroare de măsură, aceste erori se propagă şi în calculul mărimii ce ne intereseaza.

Cazuri particulare.(dupa formula de obtinere a marimii de interes)

➢ Marimea se obtine prin insumarea (sau diferenta) a doua marimi ce se pot masura direct
→eroarea de masura a marimii este suma erorilor provenite de la cele doua marimi.
𝑨 = 𝒂 ± 𝜹𝑨
𝑩 = 𝒃 ± 𝜹𝑩
𝑨 + 𝑩 = 𝒂 + 𝒃 ± ( 𝜹𝑨 + 𝜹𝑩)
𝑨 − 𝑩 = 𝒂 − 𝒃 ± (𝜹𝑨 + 𝜹𝑩)

➢ Marimea se obtine prin inmultirea (sau impartirea) a doua marimi ce se pot masura
direct → eroarea relativa a marimii este suma erorilor relative ale celor doua marimi.
𝑨 = 𝒂 ± 𝜹𝑨
𝑩 = 𝒃 ± 𝜹𝑩
𝜹𝑨 𝜹𝑩
𝑨∙𝑩 = 𝒂∙𝒃 ± 𝒂∙𝒃 ( + )
𝒂 𝒃
𝑨 𝒂 𝒂 𝜹𝑨 𝜹𝑩
= ± ( + )
𝑩 𝒃 𝒃 𝒂 𝒃
• Stim deja ca eroarea relativa e raportul dintre eroarea de masura si marimea masurata,
𝜹(𝑨∙𝑩) 𝜹𝑨 𝜹𝑩
= 𝜺(𝑨∙𝑩) = 𝜺 𝑨, = 𝜺𝑩
𝒂∙𝒃 𝒂 𝒃

atunci putem scrie:

𝜹𝑨 𝜹𝑩
𝜹(𝑨 ∙ 𝑩) = 𝒂 ∙ 𝒃 ( + )
𝒂 𝒃
𝜹(𝑨 ∙ 𝑩) 𝜹𝑨 𝜹𝑩
=( + )
𝒂∙𝒃 𝒂 𝒃
Adica 𝜺(𝑨∙𝑩) = 𝜺𝑨 + 𝜺𝑩
𝜺 𝑨 = 𝜺𝑨 + 𝜺𝑩
( )
𝑩
𝑨
eroarea relativa a marimii 𝑨 ∙ 𝑩 sau 𝑩 este suma erorilor relative .

DE TINUT MINTE La adunare sau scadere, erorile absolute se aduna

La inmultire sau impartire, erorile relative se aduna.