Integrare numerică

Integrarea unei funcții continue pozitive f(x), derivabilă, reală și care ia valori reale,
între două puncte a și b, reprezintă valoarea ariei mărginite de segmentele a și b și graficul
funcției.
În practică există numeroase situații în care primitiva F(x) fie are o expresie complexă,
fie pur și simplu nu poate fi determinată pe căi analitice. Totodată este posibil ca funcția f(x)
să fie dată sub formă tabelară, situație în care noțiunea de primitivă își pierde sensul. În acest
caz devine necesară utilizarea unor procedee de integrare numerică. În general, prin integrare
numerică erorile de calcul se reduc, variațiile se netezesc.
În principiu, metodele de integrare numerică calculează o valoare aproximativă a
integralei definite pornind de la un număr finit de valori cunoscute ale funcției integrând f(x).
Majoritatea metodelor aproximează funcția, integrând printr-un polinom și determină
valoarea integralei definite aplicând formula Newton-Leibnitz polinomului de aproximare, fie
pe întregul interval [a,b], fie pe subdiviziuni ale acestuia.
Metodele numerice de integrare, permit determinarea soluției unei integrale, fără
calculul integralei. Principalele metode de integrare numerică sunt:

1. Metoda trapezelor
Fie f(x) o funcție continuă pe intervalul de integrare [a;b]. Acesta se împarte într-un număr
n de subintervale echidistante, având distanța dintre ele egală cu h.
Pasul de integrare (lungimea subintervalului elementar):
𝑏−𝑎
ℎ=
𝑛
Expresia valorii aproximative a integralei determinată prin metoda trapezelor:
𝑛−1
ℎ
𝐼𝑇∗ = [(𝑦0 + 𝑦𝑛 ) + 2𝜎−1 ], 𝜎−1 = ∑ 𝑦𝑖
2
𝑖=1

Limita erorii absolute (restul):

𝑏 − 𝑎 2 ′′ 12∆ 𝑇
∆𝑇 = | ℎ𝑇 𝑓 (𝜉)| → ℎ𝑇 ≤ √
12 (𝑏 − 𝑎)𝑀2

Unde 𝑀2 = 𝑚𝑎𝑥|𝑓 ′′ (𝑥)|, 𝑥𝜖[𝑎; 𝑏]

Aplicație
1. Folosind metoda trapezelor să se evalueze integrala I cu patru zecimale exacte în sens
strict.

1/6
MN-L5
 0,3
𝑥
𝐼=∫ 𝑑𝑥
1+𝑥
0

Rezolvare
Evaluarea integralei presupune determinarea valorii aproximative:

ℎ 12∆ 𝑇
𝐼𝑇∗ = [(𝑦 + 𝑦𝑛 ) + 2𝜎−1 ], 𝑢𝑛𝑑𝑒 ℎ𝑇 ≤ √
2 0 (𝑏 − 𝑎)𝑀2

Din enunț putem determina:

∆ 𝑇 = 0,5 ∗ 10−4 și [𝑎; 𝑏] = [0; 0,3]
𝑥 (1 + 𝑥) − 𝑥 1 −2(1 + 𝑥)
𝑓(𝑥) = 𝑦(𝑥) = , 𝑓 ′ (𝑥) = 2
= 2
, 𝑓 ′′ (𝑥) =
1+𝑥 (1 + 𝑥) (1 + 𝑥) (1 + 𝑥)4
−2
=
(1 + 𝑥)3
−2
𝑀2 = 𝑚𝑎𝑥 | | , 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑀2 = 2
(1 + 𝑥)3

12∆ 𝑇 12 ∗ 0,5 ∗ 10−4

ℎ𝑇 = √ =√ = 0,0316
(𝑏 − 𝑎)𝑀2 (0,3 − 0) ∗ 2

𝑏 − 𝑎 0,3 − 0
𝑛= = = 9,49 → 𝑛 = 10 𝑠𝑢𝑏𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑣𝑎𝑙𝑒
ℎ𝑇 0,0316
𝑥𝑖 𝑦𝑖
0 0 0
1 0,03 0,029126
2 0,06 0,056606
3 0,09 0,082569
4 0,12 0,107143
5 0,15 0,130435
6 0,18 0,152542
7 0,21 0,173553
8 0,24 0,193548
9 0,27 0,212598
10 0,3 0,230769
9

𝜎−1 = ∑ 𝑦𝑖 = 1,138119
𝑖=1

ℎ 0,03
𝐼𝑇∗ = [(𝑦0 + 𝑦𝑛 ) + 2𝜎−1 ] = [(0 + 0,230769) + 2 ∗ 1,138119] = 0,0376051
2 2
2/6
MN-L5
 2. Metoda Simpson 1/3
Intervalul de integrare se împarte într-un număr par n=2m de subintervale echidistante.
Expresia valorii aproximative determinată prin metoda Simpson 1/3:

∗
ℎ
𝐼𝑆,1/3 = [(𝑦 + 𝑦𝑛 ) + 4𝜎−1 + 2𝜎−2 ]
3 0
𝑚 𝑚−1

𝜎−1 = ∑ 𝑦2𝑖−1 ; 𝜎−2 = ∑ 𝑦2𝑖

𝑖=1 𝑖=1

Limita erorii absolute:

𝑏 − 𝑎 4 (4)
∆𝑆,1/3 = | ℎ 𝑓 (𝜉)|
180
Aplicație
Folosind metoda Simpson 1/3 să se evalueze integrala I, împărțind intervalul de
integrare în n=10 subintervale. (=>m=5)
5
1
𝐼=∫ 𝑑𝑥
9 − 4𝑥 2
3

Rezolvare
1
𝑦(𝑥) = , 𝑥𝜖[𝑎; 𝑏] = [3; 5]
9 − 4𝑥 2
5−3
ℎ= = 0,2
10
𝑥𝑖 𝑦2𝑖−1 𝑦2𝑖
0 3 - -0,0370
1 3,2 -0,0313 -
2 3,4 - -0,0269
3 3,6 -0,0233 -
4 3,8 - -0,0205
5 4 -0,0182 -
6 4,2 - -0,0162
7 4,4 -0,0146 -
8 4,6 - -0,0132
9 4,8 -0,0120 -
10 5 - -0,0110
5 4

𝜎−1 = ∑ 𝑦2𝑖−1 = −0,0994; 𝜎−2 = ∑ 𝑦2𝑖 = −0,0768

𝑖=1 𝑖=1

3/6
MN-L5
 ∗
ℎ
𝐼𝑆,1/3 = [(𝑦 + 𝑦𝑛 ) + 4𝜎−1 + 2𝜎−2 ]
3 0
0,2
= [(−0,0370 + −0,0110) + 4 ∗ (−0,0994) + 2 ∗ (−0,0768)] = −0,0399
3
Valoarea exactă a integralei:
𝑢′ (𝑥) 1 𝑢(𝑥) − 𝑎
∫ 𝑑𝑥 = ln | |+𝑐
𝑢2 (𝑥) − 𝑎2 2𝑎 𝑢(𝑥) + 𝑎
5 5
1 1 2 1 1 2𝑥 − 3 5 1 7 3
𝐼=∫ 2
𝑑𝑥 = − ∫ 2 2
𝑑𝑥 = − ln | | | = − (ln − ln )
9 − 4𝑥 2 (2𝑥) − 3 2 2 ∗ 3 2𝑥 + 3 3 12 13 9
3 3
1 7 9
= − ln ( ) = −0,039964423
12 13 3

3. Metoda Simpson 3/8

Intervalul de integrare se împarte într-un număr n=3m de subintervale echidistante
Expresia valorii aproximative determinată prin metoda Simpson 1/3:

∗
3ℎ
𝐼𝑆,3/8 = [(𝑦0 + 𝑦𝑛 ) + 3𝜎−21 + 2𝜎−3 ]
8
𝑚 𝑚−1

𝜎−21 = ∑(𝑦3𝑖−2 + 𝑦3𝑖−1 ) ; 𝜎−3 = ∑ 𝑦3𝑖

𝑖=1 𝑖=1

Limita erorii absolute:

𝑏 − 𝑎 4 (4) 80∆𝑆,3/8
∆𝑆,3/8 = | ℎ 𝑓 (𝜉)| → ℎ𝑇 ≤ √
80 (𝑏 − 𝑎)𝑀4

Unde 𝑀4 = 𝑚𝑎𝑥|𝑓 (4) (𝑥)|, 𝑥𝜖[𝑎; 𝑏]

Aplicație
Folosind metoda Simpson 3/8 să se evalueze integrala I, împărțind intervalul de
integrare în n=12 subintervale. (=>m=4)
1,2
1
𝐼=∫ 𝑑𝑥
1+𝑥
0

𝑦(𝑥) = ln (1 + 𝑥), 𝑥𝜖[𝑎; 𝑏] = [0; 1,2]

1,2 − 0
ℎ= = 0,1
12

4/6
MN-L5
 𝑥𝑖 𝑦3𝑖−2 𝑦3𝑖−1 𝑦3𝑖
0 0 1
1 0,1 0,90909
2 0,2 0,83333
3 0,3 0,76923
4 0,4 0,71429
5 0,5 0,66667
6 0,6 0,625
7 0,7 0,58824
8 0,8 0,55556
9 0,9 0,52632
10 1 0,5
11 1,1 0,47619
12 1,2 0,45455
𝜎−21 = 5,24337; 𝜎−3 = 1,92055

∗
3 ∗ 0,1
𝐼𝑆,3/8 = [(1 + 0,4545) + 3 ∗ 5,24337 + 2 ∗ 1,92055] = 0,788464875
8
Valoarea exactă a integralei:
𝐼 = 0,78845736

5/6
MN-L5