ERORI DE MĂSURARE

În practică se constată că rezultatul unei măsurări nu depinde numai de valoarea măsurandului, el

putând fi influențat de o serie de factori de natură obiectivă (mijloc de măsurare, metoda de măsurare, factori
exteriori procesului de măsurare etc.) sau de natura subiectivă. Pentru caracterizarea rezultatelor obținute în
procesul de măsurare se definesc următoarele valori:
Valoarea adevărata (reală), Xa a unei mărimi este valoarea exactă a mărimii respective în condițiile
existente la un moment dat. De obicei, valoarea adevărata a unei mărimi nu poate fi determinata experimental,
ea înlocuindu-se cu o valoare convențional adevărata, X care se obține cu ajutorul unor mijloace de măsurare
deosebit de precise; practic, se considera ca diferența dintre valoarea adevărata si valoarea convențional
adevărata este neglijabila si deci, cele doua noțiuni sunt echivalente.
Rezultatul unei măsurări individuale, x care se obține cu ajutorul unor mijloace de măsurare obișnuite,
reprezintă valoarea măsurată. Abaterea valorii măsurate fata de valoarea adevărata a măsurandului constituie
eroarea de măsurare.

Intervalul în care se estimează, cu o anumita probabilitate numită nivel de încredere, ca se află valoarea
adevărata a măsurandului se numește incertitudine de măsurare; incertitudinea de măsurare estimează limitele
erorilor de măsurare. Pentru o estimare obiectiva este necesar ca împreuna cu rezultatul măsurării sa se
specifice atât erorile, cât si incertitudinea de măsurare.

Clasificarea erorilor
După modul de reprezentare , erorile se clasifică în:
a) Eroare absolută, Δ definită ca diferența algebrică dintre valoarea măsurată 𝑥𝑚 și valoarea
(convențional) adevărată x. Este o mărime cu semn si unitate de măsură identică cu cea a
măsurandului:
∆= 𝑥𝑚 − 𝑥
Eroarea absolută cu semn schimbat reprezintă corecția măsurării, c:
∁= |𝑥𝑚 − 𝑥|
b) Eroarea relativă, 𝜀 se definește ca raport dintre eroarea absolută si valoarea adevărata. Este o
mărime adimensională cu semn:
Δ
𝜀=
𝑥
c) Eroarea raportată, 𝜀𝑟 se exprimă prin raportul dintre eroarea absolută și o valoare convențională
xc:
Δ
𝜀𝑟 =
𝑥𝑐
 După modul de manifestare a erorilor la repetarea măsurărilor care au loc în condiții practic identice,
ele se clasifică în:
1) Erori aleatoare ce variază imprevizibil în timp ca valoare si ca semn; ele pot fi pozitive sau
negative; cele mici au o probabilitate de apariție mai mare decât cele mari, iar valoarea lor medie
tinde spre zero daca numărul de măsurări tinde spre infinit.
2) Erorile sistematice, care se caracterizează prin aceea ca nu variază în timp sau au o variație lentă
la repetarea măsurărilor; ele pot avea o lege de variație cunoscută, însă pentru determinarea lor sunt
necesare măsurări suplimentare, în afara procesului de măsurare.
3) Erorile grosolane conduc la obținerea unor rezultate aberante în procesul de măsurare si au, de
regula, cauze subiective legate de utilizarea greșită a mijloacelor de măsurare sau a metodelor de
măsurare.

Se demonstrează că cea mai bună estimare a valorii adevărate a măsurandului o reprezintă media
aritmetică, 𝑥̅ , definită cu relația:

Împrăștierea rezultatelor se caracterizează prin eroarea medie pătratica experimentală (abaterea

standard), definită prin relația:

Criterii de excludere a erorilor grosolane

În unele cazuri în șirul datelor obținute prin eșantionare pot apare valori care nu fac parte în mod natural
din acesta. Cauzele care pot duce la apariția unor astfel de valori sunt în principal datorate aparaturii de
măsurare şi control, greșelilor operatorilor, erori de înregistrare etc. Problema care se pune constă în:
 recunoașterea valorilor aberante
 stabilirea oportunității eliminării valorilor aberante
 eliminarea valorilor aberante
Majoritatea testelor fiind bazate pe repartiția normală este recomandabil ca atunci când normalitatea a
fost respinsă prin teste specifice să se încerce detectarea și eliminarea valorilor aberante dacă acestea există.

a) Criteriul Romanovski:
|𝒙𝒊 − 𝒙
̅|
𝜷=
𝑺𝒙

𝟏
𝑺𝒙 = √ ∙ 𝑺
𝒏−𝟏
Se compară valoarea β cu cea tabelară 𝛽𝑡 .
Daca β c≥ 𝛽𝑡 q, atunci valoarea suspectă se elimină din șir ca fiind necorespunzătoare; în caz contrar,
nu avem temei sa eliminăm aceasta valoare din șirul rezultatelor obținute din măsurători.

b) Criteriul Charlier:
𝒏−𝟏
𝜷𝑪𝒉 = 𝒏[𝟏 − Ф(𝒌)]; Ф(𝒌) = 𝒏
În dependență de valoarea lui Ф(𝑘), din figura de mai jos se determină valoarea constantei c.

Remarcă c=𝜷𝑪𝒉
Pentru a evalua dacă șirul măsurărilor conține valori aberante se construiește intervalul [𝒙
̅ − 𝒄𝑺; 𝒙
̅ + 𝒄𝑺].

c) Criteriul Grubbs-Smirnov:
Din șirul ordonat al celor n date, se cercetează cele de la extremitățile sale. Astfel, pentru a verifica
dacă valoarea xi nu este aberantă se calculează expresia:
|𝑥̅ − 𝑥𝑖 |
𝜗=
𝑆
Valorile calculate ale lui 𝜗 se compară după modul descris mai sus cu valorile tabelare ale lui 𝜗𝑛,𝑎 .
Dacă 𝝑 > 𝝑𝒏,𝒂 atunci conform datelor tabelare valoarea xi se elimină, iar dacă 𝝑 ≤ 𝝑𝒄𝒓𝒊𝒕𝒊𝒄 atunci
xi se păstrează.
Denumirea Grubbs- Smirnov Romanovski
testului
Nivelul de 0,90 0,95 0,99 0,90 0,95 0,99
încredere
Nr. de date
3 1,41 1,41 1,41 4,93 8,04 11,96
4 1,71 1,72 1,72 3,56 5,08 6,53
5 1,92 1,96 1,97 3,04 4,11 5,04
6 2,07 2,13 2,16 2,78 3,64 4,36
7 2,18 2,27 2,31 2,62 3,36 3,96
8 2,27 2,37 2,43 2,51 3,18 3,71
9 2,35 2,46 2,53 2,43 3,05 3,54
10 2,41 2,54 2,62 2,37 2,96 3,41
11 2,47 2,61 2,69 2,33 2,89 3,31
12 2,52 2,66 2,75 2,29 2,83 3,23
13 2,56 2,71 2,81 2,26 2,78 3,23
14 2,60 2,76 2,86 2,24 2,74 3,17
15 2,64 2,80 2,91 2,22 2,71 3,12
16 2,67 2,84 2,95 2,20 2,68 3,08
17 2,70 2,87 2,98 2,18 2,66 3,04
18 2,73 2,90 3,02 2,17 2,64 3,01
19 2,75 2,93 3,05 2,16 2,62 3,00
20 2,78 2,96 3,08 2,15 2,60 2,93
EXEMPLU: Măsurând de 5 ori succesiv punctul de topire a aluminiului cu ajutorul termometrului industrial
s-au obținut rezultatele: 932,470K; 933,470K; 931,130K; 933,780K; 934,950K. Se observă că a cincea valoare
se abate relativ mult față de celelalte valori. Să se verifice valorile obținute la măsurare aplicând criteriul
Grubbs - Smirnov, dacă această valoare este afectată de o eroare grosolană, dacă se cunoaște că riscul a=0,005,
iar ϑn,a=1,764.

d) Criteriul Dixon
Criteriul Dixon:
Criteriul Grubbs-Smirnov

Criteriul Charlier