AUREL STAN

UNITAT
TEA DE ÎN
NVĂȚARE 4.
4
GRADAAREA PE E CURBĂĂ. SISTEM
ME DE NOTE
N STTANDARD NORMAL LIZATE.
DETER
RMINAREA A SUPRAFE
EȚELOR UNOR
U POR
RȚIUNI DIN
N DISTRIBU
UȚIA NORM
MALĂ

IMPORTANT T
Menţionăăm o proprieetate matem matică imporrtantă a abaaterii standarrd care are aplicaţii freccvente în
domeniuul nostru de interes. Am mplitudinea unei
u curbe normale
n Gauss-Laplace poate fi approximată
satisfăcăător de următoarea formuulă: A = 6 s. În sectorul distribuţiei
d cuuprins între vvaloarea meddiei şi ± o
mărime a abaterii staandard se găăsesc aproxim mativ 68% din valorile unei distribuţii. Între valoareea mediei
şi ± douuă mărimi alle abaterii standard se aflăa aproxim mativ 95% din valorile unnei distribuţii normale
Gauss-LLaplace, iar înntre valoareaa mediei aritm
metice şi ± trei
t mărimi ale mărimi alee abaterii staandard se
găsesc 99,958%
9 din valorile distribuţiei.

Săă luăm exem mplul unei disstribuţii normaale cu N=1188 de rezultatte, având m media aritmettică egală
cu 64 şi abaterea staandard egalăă cu 8. Între valoarea 566 (64 – 8) şi valoarea 72, (64 + 8) see vor găsi
aproximaativ 68% dinttre valorile distribuţiei. Înttre valoarea 48 (64 – (2××8)) şi valoarrea 78 (64 + (2×8)) se
vor găsii aproximativv 95% dintre valori. Între valoarea
v 40 (64
( – (3×8)) şi valoarea 888 (64 + (3×88)) se vor
găsi aprooximativ 99,9958% dintre valorile
v distribuţiei, deci marea
m majorittate a acestoor valori.

IMPORTANT T
Această proprietate a abaterii standard înntr-o distribuţie teoreticăă Gauss-Lapplace are applicaţii în
construirrea etaloaneelor testelor. Rezultatul cantitativ
c gloobal obţinut de un subieect la un annumit test
psihologic poartă deenumirea de scor. Scoruul este o înssumare rezultatelor obţinnute la compponentele
elementaare ale testului, componeente care poaartă denumirea de itemi. Cunoaştereaa scorului unui anumit
subiect la un anumit test nu ne poate
p oferi apprecierea vallorică a subieectului, deoaarece aceastaa se face
prin rapoortare la valoorile obţinute la respectivvul test de unn grup, numitt şi grup de rreferinţă (carre trebuie
să îndepplinească o serie
s de exigeenţe privind omogenitateea). Această situaţie de inncertitudine valorică
v a
scorului în privinţa unnui subiect ses datorează şi amplitudinii foarte difeerite a distribbuţiilor valorillor oferite
de teste

Asstfel, la testul Bourdon-A Amfimov (deestinat diagnnosticării ateenţiei concenntrate) se pot obţine
scoruri înntre 1 şi 776. La testul M.P. Raven (foolosit în diagnosticul intelligenţei) se ppot obţine scooruri între
1 şi 60 şi
ş la testul AD D-P (atenţie distributivă
d P
Praga) se pott obţine scoruri între 1 şi 100. În acesst caz, nu
putem coompara randdamentul expprimat prin sccorul 245, obţinut de un subiect la testtul Bourdon-A Amfimov,
cu randaamentul expprimat prin scorul s 172, obţinut de acelaşi subbiect la testuul Kraepelin, sau cu
randameentul exprimaat prin scorul 33, obţinut la testul M.P P. Raven. Chhiar dacă tesstele amintitee ar avea
aceeaşi amplitudine a scorurilor, randamenteele obţinute de d un grup ded subiecţi laa respectivelee teste ar
putea fi foarte diferitee. Iată de cee, scorurile teestelor (penttru a putea fif pune în evvidenţă valoaarea unui
randameent individual) trebuiesc raaportate la sccale valoricee cu acelaşi număr
n de treppte, care sunnt stabilite
după ce testul a fostt efectuat dee un grup dee referinţă (diferenţiat în funcţie de sccor, vârstă, mediu m de
provenieenţă, nivel dee studii etc.). Aceste sccale standarddizate se coonstruiesc reespectând o serie de
exigenţee şi viziuni teeoretice. Num mărul trepteloor scalelor pee care dorimm să facem aaprecierea reezultatelor
subiecţiloor se stabileşşte în funcţie de oportunittăţile situaţiei de evaluaree în care ne aaflăm.

172
 STATISTICĂ

Vom efectua o gradare pe curbă a unei scale cu 7 trepte (A, B, C, D, E, F, G), deci un număr
impar de trepte. Utilizăm exemplul dat anterior (distribuţie de 118 scoruri, având media egală cu 64 şi
abaterea standard egală cu 8). În primul rând, trebuie stabilită baza de gradare, notată de noi cu BG.
A
Formula bazei de gradare este: BG = , în care A este amplitudinea distribuţiei şi k numărul de clase
k
în care dorim să facem gradarea pe curbă. Amplitudinea distribuţiei poate fi foarte bine aproximată
într-o distribuţie teoretică Gauss-Laplace prin înmulţirea abaterii standard cu 6, aşa cum am explicat
anterior. Deci, A=6×8 = 48. După ce am aflat valoarea amplitudinii putem trece la calcularea bazei de
48
gradare BG=  6,86. În cazul unui număr impar de clase, vom împărţi baza de gradare la
7
BG
2(  3,43 ). Pentru delimitarea limitei inferioare a clasei centrale, clasa D, vom scădea din valoare
2
mediei jumătate din baza de gradare şi pentru delimitarea limitei superioare a acesteia vom aduna la
valoarea mediei jumătate din valoarea bazei de gradare. Limita inferioară a clasei centrale va fi 61,57
(64 – 3,43 = 60,57) şi limita superioară 67,43 (64 + 3,43). Delimitarea claselor inferioare şi superioare
ale clasei D se va face prin scăderi succesive, respectiv adunări succesive, la limitele clasei centrale a
întregii valori a bazei de gradare. Astfel pentru delimitarea limitei inferioare a clasei C vom scădea:
60,57 – 6,86 = 53,71. Pentru stabilirea limitei inferioare a clasei B vom scădea, din nou, 6,86 din
valoarea rezultată anterior (54,71 – 6,86 = 46,85). Orice valoarea mai mică de 46,85 va face parte din
clasa A. Pentru calcularea limitelor claselor din dreapta clasei centale D procedăm prin adunarea
succesivă a bazei de gradare. Astfel, pentru delimitarea limitei superioare a clasei E vom aduna la limita
superioară a clasei D valoarea întreagă a bazei de gradare (67,43+6,86=74,29). Pentru calcularea
limitei superioare a clasei F vom adăuga la valoarea rezultată din ultima adunare valoarea întreagă a
unei baze de gradare (74,29 + 6,86 = 81,15). Orice valoare mai mare decât 81,15 va face parte din
clasa G. Redăm într-un tabel clasele rezultatele:

Nr.crt. Clasa Limite clasei Întregire

1 A → 46,84 → 47
2 B 46,85 – 53,70 49 – 54
3 C 53,71 – 60,56 56 – 61
4 D 60,57 – 67,43 63 – 67
5 E 67,44 – 74,29 68 – 74
6 F 74,30 – 81,15 75 - 81
7 G 81,16 → 82 →
Tabel cuprinzând determinarea claselor standard prin procedeul gradării pe curbă

Facem precizarea că, în cazul în care valorile rezultatelor nu se prezintă cu zecimale, putem
proceda la întregirea limitelor claselor. Astfel, valoarea 47,84 din clasa A va deveni 48, Pentru a nu crea
confuzii în privinţa apartenenţei unui rezultat la o anumită clasă, limita inferioară a clasei următoare va fi
mărită cu o unitate şi vom întregi limita superioară a clasei următoare. Dacă valoarea aflată după virgulă
depăşeşte 0,5 întregirea se va face prin adăugire, iar dacă această valoarea este mai mică de 0,5,
întregirea se va face prin scădere. Astfel 54,70 va deveni 55 iar 64,43 va deveni 64.
Micile deplasări ale limitelor claselor în urma operaţiei de întregire nu afectează semnificativ
valoarea acestora.
În cazul în care numărul de clase în care dorim să facem gradarea pe curbă este par (6,8,10), se
procedează direct la adiţia,respectiv scăderea, bazei de gradare din medie, fără a o mai împărţi pe
aceasta în două (în cazul unui număr par de clase nu mai avem o clasă centrală)
Prin intermediul abaterii standard şi a mediei putem efectua şi conversiuni ale valorii distribuţiilor,
obţinându-se aşa-numitele variabile normate. Cele mai cunoscute dintre aceste variabile sunt variabilele

173
AUREL STAN

XX
z. Formula pentru transformarea scorurilor brute în variabile normate z este următoarea: z  ,
s
în care X este variabila originală, X este media aritmetică a distribuţiei originale şi s abaterea standard.
Dacă transformăm toate variabilele originale ale unei distribuţii în variabile normate z obţinem o nouă
distribuţie, care are media 0 şi abaterea standard 1. Noile variabile vor avea majoritatea valorilor între –
3 şi 3, indiferent care vor fi valorile variabilelor originale. Forma unei distribuţii nu se schimbă prin
această transformare. Ce ne spune, de fapt, o anumită valoare z? Ea ne dă informaţii asupra distanţei,
exprimată în abateri standard, dintre o valoare a distribuţiei şi medie. O valoare z = -1,22 ne informează
asupra faptului că respectiva valoare se găseşte plasată în stânga mediei (unde se găsesc plasate
valorile mai mici decât media), şi anume la o depărtare de -1,22 abateri standard de medie. O valoare
z=2,34 ne indică faptul că respectiva valoare se găseşte la dreapta medie (acolo unde se găsesc
valorile mai mari decât media) la depărtare de 2,34 abateri standard. Valoarea z ne permite să facem
aprecieri poziţiei relative a unui răspuns în ansamblul răspunsurilor. Aceste fapt este posibil datorită
proprietăţilor matematice ale distribuţiei Gauss-Laplace, denumită şi distribuţia normală. Într-o astfel de
distribuţie teoretică (construită prin intermediul unei funcţii matematice) valorile mediei, medianei şi
modulului se confundă. La acest gen de distribuţie există a perfectă simetrie a valorilor în jurul mediei.
Tabele matematice special realizate pentru acest scop ne indica ce cuantum procentual din efectivul
total se află între medie şi a anumită valoare a distribuţie. Prin deducţie se poate stabili acest cuantum
între două valori oarecare ale distribuţiei. Pentru a putea efectua o astfel de determinare trebuie să
consultăm tabelul de valori cuprins în anexele lucrării, intitulat Tabelul legii normale reduse.

X  3s X  2s X  1s X X  1s X  2s X  3s

Imagine de exemplificare asupra gradării pe curbă

În prima coloană (z) a tabelului sunt trecute valori progresive z cu rata de 0,1 (0,0; 0,1; 0,2; 0,3
ş.a.m.d. ). Ele formează capete de linii Aceste valori merg până la z = 4,00. Am precizat anterior că
valorile z pot oscila până la 3. Acest lucru este valabil în marea majoritate a cazurilor. Într-un foarte mic
număr de cazuri (100% - 99,958%) variabilele normate z pot primi valori mai mare decât 3. În prima linie
(z) sunt trecute valori z progresive cu rata de 0,01 (0,00; 0,01;. 0,02; 0,03 ş.a.m.d.). Aceste valori
formează capete de coloane. Aceste fracţiuni de valori z merg până la 0,09. Din intersecţia şirurilor de
valori care pornească din capetele de linii şi a celor care pornesc din capetele de coloană putem indica

174
 STATISTICĂ

proporţiile rezultate (sau procente, dacă înmulţim cu 100 proporţia) care se găsesc în afara unui interval
valoric format din variabile z. Dacă cunoaştem proporţia de rezultate din efectivul total care se află în
afara unui interval valoric z, putem foarte simplu să aflăm cât se află în interiorul acestui interval. Să
luăm exemplul unei valori z = 1,42. Pentru a afla informaţia dorită vom citi din tabel proporţia aflată la
intersecţia liniei 1,4 şi coloanei 0,02 (1,4 + 0,02 = 1,42).

Z 0,00 0.01 0,02 0,03 0,04 0,05 0,06 0,07 0,08 0,09
0,0
0,1
0,02
…….. ….
1,4 0,15561
Tabel cuprinzând exemplificare pentru modul de lucru cu tabela legii normale reduse

La această intersecţie vom afla proporţia 0,15561, aproximativ 0,16. Ce semnifică această
proporţie? Ea semnifică faptul că în afara intervalului exprimat în valori z) - 1,42 şi 1,42 se găseşte
aproximativ 0,16 din efectivul total al distribuţiei sau 16% din efectivul acestei distribuţii. În interiorul
intervalului se va afla 0,84 din efectivul acestei distribuţii (1,00 – 0,84) sau, exprimat procentual, 84 %
din acest efectiv. Proporţia aflată în afara intervalului amintit (0,16) se află plasată la cele două capete
opuse ale distribuţiei. Jumătate din această proporţie (0,08) se afla în stânga variabilei z = -1,42 (valori
mai mici decât aceasta) şi cealaltă jumătate (0,08) se va afla la dreapta valorii variabilei z = 1,42 (valori
mai mari decât aceasta. Dacă transformăm scorul brut al unui subiect în variabile z şi obţinem valoarea
-1,42 aceasta semnifică faptul că subiectul respectiv a obţinut un rezultat mai bun decât 0,08, sau,
exprimat procentual, 8% din totalul rezultatelor subiecţilor şi mai slab decât 0,92 sau, exprimat
procentual, 92% din totalul subiecţilor (100%-0,08). Dacă după transformarea scorurilor brute un subiect
obţine o valoarea z = 1,42, aceasta semnifică faptul că 0,92 sau, exprimat procentual, 92% din totalul
rezultatelor sunt mai slabe decât rezultatul obţinut respectivul subiect. Doar 0,08 (sau 8%) din totalul
rezultatelor vor fi mai bune decât rezultatul obţinut de respectivul subiect.
O aplicaţie frecventă a tabelului legii normale reduse este calcularea cotei procentuale de subiecţi
existenţi în claselor determinate prin gradarea pe curbă. Luăm exemplul dat anterior, în care distribuţia
rezultatelor a 118 subiecţi avea o medie de 64 şi o abatere standard de 8. Pentru aceasta transformăm
limitele superioare a claselor stabilite în variabile z. Pentru aceasta luăm în consideraţie primele 3 limite
superioare ale claselor stabilite şi întocmim următorul tabel:

Nr.crt. Variabile originale Variabile z Proporţie tabelară Înjumătăţire

1 46,84 - 2,145 0,0323 0,016 ( sau 1,6%)
2 53,70 - 1,287 0,1970 0,0985 (9,85%)
3 60,56 - 0,375 0,667 0,333 (33,3%)
Tabel cuprinzând exemplificarea pentru determinarea proporţiilor suprafeţei curbei normale Gauss prin
intermediul valorilor z

Deci, clasa A va avea conţine 0,016 rezultate ale subiecţilor sau 1,6% dintre acestea. Deoarece
modul de construire a claselor se bazează pe simetria acestora, clasa G care este simetrică clasei A va
conţine, de asemenea, 1,6% dintre rezultatele subiecţilor. Deosebirea constă în aceea că 1,6% din
rezultatele conţinute de clasa A sunt cele mai slabe, pe când 1,6% din rezultatele conţinute de clasa G
sunt cele mai bune. Pentru a afla proporţia de subiecţi existenţi în clasa B vom scădea din proporţia
0,0985 proporţia 0.016 şi se va obţine rezultatul 0,0825. Scăderea este justificată de faptul că 0,0985
conţine proporţia rezultatelor claselor A şi B. Clasa simetrică clasei B este clasa F, care va conţine, de
asemenea, 0,0825 din ansamblul rezultatelor subiecţilor sau, exprimat sub formă procentuală, 8,25%
din efectivul total al rezultatelor. Pentru a afla proporţia clasei C se va scădea din 0,333 proporţia

175
AUREL STAN

0,0985 (conţinută de clasele A şi B la un loc). Va rezulta proporţia 0,234 sau, exprimat sub formă
procentuală 23,4% din total. Clasa simetrică clasei C este clasa E, care va avea aceeaşi proporţie de
rezultate. Procentul clasei centrale D se va afla scăzând din valoarea 1,00 sumele proporţiilor celorlalte
clase. Vom avea: 1,00-(2×0,016)-(2×0,0825)-(2×0,234)=1,00-0,665=0,335.
În exprimare procentuală clasa centrală D va conţine 33,5 % din totalul rezultatelor.

În tabelul care urmează transformăm proporţiile şi procentele în valori absolute:

Nr.crt Clasa Limite clasei Întregire % din total Valori absolute Întregire
1 A → 46,84 → 47 1,6,5% 0,016*118 = 1,88 2
2 B 46,85 – 53,70 48 – 54 8,25,0% 0,0825*118 = 9,73 10
3 C 53,71 – 60,56 55 - 61 23,4% 0,234*118 = 27,61 28
4 D 61,57 – 67,43 62 - 67 33,5% 0,335*118 = 39,53 40
5 E 67,44 – 74,29 68 - 74 23,4% 0,234*118 = 27,61 28
6 F 74,30 – 81,15 75 - 81 8,25,0% 0,0825*118 = 9,73 10
7 G 81,16→ 82 → 2,5% 0,016*118 = 1,88 2
TOTAL 100% 120
Tabel cuprinzând exemplificare pentru determinarea proporţiile claselor normalizate

Operaţiunea de întregire este necesară, deoarece nu are sens să se spună că într-o clasă se află
rezultatele a 1,88 de subiecţi. În urma analizei acestui tabel se poate spune că 2 dintre subiecţi au
obţinut rezultate care-i situează în clasa A (cele mai bune rezultate), 10 subiecţii au obţinut rezultate
care-i situează în clasa B, a doua clasă valorică, ş.a.m.d. Jocul întregirilor face ca suma totală să fie
puţin mai mare (120, în loc de 118). Observăm că aceste clase construite pe baza mediei şi a abaterii
standard sunt egale ca valoare (jocul aproximărilor face să existe mici diferenţe), dar nu şi în privinţa
numărului de rezultate ale subiecţilor conţinute în ele. Acest gen de împărţire în clase este realist,
deoarece rezultate de excepţie şi rezultate foarte slabe obţin un număr foarte mic de subiecţi.
Variabilele normate z sunt foarte utile în indicarea poziţiei relative a rezultatului unui subiect în
ansamblul rezultatelor ansamblului subiecţilor.
În cadrul variabilelor z sunt foarte evidente, trei deficienţe: valoarea foarte mică a amplitudinii (de
la –3 la 3), obţinerea de valori negative şi exprimarea sub formă zecimală, fără posibilitatea întregirii
(deoarece, în unele cazuri, s-ar deforma semnificativ valoarea unui rezultate. Pentru a se remedia
aceste deficienţe s-au creat alte tipuri de variabile normate, care se obţin tot printr-o transformare liniară
pornind de la medie şi abatere standard. Teoretic se pot calcula o infinitate de tipuri de variabile
normate bazate pe transformări liniare, dar, în practică se utilizează un număr restrâns, dintre care
amintim variabilele T, create de McCall, şi variabile Hull, create de un cercetător american cu acelaşi
nume. Formula pentru transformarea variabilelor originale a unor distribuţii în variabile normate T este
următoarea: T = 50 
10
s
 
X  X . Ideea variabilelor T a fost lansată de către McCall în anii ’20, dar s-a
impus 20 de ani mai târziu. Numele de T este dat de autor în cinstea a doi mari psihometricieni: Lewis
Terman şi Edward L.Thorndike. Dacă transformăm toate valorile originale ale unei distribuţii după
formula amintită anterior obţinem o nouă distribuţie care va avea valoare mediei aritmetice egală cu 50
XX
şi valoarea abaterii standard egală cu 10. Dacă avem în vedere faptul că z= , formula se poate
s
scrie şi în modul următor: T= 50 + 10 z. Noile valori obţinute după transformare vor oscila aproximativ
între 18 şi 82. Pentru a avea la dispoziţie variabile normate care să oscilează între 1 şi 100 (cu
aproximaţie), foarte comode de utilizat în practică, s-au creat variabilele Hull, având următoarea formulă
de constituire: H = 50 +
14
s
 
X  X . Formulă alternativă de constituire este: H = 50 + 14z. Dacă

176
 STATISTICĂ

transformăm toate valorile originale ale unei variabile după formula lui H vom obţine o nouă distribuţie
cu media 50 şi abaterea standard egală cu 14.
Atenţionăm asupra faptului că variabilele normate îşi pierd valoarea practică de utilizare dacă
distribuţia empirică (distribuţie ale cărei valori sunt obţinute dintr-o cercetare concretă) se deosebeşte
semnificativ de o distribuţie normală Gauss-Laplace. Distribuţiile empirice şi cele teoretice sunt diferite
în marea majoritate a cazurilor. Este important de a şti dacă această diferenţă este semnificativă sau
nu. Pentru a stabili această diferenţiere există anumite proceduri statistice.
Exemplu de transformare în variabile normate z, T şi H. Să presupunem că avem o distribuţie
empirică cu media egală cu 73 şi abaterea standard de egală cu 15. Ne propunem să transformăm
valorile variabilei X egale cu 37, 63, 78, 85, 92 , conform formulelor stabilite pentru variabile normate z,
T şi H. În mod uzual, în domeniul aplicării testelor psihologice pentru denumirea unei operaţiuni de
acest gen se foloseşte expresia “transformare a scorurilor brute în note z, T şi H”. Nu procedăm la
întregirea notelor z, deoarece deformarea rezultatului ar fi semnificativă atunci când este vorba de o
cifră mică. La notele T şi H deformarea rezultatelor prin întregire este nesemnificativă. Formulele de
transformare sunt cele pe care le-am expus anterior. Faptul transformării presupune că anterior ne-am
asigurat de existenţa condiţiilor care o permite. În cazul existenţei unor asimetrii puternice, operaţiunea
de transformare nu ne este de folos practic.

Nr.crt. Variabila originală X Note z Note T Întregire Note H Întregire

1 37 - 2,40 26 26 16,40 16
2 63 - 0,67 43,33 43 40,67 41
3 78 0,33 53,33 53 54,67 55
4 85 0,80 58 58 61,20 61
5 92 1,27 62,67 63 67.33 67
Tabel cuprinzând exemplificarea pentru transformarea valorilor brute în note standard

177