Sunteți pe pagina 1din 9

VI.

TESTE NEPARAMETRICE

Testele independente de distributie, numite şi teste de rang,


înlocuiesc valorile variabilei cantitative observate cu rangurile lor. Testele
neparametrice sunt valabile şi pentru variabile normal distribuite, dar sunt
mai puţin eficiente, pentru acelaşi prag de semnificaţie fiind necesare
eşantioane mai mari decât pentru testele parametrice.
Aplicarea lor este posibila atunci cand variabilele aleatoare sunt
continue si independente.
Să considerăm o populaţie finită de N elemente, la care asociem
numerele . Dacă presupunem că toate elementele au aceeaşi
probabilitate , atunci media şi dispersia populaţiei sunt urmatoarele:

şi
Solutie:
a)
b)

Multimea tuturor selecţiilor posibile de mărimea n din populaţie va


include:

.
.
.

Aceste probe sunt formate prin alegerea a n elemente din N. Există


căi de a alege o astfel de probă. Presupunem că fiecare probă are

aceeaşi probabilitate de a fi selectată, .

77
Să considerăm media selecţiei j: şi să considerăm

variabila aleatoare

Proprietati:
1. Vom demonstra ca media mediei probei este egală cu media
populaţiei, ceea ce inseamna ca
Solutie:

Probele care conţin se obţin prin selectarea a (n-1) alte elemente


din populaţia disponibilă de (N-1) elemente şi, aceasta se poate face în
moduri. Vor fi deci probe conţinând şi la fel se aplică
pentru fiecare .

În consecinţă

ceea ce aveam de demonstrat.

2. Similar se poate arata ca dispersia variabilei aleatoare este:

Observatie:
Este de notat că dacă , atunci dispersia lui , forma ei
obişnuită pentru o populaţie infinită, sau pentru experimentul de tip extracţie
din urnă cu întoarcerea bilelor extrase în urnă.

78
Testul Wilcoxon
Testul de rang Wilcoxon este un test cu ipoteza nulă că două
populaţii sunt identice, fată de ipoteza alternativă că ele diferă printr-o
translaţie lineară.
Testul înlocuieşte observaţiile prin rangurile lor. Rangurile sunt
repartizate la valorile din selecţii în ordinea creşterii mărimii fără să ţină
cont de probele cărora le aparţin.
Să presupunem că o probă este de mărime n şi alta de mărime N-n.
Testul presupune că orice combinaţie de ranguri în aceste două grupuri este
egal probabilă. Numărul total de moduri de grupare a rangurilor este .
Nu este uşor să calculăm toate posibilităţile, astfel încât vom folosi
faptul că media rangurilor unei probe este distribuită aproximativ normal cu
urmatorii parametri:
si
Sunt disponibile tabelele care dau limitele de acceptare a ipotezei
pentru suma obţinută, ca o funcţie de n, N şi riscul asumat.
Fie R suma rangurilor şi media rangurilor probei de mărime n.
In cazul nostru in loc de avem rangurile de N valori însemnând
numerele 1,2,….,N, deci si

Valoarea medie a lui va fi

Dispersia lui este unde

Deci ,

79
În concluzie, variabila aleatoare va

fi repartizată aproximativ .

Notatii alternative:
a) Daca ; si , ( ) se obtine:

(testul Mann – Whitney)

b) Se amplifica cu , se obtine si

c) Kruskal si Wallis au observat ca aproximaţia este îmbunătăţită când


valoarea α este mai mare de 0,02 prin aducerea lui mai aproape de
media lui cu .

Ajustarea pentru valori egale în testul Wilcoxon


Dacă apar egalităţi, o alternativă pentru neglijarea lor este de a
repartiza la aceste observaţii media rangurilor pe care le-ar fi primit dacă nu
erau egale.
Să considerăm un grup de k egalităţi. Rangurile corespunzatoare
m+1, m+2, …, m+k sunt înlocuite cu media lor.

80
In acest caz unde

În concluzie, variabila aleatoare va

fi repartizată aproximativ .

Testul Wilcoxon pereche


Wilcoxon a propus deasemenea un test pentru determinări pare în care
rangurile sunt atribuite mărimii absolute a diferenţelor şi apoi se dă
rangurilor semnul diferenţelor.
Ipoteza nulă este că distribuţia diferenţelor este simetrică faţă de zero,
astfel orice rang este pozitiv sau negativ cu aceiaşi probabilitate. Valorile
egale primesc ca rang media rangurilor grupului.
Numărul total de moduri de sume de ranguri ce se pot obţine este .
Să ataşăm rangurilor i variabilele aleatoare di , unde
,
Se foloseste insa cea mai mica valoare dintre suma rangurilor pozitive si a
celor negative.
Să considerăm suma rangurilor positive .

În acest caz, variabila aleatoare va fi

repartizată aproximativ .

Testul H, Krusskal – Wallis, de analiza a variatiei “pe o cale” aplicata


rangurilor
Testul H, sau testul Kruskal – Wallis este o generalizare a testului
Wilcoxon în cazul a k probe, . La fel ca şi în testul Wilcoxon,
observaţiile primesc ranguri, şi media rangurilor Ri se calculează pentru
fiecare grup.

şi

81
Raportul va fi repartizat , conform teoremei limita

centrala.

Kruskal şi Wallis au arătat că suma pătratelor lor, cu un factor de

ponderare are aproximativ distribuţia

Dacă apar valori egale, H trebuie să fie împărţit la factorul

unde este calculat pentru fiecare grup de


legături.

Aplicatii:
1. Sa se verifice urmatoarea ipoteza ,
folosind datele

1,1 2,2 3,1 4,3


10 2,4 3,3
si avand riscul
Solutie:

82
Ordonam crescator valorile acordandu-le rangul corespunzator:

Rangurile 1 2 4 6
1,1 2,2 3,1 4,3
Rangurile 7 3 5
10 2,4 3,3

Aplicand testul Wilcoxon obtinem

Deoarece si se accepta ipoteza.

2. Se dau datele urmatoare date:


: 1.1; 2.2; 3.1; 4.3; 2.5 si : 10; 2.4; 3.3; 2.5; 2.5
Sa se verifice ipoteza , asumandu-ne
riscul .
Solutie:

Valoare 1.1 2.2 3.1 4.3 2.5 10 2.4 3.3 2.5 2.5
Rang 1 2 7 9 5 10 3 8 5 5
Media 4.8 6.2
rangurilor

unde

Deci, (rangurile care au valori egale).

Deoarece si se accepta ipoteza

83
3. Sa se verifice urmatoarea ipoteza ,
folosind datele:
: 1.1; 2.2; 3.1; 4.3; 2.5 si : 10; 2.4; 2.8; 2.5; 2.6
si considerand riscul
Solutie:
Vom face diferenta dintre valorile si si vom aloca rangurile
corespunzatoare valorilor obtinute:

1.1 2.2 3.1 4.3 2.5


10 2.4 2.8 2.5 2.6
8.9 0.2 -0.3 -1.8 0.1
Rangul 5 2 -3 -4 1
Suma rangurilor pozitive: 8

Deoarece si se accepta ipoteza


4. Se dau datele urmatoare:
: 1.1; 2.2; 3.1; 4.3; 2.5
: 10; 2.4; 2.8; 2.5; 2.6
: -; 2.2; 3; 3.5; 2.7
Si dandu-se riscul sa se verifice ipoteza
,
Solutie:

x 1.1 2.2 3.1 4.3 2.5 10 2.4 2.8 2.5 2.6 - 2.2 3 3.5 2.7
R 1 2 10 13 5 14 4 9 6 7 3 11 12 8
6.4 8 8.25

84
Deoarece si se accepta ipoteza.

85

S-ar putea să vă placă și