Erorile de măsurare

În majoritatea situaţiilor,
valoarea obţinută prin
măsurare nu este
identică cu valoarea
exactă sau reală,
diferenţa dintre aceste
două valori reprezentând
• “Surse” ale erorilor de
măsurare

a. “Surse” principale:
•obiectul supus măsurării;
•aparatul de măsurat;
•interacţiunea obiect-aparat;
•influenţele exterioare.
1. Erorile datorate obiectului supus măsurării sau
“erorile de model” – sunt o consecinţă a
idealizării sau a simplificării obiectului supus
măsurării. Lui i se asociază un model care nu
corespunde integral realităţii, de cele mai multe
ori neglijându-se caracterul său complex.
Obiectul de măsurat poate provoca erori de
măsurare şi prin anumite mărimi caracteristice
proprii, altele decât măsurandul, care
influenţează aparatul de măsurat. Acest tip de
erori mai poartă şi numele de “mărimi
neinformative sau parametri neinformativi”
pentru respectivul proces de măsurare.
2. Erorile datorate aparatului de
măsurat sau “erorile instrumentale” –
depind de concepţia şi de construcţia
aparatului de măsurat. În condiţii
obişnuite de utilizare a aparaturii de
măsurat, limitele erorilor
instrumentale sunt cunoscute din
prospectul aflat în documentaţia
tehnică a fiecărui aparat.
3. Erorile datorate interacţiunii
obiect-aparat sau “erorile de
interacţiune” – sunt provocate
de perturbările exercitate de
aparatul de măsurat asupra
obiectului supus măsurării. În
aceste condiţii, starea obiectului
este modificată, iar măsurândul
ia o altă valoare decât cea
4. Erorile datorate influenţelor exterioare
sau “erorile de influenţă” – provin de la
factorii externi care acţionează asupra
obiectului supus măsurării şi asupra
aparatului de măsurat. Printre aceşti
factori se numără: condiţiile de mediu în
care se face măsurarea (temperatură,
umiditate, presiunea aerului), câmpurile
electromagnetice, radiaţiile, gravitaţia
terestră, acţiunile mecanice, şocurile,
vibraţiile, sunetele.
 “Surse” ale erorilor de măsurare
b. Alte “surse”:
1. Erorile de operator sau “erorile subiective” –
provin din modul în care operatorul uman apreciază
anumite efecte (cum ar fi coincidenţele, intensităţile,
nuanţele) sau diverse mărimi fizice sesizabile.
Evaluarea unor astfel de erori se face comparând
performanţa operatorului cu performanţa unui
operator uman ideal. Aceste erori sunt importante
mai ales în cazul metodelor subiective de măsurare.
2. Erorile de metodă – sunt specifice unor metode
particulare de măsurare şi apar îndeosebi în cazul
utilizării metodelor indirecte de măsurare.
Erori ale rezultatelor măsurării
erorile aleatoare (întâmplătoare) sunt erori care variază imprevizibil la
repetarea unei măsurări identice;
erorile sistematice sunt erori care nu variază la repetarea unei măsurări în condiţii
identice sau care variază într-un mod determinabil atunci când condiţiile se
modifică; de regulă, sunt generate de o defecţiune a instrumentului de măsurare;
erorile grosiere (grosolane) sunt erori care depăşesc erorile probabile la
repetarea unor măsurări, nefiind justificabile pe baza condiţiilor obiective normale
ale procesului de măsurare; ele rezultă din efectuarea neadecvată a unei măsurări,
din neatenţia operatorului, din greşelile de citire sau de calcul; Valoarea aberantă
este rezultatul obţinut în urma unei astfel de erori care, de regulă, trebuie
identificată şi exclusă, deoarece ar compromite tot procesul de interpretare şi de
luare a deciziilor;
erorile datorate decidentului, care se implică şi în această etapă a procesului de
cunoaştere. Chiar dacă operatorul şi decidentul sunt una şi aceeaşi persoană, nu
este vorba despre o eroare de operator, ci despre “mărimea adevărată a
măsurandului”.