Tehnica masurarii

Erori de măsură
Obiective

 Iniţirea în problematica şi metodele de prelucrare a datelor

experimentale

Conţinutul disciplinei

 Erori de măsură. Estimare şi clasificare.

 Măsurarea datelor experimentale
 Distribuția datelor experimentale. Variabilitate.
 Prelucrarea computerizată
 Achiziția de date
 Optimizarea proceselor prin analiza datelor.
Cercetarea

 Experimentarea în laborator

 Măsurarea mărimilor caracteristice

 Analiza datelor experimentale

 Elaborarea teoriei care să explice datele obținute

 Verificarea prin alte experimente sau prin raportarea la

rezultatele altor cercetători a concluziilor
Măsurarea

 Cunoașterea în tehnică este echivalentă cu a ști și a

putea să măsori

 Pentru ca o mărime să aibă aceeași semnificație pentru

toți trebuie exprimată în unități de măsură.

 Metoda de comparare a mărimii cu unitatea de măsură:

• Directă – compararea mărimii cu un etalon

• Indirectă – determinarea unei mărimi prin calcul

matematic
Măsurarea directă
 Compararea mărimii (parametrului) de măsurat cu un
etalon
• (ex. măsurarea unei distanțe cu un metru de tâmplărie)

P
x
UM p
• P – mărimea de măsurat
• x – valoarea mărimii P
• UMp– unitatea de măsură a lui P

 Uneori este dificilă măsurarea directă a unei mărimi (nu

avem în permanență la dispoziție un etalon pentru
comparație și construirea acestuia este dificilă)
Măsurarea indirectă
 Mărimea de măsurat este estimată prin calcul
matematic

 Sunt utilizate în calcul mărimi măsurabile direct

• (măsurăm distanța pe care se deplasează un mobil și timpul

și calculăm viteza de deplasare;

• estimăm temperatura unei incinte în care este introdus un

termocuplu prin măsurarea tensiunii termoelectromotoare
generate de acesta)

• Mijloacele de măsurare indirecte (instrumentele de

măsură) sunt mai complexe decât simplele etaloane.
Mijloacele de măsurare

 Preiau informațiile sub forma unui semnal de intrare

 Convertesc semnalul de intrare într-un semnal măsurabil
(în general de tip electric continuu sau în impulsuri)
 Furnizează valoarea rezultată prin compararea cu unitatea
de măsură
Erori de măsurare

 Valoarea numerică reală a unei mărimi este unică xr

 Cunoașterea ei este ipotetică

 Valorile determinate experimental sunt în general diferite

între ele și sunt diferite și de xr

 Măsurările sunt afectate de erori de măsură

 Eroarea de măsurare reală ∆xr=xr-xexp nu poate fi

determinată cu exactitate
Erori de măsurare
 Eroarea nu are semnificația unei greșeli de comparare
sau de calcul
 Provin din imposibilitatea de a compara cu exactitate și
din imperfecțiunile etaloanelor

 Dacă mărimea de măsurat este măsurată de un număr

mare de ori se consideră că cea mai apropiată de
valoarea sa este media măsurărilor efectuate

 Eroarea unei determinări ∆xi=xmed -xiexp poartă numele

de eroare aparentă.
Aspecte practice

 În practică masurările se fac de obicei cu ajutorul

instrumentelor dotate cu o scală gradată cu unităţi şi subunităţi
de măsură specifice.

 Se poate considera că eroarea de citire este un număr egal cu

± 1/2 din diviziune.

 Dacă se măsoară cu metrul de tâmplărie se poate presupune o

eroare de ± 0,5 mm.

 Pentru măsurarea unui unghi cu raportorul apar erori de ± 0,50.

 Timpul necesar pornirii și opririi unui cronometru este o eroare

de estimare.

 Măsurarea temperaturii cu un termometru gradat conduce la

erori de ± 0,50C.
Exemplu practic
Surse de erori de măsură la măsurarea unei lungimi

 La măsurarea unei lungimi cu metrul de tâmplărie, estimarea

este supusă unei erori de citire de ± 0,5 mm

 Dacă privim cu o lupă gradațiile metrului probabil vom putea

evalua cu o precizie mai mare poziția reperelor

 La o mărire și mai mare (folosind un microscop) lățimea

reperului devine prea mare și atunci este și mai dificit de
estimat poziționarea corectă

 O sursă de erori este însăși inscripționarea reperelor replicate

după un etalon

 Lemnul este un material care comportă variații dimensionale la

variațiile de umiditate și temperatură

• O problemă suplimentară poate fi inconstanța mărimii de

măsurat
 Exactitatea rezultatelor măsurărilor

Datele obţinute experimental se

caracterizează prin acurateţe şi
precizie.

Dacă datele obţinute experimental

sunt grupate vom spune că acestea
sunt precise

Dacă sunt apropiate de valoarea

pe care o aproximează vom spune
că sunt caracterizate de acurateţe.
 Exactitatea rezultatelor măsurărilor
 Acuratețe – cât de
apropiat este rezultatul
unei serii de măsurări
Precizie Imprecizie față de valoarea reală.
Tip măsurare (reproductibilitate)
• Reflectă cât de
corectă este
măsurarea.

Acuratețe  Precizia – cât de

(exactitate) exactă este măsurarea
fără a ști de fapt care
este valoarea reală
măsurată

• Este o măsură a
estimării aceleiași
Inacuratețe valori la fiecare
măsurare
(reproductibilitatea
măsurării reflectă
calitatea
instrumentului).
Scopul prelucrării datelor
 Obținerea prin măsurare a unei valori cât mai
apropiată de cea reală (acuratețe ridicată)

 Estimarea unui interval în care se găsește cu siguranță

valoarea reală

 Estimări

• Eroarea absolută – modulul erorii reale (se măsoară în

unitatea de măsură a mărimii de măsurat)

• Eroarea relativă – raportul dintre eroarea absolută și

valoarea reală a mărimii (adimensională - este de
asemenea o măsură a acuratețiiunei măsurări)
Acuratețe vs. Precizie
 Un termocuplu Pr-PtRh10% furnizează o tensiune termoelectromotoare de
16,7 mV la 16000C

 Considerând o caracteristică liniară a traductorului putem afirma fără mari

erori că aceasta este 1/100 mV/0C

 Presupunem că milivoltmetrul digital de măsură afișează tensiunea

exprimată în mV cu o singură zecimală.

 Ex. Afișajul 3,6 mV al instrumentului digital indică probabilitatea unei

valori reale a tensiunii cuprinse în intervalul 3,55÷3,65mV
....corespunzător unei diferențe în temperatură de aproximativ 100C (între
355 și 3650C)

 Față de valoarea afișată eroarea în estimarea temperaturii va fi de ±50C.

Indiferent cât de precis este instrumentul de măsurare, acuratețea este
afectată de modalitatea de afișare a rezultatului.

 Dacă acuratețea este scăzută nu are sens încercarea de a măsura

cu precizie foarte ridicată.
Erori de măsurare

Funcție de tip:

 Grosolane

 Sistematice

 Aleatoare (întâmplătoare)
 Erori grosolane

Rezultatul măsurării este mult diferit față de valoarea reală -

abateri mari de la condițiile normale de măsurare.

 Folosirea unui instrument de măsură necorespunzător

• Măsurarea temperaturii cu un milivoltmetru gradat în grade Celsius
folosind ca traductor un termocuplu de alt tip decât cel pentru care
aparatul a fost calibrat

 Citirea incorectă pe un afișaj digital (confundarea caracterului 8

cu 0)

 Poziționarea incorectă a ochiului la citirea pe scala unui

instrument analogic
Erori sistematice

Sunt erori ce se mențin ca valoare și semn la repetarea măsurării

(nu țin de subiectivismul operatorului)

Decalibrarea etaloanelor (inclusiv prototipul metrului etalon

păstrat la Sevres-realizat din aliaj Pt-Ir10% are repere
neliniare și cu contururi neclare) Preluarea mărimii de la
prototipul internațional poate conduce la erori de ±0,2µm

Măsurarea temperaturii cu termocuplul este afectată de erori

dacă nu este compensată temperatura sudurii reci

Instrumentele de măsurare a lungimilor sunt afectate de variația

dimensiunilor materialelor din care sunt confecționate cu
temperatura.

Erorile sistematice sunt periculoase pentru că nu le putem avea

sub control.
Erori aleatoare

Sunt datorate fluctuaţiilor de temperatură, tensiune, frecvență a

sursei de alimentare a instrumentelor, etc

Abaterile de la mărimea reală apar în ambele sensuri.

Efectul erorilor aleatorii se diminuează prin efectuarea unui

număr ridicat de măsurări.
Propagarea erorilor
Adunarea
Fie două mărimi A și B măsurate sau obținute cu erorile ∆A și ∆B
Ex. 5,7±0,3 și 4,3 ±0,2
Adunarea exactă conduce la 10,0 dar rezultatul cât este de
exact?
5,7±0,3 este cuprins între 5,4 și 6,0 iar 4,3 ±0,2 este cuprins între 4,1
și 4,5

Rezultă: (5,7±0,3) +(4,3 ±0,2) are valori între 9,5 și 10,5 adică 10
±0,5
Concluzie

C=A+B
C ±∆C = (A ± ∆A) + (B±∆B) = (A+B) ± (∆A+ ∆B)
∆C = ∆A+ ∆B
Propagarea erorilor
Scăderea
Fie mărimile A și B măsurate sau obținute cu erorile ∆A și ∆B
Ex. 5,7±0,3 și 4,3 ±0,2

Scăderea exactă conduce la 1,4 dar rezultatul cât este de exact?

5,7±0,3 este cuprins între 5,4 și 6,0 iar 4,3 ±0,2 este cuprins între 4,1
și 4,5

Rezultă: (5,7±0,3) -(4,3 ±0,2) are valori între 0,9 și 1,9 adică 1,4 ±0,5

Concluzie

C=A - B
C ± ∆C = (A ±∆A) - (B±∆B) = (A - B) ± (∆A+∆B)
∆C = ∆A + ∆B
Propagarea erorilor
Înmulțirea

C = (A)*(B)

C ±∆C = (A ±∆A)*(B ±∆B) = A*B ± B*∆A ±

A*∆B ±∆A*∆B
±∆C = ± (B*∆A +A*∆B +∆A*∆B)

Sau

±∆C = ± (A*B)(∆A/A +∆B/B +∆A*∆B/ A*B)

Dacă ∆A/A<< 1și ∆B/B<< 1atunci
(∆A*∆B)/(A*B) → 0. C A B
Atunci  
C = A*B și ∆C = (A*B)(∆A/A +∆B/B)
C A B
Propagarea erorilor
Împărțirea

Se arată analog că
C = A/B și ∆C = (A/B)(∆A/A
+∆B/B) C A B
 
C A B
Propagarea erorilor
Ridicarea la putere

C  An
C  C  ( A  A)  ( A  A) 
Pentru n=2
A2  2 A  A  A2

 Numarul se înmulteste cu 0
el însusi si eroarea se
calculează ca la o
înmulțire repetată C A
n
C A
 C = (A)*(A)*.....(A)
Propagarea erorilor

AB n
Pentru o relație de forma C
DE

Eroarea relativă are expresia

generală

C A B D E
 n  
C A B D E
 Propagarea erorilor
Diferențiala logaritmică

Pornind de la relația generală de dependență AB n

C
DE
ln C  ln A  n ln B  ln D  ln E
Diferențiind ecuația rezultă

C A B D E
 n  
C A B D E
 Exemplu de calcul

 La măsurarea dimensiunilor unui paralelipiped cu o riglă gradată

se obțin dimensiunile 2, 5 și10 cm măsurate cu o eroare de 1 mm
Estimați eroarea maxim posibilă folosind calculul diferențial

V V V
V  abc dV 
a
da 
b
db 
c
dc  bc  da  ac  db  ab  dc

dV dV da db dc
   
V abc a b c
dV  V  5 10  0,1  2 10  0,1  2  5  0,1  5  2  1  8cm3

Eroarea ajunge la 8%