ORGANE DE ASAMBLARE NEDEMONTABILE

Asamblări (îmbinări) prin nituire

Asamblări sudate
Asamblări prin lipire

Asamblări prin încleiere

 Asamblări (îmbinări) prin nituire

• Clasificarea niturilor se realizează funcţie de:

- forma capului: semirotund, tronconic, înecat, cilindric, semiânecat etc.;

- forma tijei: plină, tubulară, semitubulară;

- nituri speciale: nit cu tijă dublă, nit exploziv;

- modul de execuţie: manuală, mecanică;

- modul de aşezare al tablelor: nituire prin suprapunere, nituire cap la cap cu eclisă;

- temperatura la care se execută nituirea: la cald, la rece;

- de numărul de rânduri: nituire pe un rând, nituire pe două rânduri, în linie, în zig-zag;

- destinaţia nituirii: de rezistentă, de etanşare, de rezistenţă-etanşare.

 Procesul transmisiei forţelor prin îmbinarea nituită
• Ipoteze simplificatoare:
- se consideră că forţa F1 ce trebuie transmisă şi ce revine unui singur nit este repartizată
uniform pe numărul de nituri i:
F
F1 
i
- se consideră că între tablele nituite există frecare.
Cazuri posibile:
1. Forţa exterioară este transmisă integral prin frecare, fără nici o alunecare a tablelor:

Fnstrângerii
2. Caz limită – datorită 1  F1 insuficiente, tocmai începe alunecarea relativă a tablelor:


3. Alunecarea fiind posibilă  Ffrecare,
Fn1 prin 1
este preluată numai o cotă parte din forţa F1, restul
fiind preluată de nit:

4. Nit complet slăbit, forţa exterioară se transmite numai prin rezistenţa pe care o opune nitul
Fla  F1
n1 forfecare:

F1  F f  Fnit  Fn1  Fnit

 2
Fn1  0 F1  A f  d 1  f
4
 Principii generale de calcul pentru
dimensionarea asamblării
• Ipoteze simplificatoare:

1. Se consideră că forţa de tracţiune se repartizează uniform pe cele nituri;

2. Transmiterea forţei care revine unui nit se face integral pentru cazul nitului stabilit;

3. Tensiunile sunt repartizate uniform pe secţiunile considerate din nit şi din table;

4. Corpul nitului umple complet gaura şi toate niturile sunt identice (au acelaşi diametru);

5. Sunt considerate numai solicitările principale, cele suplimentare fiind neglijate într-o
primă fază (încovoierea nitului se neglijează);

6. Dacă există evident un nit mai intens solicitat, numai el se calculează, celelalte nituri
ramânând supradimensionate;

7. Transmiterea partială a forţei exterioare prin frecare se ia în considerare doar prin

alegerea corespunzătoare a tensiunii admisibile.
• Solicitari
a) stivirea tijei niturilor ;

F1  As n   as  sd   as
b) forfecarea tijei nitului ;

d 2
F1  A f n   af    af
4 se face din condiţia
Dimensionarea diametrului nitului
portanţei egale a tijei la stivire şi la forfecare:

d 2
F1    af  sd   as
4
c) forfecarea marginilor tablelor;

 d
F1  A f t  ' af  2 e   s  ' af
din condiţiile punctelora-c se2 poate determina distanţa e
d) întinderea tablelor .

F  ( t  d )s   '
din condiţiile
1 punctelor d-a se poate
at determina pasul t.

Condiţia de rezistenţă a îmbinării este ca:

n F1  F
 Solicitările capetelor nitului

- strivire (presiune de contact) între suprafaţa de aşezare dintre capul nitului şi table

 ( D 2  d 12 )
Fn1   as
4
- forfecare după o secţiune cilindrică în continuarea tijei:

Fn1  d 1 ho   af
Asamblări sudate
Asamblări sudate
 Principii de bază privind calculul asamblărilor sudate
• concentratori de tensiuni caractersitici cordonului de sudură

• Principii de calcul:
- considerarea forţelor şi momentului ca mărime şi variaţie în timp;
- cordonul de sudură trebuie să fie tot atât de rezistent ca şi materialul de bază;
• concentratorii datorită cusăturii propriu-zise ca şi cei care-şi au originea în forma
cordonului să fie cât mai mici;
• nu se iau în considerare tensiunile interne;
• lungimea portantă (utilă) a cordonului de sudură este egală cu lungimea lui numai
pentru cusăturile închise. La celelalte cusături, din cauza arderilor locale la începutul
şi terminarea cordoanelor lungimea de calcul va fi:
ls  l - 2s
 Calculul de rezistenţă a asamblărilor sudate
• Suduri cap la cap
a) Solicitate de o forta axiala

F
s    as ; F  ls  a  as
ls  a
Din condiţia de egală rezistenţă a secţiunii sudurii cu secţiunea materialului de
bază rezultă:
F  l  s   amb  l s  a   as
ls  l  s  l
Înălţimea cordonului de sudură va fi:
 amb s s
a s 
 as  as 
 amb
b) Solicitate la încovoiere

• se pot întâlni două cazuri funcţie de mărimea modulului de încovoiere:

Mi Mi Mi
 is     2   ai s  is  2
  ai s
Wis ls a a ls
6 6
 c) Cusătură înclinată sub acţiunea unei forţe în axa piesei

 echiv .s   s2  3 2fs   as

 echiv. s   s2   2fs   as
 2. Suduri de colţ prin suprapunere

a) sudură de colţ bifrontală

• Solicitările în cordoanele de sudură:
1 – 2 forfecare şi încovoiere;
1 – 3 tracţiune şi încovoiere;
1 – 4 forfecare, tracţiune şi încovoiere.
Cazul 1. Cusătură solicitată de o forţă F

F2 F2 F cos 45  2 F
 t 14    
As 2 a  l s 2a  l s 4 a  ls
F1 F cos 45  2 F
 f 14   
As 2a  l s 4 a  ls

Tensiunea echivalentă
1 F
 s1 4   t2  2
f    as
2 a  ls
Cazul 2. Cusătură solicitată de moment de încovoiere

• Solicitările cordonului sunt:

- monofrontală

Mi 6Mi
 is  
Wis a  l s2
- bifrontală

Mi 6Mi
 is  
2Wis 2a  ls2

F 6Mi
  
a  l s a  l s2
b) sudură de colţ bilaterală
• Solicitările cordonului sunt:
- tracţiune
F1 F cos 45 o
t  
2 al s 2 a( l1  2 a )

- forfecare

F2 F sin 45 o
f  
2 al s 2a( l1  2a )

 echiv. s   s2   2fs   as
c) Sudură în T
• Cazul 1. Sudura este solicitată de o forţă

 echiv . s   s2   2f   as
Cazul 2. Sudura este solicitată de un moment de torsiune
 3. Cusături sudate prin puncte

• Solicitarea principală este forfecarea punctelor de sudură:

F
 fs    a fs
 d2
n
4
 Asamblări prin lipire

• Domenii de utilizare
Lipiturile moi se utilizează în telefonie, în mecanică fină, aparatură
electronică, ca asamblări de etanşare, când se cere numai elasticitatea. Au
rezistenţă mecanică redusă.

Lipiturile tari (mai apropiate de sudură) pot prelua forţe şi momente. Se

utilizează la îmbinările ţevilor instalaţiilor de conducte (de apă, carburant,
ulei, aer); autovehicule, maşini agricole, lipirea plăcuţelor sculelor
aşchietoare, echipamente pentru zboruri în cosmos.
 Elemente de calcul
• Table suprapuse solicitate la tracţiune de o forţă F
Se doreşte ca poratanţa lipiturii să fie aceeaşi cu portanta tablelor de îmbinat.

Egalând cele două forţe se determină lungimea de suprapunere a tablelor:

Fcap lipit  l  L   a f

sL a mb  l  L a f

l  s atmb
 afl
2. Ţevi suprapuse solicitate la tracţiune de o forţă sau uni moment de torsiune

• Se neglijează diametrul interior al ţevii. Solicitarea principală este forfecarea:

Mt
F D/2
f     af
A Dl
 Asamblări prin încleiere

• Elementele de calcul sunt identice cu cele ale lipiturilor tari.

• În locul stratului de metal sau aliaj topit, intervine stratul subţire de clei care,
după aplicare, se întăreşte şi preia forţele exterioare prin rezistenţă
mecanică datorată coeziunii din masa lui, cât şi prin adeziunea dintre clei şi
suprafeţele de îmbinat.

• În componenţa cleiurilor intră:

- materiale de bază cu proprietăţi de lianţi: răşini termorigide sau duroplaste,
elastomeri;
- solvenţii au rolul de a influenţa viscozitatea cleiului, ajutând în mod
deosebit la aplicarea lui;
- materiale de umplutură: prafuri minerale, oxizi de metal, fibre –
îmbunătăţirea proprietăţilor fizico-mecanice ale cleiului.
- catalizatori: răşini termorigide, substanţe acide sau bazice, săruri, compuşi
de sulf – accelerează procesul de solidificare.