01 Instrumente

Încercarea materialelor de construcţii şi instalaţii Dr.ing D.Babor ∝ ing.D.
Plian
1.Măsuri şi instrumente de măsură
Materialele de construcţii pot fi cercetate în două ipostaze:

• privind caracteristicile fizico-mecanice când se efectuează o determinare;
• privind constituenţii structurali, chimici, impurităţi etc., când se efectuează o
analiză.
Determinările şi analizele de laborator sunt rezultatul măsurării unor mărimi fizice,
pe baza cărora se determină prin calcul caracteristicile (constituenţii) căutate
Determinările de laborator presupun efectuarea de măsurători, mărimile măsurate
devenind parametri de calcul pentru determinarea caracteristicii căutate. Pentru a efectua
măsurătorile, sunt necesare instrumente / aparate de măsură.
Caracteristicile mijloacelor de măsurare
Caracteristicile mijloacelor de măsurare reprezintă particularităţi esenţiale prin care
acestea se deosebesc şi se apreciază.
Ele pot fi:
 Tehnice (soluţia constructivă, modul de funcţionare, formă etc.)
 Metrologice
Caracteristicile tehnice - reprezintă particularităţile de construcţie şi funcţionare ale
mijloacelor de măsurare
 Caracteristici tehnice de construcţie (principiul de funcţionare, dimensiuni de gabarit,
formă, materiale folosite etc.)
 Caracteristici tehnice de funcţionare (modul cum funcţionează aparatul,influenţa
condiţiilor de mediu etc.)
Dispozitivul de afişare (exemplu de caracteristică tehnică)
Este elementul constructiv al mijlocului de măsurare care permite observarea şi citirea
valorii măsurate de către operator.
Dispozitivele de afişare pot fi:
 Dispozitive indicatoare – afişează în fiecare moment valoarea mărimii măsurate, iar
indicaţiile lor urmăresc variaţiile acestei mărimi (de exemplu: dispozitivul indicator al
micrometrului).
 Dispozitive înregistratoare - afişează şi păstrează succesiunea valorilor măsurate
1
Încercarea materialelor de construcţii şi instalaţii Dr.ing D.Babor ∝ ing.D.Plian
într-un interval de timp (de exemplu electrocardiograful).

Dispozitivele de afişare pot fi analogice sau digitale numerice, sau combinaţii ale acestora.
Dispozitivele de afişare analogice

Dispozitivul de afişare indicator de tip analogic cel mai răspândit
este dispozitivul cu scară gradată şi indice.
Cadranul este elementul fix sau mobil al unui astfel de dispozitiv
de afişare.
Scara gradată-este totalitatea reperelor cu numerele lor asociate, care fac parte din
dispozitivul indicator al mijlocului de măsurare.
Scara gradată se caracterizează prin caracteristicile constructive (lungimea scării

gradate, lungimea diviziunii, reperul) şi caracteristicile metrologice (valoarea diviziunii,
domeniul de măsurare, limita inferioară şi limita superioară).
 lungimea scării-lungimea liniei continue de la primul la ultimul reper. Linia poate fi
reală sau imaginară, curbă sau dreaptă. Ea se exprimă în unităţi de lungime.
 diviziunea - parte a unei scări cuprinsă între două repere succesive, caracterizată
prin lungimea diviziunii şi valoarea diviziunii (care poate fi indicată pe cadran sau
calculată).
2
 Exemplu de valoare a diviziunii indicate pe cadran:

-Valoarea diviziunii corespunde cu
lungimea diviziuniinumai în cazuri particulare.
Caracteristici metrologice
 Raportul de amplificare K–raportul dintre deplasarea liniară (unghiulară )a acului
indicator şi variaţia mărimii de intrare care provoacă această deplasare sau raportul
dintre diviziunea scării gradate (D) şi valoarea diviziunii pe aceaşi scară gradată
(Vd).
K=D
Vd
 Sensibilitatea S–raportul dintre variaţia mărimii de ieşire şi
variaţia corespunzătoare a mărimii măsurate.
∆X e
S=
∆X i
 Pragul de sensibilitate – valoarea minimă a mărimii de intrare care provoacă

deplasarea acului indicator , vizibil cu ochiul liber.
La mjloacele de măsurare digitale se utilizează noţiunea de rezoluţie – cea mai mică
variaţie a mărimii de intrare ce poate fi înregistrată de dispozitivul de afişare al aparatului.
 Exactitatea instrumentală - calitatea mijlocului de măsurare de a da rezultate
apropiate de valoarea adevărată a mărimii măsurate. Ea cuprinde:
Justeţea – concordanţa dintre valoarea medie obţinută la un număr mare de măsurători
repetate şi valoarea adevărată.
Fidelitatea - concordanţa dintre mai multe rezultate independente ale unei măsurători ,
obţinute în condiţii prescrise.
 Clasa de precizie (exactitate) - un număr care reprezintă cât la sută din domeniul
de măsurare al aparatului reprezintă eroarea maximă.
Indicele de clasă (c)- un număr marcat pe cadranul aparatului ce indică clasa de precizie.
3
± ε max
c= • 100%
Lmax − Lmin
Metode de măsurare
Principiul de măsurare este baza ştiinţifică a realizării unei măsurări.
Cuvântul metoda – provine din grecescul methodos = mijloc, cale şi reprezintă un
sistem de reguli sau principii de cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective.
Metoda de măsurare este totalitatea relaţiilor teoretice şi operaţiilor practice necesare
efectuării măsurării pe baza unui principiu dat.
Metode de măsurare – clasificare
Criteriul exactităţii
 DE LABORATOR- se execută în laborator, având precizie ridicată
• Valoarea efectivă se determină ca medie aritmetică a mai multor măsurători.
Exemple: măsurarea şi certificarea pieselor etalon cu microscopul universal.
 INDUSTRIALE (TEHNICE)-se aplică în producţie folosindu-se aparate mai puţin
sensibile dar robuste
• Rezultatul măsurării se consideră valoare efectivă, eroarea de măsurare fiind
suficient de mică.
Exemple: măsurarea în atelierele de producţie cu şublerul, micrometrul, etc.
Criteriul de prezentare a rezultatelor măsurării
 Analogice
• în care valoarea mărimii de măsurat este dată de acul indicator al aparatului;
variaţia mărimii de măsurat şi valorile măsurate sunt continue.
• Exemplu: măsurarea timpului cu ceasornicul
 Digitale
• în care mărimea respectivă se măsoară numai la anumite intervale de timp,
iar valoarea ei, indicată de aparatul de măsură sub formă de cifre, urmăreşte
discontnuu variaţia mărimii de măsurat.
Exemplu: măsurarea masei cu cântarul electronic
Criteriul de obţinere a valorii măsurate
 Directe- metode în care se obţine nemijlocit valoarea măsurată, utilizându-se un
singur mijloc de măsurare
4
Exemplu:
- măsurarea lungimii cu o riglă sau cu un şubler;
-măsurarea presiunii cu un manometru;
-măsurarea intensităţii curentului cu ampermetrul;
-măsurarea temperaturii cu termometrul;
- măsurarea energiei electrice cu contorul.
 Indirecte- metode în care rezultatul se obţine prin calcul, utilizând date furnizate de
alte măsurări
Exemplu:
- măsurarea volumului cu o riglă;
- măsurarea densităţii,
- măsurarea unui cuplu de forţe;
- măsurarea cantităţii de căldură
-măsurarea rezistenţei electrice cu ampermetrul şi voltmetrul;
 De comparaţie
a.simultană
- directă: mărimea de măsurat este comparată cu o mărime de referinţă în mod
nemijlocit
- indirectă: mărimea de măsurat este comparată cu cea de referinţă prin
intermediul unui mijloc de comparaţie
b.succesivă
- comparaţia se face între două mărimi care iau naştere în interiorul lanţului de
măsurare, în general de altă natură decăt mărimea de măsurat
Exemplu:
- măsurarea masei cu balanţa cu braţe egale sau inegale;
- măsurarea impedanţelor cu puntea de măsurare;
- măsurarea tensiunii electrice cu un compensator;
- măsurarea lungimilor cu cale.
5
Exemple de metode de măsurare
Criteriul de poziţionare a mijlocului de măsurat faţă de mărimea de măsurat

• Cu contact - Suprafeţele de măsurare ale aparatului vin în contact direct cu
suprafaţa piesei;
Exemplu: măsurarea cu şublerul, cu micrometrul, cu aparate cu palpator etc.
• Fără contact
• Mijlocul de măsurare nu este prevăzut cu sistem de palpare, transmitere şi
amplificare;
Exemplu: măsurarea şi verificarea cu proiectorul de profile, cu microscopul de
atelier.
Criteriul de evaluare a mărimii
• Absolută-valoarea totală a mărimii de măsurat;
• Ex. Măsurarea temperaturii cu termometrul
• Relativă-se stabileşte diferenţa dintre mărimea măsurată şi altă mărime luată ca
referinţă;
• Ex. Verificarea unei lungimi cu comparatorul cu cadran
6
Erori de măsurare
Eroarea de măsurare ( ε ) este diferenţa dintre valoarea măsurată (Xm ) indicată de

mijlocul de măsurare şi valoarea reală ( X ,adevărată) a mărimii respective : ε = Xm – X
Factorii care pot constitui surse de erori:

 Mijlocul de măsurare poate introduce erori prin imperfecţiuni constructive;
Exemplu: lipsa de egalitate a braţelor la o balanţă cubraţe inegale sau uzura elementelor
componente.
 Mediul exterior poate influenţa rezultatul operaţiei de măsurare prin temperatură,
vibraţii, presiune, iluminarea locului unde se desfăşoară activitatea de măsurare;
 Factorul uman poate introduce erori care ţin de atenţia cu care lucrează, de
acuitatea vizuală, de viteza de reacţie în interpretarea rezultatelor, de experienţa în
domeniu.
Exactitatea măsurării este gradul de concordanţă între rezultatul măsurării şi valoarea
adevărată a mărimii.
Componentele erorilor de măsurare

 Eroarea de indicaţie (εi) a mijlocului de măsurare, care depinde de: poziţia
observatorului faţă de scara gradată şi acul indicator, jocul dintre elementele mobile
şi cele fixe ale mijlocului de măsurare, condiţiile de lucru (temperatură, luminozitate,
ritm de citire etc.);
 Eroarea de regalare (εr) a mijlocului de măsurare depinde de eroarea piesei etalon
sau a calelor plan-paralele după care se face reglarea la zero a mijlocului;
 Eroarea datorită forţei de măsurare (εfm) care depinde de mărimea forţei de
măsurare, de forma şi starea suprafeţelor de contact;
Eroarea datorită temperaturii (εt) care depinde de temperatura şi coeficienţii de dilatare
liniară a obiectului şi mijlocului de măsură
7
Valorile măsurandului
Tipuri de erori – după modul de exprimare

 Eroarea absolută – diferenţa dintre indicaţia unui mijloc de măsurare Xmas şi
valoarea adevărată X a mărimii măsurate:
ΔX = Xmas – X
Se exprimă în aceleaşi unităţi de măsură ca şi mărimea măsurată şi poate fi pozitivă
sau negativă.
 Eroarea absolută cu semn schimbat se numeşte corecţie C
C = - ΔX
Pentru a obţine valoarea mărimii, corecţia se adaugă la rezultatul măsurării.
X = Xmas + C
 Eroarea relativă – raportul dintre eroarea absolută ΔX şi valoarea adevărată X
Este adimensională (cu cât este vai mică cu atât exactitatea măsurării
este mai bună).
Clasificarea erorilor, funcţie de cauzele apariţiei şi modul de manifestare
8
Clasificarea erorilor
 Erori sistematice - apar de fiecare dată la fiecare măsurare individuală în condiţii
identice având valoare determinată, fie constantă, fie variabilă.
Ele cuprind erorile conrolabile ale mijloacelor de măsurare, dar şi pe cele care depind de
influenţa mediului înconjurător.
Exemplu: eroarea datorată temperaturii, ce se poate calcula funcţie de coeficienţii de
dilatare – cel al mijlocului de măsurare şi cel al piesei.
a. Erori sistematice constante care-şi păstrează neschimbate mărimea şi semnul în
timpul măsurării.
b. Erori sistematice variabile care cresc sau se micşorează continuu în timpul
măsurării.
Erorile sistematice se mai numesc şi de justeţe (gradul de abatere a unui mijloc de
măsurare faţă de etalon).
Pentru calculul acestor erori este necesară o singură măsurătoare.
La aparatele analogice, eroarea care apare la măsurare provine din eroarea instrumentală
(datorită construcţiei aparatului), din eroarea produsă de mărimile de influenţă şi din
eroarea de citire (datorată operatorului).
Eroarea absolută tolerată maximă:
(∆X )max = ± c ∗ X max

100
- unde c indicele clasei de exactitate
- Xmax limita superioră a intervalului de măsurare
Eroarea relativă tolerată maximă:
 ∆X  c ∗ X max
  =± (% )
 X  max X
9
Reguli generale pentru efectuarea şi exprimarea măsurătorilor.

Instrumentele şi aparatele de măsură se caracterizează prin capacitate (sau domeniu) şi
prin precizie.
♦ capacitatea (domeniul) de măsură exprimă valoarea maximă a mărimii ce
poate fi măsurată printr-o singură aplicare
Exemplu: cu o riglă de 0,50 m, se pot măsura lungimi de până la 50 cm; lungimi mai mari
pot fi măsurate prin aplicarea de mai multe ori a riglei;
♦ precizia exprimă valoarea minimă a variaţiei mărimii ce poate fi determinată şi
se identifică, de regulă, prin mărimea minimă marcată pe scala instrumentului
Exemplu: o riglă gradată în milimetri va avea precizia de 10-3 m
Capacitatea şi precizia unui aparat de măsură sunt în corelaţie, astfel o capacitate mai
mică permite o precizie mai bună, întrucât sistemul constructiv al aparatului poate fi mai
sensibil şi să sesizeze variaţii mai mici ale mărimii.
Pentru precizia măsurătorilor şi protecţia instrumentelor şi aparatelor de măsură, se
impun următoarele reguli:
♦ instrumentul / aparatul de măsură trebuie pregătit, după caz, prin calare,
echilibrare, etalonare;
♦ se vor asigura condiţiile de mediu (temperatură, umiditate) necesare şi se va
aclimatiza aparatul înaintea efectuării măsurătorii;
♦ nu se va manevra aparatul prin atingerea / acţionarea indicatorului, întrucât
deformarea acestuia conduce la defectarea aparatului;
♦ se va alege aparatul cu capacitatea de măsură corespunzătoare, întrucât:
• supraîncărcarea conduce la deteriorarea sistemului constructiv al
aparatului;
• capacitatea mult prea mare implică precizie redusă;
• capacitatea mai mică impune efectuarea măsurătorii în mai multe
etape, cu apariţia repetată a erorilor de măsurare.
Mărimile se exprimă, de regulă, în unităţile de măsură din sistemul internaţional

(S.I:), conform Anexei 1.1. Exprimarea în multiplii sau submultiplii unităţilor de măsură
este admisă pentru evitarea calculelor cu valori mari sau cu multe zecimale.
10
În cazurile în care instrumentele / aparatele de măsură (mai vechi) sunt

etalonate în unităţi din alte sisteme de unităţi, este necesară transformarea unităţilor de
măsură în unităţile S.I., pe baza corelaţiilor între acestea.
În toate cazurile, este obligatorie exprimarea caracteristicilor tehnice
determinate în unităţile de măsură prevăzute de normele tehnice specifice.
Mărimi fizice şi unităţi de măsură utilizate în tehnică
Definirea unităţilor de măsură fundamentale
 Metrul (m)- lungimea drumului parcurs de lumină în vid, în timpul de 1/299.792.458
s.
 Kilogramul (kg)- masa etalonului internaţional execurtat din aliaj 90% Platină şi
10% Iridiu.
 Secunda (s)- durata a 9.192.631.770 perioade de radiaţie corespunzătoare
tranzaţiei între cele două niveluri hiperfine ale stării fundamentale a atomului de
Cesiu 133.
 Amperul (A)- intensitatea unui curent constant care, menţinut între două
conductoare paralele, rectilinii, cu lungimea infinită şi cu secţiunea circulară
neglijabilă, aşezate în vid la distanţa de 1 m unul de altul, produce între aceste
conductoare o forţă de 2*107 N pe o lungime de 1 m.
 Kelvinul (K)- 1/273,15 din temperatura absolută de îngheţ a apei pure, la presiune
atmosferică normală.
 Candela (cd)- intensitatea luminoasă a unei surse care emite o radiaţie
monocromatică cu frecvenţa de 540*1012 Hz şi a cărei intensitate energetică, pe o
direcţie dată, este de 1/683 W/st.
 Molul (mol)- cantitatea de substanţă a unui sistem care conţine atâtea particule
elementare câţi atomi de Carbon se află în 12 g de C12.
Măsurarea dimensiunilor (lungimilor)

Metodele de masurare sunt:
-directe
-indirecte
Pentru masurarea lungimilor se folosesc metodele de masurare directe iar pentru
verificarea dimensionala utilizam metode indirecte.
11
Lungimea este o marime fundamentala a carei unitate de masura este metrul.

Metrul este egal cu lungimea luminii in vid in timp de o fractiune de secunda egala cu
1/300•10 6 [s].
Pentru uşurinţă, se pot folosi, numai pe durata determinărilor, subunităţile sale:

centimetrul “cm” şi milimetrul “mm”.
♦ Rigla, metrul şi ruleta permit măsurători cu precizia de 10-3 m.
metru rigla
ruleta
Măsurarea se execută prin suprapunerea instrumentului pe dimensiunea ce

trebuie măsurată, cu reperul 0 (zero) la limita din stânga, şi se citeşte marcajul, de pe
instrument, care coincide cu limita din dreapta a dimensiunii.
În cazul instrumentelor flexibile se va urmări ca acestea să fie bine întinse pe
suprafaţa pe care se efectuează măsurarea.
12
♦ Şublerul este un instrument de masura si control de măsurare a lungimilor, cu vernier,

folosit pentru măsurări directe de lungime şi pentru verificarea abaterilor dimensionale.
♦ pentru determinarea dimensiunilor liniare şi permite măsurări de dimensiuni cu
precizia de măsurare 10-4 m.
Se confectioneaza din otel carbon de calitate,se durifica prin calire si se finiseaza prin
lepuire;
≠ 0,reprezinta limita
Domeniul de masurare:0-150200300500... unde valorile
superioara.
Părţi componente:
L-lungime măsurată
1-riglă
2-cursor
3-tijă de adâncime
4-cioc fix
5-cioc mobil
6-şurub de blocare
13
Măsurarea se execută prin cuprinderea corpului între "fălcile" şublerului şi stabilirea

dimensiunii.Se citeşte pe scara gradată valoarea întreagă, iar zecimile şi sutimile se citesc
pe vernier.
 Se va
observa primul reper de pe riglă aflat în continuarea unui reper de pe vernier şi aici
se va realiza citirea.
• numărul milimetrilor întregi din dreptul reperului zero al vernierului;
• numărul reperului de pe vernier care coincide cu unul dintre reperii de pe rigla
şublerului, ca zecimi de milimetru.
Dimensiunile măsurate cu şublerul se exprimă în milimetri.
14
Tipuri constructive
Subler cu afisaj digital
Subler de interior-exterior
Subler cu cadran
15
Subler trasator
Subler de adancime
♦ Micrometrul permite măsurări de dimensiuni cu precizia de 10-5 m.
TIPURI DE MICROMETRE
Micrometrul de exterior
16
Micrometrul de adâncime
Măsurarea se execută prin cuprinderea corpului între reperii micrometrului şi

stabilirea dimensiunii, prin însumarea următoarelor valori:
DETALIUL A
proba
buton de
reper acţionare
reper mobil
fix
DETALIUL A
l = 60 + 0,5 + 0,33 + 0,003 =60,833 mm
Fig. 1.1 Micrometru
• numărul milimetrilor întregi, marcaţi cu reperi înclinaţi, rămaşi descoperiţi de

• tambur;
• 0,5 mm, dacă între ultimul reper înclinat şi limita tamburului rămâne descoperit
un reper vertical;
• numărul reperului de pe scala tamburului aflat în coincidenţă cu linia orizontală
de pe scala micrometrului, ca sutimi de milimetru;
• aproximarea de miimi de milimetru, dacă linia orizontală de pe scala micrometrului este
17
cuprinsă între reperii de pe tambur.

Dimensiunile măsurate cu micrometrul se exprimă în milimetri.
Acţionarea micrometrului, pentru cuprinderea probei între reperi, se face numai din
"butonul de acţionare"; în caz contrar, dacă se acţionează de tambur, va fi distrus şurubul
micrometric de înaintare a reperului mobil.
♦ Microcomparatorul permite măsurarea unei dimensiuni, dar şi variaţia acesteia, cu

precizia de 10-5 m.
Microcomparatoarele cu cadran sunt aparate cu indicare analogică sau digitală şi au
valoarea diviziunii de 0,01; 0,002 sau 0,001 mm.
Fig.1.2. - microcomparator
Părţi componente:
1. Palpator;
2. Tija palpatorului;
3. Braţ de fixare;
4. Ac indicator de ture;
5. Cadran pentru scara de ture;
6. Ac indicator de diviziuni;
7. Indicator de toleranţe;
8. Cadran pentru scară principală;
9. Dispozitiv de blocare a ramei mobile;
18
10. Carcasă;
11. Buton de ridicare al tijei palpatorului;
12. Rama mobilă solidară cu cadranul 8.
Principiul de funcţionare
 are la bază transformarea mişcării rectilinii a
tijei palpatorului 2 în mişcare de rotaţie a
acului indicator 6 cu ajutorul angrenajului de
roţi dinţate, care are şi rol de amplificare a
mişcării;
 tija palpatorului 2 se continuă cu o
cremalieră care angrenează o roată dinţată
z1 solidară cu acul indicator de ture 4 şi care
angrenează roata z2, apoi z3;
 pe axul roţii z3 este fixat acul indicator de
diviziuni 6;
 roata dinţată z4 şi arcul spiral 3 au rolul de a prelua jocul dintre flancurile roţii
dinţate.
Măsurarea sau verificarea cu comparatorul cu cadran

 Pentru măsurare şi verificare, comparatorul se fixează de braţul de fixare într-un
suport;
 Înălţimea la care se fixează, faţă de suprafaţa de aşezare, se alege egală cu cea pe
care urmează să o măsoare sau să o verifice, utilizându-se o cală sau un bloc de
cale;
EXEMPLU: 50 +−00,,13
08
Se alege o cală cu lungimea nominală 50 mm ce se aşează pe suprfaţa de aşezare şi se

deplasează comparatorul din suport până când vârful tijei palpatorului vine în contact cu
suprafaţa calei, având grijă ca tija palpatorului să se găsească la
jumătatea cursei (pentru o deplasare şi în jos). Rama mobilă solidară cu cadranul scării
principale se roteşte pentru a aduce reperul O al scării în dreptul acul indicator de
diviziuni; apoi ea se blochează cu dispozitivul de blocare. Se înlocuieşte cala cu piesa a
cărei diviziune vrem să o verificăm sau să o măsurăm.
19
Citirea comparatorului cu cadran

 Se citeşte pe scara gradată a cadranului de ture
nr. întreg de mm, iar zecimile şi sutimile se citesc pe scara principală a cadranului şi se
adună la valoarea de 50 (valoarea de reglare);
 Se deplasează indicatorul de toleranţă în dreapta reperului O de pe scara
principală, în dreptul diviziunii care indică 0,08mm, iar al doilea indicator de
toleranţă se poziţionează în stânga reperului O în dreptul diviziunii de 0,13mm;
 Se consideră valoare + când deplasarea acului indicator este în dreapta reperului O
şi valoare – când deplasarea acului indicator este în stânga reperului O;
 Dacă acul indicator este între indicatoarele de toleranţă, dimensiunea piesei este
bună.
20
Tipuri de comparatoare
 Comparator mecanic
21
 Comparator de interior
 Comparator digital
Aparatul transformă mişcarea de translaţie a "tijei palpator", printr-un sistem de roţi dinţate,
în mişcarea unghiulară a acelor indicator (ca la un ceas).
Pentru determinarea dimensiunii, microcomparatorul se fixează într-un jug
22
1.3. Măsurarea volumelor

VOLUMUL este domeniul mărginit de suprafeţe. Când volumul este ocupat de lichid se
numeşte capacitate, care se măsoară în litrii.
Relaţia dintre unitatea de măsură pentru volum şi unitatea de măsură pentru capacitate
este:
1 l = 1,000028 * 10-3 m3
Unitatea de măsură în SI Alte unităţi de măsură
Relaţie de
Denumire Simbol Denumire Simbol
echvalenţă
kilolitru
kl 103 l
hectolitru
hl 102 l
multiplii
decalitru
dal 10 l
litru
l
decilitru
Metru cub m3 dl 10-1 l
centilitru
cl 10-2 l
submultiplii
mililitru
ml 10-3 l
gallon
gall 3,78*10-3m3
barrel (pentru petrol)

0,1589 m3
23
Unitatea de măsură pentru volume este metrul cub (m3), dar în tehnica de laborator
volumele mici se exprimă, de regulă, în cm3.
♦ Pentru măsurarea volumelor de lichide se folosesc instrumente din sticlă, cu volumul
calibrat, sau cu scale continue de volum.
Pentru efectuarea măsurătorilor, trebuie să fie respectate următoarele reguli:
• lichidul şi aparatul de măsurare trebuie să aibă temperatura de etalonare înscrisă
pe aparat, pentru a se elimina erorile de dilataţii termice;
• citirea nivelului lichidului în aparat se va face perpendicular pe scală, în planul
tangent la meniscul ce se formează la suprafaţa lichidului (fig. 1.6.e.) datorită
fenomenului de liofilie sau de liofobie;
• aparatul trebuie să aibă poziţia verticală pentru asigurarea orizontalităţii meniscului.

 Cilindrii gradaţi (fig. 1.6.a.) şi pipetele gradate (fig. 1.6.b.) sunt folosite pentru dozări de
lichide cu volume variabile, dar predeterminate; volumul se măsoară pe scală şi se
transvazează în totalitate.
Fig.1.3.- cilindru gradat Fig. 1.4.- Pipetă
24
♦ Pipetele cu bulă (fig. 1.6.c) şi baloanele cotate (fig. 1.6.d.) permit dozări numai la
volumele pentru care sunt calibrate, prin umplerea acestora până la marcă.
Fig.1.5. - Balon cotat Fig.1.6. - Pipetă cu bulă
♦ Biuretele (fig. 1.7.) permit dozarea continuă a lichidelor, până la necesitatea opririi.
Reperul „zero” se află la partea superioară a biuretei, încât în momentul opririi (momentul
producerii unui fenomen urmărit în vasul de transvazare), se citeşte volumul de lichid
scurs din biuretă.
Fig.1.7. - biureta
25
♦ Pentru materiale granulare (pulverulente) volumul se măsoară cu ajutorul unor „vase

volumetrice” (fig. 1.8.) cu formă cilindrică, uneori prismatică, confecţionate din tablă de
oţel suficient de groasă pentru ca, prin rigiditate, să se păstreze forma vasului.
Fig.1.8. - Vas volumetric
Gulerul prelungitor ataşat vasului permite umplerea în exces, încât după

îndepărtarea acestuia şi eliminarea excesului de material (prin radere cu o riglă metalică),
întregul volum al vasului să fie corect umplut cu material.
26
Măsurarea maselor
Masa, m, este marimea fizica scalara fundamentala in SI care masoara
proprietatea materiei de a fi inerta si de a provoca un camp gravitational.
Masa materialului reprezintă cantitatea de substanţă şi se exprimă în kilograme

(kg). Pentru cantităţi mici şi când precizia de măsurare impusă este mare, masele se
exprimă în grame (g).
Instrumentele pentru determinarea masei compară forţele gravitaţionale ce se
manifestă asupra cantităţii de material, respectiv asupra unor mase etalon (numite,
impropriu, greutăţi).
Operatia de masurare a masei se numeste cantarire iar mijloacele de masurare se
numesc aparate de cantarit.
Unitatea de masura pentru masa este unitatea de masura fundamentala in SI si

poarta denumirea de kilogram, cu simbolul Kg.
Multiplii si submultiplii kilogramului sunt:
DENUMIREA VALOAREA SIMBOLUL
tona 1000kg t
quintal 100kg q
decakilogram 10kg dakg
kilogram 1kg=1000 g Kg
hectogram 0,1 kg=100 g Hg
decagram 0,01 kg=10 g dag
gram 0,001 kg=1 g g
decigram 0,0001 kg=0,1 g dg
centigram 0,00001 kg= 0,01g cg
miligram 0,000001 kg=0,001g mg
27
Principiul de măsurare a maselor:
 Metoda indirectă
Foloseşte formula din care se determină masa m = F/a.
Asupra corpului se aplică o forţă cunoscută, se măsoară acceleraţia şi se calculează
masa.
Această metodă se foloseşte pentru aflarea masei particulelor atomice.
 Metoda indirectă
Foloseşte metoda comparării masei unui corp cu unitatea de măsură pentru masă, prin
cântărire cu ajutorul aparatelor de cântărit.
Principiul de măsurare al aparatelor de cântărit se bazează pe compararea a două mase,
dintre care una este cunoscută.
La cântărirea cu balanţa compusă,unităţile de măsură sunt materialzate de corpuri
metalice de diferite valori.
Clasificarea mijloacelor de cântărit
- instrumente cu mai multe pârghii (bascule), la care braţele pârghiilor sunt în general
inegale.
 După modul de efectuare a cântăririlor:
-manuale, la care toate operaţiile sunt realizate de un operator;
 După numărul de pârghii utilizate:
- instrumente cu o pârghie (balanţe), cu braţe egale sau inegale;
semiautomate, la care o serie de operaţii se execută automat;
-automate, la care toate operaţiile se execută automat.
 După modul de instalare:
-fixe;
-transportabile.
 După principiul de funcţionare:
-mecanice; electromecanice.
28
Aparate de cântărit Utilizare
Transmiterea unităţii de masă şi

Balanţa etalon
verificarea greutăţilor de lucru.
Balanţa În laboratoare şi cercetare.

analitică Gama de măsurare 2-200g.
Balanţa Cântăriri de precizie mai scăzută în

Balanţa
tehnică depozite, ateliere.
Balanţa Măsurarea unor mase cuprinse între

compusă 2 şi 20 kg.
Balanţa Cântărirea mărfurilor şi a

romană persoanelor.
Bascula
Cântărirea mărfurilor cu mase mari.
electronică
Bascula
Bascula
Cântărirea statică a mărfurilor.
romană
Aparate de cântărit
Cântărirea materialelor granulate.
automate
Mijloace de cântărire mecanice
Balanţele etalon
Se utilizează la transmiterea unităţii de masă şi verificare a maselor.Sunt balanţe simple,

de mare precuzie, cu mare sensibilitate la influenţa factorilor de mediu.Pentru evitarea
influenţei factorilor de mediu, sunt ţinute în incinte închise şi sunt acţionate de la distanţă,
pein intermediul unei mâini mecanice.
29
Balanţele analitice
Se utilizează în laboratoare, în activitatea didactică şi în cercetare. Sunt balanţe simple,

cu sensibilitate şi precizie ridicată.Domeniul de măsurare: 2..200g. Cântărirea se face
prin echilibrarea masei de cântărit cu măsuri echivalente. Pentru mărirea preciziei de
citire,unele balanţe sunt prevăzute cu o scară micrometrică. Oscilaţiile balanţei sunt
echilibrate de amortizoare. Sunt influenţate de factorii de mediu, deaceea sunt închise în
carcase şi greutăţile adiţionale sunt acţionate
Fig1.9. - Balanţe analitice
1-pârghie; 2-coloană de susţinere a pârghiei; 3-ac indicator; 4-scară gradată, 5-scară micrometrică; 6-
dispozitiv de izolare; 7-amortizoare; 8-talere, 9-piuliţe de reglare; 10-greutăţi adiţionale;11-tambur de
acţionare a greutăţilor; 12-paftale; 13-sistem cuţit-peniţă; 14-carcasă; 15-picior reglabil.
Balanţa tehnică
Este tot o balanţă simplă, utilizată la cântăriri curente, cu precizie redusă;
Se verifică la funcţionarea în gol şi la încărcare cu 10% şi 100% din sarcina maximă;
Este incomodă la utilizări frecvente, deoarece talerele sunt plasate sub pârghie, ceea ce le
face uneori de neutilizat.
Fig 1.10. - Balanţe tehnice 1-suport; 2-pârghie; 3-coloană; 4-talere; 5- paftale; 6-vergele de legătură; 7-
buton de acţionare a dispozitivului de izolare.
30
Balanţa compusă
Are talerele aţezate deasupra pârghiilor şi trei puncte de încărcare, deci sprijinul se
face pe trei cuţite;Se utilizează cel mai des în activitatea de cântărire;
Verificarea se face verificând indicaţiile în gol şi apoi în încărcare cu 10% şi 100%, din
sarcina maximă, utilizând greutăţi etalon.
Fig.1.11. - Balanta compusa

1-talere; 2-pârghie de cântărire cu braţe inegale; 3-cuţite duble de sarcină; 4-cuţite de legătură; 5-pârghire
ajutătoare
Bascule zecimale
Sunt instrumente de cântărit cu mai multe pârghii inegale, folosite la cântărirea

maselor de ordinul sutelor de kg.
Cântărirea se face la un raport egal cu 1/10, între greutăţile aşezate pe platan şi
masa de cântărit.Se construiesc pentru sarcini maxime de 50; 100; 200 şi 500 kg.
Se verifică sensibilitatea (încărcare cu greutăţi egale cu eroarea tolerată), justeţea
la sarcina maximă (cu sarcină maximă) şi comportarea la suprasarcină (cu sarcină cu 30%
mai mare ca cea maximă). După 30 min. în suprasarcină se verifică perniţele.
Fig.1.12 - Bascule zecimale

1-postament 2-platformă; 3-pârghie de sarcină; 4-pârghia principală; 5-platanul pentru greutăţi; 6-dispozitiv
de echilibrare
31
Bascule romane
Servesc la cântărirea unor mase mai mari de 500 kg, până la 200000 kg.
Nu utilizează greutăţi de lucru, construcţia bazându-se pe utilizarea pârghiilor cu
braţe inegale.
Echilibrarea sarcinilor de cântărit se face prin deplasarea unor greutăţi constante,
numite cursoare, de-a lungul unor braţe cu diviziuni.
Bascule romane obişnuite
Au acelaşi principiu de funcţionare ca toate basculele romane, diferind de acestea atât prin
sarcina maximă (100, 200, 500, 1000, 2000 kg), cât şi din punct de vedere constructiv.
Se fabrică în diferite variante, funcţie de destinaţie (pentru vite, cu pâlnie, forestiere, cu
format masă, suspendate).
Verificarea se face la suprasarcină, în gol şi la 10% din sarcina maximă.
1-postament;
2-platformă;
3-pârghie mare gradată; 4-pârghie mică gradată; 5-
dispozitiv de echilibrare
Fig.1.13. - Bascula romana
Balanţe semiautomate cu cântar
Cântărirea se face automat, operatorul efectuînd numai încărcarea-descărcarea şi

citrea.
Sistemul de pârghii este asemănător cu cel al altor balanţe, cu deosebirea că are o
rezistenţă mai mare.
Dispozitivul de încărcare are rolul de a transforma mişcarea verticală a platanului în
mişcare de rotaţie a acului indicator. Acest lucru este realizat cu ajutorul unor pârghii de
ordinul I, cu două cuţite (unul de sprijin pentru pârghie şi unul de sarcină).
32
1-talere; 2-cadran; 3-ac indicator.
Fig. 1.14. - Balanţe semiautomate cu cântar
Mijloace de cântărire electromecanice

Sunt mijloace de măsurare a masei care se caracterizează prin dimensiuni muci,
construcţii robuste şi manipulare uşoară, având avantajul că afiţesză şi înregitrează
rezultatele, precum şi că prelucrează aceste rezultate în unele situaţii.
Fig.1.15. - Cîntar electromecanic
33
1.5.Măsurarea temperaturilor.
Scări de temperatură
Temperatura este o mărime fizică fundamentală în SI, care caracterizează gradul de
agitaţie dezordonată a moleculelor unui corp.
Unitatea de măsură pentru temperatura termodinamică este Kelvinul (fracţiunea de
1/273,16 din temperatura termodinamică a punctului triplu al apei, în care cele trei stări de
agregare se găsesc în echilibru).
Gradul Celsius este o unitate de măsură tolerată, fiind a suta parte din intervalul de
temperatură determinat de două repere: temperatura de topire a gheţii 00, şi temperatura
de fierbere a apei 1000, considerate la resiunea atmosferică normală.
Gradul Fahrenheit, se utilizează în ţările anglo-saxon. Se notează F şi reprezintă a 180-a
parte din intervalul de temperatură mărginit de temperatura de topire a gheţii, notată 32 şi
temperatura de fierbere a apei, notată 212.
Relaţiile de conversie:
tc=(tF-32)x 5/9 şi respectiv tF=tcx9/5+32 unde:
tc – temperatura în grade C şi
tF – temperatura în grade F
Scara de temperatură Reaumur împarte intervalul dintre temperatura de topire a gheţii,
notată cu 0, şi temperatura de fierbere a apei, notată cu 80, în 80 de părţi egale.
Temperatura este o mărime fizică fundamentală care indică gradul de încălzire a unui
corp.
 Temperatura este o mărime ce se determină funcţie de o scară de
referinţă.
 Scara de temperatură are valori numerice pentru fiecare temperatură
 Punctul triplu al apei se realizeaz introducând într-un vas în formă de “U”,
apă de cea mai mare puritate şi se formează un strat de gheaţă cu ajutorul unui amestec
răcitor. Când amestecul răcitor este înlocuit cu un termometru, stratul subţire de gheaţă
începe să se topească. Atâta timp cât faza solidă, lichidă şi vaporii coexistă, sistemul este
la punctul triplu.
34
Scări de temperatură
 Scara termodinamică (Kelvin), măsoară temperatura T în kelvin (K), definit ca
unitatea fundamenală de temperatură în SI (1/237,15 din temperatura
termodinamocă a punctului triplu al apei).
 Scara Celsius, măsoară temperatura în grade Celsius (0C).
Relaţia dintre temperatura termodinamică şi temperatura Celsius este:
t=T-273,15
 Scara Reaumur-este o scară convenţională de temperatură care se bazează pe
intervalul de temperatură dintre punctul de topire al gheţii şi punctul de fierbere al
apei, interval împărţit în 80 de părţi.
Gradul Reaumur se notează 0R şi este unitatea de măsură pentru măsurarea temperaturii
pe scara Reaumur.
10C=0,80R
 Scara Fahrenheit-are la bază intervalul de temperatură dintre punctul de topire a
gheţii (32) şi puntul de fierbere al apei (212).
Gradul Fahrenheit 0F, este unitatea de măsură pentru temperatură pe scara Fahrenheit.
10C=1,80F
Corespondenţa temperaturilor pe diferite scări
35
Principiul de măsurare al temperaturilor

Temperatura nu se măsoară în mod direct. Nu există etalon al unităţii de măsură pentru
temperatură.
Temperatura unui corp se măsoară prin comparare cu un corp termometric.
Corpul de contact şi corpul termometric sunt puse în contact şi ajung după un anumit
interval de timp la echilibru termic.
Mijloace pentru măsurarea temperaturilor
Clasificarea aparatelor pentru măsurarea temperaturii se face după:
 temperatura măsurată - Termometrele- măsoară temeraturi mai mici de 7500C
 tipul constructiv - Pirometrele- măsoară temperaturi înalte de până la 30000C
Termometrele pot fi:
 cu dilataţie
1.cu lichid
2.mecanice
 manometrice
1.cu lichid
2. cu vapori
3. cu gaz
 cu rezistenţă electric
1.din metal
2. din mmaterial semiconductor
Fig.1.16. - Clasificarea pirometrelor
36
Termometre cu lichid
Acest termometru măsoară temperatura pe principiul dilatării unui lichid termometric
(mercur, alcool, toluen), ca urmare a încălzirii acestuia prin contact cu corpul de contact.
Construcţia termometrului
Este format dintr-un capilar 1 din sticlă, cu un rezervor, umplut cu lichid termometric.
Deasupra coloanei de lichid este vid, iar tubul este închis etanş. Tubul capilar este montat
pe o placă 2, cu o scară gradată.
Citirea termometrului
Valoarea temperaturii măsurate se citeşte direct pe scara gradată în dreptul reperului
până unde a urcat lichidul termometric.
Fig. 1.17. - Termometru cu lichid

Părţi componente:
1-tub capilar;
2-placă;
3-tub de sticlă.
Termometrele cu Hg şi vid măsoară temperaturi în intervalul -35....+3000C.
La folosirea termometrelor este obligatorie menţinerea rezervorului în mediul pentru care
se face măsurarea temperaturii, deoarece capilara termometrului nu prezintă gâtuire
pentru menţinerea coloanei de mercur sau de alcool la valoarea maximă înregistrată (ca la
termometrele medicale).
37
TERMOMETRE METALICE
Termometrul metalic cu tijă
Se bazează pe dilatarea unor corpuri solide , metalice cu coeficient de dilatare mare.
Conţine un tub 1 închis la un capăt, executat din Cu, Al, alamă sau oţel. În acest tub se
află o tijă 2 dintr-un material cu coeficient de dilatare foarte mic (porţelan, cuarţ). Tija
2 este în contact cu tubul 1 datorită pârghiei 3 şi a arcului elicoidal 4.
Fig. 1.18. - Termometru metalic cu tijă
Funcţionarea termometrului
Tubul 1 introdus în mediul al cărei teperaturi o va măsura îşi modifică lungimea prin
dilatare sau contracţie. Asta face ca tija 2 să se deplaseze şi să antreneze într-o mişcare
de rotaţie pârghia 3 şi acul indicator 5. Citirea se face în grade Celsius direct pe cadran
în dreptul acului indicator.
Termometrul bimetalic
Se bazează pe principiul dilatării diferite a două metale ce compun elementul stabil al
termometrului.
38
Termometrul are un element sensibil format din două lamele metalice îndoite şi lipite.
Prima lamelă din oţel aliat cu Ni şi Cu, are
coeficient de dilatare foarte mare, iar cea de a doua, din invar are coeficient de dilatare
foarte mic.
Fig. 1.19. -
Termometru bimetalic
Părţi componente:
1-bimetal;2-tijă;3-pârghie;4-ac indicator.
În funcţie de temperatura de măsurat, elementul bimetalic 1 îşi modifică curbura.
Această modificare se transmite acului indicator 4 prin intermediul tijei 2 şi pârghiei
3. Acul indicator se roteşte pe un cadran gradat şi măsoară temperatura în unităţi de
temperatură.
Termometre manometrice
Transformă temperatura ce trebuie determinată în presiune.
Este alcătuit dintr-o capsulă metalică 1 (aflată în mediul al cărei temperaturi vrem să o
aflăm),un tub capilar flexibil 2 (cu lungime variabilă) şi un mecanism de transmitere şi
amplificare, format dintr-un tub cu pereţi subţiri 3, un sector dinţat 4, pinionul 5 şi acul
indicator 6.
39
Fig.1.20. - Termometru manometric
Lichidul (Hg, alcool, xilen, hexal), vaporii saturaţi (etan, propan, toluen) sau gazul (azot,
dioxid de C)umplu capsula 1, tubul capilar 2 şi elementul elastic 3.
Capsula 1 se introduce în mediul de controlat.
Datorită variaţiei de temperatură se va modifica presiunea fluidului, ceea ce duce la
deformarea tubului cu pereţi subţiri 3. Deformarea este transmisă şi amplificată de
angrenajul sector dinţat 4 şi pinion 5. Concomitent se roteşte acul indicator 6 pe o scară
gradată, pe care se va citi drect temperatura în grade Celsius.
1.6. Măsurarea forţelor.

Forţa – mărime vectorială, ce măsoară acţiunea unuia sau mai multor sisteme fizice
asupra unui corp, prin schimbarea stării de mişcare a acestuia faţă de un sistem de
referinţă dat.
F = m x a (N).
unde:
m=masa;
a=acceleraţia.
Greutatea corpului (forţa de atracţie gravitaţională), este exercitată asupra fiecărui corp
fizic de către pământ.
G=m x g;
unde: g=acceleraţia gravitaţională (9,806 m/s2).
40
Acceleraţia gravitaţională variază pe glob, funcţie de latitudine şi altitudine conform

tabelului.
Punct de Latitudine Altitudine g

observaţie nordică m m*s-1
Canalul 0
9 0 9,78243
Panama
0
Bermude 32 0 9,79806
0
Denver 40 1638 9,79609
Punctul standard 9,80665
0
Groenlanda 70 0 9,82534
Unităţi de măsură
În SI forţa este o mărime derivată cu unitatea de măsurăN.
Newtonul este forţa care imprimă masei de 1 kg o acceleraţie de 1m/s2.
[F ]SI = [m]SI ∗ [a ]SI = kg ∗ m / s 2 = N

APARATE PENTRU MĂSURAREA FORŢEI
Dinamometru cu element elastic
Fig.1.21. - dinamometru
41
Părţi componente:
1-element elastic;
2-dispozitiv de indicare;
3-dispozitiv de prindere;
4-scară gradată.
Forţa F deformează elementul elastic 1 şi duce la deplasarea dispozitivului de indicare 2.
Citirea dinamometrului:
F se citeşte pe scara 4 în dreptulacului indicator al dispozitivului de indicare 2.
Inelele dinamometrice permit determinarea forţelor pe baza măsurării, cu ajutorul
microcomparatoarelor, a deformaţiei sub încărcare.
Sunt executate din oţeluri speciale şi sunt etalonate, încât în funcţie de deformaţia
înregistrată, se determină forţa corespunzătoare din graficul de etalonare.
inel
microcomparator
Fig. 1.22. - . Inel dinamometric
Dinamometru hidraulic
Funcţionează pe principiul măsurării presiunii transmisă printr-un lichid de la un piston de
suprafaţă cunoscută A asupra căreia acţionează o forţă de măsurat F.
Forţa se calcuează cu relaţia:
F= P x A
42
Unde:
F=forţa de măsurat în N;
p=presiunea lichidului în Pa, indicată de manometrul 5;
A=aria secţiunii transversalea pistonului 2 în m2.
Părţi componente:
1-cilindru;
2-piston;
3-rezervor de ulei;
4-conductă de presiune;
5-manometru
Fig.1.23. - Dinamometru hidraulic
În laborator, probele de materiale sunt încercate la prese.

♦ Presele hidraulice funcţionează pe baza principiului Pascal, ca multiplicator de forţă
(fig. 1.24.). Conform acestui principiu, într-un sistem de vase comunicante, cu secţiunile S1
şi S2 mult diferite (S1 <<< S2), acoperite cu pistoane etanşe, dacă se acţionează cu o forţă
F1 asupra pistonului cu secţiunea mică (S1), în lichidul din sistem se va crea o presiune „p”
care se transmite pe suprafaţa pistonului cu secţiunea mare (S2). Forţa totală F2 pe care o
exercită lichidul asupra pistonului S2 va fi:
F1 S
F2 = p S 2 = S 2 = 2 F1
S1 S1
manometru
F2 pistoan F1
e
S2 S1
p
p
Fig. 1.24. Principiul Pascal

43
F D
platan fix cadran
proba
d
F
platan mobil
manometr
deplasare
platan fix greutate G
platan mobil
pupitru de şurub
comandă
Fig.1.26 - Principiul preselor mecanice
Fig.1.25 - Presă hidraulică
Cu cât raportul celor două secţiuni va fi mai mare, cu atât raportul de multiplicare a forţei
va fi mai mare.
Forţa F2 poate fi citită la manometrul ataşat care este etalonat în unităţi de forţă.
În structura unei prese hidraulice, pistonul cu secţiune mică este înlocuit de o pompă
hidraulică, iar pistonul cu secţiune mare constituie „platanul mobil” al presei. Aşezând o
probă pe platanul mobil şi împiedicând deplasarea acesteia cu un „platan fix”, forţa F2 se
va transmite probei.
♦ Presele mecanice funcţionează pe principiul basculelor (fig. 1.13.). Deplasarea, de
către şurub, a platanului fix şi, implicit, a probei către platanul mobil face ca, printr-un
sistem mecanic de palpare, pendului cu greutatea „G” să fie rotit. Creşterea unghiului de
rotire a pendulului face ca cuplul „G x D” să crească, crescând, implicit, forţa F din cuplul
„F x d”.
Cadranul presei este scalat în unităţi de forţă, corespunzător unghiului de rotire a
pendulului şi greutăţii G ataşată.
44
♦ Sisteme cu pârghii, permit încercări pe probe relativ mici, la încărcări de mai mică
intensitate. multiplicări ale forţei aplicate.
buncăr cu alice
sistem de
pârghii F/2
proba F G
recipient
Fig. 1.27. - . Aparat Fruhling-Michaelis
Aparatul„Fruhling-Michaelis”, compus dintr-un sistem de pârghii ce poate multiplica

de 10 ori sau de 50 de ori, forţa „G” ce se aplică prin încărcarea recipientului prin
scurgerea unor alice din plumb aflate în buncărul aparatului.
În momentul ruperii probei, scurgerea alicelor se opreşte, forţa „G” se determină
prin cântărirea recipientului şi aplicarea relaţiei de transformare din masă în forţă:
G= k ∗ m ∗ g [N]
în care:
• k este raportul de multiplicare al sistemului de pârghii;
• m este masa recipientului cu alice (kg);
• g este acceleraţia gravitaţională (10 m/s2)
Unele instrumente, aparate şi utilaje de laborator, mai vechi, pot fi etalonate

în alte unităţi de forţă - kilogram-forţă (kgf), tone-forţă (tf) -, pentru transformare luându-se
în considerare echivalenţa:
1 kgf = 1 daN = 10 N
45
APARATE PENTRU MĂSURAREA TIMPULUI

Unitatea de măsură pentru timp în SI este secunda (s).
Submultiplii secundei sunt: milsecunda (ms) şi microsecunda (ms).
Multiplii secundei sunt: minutul (min), ora (h), ziua, anul, secolul şi mileniul.
Secunda este durata egală cu 9.192.631.770 perioade ale radiaţiei care corespunde
tranziţiei între două nivele energetice hiperfine ale stării fundamentale a atomului de Cs.
Măsurarea timpului se face cu ceasuri mecanice, electromecanice şi electronice.
Tipuri de ceasuri
1. Ceasurile mecanice
În construcţia lor se folosesc traductoare de timp (regulatoare) de tip oscilatoriu.Cel mai
folosit este traductorul de tip ancoră-roată ancorată.
1-sistemul oscilatoriu (mecanism regulator);
2-arcul motor, care înmagazinează energia mecanică;
3-transmisia mecanică cu roţi dinţate;
4-subansamblul de vizualizare (cadranul).
Fig. 1.28 - Traductor ancoră
Ceasul electromagnetic
Are în componenţă un electromagnet acţionat de o baterie, care înlocuieşte arcul principal
al ceasului mecanic. Indicarea timpului poate fi analogică sau digitală. Energia bateriei
46
este suficientă pentru funcţionarea continuă timp de 1-2 ani.

Cronometrul manual
Fig.1.29.- Cronometru manual
Cronometrul manual înregistrează minute, secunde şi zecimi de secunde. Pornirea,

oprirea şi aducerea la 0 a acului indicator se realizează prin apăsarea butonului 1.Timpul
înregistrat în minute se citeşte pe scara 5 în dreptul valorii indicate de acul 2. Secundele
şi zecimile de secundă se citesc pe scara 4 în dreptul indicaţiei acului 3.
Alte aparate folosite la măsurarea unor intervale de timp
a.Cronoscoapele-măsoară intervale de timp foarte mici care separă două impulsuri
electrice
b.Ortografele-permit datarea momentului în care se încheie un contact sau când începe
un impuls electric.
c.Milisecundometrele- măsoară intervalele de timp dintre impulsu rile unor semnale
periodice şi intervale de timp de foarte scurtă durată.
d.Metronoamele-inregistrează intervalele în domeniul muzicii (figura).
e.Aparatele înregistratoare-înregistrează mărimea unui interval de timp sau
variaţia unei mărimi în funcţie de timp.
47
APARATE PENTRU MĂSURAREA PRESIUNILOR

Presiunea este o mărime fizică egală cu raportul dintre forţa şi aria suprafeţei pe care
aceasta se exercită.
P=F/A
unde:
F – forţa care se exercit perpendicular
pe suprafaţă, măsurată în N;
A – aria măsurată în m2.
Se cunosc următoarele presiuni:
 Presiunea atmosferică sau barometrică, care se simbolizează pb şi care este

presiunea exercitată de atmosferă.
 Suprapresiunea ps care este o presiune mai mare ca presiunea atmosferică.
 Depresiunea pd care este o presiune mai mică ca presiunea atmosferică.
Unităţi de măsură
În Sistemul Internaţional de Unităţi de Măsură, presiunea (mărime derivată) se măsoară în

pascali , simbolizaţi Pa.
[ p ]SI = [F ]SI =
N
= Pa
[S ]SI m2
48
Mijloace de măsurare a
Utilizare
presiunii
pascal
Măsurarea presiunii
Barometru
atmosferice
Denumire
Unitate de
Măsurarea suprapresiunilor Manometru

măsură în SI
Pa
Simbol
Măsurarea depresiunilor Vaccumetru
După valoarea presiunii

bar
Măsurarea depresiunilor şi
apă
Manovaccumetru
fizică
suprapresiunilor
patrat
tehnică
milimetri
milimetri
pe metru
Mijloace pentru măsurarea presiunii

Măsurarea pierderilor de
Denumire
atmosferă
Aparat cu lichid atmosferă
coloană de
coloană de
presiune
mercur (torr)
kilogramforţă
Măsurarea depresiunilor şi Aparat cu

suprapresiunilor element elastic
at
49
bar
atm
Aparat cu piston
kgf/m2
Etaloane
mmHg
Simbol
şi greutăţi
Încercarea materialelor de construcţii şi instalaţii
mmH2O
Alte unităţi de măsură
Aparat electric
Pa
Măsurarea presiunilor de
După principiul de funcţionare

lucru
0,1 Pa
Aparat cu radiaţii
radioactive 133,322
9,806 Pa
9,806 Pa
Relaţie de
9,8*104 Pa
101325 Pa
echivalenţă
Toate tipurile de presiuni Aparat indicator
Aparat
Presiunea atmosferică
înregistrare
înregistrator
Toate tipurile de presiuni Aparat analogic După modul de

Dr.ing D.Babor ∝ ing.D.Plian
Aparatele cu lichid
Se bazează pe echilibrarea presiunii de măsurat cu ajutorul presiunii unei coloane de

lichid manometrice (apă, mercur, alcool, glicerină sau
derivate ale acestuia).
Aparatul de măsurat presiunea cu tub U
Părţi componente:
1-tub de sticlă în U;
2-scară gradată în mm;
3-lichid;
4-suport.
Fig.1.30. - Aparat cu tub U
Presiunea pa fiind mai mare ca presiunea pb lichidul coboară în braţul din dreapta şi se
ridică înbraţul din stânga.Pentru echilibru se scrie relaţia:
pa=pb+gh
unde:
pa – presiunea absolută a lichidului exprimată în Pa care se calculează;
pb – presiunea atmosferică sau barometrică în Pa, cunoscută;
g-greutatea specifică a lichiduluidin tubul U în N/m3;
h- diferenţa de nivel a lichidului înm, citită pe scara gradată a aparatului.
Aparate cu element elastic

Aceste aparate conţin un element elastic care se
deformează proporţional cu valoarea presiunii de
măsurat.
Măsurând deformaţia elastică a tubului manometric,
care se transformă în rotirea unui ac indicator, se
determină valoarea presiunii.
50
Aparatul cu tub simplu curbat tip BOURDON
Părţi componente:
1-cep racord; 6-pinion;

2-tub elastic; 7-ac indicator;
3-bridă; 8-scară gradată;
4-pârghie; 9-arc spiral.
5-sector dinţat;
Fig.1.31. - Aparat tip BOURDON
Elementul de măsurare este tubul cu pereţi subţiri 2, confecţionat din alamă, bronz sau
oţel, curbat sub formă de arc de 200-2700.
Fluidul pătrunde în tubul manometric şi îl deformează proporţional cu valoarea presiunii(la
suprapresiune-creşte şi la depresiune-scade).
Capătul liber al tubului modifică poziţia pârghiei4, care acţionează asupra sectorului dinţat
5 şi apinionului 6. Cu pinionul se roreşte şi acul indicator
7 pe cadranul 8. Arcul spiral 9 are rolul de a aduceacul indicator în poziţia iniţială după
măsurare.
Citirea manometrului
o se determină valoarea unei diviziuni pe cadranul aparatului prin împărţirea

domeniului de măsurare la numărul de diviziuni;
o valoarea citită în dreptul acului indicator se determimă înmulţind numărul de
diviziuni cu valoarea unei diviziuni.
51
MĂSURAREA PRESIUNII ATMOSFERICE
Presiunea atmosferică este forţa cu care aerul apasă pe unitatea de suprafaţă.
• se datorează efectului gravitaţional al pământului;

• variază funcţie de temperatură şi altitudine (este mai mare la
nivelul mării);
• are ca unitate de măsură milibarul;
• presiunea medie a atmosferei este de 1013 mbar;
• mijlocul de măsurare a presiunii atmosferice este barometrul.
Barometrul cu mercur
Este alcătuit dintr-un tub de sticlă aşezat deasupra unui vas deschis cu Hg.
Datorită presiunii exercitate de aer, Hg urcă în tub la o înălţime proporţională cu presiunea,
iar nivelul Hg se citeşte pe o scară gradată.
Datorită faptului că este greu de manevrat şi că Hg este toxic, se
foloseşte numai la etalonarea altor tipuride barometre.
Barometrul aneroid
Este alcătuit dintr-o capsulă metalică vidată şi etanşă.

Cresterea presiunii duce la turtirea capsulei iar scăderea presiunii la bombarea acesteia.
Deformaţiile capsulei determină deplasarea unui ac indicator pe cadranul gradat.
Fig.1.32. - Barometru aneroid
52
APARATE PENTRU MĂSURAREA VÎSCOZITĂŢI

Viscozitatea- este proprietatea fluidelor de a opune rezistenţă la curgere, ca rezultat a
interacţiunii mecanice dintre particulele constituente.
 la o deplasare paralelă a fluidului, curgerea se numeşte laminară.
 dacă particulele de fluid trec dintr-un strat în altul, curgerea este turbulentă.
 Vâscozitatea poate fi: dinamică, cinematică sau convenţională.
a.Vâscozitatea dinamică - se determina cu viscozimetrul HÖPPLER
Vâscozitatea dinamică (η) se măsoară în regim de curgere laminară în Pa x s în SI.
Se mai poate folosi unitatea numită centipoise (cP): 1cP=1 x 10-3Pa x s. Unitatea de
masura este poise (simbol P)
Se determină cu relaţia: η=dF/sv [Pa/s]
unde: d-distanţa parcursă de fluid în curgere;
s-suprafaţa în secţiune a fluidului în curgere;
v-viteza de deplasare;
F-forţa de rezistenţă învinsă de lichid.
b.Vâscozitatea cinematică (u) - se determina cu viscozimetre capilare
Se determină cu relaţia: ν=
ρ
[ ]
η m2
s
unde:
η-vâscozitatea dinamică;
r-densitatea fluidului.
În SI, unitatea de vâscozitate cinematică este m2/s.
În practică se foloseşte unitatea centistokes (cSt):1cSt= 10-6 mm2/s.
c.Vâscozitatea convenţională - se determina cu viscozimetre ENGLER
Se determină prin măsurarea timpului de curgere a unui anumit volum de lichid, în condiţii
stabilite convenţional.
Vâscozitatea este influenţată de temperatură invers proporţional (la creşterea temperaturii,
vâscozitatea scade).
Mijloace pentru măsurarea vâscozităţii-vâscozimetre
Clasificarea vâscozimetrelor
53
 După principiul constructiv:

- cu tub capilar;
- cu corp căzător;
- cu orificiu de scurgere;
- cu corp rotitor.
 După mărimea măsurată:
- pentru determinarea vâscozităţii cinematice;
- pentru determinarea vâscozităţii convenţionale.
 După locul de utilizare:
- de laborator (efectuează determnări discontinue, la temperatură constantă şi cu
precizie ridicată);
- automate (măsoară continuu vâscozitatea în procesele tehnologice.
Vâscozimetrul Ubbelohde
Măsoară direct vâscozitatea cinematicăa lichidelor. Se determină timpul descurgere a unui
volum determinat delichid printr-un tub capilar, datorită greutăţii proprii.
1-ramură cu rezervor;
2-ramură cu capilar şi bile;
3-tubul de legătură cu atmosfera;
4-capilarul;
5-bila de compensare;
6-bila demăsurare;
Fig.1.33. - Vâscozimetrul Ubbelohde
54
Vîscozimetru ENGLER
Viscozitate cinematica.
Unitatea de masura este stokes (symbol St) Este format dintr-un vas cilindric, din alama
sau otel inoxidabil , prevazut cu un orificiu de scurgere calibrat. In interior are fixate 3
repere care indica nivelul pana la care se umple viscozimetrul cu produsul de analizat.
Capacul are 2 orificii unul pentru termometru si altul pentru o tija de lemn care indeplineste
functia de obturator al orificiului de scurgere. Vasul este sudat concentric cu interiorul altui
vas metallic , care serveste ca thermostat.Acest vas se umple cu apa sau ulei si poate fi
incalzit electric sau cu ajutorul unui bec de gaz.
Fig. 1.34. - Vîscozimetru ENGLER
55
Măsurarea acidităţii
Termenul de valoare a pH-ului ne este familiara din reclame (paste de dinti , creme care
echilibreaza pH-ul pielii etc.)
Comportarea chimica a unui fluid este determinate de natura sa acida , neutra sau
alcalina.
Astfel, valoarea pH-ului reprezinta una dintre cele mai importante valori ce caracterizeaza
un fluid.
Determinarea pH-ului ocupa un loc important in numeroase domenii practice si stiintifice :
in analiza chimica , in controlul si reglarea proceselor tehnologice ,in studierea echilibrelor
chimice etc.
Scara pH-ului
pH-ul
Soluţii-acide Soluţii-neutre Soluţii-bazice
0-6 7 8-14
Mijloace de determinare a pH-ului

1. hârtia indicatoare , care realizeaza o determinare a valorilor pH-ului;
2. pH-metre , care realizeaza o determinare precisa a valorilor pH-ului. Aceste
aparate functioneazape baza diferentei de potential care apare intre doi electrozi
metalici cufundati in solutia de analizat. Electrodul indicator este din sticlă, iar cel
de referinţă din calomel.
Diferenta de potential depinde de concentratia ionilor de hidrogen si de temperatura
Metode de determinare a ph-ului unei soluţii
Metoda potenţiometrică, este cea mai utilizată şi constă în variaţia potenţialului unui
electrod în funcţie de concentraţia ionilor din soluţie.
56
Într-un vas 1 cu pH-ul necunoscut se scufundă electrodul din sticlă 2, iar în vasul 3 în care
se află o soluţie cu pH-ul cunoscut se scufundă electrodul 4 din calomel.
Între cele două vase este o legătură asigurată de tubul de sticlă 5 ce conţine o soluţie
saturată de clorură de potasiu.Între cei doi electrozi 2 şi 4 apare o diferenţă de potenţial
ce determină apariţia unei tensiuni electromotoare ce seciteşte pe oscară gradată în
mV şi unităţi depH.
Măsurarea debitului
Debitul exprimă:
 cantitatea de fluid (lichid, vapor, gaz) care trece prin secţiunea unui conductor în
unitatea de timp.
 cantitatea de material solid de diferite forme (graule, bulgări) transportat de o
bandă rulantă în unitatea de timp.
Tipuri de debite
1. Volumetric (debit de volum)Fv-volumul de fluid ce trece printr-o secţiune în unitatea de
timp.
Unitatea de măsură: metrul cub pe secundă (m3/s)
Submultiplii: l/s sau dm3/s
2. Masic (debit de masă)Fm-masa de fluid ce trece printr-o secţiune în unitatea de timp.
Unitatea de măsură: kilogramul pe secundă (kg/s)
3. Gravimetric (debit de greutate) Fg-greutatea fluidului care trece printr-o secţiune în
unitatea de timp.
Unitatea de măsură: kilogramul-forţă pe secundă (kgf/s)
Mijloace pentru măsurarea debitului
Se bazează pe determinarea unor fenomene fizice ce se produc la curgerea unui fluid.
Debitmetrele diferenţiale
Măsoară diferenţa de presiune p2-p1 produsă de un dispozitiv de strangulare introdus în
conducta prin care circulă un fluid.
p1=preaiunea fluidului la intrare
înainte de strangulare;
p2=presiunea fluidului la ieşire
după dispozitivul de strangulare.
Cele două presiuni se pot măsura.
57
Diafragma normalizată - se foloseşte pentru conducte cu D>50 m.
Fig.1.35. - Diafragma normalizată
Ajutajul normalizat se foloseşte pentru conducte cu diametrul

D<200 mm, prin care circulă abur încălzit, abur cu presiune mare, lichide corozive.
Fig. 1.36. - Ajutaj normalizat
Tubul Venturi se foloseşte când diametrul D al conductei este între 50 şi 500 mm.
Fig.1.37.- Tubul Venturi
58
ANEXA 1.1.
59
60
Unii multipli şi submultipli ai unităţilor S.I. au primit nume şi simboluri speciale

prezentate în tabelul 4.
Tabelul 4
Din motive practice şi de uz, pentru unele mărimi, se admit unităţi tolerate şi unele dintre
acestea sunt prezentate în tabelul 5.
Tabelul 5
61

01 Instrumente

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

01 Instrumente

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Încercarea materialelor de construcţii şi instalaţii Dr.ing D.Babor ∝ ing.D.

1.Măsuri şi instrumente de măsură

Materialele de construcţii pot fi cercetate în două ipostaze:

într-un interval de timp (de exemplu electrocardiograful).

Dispozitivele de afişare analogice

Scara gradată se caracterizează prin caracteristicile constructive (lungimea scării

 Exemplu de valoare a diviziunii indicate pe cadran:

 Pragul de sensibilitate – valoarea minimă a mărimii de intrare care provoacă

Exemple de metode de măsurare

Criteriul de poziţionare a mijlocului de măsurat faţă de mărimea de măsurat

Eroarea de măsurare ( ε ) este diferenţa dintre valoarea măsurată (Xm ) indicată de

Factorii care pot constitui surse de erori:

Componentele erorilor de măsurare

Tipuri de erori – după modul de exprimare

(∆X )max = ± c ∗ X max

Reguli generale pentru efectuarea şi exprimarea măsurătorilor.

Mărimile se exprimă, de regulă, în unităţile de măsură din sistemul internaţional

În cazurile în care instrumentele / aparatele de măsură (mai vechi) sunt

Măsurarea dimensiunilor (lungimilor)

Lungimea este o marime fundamentala a carei unitate de masura este metrul.

Pentru uşurinţă, se pot folosi, numai pe durata determinărilor, subunităţile sale:

♦ Rigla, metrul şi ruleta permit măsurători cu precizia de 10-3 m.

Măsurarea se execută prin suprapunerea instrumentului pe dimensiunea ce

♦ Şublerul este un instrument de masura si control de măsurare a lungimilor, cu vernier,

Măsurarea se execută prin cuprinderea corpului între "fălcile" şublerului şi stabilirea

Subler cu afisaj digital

♦ Micrometrul permite măsurări de dimensiuni cu precizia de 10-5 m.

Măsurarea se execută prin cuprinderea corpului între reperii micrometrului şi

l = 60 + 0,5 + 0,33 + 0,003 =60,833 mm

Fig. 1.1 Micrometru

• numărul milimetrilor întregi, marcaţi cu reperi înclinaţi, rămaşi descoperiţi de

cuprinsă între reperii de pe tambur.

♦ Microcomparatorul permite măsurarea unei dimensiuni, dar şi variaţia acesteia, cu

Măsurarea sau verificarea cu comparatorul cu cadran

Se alege o cală cu lungimea nominală 50 mm ce se aşează pe suprfaţa de aşezare şi se

Citirea comparatorului cu cadran

1.3. Măsurarea volumelor

Unitatea de măsură în SI Alte unităţi de măsură

barrel (pentru petrol)

• aparatul trebuie să aibă poziţia verticală pentru asigurarea orizontalităţii meniscului.

Fig.1.3.- cilindru gradat Fig. 1.4.- Pipetă

Fig.1.5. - Balon cotat Fig.1.6. - Pipetă cu bulă

♦ Pentru materiale granulare (pulverulente) volumul se măsoară cu ajutorul unor „vase

Fig.1.8. - Vas volumetric

Gulerul prelungitor ataşat vasului permite umplerea în exces, încât după

Masa materialului reprezintă cantitatea de substanţă şi se exprimă în kilograme

Unitatea de masura pentru masa este unitatea de masura fundamentala in SI si

Multiplii si submultiplii kilogramului sunt:

DENUMIREA VALOAREA SIMBOLUL

decakilogram 10kg dakg

hectogram 0,1 kg=100 g Hg

decagram 0,01 kg=10 g dag

gram 0,001 kg=1 g g

decigram 0,0001 kg=0,1 g dg

centigram 0,00001 kg= 0,01g cg

miligram 0,000001 kg=0,001g mg

Principiul de măsurare a maselor:

Aparate de cântărit Utilizare

Transmiterea unităţii de masă şi

Balanţa În laboratoare şi cercetare.

Balanţa Cântăriri de precizie mai scăzută în

Balanţa Măsurarea unor mase cuprinse între

Balanţa Cântărirea mărfurilor şi a