Metode de măsurare

Metoda de măsurare constituie un ansamblu de principii şi procedee care fundamentează

măsurarea prin utilizarea anumitor mijloace tehnice, conducând la rezultate reprezentative şi
corecte pentru mărimea fizică studiată, la precizia impusă de cerinţele de utilizare.

Clasificarea metodelor de măsurare

Metodele de măsurare se clasifică după următoarele criterii
a) Precizia şi rapiditatea determinărilor:
● metode de laborator:
– presupun utilizarea mijloacelor de măsurare precise şi sensibile, respectarea condiţiilor
metrologice şi impun calculul erorilor;
- caracterizează procesele de măsurare cu precizie ridicată;
- se utilizează în cercetarea ştiinţifică, la etalonarea şi verificarea mijloacelor de
măsurare; la transmiterea unităţii de măsură;
● metode tehnice:
– presupun utilizarea unor mijloace de măsurare robuste, ale căror erori limită sunt
definite prin clasa de precizie;
– conduc la obţinerea rapidă a rezultatelor măsurării, care se pot desfăşura chiar în timpul
procesului tehnologic;
– se aplică în controlul şi reglarea proceselor tehnologice, se caracterizează prin cadenţă
ridicată şi prin încadrarea preciziei de măsurare în limitele impuse.
b) Poziţia mijlocului de măsurare faţă de mărimea de măsurat:
● metode de măsurare prin contact direct, în cadrul cărora instrumentul de măsură
realizează un contact direct cu mărimea de măsurat (măsurarea lungimilor cu micrometrul);
● metode de măsurare fără contact direct, în cadrul cărora atingerea mecanică a măsu-
randului nu are loc (metode de măsurare bazate pe principii optice; pneumatice; capacitive;
inductive).
c) Numărul de mărimi măsurate:
● Metode directe de măsurare, prin intermediul cărora se determină o singură mărime
(cea de măsurat), reprezentate în metrologia textilă prin:
– metoda aprecierii directe, în care mărimea este comparată direct cu unitatea,
materializată sub formă de măsură încorporată în mijlocul de măsurare
Ex.: determinarea lungimii fibrelor cu ajutorul unei rigle gradate;

1
 cântărirea cu ajutorul balanţei, folosind etaloane de masă);
– metoda diferenţială - în care se măsoară diferenţa dintre mărimea căutată şi o mărime
de referinţă cunoscută, de aceeaşi natură
Ex. - determinarea rugozităţii suprafeţelor textilelor plane;
-determinarea neregularităţii firelor);
– metoda de zero (a echilibrului), în care efectul acţiunii mărimii care se măsoară se
echilibrează manual sau automat prin efectul unei mărimi cunoscute (principiul de măsurare în
punte);
– metoda substituirii, în care mărimea de măsurat este substituită printr-o mărime
cunoscută, constituită de o măsură;
– metoda comparării, în care indicaţiile obţinute pentru mărimea de măsurat sunt
comparate cu cele obţinute, când aceasta este înlocuită de o mărime cunoscută/ etalon;
– numărarea, în care rezultatul măsurării se obţine printr-un proces de numărare
(determinarea numărului de rotaţii; a numărului de defecte de o anumită formă sau dimensiune);
● Metode indirecte de măsurare, prin intermediul cărora se determină două sau mai
multe mărimi, cu ajutorul cărora (în virtutea unei legi/relaţii de definiţie) mărimea de măsurat
este: x = f(x1, x2, ....xn).
Precizia metodelor indirecte de măsurare este dependentă de precizia determinării
mărimilor direct măsurabile şi, deoarece erorile se cumulează, este mai mică decât a metodelor
directe.
d) Modul de indicaţie a mărimii măsurate:
● Metode de măsurare analogică, ce se caracterizează prin faptul că fiecărei valori a
mărimii de intrare cuprinse în domeniul de măsurare, îi corespunde o valoare a mărimii de ieşire;
● Metode de măsurare numerică, în cadrul cărora domeniul de variaţie al mărimii de
măsurat este cuantificat, astfel încât rezultatul măsurării poate fi afişat numeric sau codificat.

Metode de măsurare aplicate în metrologia textilă

Metodele de măsurare prin comparaţie
- sunt bazate pe utilizarea etaloanelor – mărimi de comparaţie – şi a aparatelor de
măsură, în scopul sesizării egalităţii măsurand-etalon;

2
 - rezultatul măsurării se exprimă în funcţie de mărimea de comparaţie. Lanţul de
măsurare închis conferă precizie, dependentă de etalon şi de precizia mijlocului de
măsurare;
- procesul de măsurare este lent, implicând intervenţia operatorului.
Comparaţia simultană/ laborator metrologie: măsurandul este comparat cu una sau mai
multe valori de referinţă ale mărimii de aceeaşi clasă, furnizate de etalon, participă direct la
măsurare (fig. 1.);
- fluxul informaţional este format din două semnale care circulă simultan în acelaşi
sens, sub cadenţă redusă, cu precizie ridicată;
- impune ca mijloc de măsurare detectorul de nul (aparat de comparaţie) cu construcţie
simplă şi funcţionare precisă.

Fig. 1. Metoda de măsurare prin comparaţie simultană

Comparaţia succesivă/laborator control:

- mărimea de referinţă participă la procesul de etalonare din care rezultă informaţii
stocate în memoria mijlocului de măsurare; aceste informatii sunt retransmise cu
ocazia fiecărei măsurări (fig. 2);
- procesul de măsurare este precis, cu cadenţă ridicată şi se pretează la automatizare.

3
 Fig. 2. Metoda de măsurare prin comparaţie succesivă.

Comparaţia directă cu mărimea de măsurat:

- mărimea de măsurat, x, se compară cu o mărime de aceeaşi specie, y, cunoscută cu
precizie determinată, iar în proces se urmăreşte îndeplinirea condiţiilor:
x = y; x – y = 0 (fig. 3);
- comparaţia se realizează prin acţiunea operatorului asupra mărimii y până când
detectorul de nul DN indică x – y = 0.

X X-Y=0 Y

Operator

Fig. 3. Comparaţia directă.

Clasificarea mijloacelor de măsurare utilizate în metrologia textilă

Mijlocul de măsurare
- reprezinta un mijloc tehnic ce furnizează informaţii cantitative asupra mărimilor
fizice;
- metrologia textilă utilizează toate formele de mijloace de măsurare:
Măsuri
- mijloace de măsurare care reproduc una sau mai multe valori cunoscute ale mărimilor
fizice, conservă unitatea de măsură şi servesc măsurării asociate /sau nu cu un
aparat;
Aparate de măsură
- mijloace de măsurare care transformă mărimea de măsurat X, într-o mărime
perceptibilă Y; pot fi realizate sub formă de comparatoare sau indicatoare;
Instalaţii de măsură
- mijloace de măsurare compuse din mai multe măsuri şi aparate, instalaţiile de
măsură pot furniza informaţii asupra unei/ mai multor mărimi fizice;
Sisteme de măsurare

4
 - un ansamblu de măsuri, aparate şi instalaţii, interconectate şi coordonate prin
intermediul unui sistem de calcul, în cadrul căruia măsurarea, prelucrarea şi
înregistrarea rezultatelor este automatizată.
Mijloacele de măsurare utilizate în metrologia textilă pot fi: mecanice, optice şi
electronice, cu performanţe de măsurare îmbunătăţite prin utilizarea structurilor combinate.

Caracteristicile mijloacelor de măsurare

Mijloacele de măsurare corespunzătoare unui anumit scop pot fi alese numai dacă se
cunosc în detaliu toate caracteristicile pe care le au. Abaterile de la prescripţiile referitoare la
aceste caracteristici pot genera erori de măsurare mari. Caracteristicile măsurilor şi aparatelor
de măsurat pot fi grupate în două categorii şi anume
1. Caracteristici tehnice
2. Caracteristici metrologice

1. Caracteristici tehnice
- se referă la construcţia (caracteristici tehnice de construcţie) şi şi funcţionarea (caracteristici
tehnice de funcţionare) a mijloacelor de măsurare.
- Caracteristicile tehnice de construcţie se referă la materiale, formă, dimensiuni şi
calitatea execuţiei.
- Caracteristicile tehnice de funcţionare vizează funcţionarea din punct de vedere mecanic,
electric, inclusiv de modul cum raspunde la diferite solicitări, sarcini.
Caracteristicile tehnice sunt stabilitatea, inerţia, generalitatea, cadenţa.
Stabilitatea - condiţie tehnică fundamentală şi se defineşte ca fiind caracteristica tehnică
de funcţionare a unui aparat de măsură de a nu fi influenţat de alte fenomene fizice în afară de
acela pe care se bezează construcţia sa.
Inerţia - caracteristică tehnică de funcţionare prin care se constată modul în care se
acomodează aparatul pentru a putea urmări variaţiile mărimii de măsurat, respectiv ale
acţiunilor care provoacă variaţia fenomenului măsurabil.
- se apreciază prin întarzierea cu care indicaţiile dispozitivului indicator urmează
variaţiile mărimii de măsurat.
Generalitatea - caracteristica tehnică de funcţionare a unui aparat de a putea fi înlocuit în
determinări similare cu un aparat de acelaşi fel, respectiv care prezintă aceleaşi caracteristici.

5
 Cadenţa - caracteristica tehnică de funcţionare reprezentată de numărul de măsurări
complete pe care le poate realiza un mijloc de măsurare întrun anumit interval de timp.

2. Caracteristici metrologice
- se referă numai la rezultatele măsurătorilor şi depind de caracteristicile tehnice.
Acestea sunt justeţea, sensibilitatea, fidelitatea, precizia.
Justeţea - caracteristica unui mijloc de măsurare de a da indicaţii apropiate de ”valoarea
efectivă a mărimii măsurate”.
- Valoarea efectivă este valoarea unei măsuri stabilită cu ajutorul unui mijloc de
măsurare etalon.
Sensibilitatea - caracteristica unui aparat de măsurat de a percepe cele mai mici variaţii
ale mărimii de măsurat şi se determină prin raportul dintre deplasarea indicelui şi variaţia
mărimii de măsurat căreia îi corespunde acea deplasare.
Un aparat este cu atat mai sensibil cu cât unei variaţii mai mici a mărimii de masurat îi
corespunde o deplasare mai importantă a acului indicator sau a indicelui.
- noţiunea de prag de sensibilitate care reprezintă cea mai mică variaţie a mărimii de
măsurat care produce o deplasare perceptibilă a acului indicator.
Fidelitatea - caracteristica unei măsuri respectiv a unui aparat de măsurat de a avea o
variaţie cat mai mică la măsurarea aceleiaşi mărimi în condiţii identice.
Precizia - caracteristica unei măsuri respectiv a unui aparat de măsurat prin care se
exprimă gradul de exactitate al rezltatelor în măsurări. Această caracteristică este apreciată
prin eroarea limită sau una din erorile mijlocii. Precizia aparatelor de măsurare este cu atît mai
mare cu cat acesta este mai sensibil şi are prag de sensibilitate mai coborît.

Caracterizarea proceselor de măsurare.

Precizia proceselor de măsurare
- se apreciază prin calitatea de a da rezultate cât mai apropiate de valoarea adevărată a
măsurandului
- se evidenţiază în contextul unor măsurări repetate.
Măsurarea de precizie se caracterizează prin valori mici ale erorilor de măsurare
aleatoare / de fidelitate şi sistematice / erori de justeţe.

6
Fidelitatea / repetabilitatea
- se evidenţiază în cadrul unui proces de măsurări repetate, executat asupra aceluiaşi
măsurand, cu acelaşi mijloc de măsurare şi în aceleaşi condiţii de execuţie prin erori
aleatoare mici /grupate în jurul mediei.

Justeţea / reproductibilitatea
- se evidenţiză în cadrul unui proces de măsurări repetate, executat asupra aceluiaşi
măsurand, cu mijloace de măsurare/metode diferite, în condiţii diferite de execuţie,
prin apropierea de valoarea adevărată a măsurandului, dată prin etalon / erori
sistematice mici.
Observaţii:
– Precizia, fidelitatea şi justeţea sunt atribute generale ale oricărui proces de măsurare.
– Precizia include fidelitatea şi justeţea ca două componente distincte, complementare