Instalatii de masurat temperatura pe cale electrica

Aparate de masurat numerice A. Generalitati

Dezvoltarea tehnicilor numerice de calcul si a dispozitivelor de automatizare lucrand cu marimi discrete a condos la dezvoltarea puternica a tehnicii de masurare si control numeric si a constructiei aparatelor de masurat numerice. Masurile si aparatele de masurat numerice prezinta fata de cele analogice o serie de proprietati care au determinat utilizarea lor din ce in ce mai larga in toate domeniile. Aceste proprietati sunt : - precizia si isguranta in functionare a aparatelor de masurat numerice ; - eliminarea erorilor subiective de citire prin indicarea numerica a valorilor masurate ; - viteza mare de masurare (de ordinal zecilor de microsecunde) ; - rapiditate si comoditate in efectuarea masurarilor ; - posibilitatea inregistrarii rapide si precise a rezultatelor ; - posibilitatea automatizarii procesului de masurare ; - posibilitatea cuplarii cu calculatoare sau alte dispozitive automate ; - posibilitatea trasmiterii la distanta a rezultatelor. Aparatura de masurat numerica insa, spre deosebire de cea analogical, este mai complexa si mai scumpa. Alegerea, intre aparatele de masurat analogice si cele numerice, se face in functie de complexitatea procesului de masurare: pentru procese simple, locale, cu numar redus de marimi de masurat si precizii mai reduse, se aleg aparatele analogice; pentru procesele complexe, cu numar mare de marimi de masurat, puncte de masurare situate la distanta si precizii mai ridicate se aleg aparate numerice. 1. Principiul de functionare Masurile numerice se caracterizeaza prin exprimarea numerica a rezultatelor si prin variatia discontinua a valorii masurate corespunzator variatiei de obicei continue a marimii de masurat datorita efectuarii masurilor numai la anumite intervale de timp (masurari discrete). Valoarea masurata a marimii de masurat nu urmareste continuu variatia
-

acesteia, ca in cazul aparatelor de masurat, analogice, ci numai la anumite intervale de timp sic and variatia marimii de masurat depaseste anumite valori in trepte (discrete) ale acesteia. Masurile numerice este folosita inca dinainte de aparitia aparatelor de masurat numerice. Puntile, compensatoarele si alte aparate de comparative cu cutii de rezistente decadice sunt de fapt aparate numerice neautomate, deoarece cu ele se efectueaza masuri numerice, valoarea marimii masurate fiind obtinuta prin variatia in trepte a rezistentelor decadice si exprima prin cifrele corespunzatoare pozitia comutatoarelor acestora. Aparatele de masurat numerice masoara diferitele marimi fizice in mod similar cu efectuarea masurilor numerice. Spre deosebire de aparatele de masurat analogice, in care masurarea are loc indirect, prin evaluarea efectului marimii masurate asupra dispozitivului de masurat din citirea pozitiei relative a unui indicator fata de o scara gradata, in aparatele numerice determinarea marimii de masurat se face direct (in principiu, prin numararea unor impulsuri), cu indicarea numerica a valorii masurate. In aparatele numerice, in procesul de masurare marimea de masurat continua, in scopul exprimarii ei directe sub forma numerica, este discretizata si codificata. Prin discretizare (sau cuantificare) variatia continua a marimii de masurat este transformata intr-o variatie in trepte, care reproduce cu o anumita aproximitie variatia continua (figura 1.1). Aproximatia este cu atat mai buna cu cat treapta de variatie este mai mica si deci numarul de trepte mai mare. Discretizarea se face atat in timp (esantioane) masurarea putandu-se efectua numai la anumite intervale de timp, cat si in nivel marimea masurata putand capata numai un numar limitat de valori distincte. In fiecare moment de masurare marimea care se masoara este aproximata cu valoarea celei mai apropiate trepte. De exemplu, pe curba de variatie din figura 1.1, la momentul t2 marimea A2 este aproximata cu treapta a3, la momentul t4, marimea A4 cu treapta a5, iar la momentul t6, marimea A6 cu treapta a7. Datorita acestei aproximatii exista o diferenta intre valoarea marimii si valoarea masurata, care constitue eroarea de discretizare. Aceasta eroare nu depaseste insa diferenta dintre doua trepte succesive, care reprezinta rezolutia aparatului. Intervalul de esantionare (timpul dintre doua masurari succesive) si treapta de nivel se aleg in functie de viteza de variatie a marimii de masurat si de eroarea maxima admisa (adica de precizia ceruta).

Prin codificare se realizeaza atribuirea unei valori numerice treptei corespunzatoare marimii masurate (de obicei prin numararea unor impulsuri) si exprimarea acesteia intr-un anumit sistem de numeratie. Operatiile de discretizare si codificare, adica de transformare a marimii de masurat continue (analogice) de la imtrarea intr-o reprezentare numerica discreta se realizeaza in blocul convertor anlogic-numeric, care constituie parte principala a oricarui aparat de masurat numeric. Functionarea si constructia aparatelor de masurat numerice si in particular a convertorului analog-numeric se bazeaza pe trei metode de masurare: masurarea prin compensare, masurarea directa si masurarea mixta. Masurarea prin compensare (figura 1.2) consta in compararea

succesiva a marimii de masurat cu o marime etalon de aceiasi natura variabilabila (in trepte sau prin aproximatii succesive) pana la obtinerea egalizarii lor. La egalitatea celor doua marimi, marimea etalon este evaluata numeric, valoarea ei fiind indicate numeric. Masurarea directa se bazeaza pe masurarea numerica a timpului sau frecventei (care prin natura lor se preteaza masurari numerice). Masurarea timpului consta in numararea perioadelor unui semnal de frecventa etalon in intervalul de timp care se masoara, iar masurarea frecventei, in numararea perioadelor semnalului a carui frecventa se masoara intr-un interval de timp dat (de exemplu o secunda). Masurarea directa a altor marimi fizice analogice (tensiune, current, rezistenta electrica, temperatura, presiune etc.) se face in acelasi mod, dupa transformarea (convertirea) lor prealabila in timp sau frecventa. Prin aceasta metoda, deci, marimea de masurat este transformata direct intr-un numar de impulsuri proportional cu valoarea sa, care prin codificare este evaluate numeric si afisata. Masurarea mixta reprezinta o combinatie a metodei de compensare si a celei directe, care asigura o viteza mare de masurare concomitant cu o sensibilitate si o precizie ridicata. Masurarea mixta consta in masurarea directa a marimii de masurat, compararea acesteia cu valoarea masurata si masurarea diferentei pentru a corecta eventuala eroare aparuta la masurarea marimii de masurat. Erorile sunt astfel corectate succesiv, realizandu-se o precizie ridicata. 2.Sisteme de numeratie Un sistem de numeratie este un cod pentru reprezentarea cantitatilor. El se compune dintr-un numar de simboluri (cifre) si un algoritm de combinare a acestor simboluri pentru reprezentarea diferitelor cantitati. Numerele se formeaza prin alaturarea cifrelor, care au diferite ponderi in functie de locul (rangul) pe care il ocupa. Ponderea rangului cifrelor este data de baza sistemului de numeratie ridicata la o putere cuprinsa intre - si + . Numarul de cifre distincte al unui sistem de numeratie este egal cu baza. Sistemul zecimal. In viata curenta se foloseste sistemul de numeratie zecimal. El a fost adoptat datorita faptului ca omul dispune de zece care i-au servit initial la numarare. Sistemul zecimal are baza 10 si foloseste zece simboluri (cifre) distincte(0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9). Un numar N este reprezentat in sistemul zecimal de suma puterilor succesive (n, n-1,,1, 0, -1,, -m) ale bazei 10,

multiplicate cu cifre distincte (Cn, Cn-1,, C1, C0, C-1,, C-m, care pot avea valori intre 0 si 9): N10=Cn10+Cn-110++C110+C010+C-110++C-m10-m+C-m10-m. De exemplu numarul 849, 56 se scrie: (849, 56)10=810+410+910+510+610. Pentru simplificarea scrierii se omit puterile bazei (coeficientii 10) si semnele de adunare si numarul se reprezinta prin cifrele Cn asezate in ordinea corespunzatoare rangului (de exemplu 849, 56). Virgula indica limita dintre coeficientii puterilor pozitive (inclusiv 0) si ai puterilor negative ale bazei. Sistemul binar. In constructia aparatelor de masurat numerice, ca si in tehnica moderna de calcul, se foloseste insa cu precadere sistemul de numeratie binar (cu baza 2), deoarece necesita numai doua simboluri distincte, 0 si 1, care pot fi usor reprezentate cu ajutorul circuitelor electrice si electronice care contin elemente (relee, diode, tranzistoare etc.) cu doua stari distincte (inchis-deschis, conduce-nu conduce, nivel ridicat sau coborat). Un numar in sistemul binar este reprezentat de suma puterilor succesive ale lui 2, multiplicate cu coeficientii 0 sau 1. De exemplu: (27)10=122+12+02+12+12= (11011)2. Analog sistemul zecimal si in sistemul binar numerele se reprezinta numai prin cifrele 0 si 1, puterile bazei si semnele plus omitandu-se. de asemenea partea subunitara se separa de partea intreaga prin virgule (trebuie avut in vedere insa ca, daca sistemul zecimal se insumeaza coeficientii lui 1/10, 1/10, 1/10, etc, in sistemul binar se insumeaza coeficientii lui 1/2, 1/2, 1/2 etc.). In tabelul 1.1 se da corespondenta intre numerele de la 0 la 10 din sistemul zecimal si cel binar.

Conversia numerelor binare in zecimale se face prin exprimarea numarului binar prin suma de puteri ale bazei 2, astfel: (101011)2 = 122+022+12+02+12=32+0+8+0+2+1= (43)10 Conversia numerelor zecimale in binare se poate face in mai multe moduri. Una dintre metode este urmatoarea: - se imparte numarul zecimal cu 2 si se inregistreaza restul (care poate fi 0 sau 1); - se imparte urmatorul cat cu 2 si se inregistreaza restul in stanga celui de-al doilea rest; - se repeta operatia pana se obtine catul 0. Succesiunea operatiilor si rezultatele obtinute se scriu sub forma de coloane. De exemplu, comersia numarului 57:

Deci, reprezentarea numarului 57 in sistem binar este (57)10 = (111001)2 Sistemul binar-zecimal. Afisarea rezultatelor masurarii numerice se face prin cifre zecimale. Intrucat conversia directa din sistemul binar in zecimal este mai dificil de realizat, se utilizeaza frecvent sistemul de numeratie (sau de codificare a numerelor) binar-zecimal. Codul binar-zecimal imbina caracteristicile celor doua sisteme: reprezentare prin cifre binare, grupate insa dupa distributia cifrelor in

sistemul zecimal. In acest mod se realizeaza o trecere usoara la numerele zecimale si invers. In codul binar-zercimal numerele se reprezinta in succesiunea sistemului zecimal, dar fiecare cifra a nuamrului in baza 10 se exprima printr-un numar binar. Fiecare cifra a sistemului zecimal se exprima in sistemul binar prin patru cifre binare, al caror ansamblu se numeste tetrada. Ponderile fiecarei cifre binare din tetrada, de la stanga la dreapta, corespund puterilor lui 2, 2, 2 si 2 (adica 8-4-2-1). In afara acestui cod cu ponderile 8-4-2-1 mai exista si alte coduri binare-zecimale cu alte ponderi (de exemplu 2-4-2-1 sau 5-4-2-1), care insa se utilizeaza mai rar. In tatabela 1.2 este data reprezentarea cifrelor zecimale prin tetrade in codul binar-zecimal 8-4-2-1.

8 4 9 1000 0100 1001.

B. Clasificarea aparatelor de masurat numerice

Aparatele de masurat numerice sunt de o mare diversitate constructiva determinata de natura marimii de masurat, de principiul de masurare, de tipul elementelor componente sau de gradul de precizie. Dupa natura marimii de masurat se deosebesc voltmeter, frecventmetre, fazmetre, voltampermetre, ohmetre, capacimetre, Q-metre, cronometre etc. Dupa principiul de masurare utilizat se deosebesc aparate cu masuraredirecta, aparate cu masurare prin compensare si aparate cu masurare mixta. Dupa tipul elementelor componente folosite se deosebesc aparate electronice (cu componente elctronice sau magnetice fara contacte) si aparate electromecanice (cu relee, motoare sau comutatoare electromecanice cu contacte de comutare).

Aparatele electronice sunt cele mai raspandite, deoarece au o viteza de lucru si o fiabilitate mai mare; precizia lor insa este mai mica decat a aparatelor electromecanice. Viteza de lucru a aparatelor electronice poate ajunge pana la 1010 masurari pe secunda. Dupa gradul de precizie, aparatele numerice se impart in clase cuprinse intre 0,005 si 1,0%.

C. Partile componente ale aparatelor de masurat numerice

Aparatele de masurat numerice desi sunt de o diversitate destul de mare, constau in principiu dintr-o serie de blocuri cu functiuni specifice, cum sunt: circuitul de intrare, convertorul analog-numeric, numaratorul, decodificatorul si dispozitivul de afisare numerica. Marimea de masurat se aplica la intrarea circuitului de intrare, care o amplifica cu ajutorul unui amplificator cu mai multe etaje sau o redreseaza si ampifica cu ajutorul unui circuit detector cu amplificator in cazul ca este o marime alternativa si totodata avand o impedanta de intrare foarte mare separa aparatul de masurat de sursa marimii de masurat. Semnalul continuu este aplicat apoi blocului analog-numeric unde este discretizat si masurat. Valoarea sa este determinate sub forma binara cu ajutorul unui numerator de impulsuri si apoi, pentru a fi indicate de dispozitivul de afisare sub forma unui numar zecimal, este convertita din sistemul binar in sistemul zecimal in blocul decodificator. Pentru comanda automata a operatiilor, aparatele

numerice sunt prevazute si cu un bloc de comanda. De asemenea, mai poseda un bloc pentru alimentarea celorlalte blocuri functionale. In cazul masurarii timpului sau frecventei, blocul convertor analognumeric lipseste. Dupa cum se vede, aparatele de masurat numerice comporta un numar mare de blocuri functionale, cu scheme complexe si de inalta tehnicitate. In componenta acestor blocuri intra numeroase elemente si circuite electronice, care in principal sunt circuite logice de comutatie, care functioneaza in impulsuri si prelucreaza informatia in sistem binar.

D. Indicatoare electronice
Pentru vizualizare sub forma numerica a rezultatului masurarii sunt necesare dispozitive indicatoare optice, comandate e semnalele de la iesirea circuitului de decodificare. Dintre acestea fac parte indicatoarele electronice si indicatoarele cu protectie. Se mentioneaza de asemenea si ecatronul, care este un indicator special care indeplineste in acelasi timp si functia de numerator. Indicatoarele electronice. Indicatoarele electronice, numite si digitroane sau tuburi Nixie, sunt tuburi cu gaz avand noua catozi si un anod. Catozii, din sarma subtire de crom-nichel, au forma cifrelor de la 0 la 9 (figura 1.4). Cand tensiunea dintre anod si unul din catozi este egala cu tensiunea de aprindere (Uapr), se amorseaza o descarcare luminiscenta a carei culoare depinde de natura gazului (rosie pentru tuburile cu neon). Latimea de luminiscenta a catodului fiind mult mai mare decat grosimea sarmei din care acesta este confectionat, cei noua catozi sunt asezati unul in fata celuilalt. Schema de comanda a unui digitron este reprezentata in figura 1.5. Bazele tranzistoarelor (pnp) T0T9 sunt conectate la cele doua iesiri ale unui decodificator binar-zecimal. Atunci cand unul din tranzistoare conduce la saturatie, colectorul sau se gaseste aproximativ la potentialul zero si tensiunea dintre catodul aferent si anod este egala cu Ea. Intrucat tensiunea de aprindere este mai mare si egala cu Upar=Ea+Ec, descarcarea nu se amorseaza. Daca tranzistorul este blocat, tensiunea pe colectorul sau este egala cu Ec, iar tensiunea dintre anod si catod fiind Ea+Ec, descarcarea se amorseaza si catodul respectiv devine luminescent. Aceasta se intampla ori de cate ori pe una din liniile de iesire ale matricii decodificatoare se obtine un impuls pozitiv care blocheaza (prin baza) tranzistorul respectiv.

Tuburile digitroane functioneaza cu tensiuni de aprindere de ordinul sutelor de volti, ceea ce implica utilizarea in schema de comanda a unor tranzistoare care sa lucreze la astfel de tensiuni (tranzistoare cu siliciu). Consumul de current al tuburilor digitroane este de ordinul zecilor de miliamperi iar durata lor de functionare de cateva sute de mii de ori.

Indicatoarele cu protectie. Indicatoarele sunt destinate sa functione in asociere cu sistemul de noua becuri luminoase conectate la iesirea decodificatorului binar-zecimal. Indicatoarele cu protectie sunt formate din doua randuri centric in dreptul unui geam mat (figura 1.6). fiecare pereche de lentile formeaza un condensator optic ce focalizeaza in acelasi punct, situat in centrul geamului. Intre cele doua randuri de lentile se interpune o placa opaca, in care se gaseste decupata in dreptul fiecarei perechi de lentile forma uneia din cele zece cifre ale sistemului de numeratie zecimal. La aprinderea becului din dreptul uneia din lentile, cifra respectiva este proiectata pe geam, unde poate fi citita. Avantajul sistemului consta in faptul ca becurile lucreaza cu tensiuni mici, iar imaginea se obtine mai mare si mai clara.

Tehnica masurarii marimilor neelectrice

Generalitati
1. Notiuni de traductor si adaptor. Elementele care servesc la convertirea (transformarea) unei marimi de o anumita natura fizica intr-o marime de alta natura fizica, sau intr-o marime de aceeasi natura fizica, insa care variaza in alta gama de valori, se numesc traductoare. De regula, un traductor converteste o marime neelectrica (care trebuie sa fie masurata) intr-o marime electrica. De exemplu, termocuplu converteste temperatura in tensiune

termoelectromotoare (t.t.e.m). Sunt insa si cazuri cand un traductor converteste o marime neelectrica tot intr-o marime neeletrica (de exemplu, tubul Bourdon converteste presiunea intr-o derivatie unghiulara). Traductoarele trebuie sa contina un element sensibil la variatia unui anumit parametru. Astfel, un traductor de temperatura trebuie sa contina un element sensibil la varitia temperaturii. Deci este necesar ca elementul sensibil al traductorului sa aiba o proprietate fizica care depinde de marimea masurata in mod liniar si intr-un interval mare. Traductoarele pot fi utilizate in doua directii principale: - pentru a indica valoarea unui parametru (figura 2.1) este in general conectate la aparate de masurat sau inregistratoare gradate in unitatile respective de masurat. De exemplu, pentru a masura valoarea temperaturii intr-un cuptor cu ajutorul unui termocuplu, este necesar un milivoltmetru gradat in C. Sunt insa si traductoare care pot actiona direct asupra unui ac indicator.

De exemplu, la masurarea temperaturii cu traductoare bimetalice acul indicator poate fi actionat direct de la capatul liber al lamei bimetalice: - pentru obtinerea unui semnal unificat utilizat in sistemele automate simple (de stabilizare a valorii unui parametru) sau in sistemele automate complexe ce contin calculatoare electronice (figura 2.2). Aceste traductoare sunt conectate la dispozitive numite adaptoare. Rolul unui adaptor este de a transforma marimea de iesire a traducatorului intr-o alta marime standardizata, care este utilizata in transmiterea informatiei intre blocurile sistemului automat. De exemplu, un termocuplu are, de regula, la borne un semnal cuprins intre 0-30 mV, dar acest semnal, fiind de putere mica, nu poate fi transmis la distanta si deci trebuie amplificat. La noi in tara, ca semnale unificate principale se folosesc 2-10 mA c.c. si 4-20 mA c.c. Prin utilizarea semnalelor unificate se reduce diversitatea de aparate necesare pentru automatizarea unui proces

tehnologic si se simplifica operatiile de exploatare si intretinere, deoarece in acest caz aparatele de acelas tip sunt interschimbabile. 2. Clasificarea traductoarelor si adaptoarelor In practica, exista o mare varietate de tipuri de traductoare si adaptoare, care se pot clasifica in mai multe moduri. Dupa marimea pe care o transforma traductoarele se clasifica in traductoare de temperatura, traductoare de presiune, traductoare de nivel etc (in mod analog se clasifica si adaptoarele). Dupa principiul de functionare traductoarele se pot clasifica in traductoare generatoare si traductoare parametrice. Un traductor generator, la variatia marimii masurate, transmite la iesire o anumita energie. De exemplu, termocuplul este un traductor generator, deoarece la variatia marimii masurate, adica a temperaturii, transmite la iesire o tensiune termoelectromotoare. Un traductor parametric, la variatia marimii masurate, transmite la iesire o variatie a unui parametru propriu traductorului respective (de exemplu, termorezistenta este un traductor parametric, deoarece la variatia marimii masurate, adica a temperaturii, transmite la iesire o variatie a unei rezistente electrice). Prin urmare, deosebirea intre un traductor parametric si un traductor generator consta in natura diferita a semnalelor transmise la iesire. Astfel, din categoria traductoarelor parametrice fac parte, de exemplu, traductoarele bazate pe variatia unui parametru al circuitului electric. In functie de variatia parametrului respective, traductoarele parametrice se clasifica, la randul lor, in traductoare inductive, resistive, capacitive, etc. Din punctual de vedere al reprezentarii marimii de iesire, traductoarele pot fianalogice si numerice; cele analogice furnizeaza la iesire un semnal continuu, variabil cu marimea masurata, iar cele numerice furnizeaza un semnal discontinuu, o marime de impulsuri sau o combinatie de tensiuni, care dupa un anumit cod reprezinta valoarea numerica (discreta) a marimii masurate. De exemplu, traductorul piezoelectric de presiune este un traductor analogic, deoarece semnalul de iesire are o gama continua de valori. Un traductor de turatie cu disc cu fante este un traductor numeric, deoarece pentru o rotatie se obtine un numar de impulsuri, care poate fi contorizat.

3. Caracteristicile traductoarelor Caracteristica statica. Marimea transmisa la iesirea traductorului trebuie sa depinda in mod liniar de marimea masurata si intr-un interval de valori cat mai larg. Dependenta intre marimea de iesire si marimea de intrare a unui traductor, in regim stationar, se numeste caracteristica statica. Marimea de iesire a traductorului nu trebuie sa fie influenteaza de perturbatii. Cand perturbatiile influenteaza marimea de iesire a traductorului, trebuie luate masuri pentru a compensa efectul acestora. De exemplu, la masurarea temperaturii intr-un cuptor cu ajutorul unui termocuplu (figura 2.3), variatia temperaturii 0 a mediului exterior influenteaza asupra tensiunii termoelectromotoare de la bornele termocuplului si pentru inlaturarea acestui efect se folosesc metode de compensare. In acest caz, pentru o temperatura , la temperatura mediului (a jonctiunii de referinta) mai mare decat s-ar obtine o tensiune U2 mai mica decat U1 si deci aparatul indicator ar arata doua temperaturi diferite, deci o eroare mare de masurare. Precizia de masurare a traductorului trebuie sa fie cat mai mare. Precizia se apreciaza prin clasa de precizie a traductorului, care este raportul dintre eroarea absoluta maxima si gama de lucru a elementului dat. Majoritatea traductoarelor fabricate la IEA realizeaza o precizie de 0,5%. Sensibilitatea unui traductor trebuie sa fie cat mai mare. De exmplu, (figura 2.4), un termocuplu este cu atat mai sensibil, cu cat la aceeasi variatie a temperaturii transmite la iesire o variatie mai mare a tensiunii termoelectromotoare. In figura 2.4 termocuplu avand caracteristica (1) este mai sensibil decat cel cu caracteristica 2, deoarece pentru o variatie a temperaturii corespunde U1>U2. Caracteristica dinamica. Un traductor trebuie sa sesizeze orice fel de variatii ale marimii masurate, indiferent daca acestea sunt lente sau rapide. De exemplu, la masurarea temperaturii unui process termic cu o variatie rapida in timp trebuie sa se aleaga un traductor cu o inertie termica cat mai mica.

Caracteristica dinamica a unui termocuplu caracterizeaza inertia sa termica. Daca la bornele unui termocuplu este conectat un aparat electronic de inregistrare, gradat in grade Celsius, neglijind inertia acestuia temperatura

t inregistrata in timp (figura 2.5) in cazul introducerii brusce a termocuplului in mediu este data de relatia: t=2[1-e(-t/T)], (2.1)

unde 2 este temperatura masurata, T constanta de timp a termocuplului, iar t timpul masurat din momentul introducerii termocuplului. Constanta de timp T a unui traductor reprezinta timpul dupa care temperatura 1 este egala cu 0,633 din valoarea masurata 2. Aeasta valoare se obtine inlocuind in relatia (2.1) t=T, adica: 1=2(1-e-)=0,6332,

ceea ce demonstreaza definitia data. Puterea semnalului. Un traductor trebuie sa transmita la iesire un semnal de o putere suficienta, pentru a actiona asupra unui aparat indicator sau asupra unui element de adaptare utilizat intr-un sistem automat.In afara acestor caracteristici cantitative, pe care trebuie sa le satisfaca un traductor, in practica se mai au in vederesi alte calitati ca: stabilitatea in timp a caracteristicilor, reproductibilitatea caracteristicilor, simplitatea instalariii si exploatarii, rezistenta mecanica mare, pretul de cost redus etc.

Masurarea temperaturii Masurarea temperaturii unui corp se bazeaza pe fenomenul de schimb de caldura intre corpuri cu grade diferite de incalzire si pe variatia cu temperatura a proprietatilor fizice ale unor materiale. Tehnica masurarii industriale a temperaturii se bazeaza pe utilizarea urmatoarelor tipuri de traductoare: termoelectronice, termorezistive si pirometre de radiatie. Traductoare termoelectrice (termocupluri) a)Principiul de functionare. Termocuplul este folosit pe scara larga la masurarea temperaturilor. Avantajele termocuplurilor sunt precizia mare si posibilitatea transmiterii semnalului la distanta . Termocuplul (figura 2.6) se compune din doua sarme din metale sau aliaje diferite, dudate impreuna la unul dintre capete. Prin incalzirea locala a sudurii (jonctiunea de masurare) apare o tensiune la bornele termocuplului (jonctiunea de referinta). Valoarea acestei t.t.e.m. depinde de diferenta de temperatura existenta intre jonctiunile de masurare si de referinta. Grosimea sarmei termoelectrozilor nu are nici o influenta asupra valorii tensiunii t.e.m., aceasta depinzand exclusiv de natura metalelor utilizate si de diferenta de temperatura dintre punctual de sudura si capetele reci. Explicatia fenomenului thermoelectric se bazeaza pe potentialul de iesire al electronilor liberi din metale. In metale diferite, numarul electronilor liberi este diferit. Din aceasta cauza , in locul de contact al metalelor A si B va avea loc o difuzie a electrinilor liberi. Astfel, in lipitura 1, electronii vor difuza din metalul A, care are mai multi electroni liberi in unitatea de volum decat metalul B, in metalul B. In cosentinta, metalul A se va incarca doua metale va aparea o diferenta de potential.

b)Constructia termocuplurilor. Termocuplurile sunt in general folosite pentru domeniul temperaturilor mai ridicate (peste 300C si pana la 1200 - 1600C). In general (figura 2.7), sudarea se face la flacara arcului electric. Electrozii au de obicei forma de fire sau benzi isolate intre ele din punct de vedere electric. Punctul de sudare 1 poate fi izolat sau legat direct la varful tubului de protectie. Pentru o buna functionare a termocuplului este necesara protejarea acestuia impotriva actiunii gazelor fierbinti sau corrosive, care pot distruge electrozii. Din aceste motive, termocuplul se introduce pentru protejarea mecanica si anticorosiva intr-o teaca de protectie

2.Teaca de protectie trebuie sa aiba o rezistenta la schimbari brusce de temperatura, sa aiba o conductibilitate termica buna si sa impiedice difuzia gazelor la termoelectrozi. Capatul termocuplului, care formeaza o cutie 3 unde se gasesc de

legatura, trebuie sa fie inchis cu un capac metallic sau din material plastic 4 (figura 2.7), pentru a proteja conexiunile impotriva patrunderii prafului, a apei etc., permitand insa o examinare periodica. Firele trebuie sa fie isolate electric cu margele 5 unul in fata de altul si fiecare fata de cutie. c)Conectarea termocuplurilor la aparatele indicatoare. Pentru conectarea termocuplurilor la un milivoltmetru indicator, gradat in C, sunt necesare conductoare de legatura. Pentru ca masurarea sa fie corecta, este necesara asigurarea unei jonctiuni de referinta corespunzatoare, ceea ce se realizeaza prin doua metode, care vor fi descries in cele ce urmeaza.

Metoda conductoarelor de prelungire identice din punct de vedere thermoelectric. Deoarece dezavantajul principal al masurarii temperaturii cu termocupluri este influenta temperaturii mediului exterior asupra jonctiunii de referinta, conductoarele de legatura trebuie sa fie identice din punct de vedere termoelectric. Doua conductoare sunt identice din punct de vedere termoelectricintr0un interval de temperatura, daca tensiunea termoelctromotoare care apare in cuplul compus din acestea este neglijabila. In figura 2.8 este prezentata schema de masurare a temperaturii cu un termocuplu, utilizand conductoare de legatura. Deoarece este posibil sa se gaseasca materiale pentru conductoarele de legatura identice din punct de vedere termoelectric cu termoelectrozii, temperatura punctelor 1 si 2 poate varia intr-un interval restrans de temperatura (de exemplu, pana la 100C). In acest caz, punctele 3 si 4, care,

fiind la distanta de capul armaturii termocuplului, pot fi mentinute mai usor la o temperatura constanta. Metoda puntii de compensare. In cazul cand temperatura jonctiunii de referinta (-20+50), compensarea influentei variatiei acesteia se poate face automat, folosind punti de compensare, formate din doua rezistente termosensibile (din cupru) si din doua rezistente din manganin, insensibile la variatiile temperaturii. Pentru ca puntea sa compenseze correct influenta variatiilor de temperatura ale jonctiunii de referinta (figura 2.9) este necesar: - rezistentele puntii sunt astfel calculate, incat la temperatura de referinta (0C sau la 20C, la alegere) puntea sa fie in echilibru (tensiunea din diagonala de masurae sa fie zero); - curentul de alimentare al puntii sa fie astfel ales, incat in domeniul respectiv, o variatie cu un grad Celsius a temperaturii rezistentelor

puntii sa determine o variatie a tensiunii din diagonala de masurare egala cu variatia t.t.e.m. totale datorita aceleiasi variatii a temperaturii jonctiunii de referinta; - rezistentele termosensibile ale puntii (confectionate din cupru) sa fie confectionate pe cilindri sau placi de cupru care sunt in contact direct cu jonctiunea de referinta a termocuplului, pentru a se asigura uniformitatea temperaturii acestora. d)Conectarea termocuplurilor la aparate inregistratoare. Un inregistrator automat (figura 2.10) poate fi analizat ca un sistem automat la care se foloseste un regulator proportional (amplificatorul), un element de executie format dintr-un motor electric reversibil M care antreneaza un reductor R si un sistem de parghii care deplaseaza cursor unei rezistente. Elementul de comparatie are ca parte componenta principala o punte electrica cu o rezistenta al carei cursor este deplasat de motorul electric prin

intermediul reductorului. Tensiunea de dezechilibru a puntii este legata in serie cu tensiunea generala de un termocuplu TC. Scopul unui inregistrator automat este de a imprima pe o hartie variatia in timp a tensiunii termocuplului si deci a temperaturii. Daca intre tensiunea de la bornele termocuplului si tensiunea de dezechilibru a puntii exista o diferenta, atunci acesta este amplificata si apoi aplicata motorului, care va deplasa cursorul rezistentei din punte pana cand diferenta de tensiune devine 0. In cazul cand motorul nu se roteste, tensiunea de dezechilibru a puntii este egala cu tensiunea de la bornele termocuplului si prin urmare pozitia cursorului rezistentei R poate indica direct unitati de temperatura (C). La noi in tara la IEA se produce o serie de indicatoare si inregistratoare pentru termocupluri. e)Caracteristicile de functionare ale termoclurilor intr-un system automat.

Termocuplul ca element component intr-o schema de automatizare, de exemplu, intr-un sistem automat pentru mentinerea, constanta a temperaturii, este definit prin caracteristica sa dinamica si caracteristica sa statica. Caracteristica statica a unui termocuplu reprezinta dependenta intre valoarea tensiunii termoeletromotoare si timp. Aceasta dependenta trebuie sa fie liniara in tot domeniul de masurare a temperaturii. Pentru ridicarea acestei caracteristici se foloseste un termocuplu etalon, montat in acelesi loc cu termocuplul supus verificarii. Se stabilesc apoi diferite temperaturi in cuptor. Cand temperatura in cuptor are o valoare

constanta, se citesc indicatiile respective. In figura 2.11 sunt prezentate caracteristicile statice pentru cateva tipuri mai uzuale ale termocuplului. Panta caracteristicilor indica sensibilitatea fata de temperatura, in mV/C. Caracteristica dinamica a unui termocuplu reprezinta variatia in timp a valorii tensiunii termoeletromotoare atunci cand are loc o variatie brusca a temperaturii jonctiunii de masurare. Pentru ridicarea acestei caracteristici, termocuplul este introdus brusc intr-un cuptor cu o temperatura constanta (careia ii corespunde tensiune U1) si se citesc la aparatul de masurat valorile tensiunii termoelectromotoare la intervale egale de timp. In figura 2.12. sun prezentate caracteristicile dinamice pentru doua termocupluri. Aceste caracteristici indica variatia tensiunii termoelectromotoare in timp, in cazul unor termocupluri cu inertii termice diferite (termocuplul cu caracteristica 1 actioneaza mai rapid ca cel cu

caracteristica 2). Inertia termica a unui termocuplu depinde de natura materialului din care este confectionata teaca de protectie , de izolatia utilizata si de dimensiunile acestora. Termocuplurile tehnice platina-platina-rhodiu au precizie de masurare foarte ridicata, cu posibilitatea de masurare continua a temperaturilor inalte de cca. 13001400C, avand rezistenta in atmosfera cu gaze de combustie. Cele mai utilizate sunt PtRh 10% - Pt si PtRh 13% - Pt acoperind domeniul intre (0 1400)C. Aceste termocupluri pot fi prevazute cu teaca de protectie dubla (teaca exterioara din otel refractar; teaca interioara din ceramic), permitand masurarea cu precizie a temperaturilor pana la 1200C in atmosfera cu gaze de combustie si avnd o foarte buna rezistenta mecanica. Termocuplurile tehnice fier-constantan au precizia de masurare ridicata si permit posibilitatea de a masura in medii neuter sau corozive. In functie de regimul de utilizare (continuu sau intermittent) si de materialul tecii de protectie, se folosesc in intervalul de temperatura (0-550)C.
4. Traductoarele

termorezistive

(termorezistente

si

termistoare) a)Termorezistente Termorezistentele sunt utilizate pe scara larga in industrie la masurarea temperaturilor cuprinse intre -120C si +500C. Principiul de functionare al termorezistentelor se bazeaza pe proprietatea unor conductoare, din Pt, Cu, Ni, Fe, de a-si modifica rezistivitatea electrica la variatia temperaturii (R=l/S). Valoarea minima a rezistentii electrice a unui traductor termorezistiv este determinate de rezistenta electrica a conductoarelor de legatura pana la aparatul de masurat. Din aceste motive, de obicei valoarea rezistentei la 0C se ia de 50 sau 100 .

Valoarea maxima a rezistentei este de asemenea limitata, deoarece utilizarea unor conductoare subtiri scade rezistenta mecanica a elementului termosensibil. Astfel, valoarea maxima a rezistentei in general nu depaseste 100. Din puct de vedere constructiv, termorezistentele se prezinta sub forma de fire sau benzi, care se infasoara pe un support special (figura 2.14). Materialul suportului trebuie sa fie termostabil si sa aiba o rezistenta mecanica ridicata. Pentru temperaturi mari se folosesc suporturi din cuart si portelan, iar pentru temperaturi joase se foloseste mica. Capetele rezistentei sunt in contact cu doua benzi metalice, care fac legatura cu bornele termorezistentei. Teaca de protectie si cutia de borne este identical ca la termocupluri (figura 2.7). Izolatia electrica a conductoarelor, materialele pentru tuburile de protectie si capatul termorezistentei trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca in cazul termocuplurilor b)Termorezistentele fabricate in tara noastra. Termorezistentele rapide din platina. Create special pentru masurarea cu precizie si viteza mare de raspuns in medii neuter sau corozive, au aplicatii multiple in industrie, folosindu-se in intervalul (-200+500)C. se produc doua variante principale: cu 50 si respective 100 la 0C, notate prin Pt 50 si Pt 100. Termorezistentele din platina pentru temperaturi joase sunt destinate masurarii precise a temperaturilor (-200+50)C existente in rezervoare de gaze lichefiat. Termorezistentele tehnice din cupru sunt destinate masurarii temperaturii in locurile in care nu se cere o precizie deosebita. Termorezistentele cu element sensibil din cupru este adesea preferata datorita costului ei redus si a bunei comportari chiar si

in medii corozive. In functie de regimul de masurare, se foloseste in intervalul (0-120)C, la 0C avand 100. Termorezistentele tehnice de camera sunt echipate cu un element sensibil fie din platina (50), fie din cupru (100). Este montat intr-o caseta de forma paralipipedica si este destinat masurarii temperaturilor (0-50)C din camerele de locuit, birouri, laboratoare etc., in vederea mentionarii unor conditii climatice prescrise. Produsul poate fi conectat la adaptoare ELT 160, indicatoare, inregistratoare din seria E etc., precum si la logometre sau la alte dispozitive care au la intrare semnale sub forma de rezistenta. c)Termistoare In ultimul timp, o larga utilizare au traductoarele care folosesc semiconductoare. Aceste traductoare termorezistive se mai numesc si termistoare. Materialul de baza utilizat in fabricarea termistoarelor este un oxid sau un amestec de oxizi de metale cu proprietati semiconductoare (titan, vanadium, mangan etc). Alegerea acestor materialeeste determinate de valoarea mare a rezistivitatii, de coeficientul de variatie cu temperatura al rezistentei electrice de stabilitatea in timp a parametrilor si de temperatura maxima de utilizare. 5. Pirometre de radiatii Pentru masurarea temperaturilor inalte nu pot fi utilizate traductoarele in contact cu mediul respectiv, din cauza coroziunii materialelor.

Functionarea pirometrelor de radiatie se bazeaza pe dependenta intre energia radiata de un corp incalzit si temperatura acestuia. Pirometrul de radiatii totala se bazeaza pe actiunea termica a radiatilor corpului incalzit. Constructia si etalonarea lor are la baza legea lui Stefan Boltzman. Pirometrul de radiatie totala este compus din doua parti: o parte optica si una electrica; ce vine de la corpul incalzit, pe elementul temosensibil al partii electrice, care de obicei este un termocuplu. Pentru marirea sensibilitatii, la unele pirometre cu radiatia totala se foloseste o baterie de termocupluri conectate in serie. Lipiturile termocuplurilor sunt montate de obicei pe o placa din foita de platina innegrita. Pirometrul prezentat in figura 2.17 are sistemul optic format dintr-un ocular 1, o oglinda concava 2 si un sistem de oglinzi plate 3, prevazute au un orificiu central.

Fluxul de energie radiat de sursa este concentrat de oglinda concava pe jonctiunile de masurare ale termocuplurilor TC. Jonctiunile de referinta sunt montate la o distanta sufficient de mare pentru a nu fi influentate de energie concentrata. Ocularul 1 permite vizarea corpului incandescent prin orificiul central a oglinzii concave. La termocupluri se conecteaza un cablu de legatura pentru aparatul de masurat, care in general este un milivoltmetru. In tara noastra se produce, IEA ,pirometrul de radiatie totala tip K 42, care este prevazut cu un dispozitiv de racier si unul de protectie, folosite in conditii speciale de lucru (temperatura ambianta ridicata, actiunea directa a flacarii). Racirea se face intr-o camasa de racier cu apa si o camasa de racier cu aer, prevazute cu perforatii care realizeaza o perdea protectoare de aer. Pentru masurarea temperaturii in cuptoare inchise, a blumurilor in miscare, pirometrele sunt prevazute cu tuburi de vizare. Tensiunea de la bateria de termocuplu se transmite la un adptor. 6. Montarea traductoarelor de temperatura

La termocupluri t.t.e.m. poate fi afectata de fenomenul electric din circiutele care se gasesc in vecinatatea acestora. Precizia de masurare a temperaturii, depinde nu numai de precizia traductorului respectiva, ci si de montarea sa corecta. Termocuplurile si termorezistentele tehnice sunt aparate de precizia ridicata si sensibilitatea mare. In figura 2.18 sunt indicate o serie de pozitia in montare, aratandu-se ce erori intervin la fiecare pozitie in parte.

Urmarind tabelul de erori reiese caerorile cresc cu cat lungimea de imersie scade, iar pentru aceeasi lungime de imersie cu cat diametrul exterior al tecii este mai mare sau in ultimul caz, datorita prezentei unor cause care introduc distorsiuni in campul de temperaturi al mediului masurat (absenta izolatiei conductei).

Colegiul Tehnic Henri Coanda Tulcea

Meseria: Electrician instalatii electrice industriale

Coordonator: Profesor: Stroe Mihai

Absolvent: Huluba Catalin

Promotia 2004-2005

Protectia muncii, prevenirea si stingerea incediilor

Prin notiunea de protectie a muncii se intelege asigurarea conditiilor de munca nepericuloase pentru integritatea corporala a muncitorilor precum si asigurarea unui mediu nepoluat in zona locurilor de munca, astfel incat sa se elimine pericolul imbolnavirilor profesionale. Protectia muncii reprezinta o obligatie stabilita prin lege, atat pentru agentii economici, cat si pentru personalul muncitor.

Pentru toate activitatile din industrie se intocmesc instructiuni tehnologice, care in mod obligatoriu cuprind si prevederile specifice de protectie a muncii. In afara de aceasta, la angajare si la anumite intervale de timp, stabilite dupa necesitate, muncitorii de toate categoriilor efectueaza un instructaj la cabinetul de protectie a muncii din interprindere, in care li se prezinta detaliat si cu exemplificari, cauzele care pot provoca accident sau imbolnaviri profesionale si modul in care trebuie sa se comporte acestia pentru a le evita. La locul de munca se efectueaza un alt instructaj prin care se evidentiaza in mod concret si amanuntit pericolele caracteristice activitatilor respective. La efectuarea instructajelor se folosesc materiale documentare speciale intocmite (afise, pliante, machete, filme documentare etc.). la locurile de munca periculoase sau in cele in care lucreaza un numar mai mare de muncitori, se aseaza panouri avertizoare sau afise sugestive care sa avertizeze asupra pericolului de accidente. In cazul in care s-au produs accidente, indiferent de gravitatea acestora, se analizeaza cauzele si se stabilesc masurile necesare, pentru ca acestea sa nu se mai repete . Controlul aplicarii normelor de stat si departamentele de protectie a muncii, precum si a instructiunilor de la locurile de munca respective se efectueaza de catre misterele interesate (Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Ministerul Sanatatii, departamentele industriale etc.); in intreprinderi acest control se efectueaza de catre sevicile de protectie a muncii si sindicate. In industria metalurgica, prin natura proceselor tehnologice, pericolul de accidente si de imbolnavire este mai mare decat in alte ramuri industriale, si aceasta datorita agregatelor care functioneaza la temperaturi inalte, a contactelor posibile cu materiale incandescente si a degajarilor de noxe. Din aceste motive trebuie sa se acorde cea mai mare importanta respectarii integrale a instructiunilor tehnologice si a instructiunilor de protectie a muncii; de asemenea, trebuie sa se prevada la fiecare loc de munca, in mod obligatoriu, echipamentele de protectie. In cazul efectuarii de lucrari in zone cu degajari de noxe, in special in locurile cu pericol de gazare, este obligatorie folosirea echipamentului special de protectie si lucrul in echipa.

Bibliografia

I. II.

I. Cioc, I. Vlad, G. Calota: Constructie.Teorie.Proiecte.Fabricare.Exploatare Editura Scrisul Romanesc. D. Dobrovici, E. Cazimirovici, P.Moldovan, A.Murariu: Protectia muncii, prevenirea si stingerea incendiilor. Protectia mediului inconjurator. Editura Didactica si Pedagogica.

Cuprins
1. Aparate de masurat numerice 2. Tehnica masurarii marimilor neelectrice

3. Protectia muncii, prevenirea si stingerea incendiilor 4. Bibliografia