4.1.

Polietilena (PE)

Formula chimică.
Tipuri de polietilenă.
Proprietăţi generale.
Factorii care influenţează proprietăţile
polietilenei.
Aplicabilitatea polietilenei în domeniul
ingineriei instalaţiilor.
 4.1. POLIETILENA (PE)

Polietilena a fost descoperită în Marea

Britanie în anul 1933. Aceasta a fost obţinută
prin polimerizarea etilenei, care prin prelucrări
succesive, a devenit materialul plastic cel mai
raspândit alături de polipropilena.
Polietilena (PE) sau polimetilena este:
 polimer termoplastic semicristalin de
culoare albă sau semiotransparentă;
 materialul plastic cel mai răspândit,
obținut prin procesul de polimerizare;
 produsă de industria petrochimică.
 FORMULA CHIMICĂ

Monomerul polietilenei şi anume etilena are

formula chimică C2H4 (Figura 4.1).

Fig. 4.1. Formula chimică a etilenei

Prin ruperea legăturii duble dintre atomii de

carbon, urmată de lipirea cap la cap a acestor
monomeri, se obţine polietilena cu structurã
liniarã, numită omopolimer (Fig. 4.2). Cu "n" s-a
notat numărul de monomeri care constituie
catena moleculară. Pentru polietilenele
comerciale uzuale, valoarea lui "n" poate varia
între 2000-40000, sau chiar mai mult.
 Fig.4.2. Formula chimică a polietilenei

Polietilena se obţine prin reacţia de

polimerizare din etilenă:

CH2 = CH2 + CH2 = CH2 + CH2 = CH2 + . . .

CH2 - CH2 - CH2 - CH2 - CH2 - CH2 -…
 TIPURI DE POLIETILENĂ

Polietilena este de mai multe tipuri.

Acestea sunt:
 PE-X (XLPE) - polietilenă
reticulată;
 PE-LD – polietilenă cu densitate
mică;
 PE-LLD – polietilenă cu densitate
liniară joasă (densitatea: 0,915–0,925
g/cm3);
 PE-LMD – polietilenă mediu
densificată (densitatea: 0,926–0,940
g/cm3);
 PE-HD – polietilenă de mare
densitate (0,97 g/cm3);
 PE-HD-HMW - polietilenă înalt
densificată (de înaltă densitate) cu
masa moleculară ridicată;
 PE-HD-UHMW - polietilenă înalt
densificată cu masă moleculară foarte
ridicată etc.
 PROPRIETĂŢILE GENERALE ALE
POLIETILENEI

Proprietăţile fizice ale polietilenei

Proprietăţile chimice ale polietilenei
Proprietăţile mecanice ale polietilenei

Cele mai importante avantaje şi

proprietăţi ale polietilenei sunt:
 preţul scăzut;
 densitate scăzută;
 manipulare uşoară;
 rezistenţă chimică ridicată;
 posibilitate de sudare;
 rezistenţă mare la abrazivitate;
 rezistenţă la coroziune;
 rezistenţă la UV;
 polietilena nu este toxică şi nu are
miros;
 rezistenţa ridicată la comprimare;
 rezistenţa ridicată la încovoiere;
 bun izolator electric (caracter
dielectric).
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
PROPRIETĂŢILE POLIETILENEI

Caracteristicile tehnice şi comportarea la

prelucrare a polietilenei sunt influenţate de o
serie de factori precum:
 procedeul de polimerizare;
 indicele de curgere;
 masa moleculară.
APLICABILITATEA POLIETILENEI ÎN
DOMENIUL INSTALAŢIILOR

Polietilena se întrebuinţează:
 la fabricarea izolatoarelor de
cabluri electrice de înaltă tensiune, a
cablurilor submarine etc.;
 la fabricarea tuburilor rezistente
la coroziune, ca membrane izolatoare
ale fibrelor de curent electric;
 pentru conducte şi fitinguri pentru
apă potabilă (PEX - PEXAL).
 Ţevile din polietilenă sunt intens utilizate
în industria instalaţiilor, datorită avantajelor
pe care acestea le prezintă comparativ cu
ţevile din metal sau din alte materiale.
Acestea sunt folosite pentru diverse reţele
cum ar fi:
 reţele de alimentare cu apă;
 reţele de gaze naturale.
Ţevilor şi fitingurile din polietilenă se
utilizează în construcţia reţelelor de apeduct
şi canalizare.
 Marcarea conductelor din materiale plastice
Conductele din mase plastice au marcate în
lungimea țevii, la distanțe egale, de un metru,
următoarele carcteristici:
 seria de fabricație;
 diametru și grosimea peretelui țevii;
 presiunea de utilizare;
 destinația;
 lotul de fabricație;
 standardul respectat (ISO);
 marca de fabrică.
 În Tabelul 4.1 sunt prezentate
carcteristicile tuburilor și țevilor din
polietilenă (PE).
Tabelul.4.1. Carcteristicile tuburilor și țevilor din polietilenă (PE)

Tipul conductei Caracteristici Domeniul de Modalități de

utilizare îmbinare și etanșare
Tuburi și țevi din - flexibilitate - rețele de apă și gaz - sudură prin
PEHD și PEMD mare; sub presiune; polifuziune și
- rezistență - rețele de canalizare electrofuziune;
slabă la căldură a apelor uzate - prin presare și
și ultraviolete. menajere (numai cu etanșare cu inel de
montaj îngropat); cauciuc (la diametre
- instalații interioare mici);
de apă rece. - prin racorduri rapide
cu filet și etanșare prin
garnituri de cauciuc.
Țevi din PE - flexibilitate; - instalații de - prin strȃngere și prin
multistrat (PEX) - rezistență la încălzire; presare cu mufe
temperatură; - instalații sanitare de alunecătoare;
- au barieră de apă caldă și apă rece. - cu conectori,
oxigen. fitinguri speciale.
Țevi din PE - sunt flexibile; - instalații sanitare - prin strȃngere și prin
- sunt durabile; interioare de apă presare cu mufe
- sunt sensibile caldă și apă rece. alunecătoare;
la raze UV; - cu conectori,
- sunt rezistente fitinguri speciale.
la lovire;
- nu au barieră
de oxigen.
 POLIETILENA RETICULATĂ

Polietilena (PE) stă la baza unei game

largi de ţevi utilizate în tehnica instalaţiilor.
Densitatea acestor ţevi este diferită în funcţie
de materialul utilizat:
 polietilenă de joasă densitate (PE-LD);
 polietilenă de medie densitate (PE-
MD);
 polietilenă de înaltă densitate (PE-
HD).
 Ţevile din polietilenă de înaltă densitate
sunt mai bune calitativ, dar şi mai scumpe.
Îmbătrânirea PE poate fi încetinită prin
mai multe procedee, dintre care cel mai
răspândit şi mai eficient este reticularea.
Reticularea este reacţia de transformare
a unui material termoplastic, în particular a
polietilenei, într-unul termoelastic, prin
formare de legături intercatenare
ireversibile. Conducta astfel obţinută este
marcată PEX.
Se cunosc trei metode de reticulare:
 reticularea chimică (peroxidarea)
în urma căreia rezultă ţevile de tip
PEXa;
 procedeul adăugării de silan
(tratarea cu silan urmată de
hidroliză) care duce la obţinerea
ţevilor de tip PEXb;
 reticularea fizică, prin care după
extrudare ţevile sunt bombardate cu
un fascicul de electroni pentru a
rezulta PEXc.