SEMINAR REZISTENŢA 1 SOLICITĂRI AXIALE

SOLICITĂRI AXIALE NEGLIJAND GREUTATEA PROPRIE

Elemente teoretice:
- efort: efort axial – direcţtie axială, semn: funcţie de sens:
- solicitare la tracţiune: N > 0, semn pozitiv “+”;
- solicitare la compresiune: N < 0, semn negativ “-”;
N
- tensiune normală:  
A
- stare de deformaţie: alungire sau scurtare:
- solicitare la tracţiune: bara se lungeşte Δl > 0;
- solicitare la compresiune: bara se scurtează Δl < 0;
- legea lui Hooke valabilă în domeniul deformaţiilor elastice – zona de
l
proporţionalitate:   E    E ;
l
N
- dimensionare: A nec  ;
 aT( C )
N
- verificare:  efT( C )    aT( C ) ;
A ef
- capacitate portantă – efortul axial capabil (maxim): NcapT( C)  A ef  aT( C)
N l Nl
- deformaţia – lungire/scurtare:    E    E  l   la
A ef l A ef E

Problema 1:
Bara din figură, încastrată la un capăt are secţiunea circulară, find executată din oţel
OL 37.
a - Să se traseze diagrama eforturilor axiale;
b - Să se dimesioneze bara neglijând greutatea proprie;
c - Să se determine deformaţia totală a barei şi deplasările secţiunilor în care
acţionează forţele axiale.

1
 a – trasarea diagramei eforturilor axiale:
- determinarea reacţiunii R = 8 – 20 + 40 = 28 kN;

Veţi trasa voi diagrama eforturilor axiale !

Pentru trasarea diagramei eforturilor axiale se ţine cont de următoarele indicaţii:
- se începe de la un capăt ţinând cont de semnul algebric al efortului axial;
- într-o secţiune normală oarecare, pe feţele secţiunii, efortul axial este egal cu
suma vectorială (algebrică) a tuturor forţelor axiale care acţionează asupra tronsonului
înlăturat;
- efortul axial este constant între două secţiuni normale succesive de aplicare
ale forţelor axiale (tronson omogen);
- în secţiunile de aplicare ale forţelor axiale diagrama are o discontinuitate (salt)
egală cu valoarea forţei axiale, ţinând cont de semnul algebric al forţei axiale;
- la celălalt capăt al barei efortul axial este egal cu reacţiunea din încastrare
(verificarea trasării corecte a diagramei eforturilor axiale).

b – dimensionarea barei:
- stabilirea secţiunii cu solicitarea maximă: N = 28 kN; rezultă din diagrama
eforturilor axiale;
N
- solicitare tracţiune dimensionare: A nec 
 aT
- determinare rezistenţă admisibilă – OL 37 STAS

- coeficienţi siguranţă adoptaţi conform prescripţiilor ISCIR:

- coeficient de siguranţă la rupere: cr = 2,4;

- coeficient de siguranţă la curgere: cc = 1,5;
    37 22,5 
 aT  min r ; c  pentru OL 37  aT  min  15,42;  15  15daN/ mm2
cr cc   2,4 1,5 
N 2.800
A nec    186,7 mm2
 aT 15
- determinare dimensiuni – diametru:
 d 2 4 A nec 4186,7
A d   15,42 mm - conform STAS oţel rotund: d = 16 mm
4  
d2 16 2
→ aria efectivă A ef    201,06 mm2
4 4

N 2.800 daN
- Verificare:  efT    13,92   aT  15
A ef 201,06 mm2

c – se împarte bara în tronsoane omogene:

- acelaşi material, aceeaşi arie, acelaşi efort axial;

2
 Nl
- deformaţia tronsoanelor barei: l  :
A ef E
N1 l1 2.8001.000
l1    0,663 mm
A ef E 201,062,110 4

N2 l 2 1.2002.000
l 2    0,568 mm
A ef E 201,062,110 4

N3 l3 8002.000
l3    0,379 mm
A ef E 201,062,110 4
Deformaţia totală a barei – este suma algebrică a deformaţiilor tronsoanelor omogene
ale barei:
l t  l1  l 2  l3  0,6630,568 0,379  0,474 mm
Deplasarea unei secţiuni este egală suma algebrică dintre deplasarea secţiunii
anterioare şi deformaţa tronsonului omogen cuprins între cele două secţiuni.

Deplasările secţiunilor:
- încastrare: u0 = 0 ;
- secţiunea P3: u1  uo  l1  0,663 mm
- secţiunea P2: u2  u1  l 2  0,6630,568  0,095 mm
- secţiunea P1: u3  u 2  l3  0,095 0,379  0,474 mm
Verificare:
Deplasarea capătului liber al barei este egală cu deformaţia totală a barei.

Problema 2:
Să se dimensioneze o bară cu secţiune circulară executată din oţel OL 37, solicitată la
tracţiune de forţa axială P=2.500 daN, în următoarele ipoteze:
a – pe baza solicitării la tracţiune;
b – pe baza condiţiei de rigiditate: a = 0,05 % .

a – dimensionarea barei pe baza solicitării la tracţiune:

N
- solicitare tracţiune dimensionare: A nec  ;
 aT
- rezistenţa admisibilă – OL 37  aT 15daN/ mm2 ;
- calcul arie necesară:

N 2.500
A nec    166,67 mm2 ;
 aT 15
- determinare dimensiuni – diametru:
 d 2 4 A nec
A d  14,57 mm - conform STAS oţel rotund: d = 15 mm;
4 
  d2
→ aria efectivă: A ef   176,71 mm2 ;
4
3
 N 2.500 daN
- Verificare:  efT   14,15   atT 15 .
A ef 176,71 mm2

b – dimensionarea barei pe baza condiţiei de rigiditate:

- calcul arie necesară pe baza deformaţiei specifice:
N N 2.500
  E a  A nec    238,10 mm2 ;
A nec E a 2,110 0,0510
4 2

- determinare dimensiuni – diametru:

 d 2 4 A nec
A d  17,41 mm - conform STAS oţel rotund: d = 18 mm;
4 
  d2
→ aria efectivă A ef   254,47 mm2 ;
4
N 2.500 daN
- Verificare condiţia de rezistenţă:  efT    9,82   at 15 ;
A ef 254,47 mm2
- Verificare condiţia de rigiditate:
N 2.500
a    4,67  10 4  0,047 %  0,05 % .
E  A ef 2,1 10  254,47
4

Problema 3:
Suportul unor conducte montate simetric este suspendat prin intermediul a două bare
verticale din oţel – OL 37, de secţiuni egale, având lungimea: l = 1,5 m, conform figurii. Masa
fiecărei conducte este: m=2.000 kg.
a - Să se dimesioneze barele verticale ale suportului;
b - Să se determine deformaţia barelor verticale – deplasarea suportului.

a - forţa: G = m*g = 2.000*9,81 = 19.620 N = 1.962 daN

- în cele 2 bare verticale ale suportului apar eforturi axiale: N care sunt de sens
contrar greutăţii;
- ecuaţie proiecţii pe axa verticală – sistemul este în echilibru:
4
 efortul axial din cele două bare sunt egale – datorita simetriei:
2N = 3G  N = 31.962/2 = 2.943 daN ;
N
- solicitare la tracţiune dimensionare: A nec  ;
 aT
- rezistenţa admisibilă OL 37:  aT 15daN/ mm2 ;
- calcul arie necesară:
N 2.943
A nec    196,2 mm2 ;
 aT 15
- determinare dimensiuni – diametru:
 d 2 4 A nec
A d  15,81 mm - conform STAS oţel rotund: d = 16 mm ;
4 
  d2
→ aria efectivă: A ef   201,06 mm2
4
N 2.943 daN
- Verificare:  efT    14,6   aT 15 ;
A ef 201,06 mm2

b – deformaţia – lungirea barelor:

Nl 2.943  1.500

l    1,045 mm
A ef  E 201,06  2,1 10 4

Problema 4:
O bară din oţel – Ol 37 σaT = 15 daN/mm2, E = 2,1 104 daN/mm2, de secţiune circulară
cu diametrul de 25 mm şi lungimea de 800 mm, se lungeşte sub acţiunea unei forţe axiale
cu: l = 0,5 mm.
Să se calculeze:
a - valoarea efortului axial şi verificarea barei la tracţiune;
b – capacitatea portantă – efortul axial capabil;
c – alungirea maximă a barei.

a – calcul efort axial:

N l l
  E  E  N  E A ef ;
A ef l l
 d 2
- aria efectivă: A ef   490,87 mm2 ;
4
- efort axial:
l 0,5
N  E A ef  2,110 4 490,87  0,644310 4  6443 daN ;
l 800
- verificarea barei:

N 6443
 efT   13,13 daN/ mm2   aT 15 daN/ mm2 ;
A ef 490,87

b – capacitatea portantă – efortul axial capabil;

5
 N
 efT    aT  Ncap  A ef  aT ;
A ef
Ncap  A ef  aT  490,8715  7363 daN ;

c – alungirea maximă a barei are loc la efortul axial capabil - maxim:

N l Nl
  E  E  l 
A ef l A ef E
Ncap l 7363800
lmax    0,57 mm .
A ef E 490,872,110 4

Problema 5:
Un sistem articulat este format din 2 bare din oţel OL 37, dispuse simetric  = 30 °,
de secţiuni rotunde egale, având lungimea: l = 1.000 mm, conform figurii. În punctul O,
sistemul susţine o masă: m=3.500 kg.
a - Să se dimensioneze barele sistemului;
b – Să se determine deformaţia barelor.

a - forţa: G = m*g = 3.500*9,81 = 34.335 N = 3.433,5 daN

- în cele 2 bare ale suportului apar eforturi axiale: N care sunt de sens contrar
greutăţii;
- ecuaţie proiecţii pe axa verticală – sistemul este în echilibru:
G  2Ncos  0
G 3.433,5 ;
N   1.985,33 daN
2cos 2cos30
N
- solicitare la tracţiune dimensionare: A nec  ;
 aT
N 1.985,33
A nec    132,16 mm2
 aT 15
- determinare dimensiuni – diametru:

6
  d 2 4 A nec 4132,16
A d   12,97 mm -conform STAS oţel rotund: d = 13mm;
4  
  d2
– aria efectivă: A ef   132,73 mm2 ;
4
N 1.982,33 daN
- Verificare:  efT    14,93   aT  15 ;
A ef 132,73 mm2

b – deformaţia – lungirea barelor:

Nl 1.982,331.000
l    0,711 mm .
A ef E 132,732,110 4

Probleme propuse pentru studiu individual:

1. Să se calculeze capacitatea portantă – efortul axial capabil (maxim) şi
deformaţia specifică la tracţiune a unei bare cu secţiune pătrată cu latura de 12 mm,
executată din otel – Ol 37 σaT = 15 daN/mm2, E = 2,1 104 daN/mm2.

dinterior
2. Să se dimensioneze şi să se verifice o bară cu secţiune inelară: k   0,8
D exterior
- executată din oţel – Ol 37 σaT = 15 daN/mm2, E = 2,1 104 daN/mm2, solicitată la tracţiune
de efortul axial: P=1.500 daN, în următoarele ipoteze:
a – pe baza solicitării la tracţiune (atenţie la calculul secţiunii barei);
b – pe baza condiţiei de rigiditate a = 0,045 %.

3. Să se dimensioneze şi să se verifice o bară cu secţiune pătrată executată din

oţel – Ol 37 σaT = 15 daN/mm2, E = 2,1 104 daN/mm2, solicitată la tracţiune de efortul axial:
P=3.000 daN, în următoarele ipoteze:
a – pe baza solicitării la tracţiune;
b – pe baza condiţiei de rigiditate a = 0,04 %.

4. O bară din oţel – Ol 37 σaT = 15 daN/mm2, E = 2,1 104 daN/mm2, de secţiune

circulară cu diametrul de 30 mm şi lungimea de 900 mm, este solicitată de sistemul de forţe
axiale: Q=5.000 daN, P=2.400 daN, conform figurii:
a - Să se traseze diagrama eforturilor axiale;
b - Să se verifice bara la tracţiune;
c - Să se determine deformaţia totală a barei.