T 4: “Metoda de calculare pe comenzi”

1. Esenţa metodei de calculaţie a costurilor de producție pe comenzi.

2. Etapele metodei pe comenzi.
3. Înregistrarea abaterilor dintre costul efectiv si cel planificat.

-1–
Cunoaștem, deja, că una dintre sarcinile principale ale contabilităţii manageriale constă în
calcularea costului de producţie, iar calculaţia reprezintă un şir de operaţiuni, nu doar matematice,
utilizate conform prevederilor legale în vederea calculării costului. Unul din principiile ce trebuie
respectate, atunci când vorbim de calculația costului de producție, este alegerea corectă a metodei de
calculație a costului de producție. Una din metodele clasice utilizate pentru calcularea costului de
producție este metoda pe comenzi. Metoda de calculaţie a costurilor pe comenzi se utilizează la entităţile
cu producţie individuală sau de serie mică, caracterizată prin exemplare unice care nu se repetă sau se
repetă rar (întreprinderile constructoare de maşini, nave, avioane, fabricile de mobilă, tipografii, firme
specializate în reparaţii, firme de audit ş.a.).
În cazul întreprinderilor menţionate, în calitate de obiect de evidenţă se consideră comanda, iar ca
obiect de calculaţie serveşte tipul de produs lansat cu comanda respectivă.
O comandă de fabricaţie reprezintă ordinul unui client pentru un anumit număr de produse special
proiectate, fabricate în funcţie de cerinţele sale.
La întreprinderi pot fi utilizate următoarele tipuri de comenzi:
a) individuale (comandă separată pentru fiecare unitate de produs) – se aplică pentru fabricarea
produselor mai complexe şi mai costisitoare
b) anuale (o comandă pentru o grupă de produse omogene) – se aplică pentru fabricarea
produselor de bază
c) de grup (o comandă anuală pentru o grupă de produse omogene)
d) de o singură dată – se aplică pentru fabricarea anumitei cantităţi a produsului şi executarea
anumitor lucrări, stabilite din timp.
În vederea determinării corespunzătoare a costului efectiv de producţie este necesar să se parcurgă
următoarele etape:
1. reflectarea costurilor în conturile de costuri directe şi indirecte:
- în producţia de bază: directe – 811; indirecte – 821
- în producţia auxiliară: directe – 812; indirecte – 821
2. repartizarea costurilor activităţilor auxiliare asupra activităţii de bază şi altor activităţi
beneficiare

1
 3. repartizarea CIP pe obiecte de calculaţie
4. evaluarea deşeurilor şi scăderea lor din total CDM colectate
5. calculul costului rebuturilor definitive şi scăderea lui din totalul costurilor de producţie
colectate
6. determinarea valorii producţiei în curs de execuţie la sfârşitul perioadei de gestiune şi scăderea
ei din totalul costurilor de producţie colectate
7. calculaţia costului efectiv de producţie total şi unitar.