Tema

FIRMA ÎN SISTEMUL RELAŢIILOR

DE PIAŢĂ: COSTURI ŞI PROFIT
1. Firma – subiect al economiei de
piaţă
2. Costurile de producţie şi tipologia
lor
3. Veniturile ca factor determinant al
profitului
 (1) Firma – subiect al economiei
de piaţă
 Firma reprezintă un subiect economic
autonom, ce-şi îndeplineşte funcţiile sale în
mediul economic extern, format de mediul
natural, consumatori, furnizori, concurenţi,
structuri statale şi alţi agenţi economici.

Firmele reprezintă o organizaţie

economică sub o singură conducere
şi gestiune financiară
 Există diferite abordări teoretice a
naturii şi mărimii firmei
1. Teoria neoclasică (tehnologică) apreciază
firma drept o „cutie neagră”, în care resursele
economice iniţiale, prin intermediul unor
tehnologii determinate, se transformă în
produse.
2. Teoria neoinstituţională (contractuală)
apreciază firma drept un „nod de contracte” la
nivel intern (dintre lucrători, manageri şi
proprietari) şi la nivel extern (cu furnizorii,
cumpărătorii, băncile).
Clasificarea firmelor :
 după scopul final al activităţii:
 firme comerciale
 firme necomerciale

 după forma de proprietate:

 firme private
 firme de stat
 firme mixte

 după apartenenţa capitalului:

 firme naţionale
 firme străine
 firme mixte
 (2) Costurile de producţie şi
tipologia lor

 Expresia monetară a consumului

factorilor de producţie pentru
obţinerea unui anumit bun sau serviciu
formează costul de producţie.
 În structura costului de producţie
pot fi incluse:
 consumul de materiale
(materie primă, combustibil, energie, apă);
 consumul privind remunerarea muncii
(a personalului de bază şi cheltuielile suportate de
întreprindere pentru asigurările sociale);
 consumul utilajelor
(apare sub forma amortizării capitalului fix);
 cheltuieli generale
(plăţile efectuate pentru chirie, dobândă, încălzire,
iluminare etc.);
 cheltuieli comerciale
(pentru ambalare, publicitate şi realizarea
producţiei).
Costurile de producţie şi costurile de
oportunitate

Consumul factorilor de
producţie

Costuri de
Cea mai bună oportunitate Activitatea
activitate sacrificată realizată
 După apartenenţa resurselor, există
următoarele tipuri de costuri:
 Costul explicit constă din cheltuielile pentru
procurarea factorilor de producţie din afara
întreprinderii. Costul explicit este egal cu costul
contabil care include:
costuri directe (cheltuielile pentru materie
primă şi materiale, semifabricate, resurse
energetice, salariul lucrătorilor);
costuri indirecte (plata de arendă, salariile
personalului administrativ, rata dobânzii
pentru creditele împrumutate).
 Costul implicit nu presupune plăţi către terţi şi se face
pe seama resurselor proprii ale firmei: pământ, încăperi,
active nemateriale, munca proprie, inclusiv abilităţile
antreprenoriale şi riscul.
Costurile explicite şi implicite formează
costuri economice

Costuri
economice

Costuri Costuri implicite

explicite (nu presupune plăţi
(real, contabil) reale) presupune costul
presupune plăţi de oportunitate al
reale folosirii resurselor
proprii + profit normal

Figura: Structura costurilor economice

Exemplu de problemă:
Un an în urmă, individul X a iniţiat o mică afacere de
producere a obiectelor din ceramică. El a angajat un salariat
căruia i-a plătit un salariu în valoare de 12000 u.m., a
achiziţionat materiale în valoare de 20000 u.m. La începutul
anului a achiziţionat utilaj în valoare de 40000 u.m., cu o
durată de utilizare de 8 ani. Pentru a achita valoarea utilajului,
a luat un credit din bancă cu o dobândă de 10% anual.
Individul X foloseşte spaţiul propriu în calitate de atelier.
Acest spaţiu ar putea fi dat în chirie pentru 10000 u.m. anual.
Concurentul individului X, i-a propus un loc de muncă cu un
salariu anual de 15000 u.m.
Se cere de determinat:
1) Costul contabil
2) Costul economic
 Rezolvare:
1) Costul contabil constă din totalitatea cheltuielilor suportate de firmă
prin atragerea resurselor din exterior. Costul contabil al individului X
include: salariul plătit muncitorului angajat, valoarea materialelor,
amortizarea utilajului, dobânda pentru credit. Pentru a calcula costul
contabil, determinăm amortizarea şi dobânda anuală:
preţ utilajului 40000
A   5000u.m.
durata de utilizare 8

creditul  d ' 4000  10

D   4000u.m.
100 100
Calculăm costul contabil:
Costul contabil = 12000 + 20000 + 5000 + 4000 = 41000 u.m.
2) Costul economic include toate cheltuielile atât cele contabile cât şi
costurile generate de utilizarea resurselor interne ale firmei (costul
alternativ al spaţiului de producţie şi valoarea forţei proprii de
muncă):
Costul economic = Costul contabil + costul alternativ al resurselor
interne = 41000 + 10000 + 15000 = 66000 u.m.
 Costuri de producţie pe termen scurt

 costuri fixe (FC) – costurile ce nu depind

(independente) de volumul producţiei
obţinute, există şi atunci când nivelul
producţiei este nul şi includ: costurile
aferente uzurii clădirilor şi amortizarea
utilajului, dobânzile la credit, salariul
personalului administrativ;
 costuri variabile (VC) reprezintă costurile
ce se modifică în acelaşi sens cu volumul
producţiei obţinut şi include: costul
consumului de materie primă, materiale,
combustibil, salariul muncitorilor.
 În ansamblu, costurile de producţie
fixe şi variabile formează costurile
totale (TC), adică costurile nominale
totale necesare pentru a obţine un
anumit volum de producţie (Q) :
TC = FC + VC, TC =f(Q)
Dinamica costurilor de producţie
pe termen scurt
C TC

VC

FC

Q
 Evoluţia costurilor fixe în timp
– o altă interpretare
FC

FC4
FC3
FC2
FC1

o Q

(Se pot majora costurile aferente salarizării personalului

administrativ, plăţile pentru iluminare, etc.)
 Costurile medii (AC) reflectă costurile
globale (variabile, fixe, totale) care revin la o
unitate de produs:
TC
ATC 
Q

 Costurile medii totale sunt alcătuite din

costurile medii variabile şi costurile medii
fixe, în funcţie de aceleaşi criterii care stau la
baza divizării costurilor totale.
VC FC
AVC  , AFC 
Q Q
Costurile medii variabile, datorită
comportamentului diferit al componentelor
costurilor variabile, se modifică de la o cantitate
de produse la alta.
AVC

AVCmin

Q
O

Figura: Evoluţia costurilor medii variabile

Odată cu creşterea cantităţii de produse
fabricate, costurile medii fixe se micşorează
continuu
AFC

Q
O

Figura: Evoluţia costurilor medii fixe

 Costurile marginale (MC)
exprimă modificarea costurilor totale
necesare pentru obţinerea unei unităţi
suplimentare de produs şi se va
determina după formula:
TC VC dVC
MC  MC  
Q ; Q dQ

MC  TC ' ; MC  VC '

Dinamica costurilor medii totale şi
marginale pe termen scurt
C MC
ATC

ATCmin

Figura: Dinamica costurilor medii şi marginale

 Configuraţia curbei (concave) ATC reflectă
acţiunea legii randamentelor descrescătoare a
factorului de producţie variabil.

Dinamica costurilor de producţie

pe termen scurt
Q TC FC VC MC ATC
0 50 50 0 -
1 90 50 40 40 90
2 110 50 60 20 55
3 123 50 73 13 41
4 152 50 102 29 38
5 210 50 160 58 42
 Date ipotetice privind costurile de
producţie pe termen scurt
Cantitatea Costuri Costuri Costuri Costuri Costuri Costuri Costuri
de fixe variabile totale marginale medii fixe medii medii
produse (FC) (VC) (TC) (MC) (AFC) variabile totale
fabricate, (AVC) (ATC)
unităţi
(Q)
0 700 0 700 - - - -
10 700 480 1 180 48 70.0 48.0 118.0
20 700 800 1 500 32 35.0 40.0 75.0
30 700 1 200 1 900 40 23.3 40.0 63.3
40 700 1 700 2 400 50 17.5 42.5 60.0
50 700 2 300 3 000 60 14.0 46.0 60.0
60 700 3 100 3 800 80 11.7 51.6 63.3
70 700 4 200 4 900 110 10.0 60.0 70.0
80 700 5 900 6 600 170 8.8 73.7 82.5
90 700 7 900 8 600 200 7.7 87.8 95.5
Corelaţiile dintre costurile pe termen scurt
  Costurile de producţie
pe termen lung
 Costurile medii pe termen lung (LRAC)
caracterizează cele mai reduse costuri posibile
pentru producţia volumului dat: LRTC
LRAC 
Q
Scopul firmei constă în extinderea producţiei şi
reducerea costurilor medii.
 Costurile marginale pe termen lung (LRMC)
reprezintă raportul dintre modificarea costurilor
totale pe termen lung (LRTC) şi modificarea
cantităţii de producere fabricate (Q):
LRTC
LRMC 
Q
Formarea costurilor medii totale
pe termen lung
LRAC Randamente Randamente Randamente
crescătoare constante descrescătoare

MC1 AC3
AC1 MC3

LRAC
MC2
AC2

0 E Q
Figura: Curba înfăşurătoare a costurilor medii pe termen lung
 Corelarea costurilor medii şi marginale
pe termen lung

C LRMC

LRAC

LRACmin

Figura: Corelaţia dintre costurile medii şi costurile marginale pe

termen lung
 Date ipotetice privind costurile de
producţie pe termen lung
Cantitatea de Costuri Costuri Costuri
produse totale medii marginale
fabricate, unităţi (LRTC) (LRAC) (LRMC)
(Q)
0 0 - -
100 6 400 64 64
200 9 600 48 32
300 16 500 55 69
400 28 000 70 115
500 45 500 91 175
600 70 800 118 253
 (3) Veniturile ca factor determinant
al profitului
 În urma vânzării producţiei sale, firmele
realizează un anumit volum de venituri totale
(TR – Total Revenue).
**************
 Veniturile totale reprezintă venitul brut al
producătorului obţinut în urma realizării
producţiei sale. În cazul firmei competitive,
când preţul de realizare a volumului de
producţie este fix, veniturile totale se determină
astfel:
TR = P x Q
 Date ipotetice privind veniturile totale
în cazul preţului constant
Produse
comercializate, 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90
unităţi

Preţul, lei
80 80 80 80 80 80 80 80 80 80

Venituri totale,
lei 0 800 1 600 2 400 3 200 4 000 4 800 5 600 6 400 7 200
 TR

TR2

TR1

α
O Q1 Q2 Q

Figura: Dependenţa dintre veniturile totale şi cantitatea de

produse comercializate în cazul preţului constant
 Date ipotetice privind veniturile totale
în cazul preţului variabil
Produse
comercia-
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
lizate
(unităţi)
Preţul
(lei) 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0

Venituri
totale 0 900 1 600 2 100 2 400 2 500 2 400 2 100 1 600 900 0
(lei)
 TR

TRmax

TR2

TR1

Q
O Qmax /2 Qmax

Figura: Dependenţa dintre veniturile totale şi cantitatea de

produse comercializate în cazul preţului variabil
 Veniturile medii şi marginale
 Veniturile medii (AR – Average Revenue)
exprimă veniturile totale ale firmei, care
revin la o unitate de produse
comercializate:
AR = TR / Q
 Veniturile marginale (MR – Marginal
Revenue) exprimă modificarea veniturilor
totale ale firmei competitive în urma
vânzării unei unităţi adiţionale de produs:
MR = ∆TR / ∆Q
 P, MR

MR D

O Qmax /2 Qmax
Q

TR
MR=0
MR>0 MR<0

O Qmax /2 Qmax
Q

Figura: Evoluţia veniturilor totale şi veniturilor marginale în

cazul preţului variabil
 Profitul reprezintă diferenţa dintre
veniturile totale obţinute de producător ca
rezultat al activităţii sale şi costurile de
producţie.
*****************
 Funcţiile principale ale profitului:
 mijloc de orientare a activităţii economice
 sursă de autofinanţare
 instrument de stimulare economică
 repartiţie
 stimulare
 indicator sintetic al activităţii economice
 sursă de venit pentru bugetul statului
 Formele profitului şi modul de calcul
 Profitul contabil reprezintă acea parte a
venitului întreprinderii care rezultă în urma
acoperirii costului explicit (contabil).
πcont. = TR – TCcont. , unde TR = P x Q

Profitul (net) economic reprezintă diferenţa

dintre veniturile totale ale firmei şi costurile
economice: explicite şi implicite (inclusiv
profitul normal).
πecon. = TR – TCecon. sau
Profitul economic = profitul contabil + profitul
normal
 Profitul normal reprezintă „remunerarea”
întreprinzătorului pentru activitate şi
efort, care, după esenţa sa, este un element
al costului explicit.

***************
 Astfel, profitul economic este inferior
profitului contabil în mărimea costului
implicit. În cazul profitului economic zero,
întreprinzătorul se limitează la
remunerarea în formă de profit normal.
Corelaţiile dintre costuri – venituri – profit
Veniturile totale ale firmei

costuri totale profit economic

sau de oportunitate
costuri explicite + costuri implicite
(costul economic)

costuri contabile profit normal

profit contabil
 Nivelul optim al vânzărilor
în cazul preţului constant
P
TC TR

D
A profit maximal

C
B

Q
Q1 Qopt. Q2
 Profitul mediu şi marginal
 Profitul mediu (AP) exprimă profitul total
al firmei ce revine la o unitate de produse
comercializate: T
A 
Q
 Profitul marginal (MP) exprimă modificarea
profitului total al firmei cauzată de
modificarea cantităţii de produse
comercializate cu o unitate:
T
M 
Q
 Nivelul optim al vânzărilor
în cazul preţului variabil
P, MR,
MC, ATC
MC

ATC
B C
A D

MR=MC

MR D

O Q* Q
 Pragul de rentabilitate
determină nivelul vânzărilor la care firma nu
înregistrează nici profit, nici pierderi. Astfel, veniturile
totale obţinute sunt egale cu costurile totale suportate.
TR, TC
TR
profit

pierderi
TC

O QC Qmax Q
Figura: Pragul de rentabilitate al firmei în condiţiile liniarităţii
veniturilor totale şi costurilor
 Obiectivul firmei constă în
maximizarea profitului economic.

Sursele principale ale profitului economic al

firmei sunt:
acceptarea riscului de către întreprinzător;
implementarea inovaţiilor în cadrul
firmei
concentrarea puterii economice,
monopolizarea pieţei
neachitarea integrală a salariilor
 Calcularea profitului contabil şi
economic al firmei
1. Venitul total al firmei (TR) u.m. 2000
2. Costuri contabile (TCcont.) u.m. 1450
a) materie primă şi materiale 500
b)energie şi combustibil 200
c) salariu angajaţilor 600
d)dobînda pentru credit 150

3. Costuri implicite (TCimpl.) u.m. 680

a) profit normal 180
b) costul de oportunitate al construcţiei proprii 200
c) costul de oportunitate al mijloacelor financiare 300
proprii

4. Profitul contabil (1 – 2) 550

5. Profitul economic (1 – 2 – 3) -130
 Exemplu de problemă

Un întreprinzător cunoaşte că preţul unitar al

bunurilor pe care le produce este de 80 u.m. Costurile
fixe constituie 60000 u.m., iar costurile variabile pe
unitatea de produs – 20 u.m.
Se cere de determinat:
1) Ce cantitate trebuie să producă şi să vândă acest
întreprinzător pentru a obţine un profit total în
mărime de 80000 u.m.
2) Ce cantitate trebuie să producă şi să vândă acest
întreprinzător pentru a-şi recupera costurile
suportate?
Rezolvare:
1) Aplicăm formula de calcul a profitului:
Tπ = TR – TC,
unde TR = P × Q; TC = TFC + TVC = TFC + AVC × Q.
Transformăm formula de calcul a profitului:
Tπ = P × Q – (TFC + AVC × Q)
Înlocuim datele în formula obţinută:
80000 = 80 × Q – (60000 – 20 × Q) → 60Q = 140000 → Q = 2333,33

2) Efectuăm calculul, pentru profitul 0 :

0 = 80 × Q – (60000 + 20 × Q) → 60 Q = 60000 → Q=1000