Anexa 8

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEŞTI
FACULTATEA: ŞTIINŢE ECONOMICE
DEPARTAMENTUL: ADMINISTRAREA AFACERILOR
PROGRAMUL DE STUDII: MANAGEMENTUL SISTEMULUI BANCAR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: (IF/FR/ID): IF

Vizat Aprobat,
Facultatea ŞTIINŢE ECONOMICE Director de departament,
Conf. Univ. Dr. Rădulescu Irina
Gabriela

ANALIZA COMPARATIVĂ A CONCURENŢEI

PERFECTE ŞI A CONCURENŢEI IMPERFECTE

Conducător ştiinţific:
Conf. univ. dr. Mureşan Jianu Daniel

Soare Mariana
Anul I, Grupa 50689

PLOIEŞTI
2021
 INTRODUCERE 1

CAPITOLUL I – PIAȚA CU CONCURENȚĂ PERFECTĂ 2

1.1 ATOMICITATEA PIEȚEI 3
1.2 OMOGENITATEA PERFECTĂ 3
1.3 INTRAREA-IEȘIREA LIBERĂ DE PE PIAȚĂ 3
1.4 TRANSPARENȚA PIEȚEI 3
1.5 MODALITATEA PERFECTĂ A FACTORILOR DE PRODUCȚIEI 3
1.6 CONCLUZIE 4

CAPITOLUL II – PIAȚA CU CONCURENȚĂ IMPERFECTĂ 5

2.1 PIAȚA CU CONCURENȚĂ MONOPOLISTICĂ 5
2.2 PIAȚA CU CONCURENȚĂ DE OLIGOPOL 7
2.3 PIAȚA CU CONCURENȚĂ DE MONOPOL 8
2.4 PIAȚA CU CONCURENȚĂ MONOPSONICĂ 9

STUDIU DE CAZ 10

CONCLUZII 11

BIBLIOGRAFIE 12

INTRODUCERE

Iniţial termenul de piaţă desemna un loc fizic unde produsele erau cumpărate şi
vândute. În prezent, definirea pieţei nu necesită precizarea locului sau momentului în care are
loc o tranzacţie; vânzătorii pot să vândă mărfurile înainte fără să-i întâlnească fizic pe
cumpărători, iar mărfurile pot fi vândute înainte de a fi produse .
Piaţa exprimă un sistem complex de relaţii economice care se desfăşoară într-un anumit
spaţiu, în cadrul căruia se formează preţurile şi au loc acte de vânzare-cumpărare. Pe piaţă se
întâlnesc purtătorii cererii şi ofertei de bunuri economice şi funcţionează instituţii care au
atribuţii specifice.

2
 CAPITOLUL I – PIAŢA CU CONCURENŢĂ PERFECTĂ

Ca model teoretic piața cu concurență pură și perfectă are la bază o serie de

caracteristici care prin interacțiunea lor nemijlocită se constituie ca elemente fundamentale ce
defines mecanismul perfect de funcționare al pieței. Aceste caracteristici se referă la:
1.1) Atomicitatea pieței constă în existența unui număr cât mai mare de agenți
economici (vânzători și cumpărători) ce nu au putere de a influența prețul pieței; se referă la
faptul că reprezentanții cererii și ai ofertei sunt de forță economică redusă și în număr mare.
1.2) Omogenitatea perfectă care are în vedere identitatea intrisecă și extrinsecă a
tuturor bunurilor care fac obiectul tranzacțiilor pe piața respective
1.3) Intrarea-ieșirea liberă de pe piață: agenții pieței intră și ies liber, fără a întâmpina
bariere juridice, economice, instituționale sau cutumiare. De asemenea, intrarea și ieșirea se fac
exclusiv pe bază de raționament economic.
1.4) Transparența pieței: agenții economici sunt permanent și corect informați asupra
variabilelor pieței.
1.5) Modalitatea perfecta a factorilor de productie. Factorii de producție sunt liberi să
”migreze” spre cele mai eficiente utilizări. Piața factorilor de producție este și ea perfect
concurențială.Într-o piață cu concurență perfectă nici o firmă nu poate influența prețul pieței.
Aceste cinci caracteristici pot fi privite separat în funcție de orizontul temporal luat în
considerare. Primele 3 caracteristici sunt valabile atât pe termen scurt , cât și pe termen lung,
spre deosebire de ultimele două, care definesc piața cu concurență perfectă numai pe termen
lung.
Resursele (inclusiv informațiile) sunt mobile, firmele producătoare pot părăsi piețele în
care înregistrează pierderi, orientându-se spre cele profitabile.
Echilibrul firmelor reprezintă situația ideală în care interesele participanților sunt
satisfăcute în varianta cea mai bună. Echilibrul pieței este o situație teoretică prin care cererea
este egală cu oferta iar prețul de echilibru este acceptat atât de producător cât și de
consummator.

1.6) Concluzie
Prețul de echilibru reprezintă din punctul de vedere al consumatorului cantitatea
maximă de monedă pe care acceptă sa o plătească pentru achiziția unui bun sau serviciu.Din

3
 punct de vedere al producătorului, prețul de echilibru reprezintă cantitatea minimă de monedă
pe care acceptă sa o primească prin vânzarea unui bun sau serviciu. Prețul de echilibru se poate
determina algebric sau grafic (figura nr.1) , el este punctul de echilibru dintre cele două curbe.

P O

E
Pe
C

Qe Q
Fig. nr.1

Piața cu concurență perfectă ar tinde astfel, in mod natural, spre echilibru.

Existența sa este însă doar una teoretică, în realitate aceste condiții nefiind realizate simultan.
Deoarece piața cu concurență perfectă nu are o existență reală ceea ce constituie structura reală,
specifică economiei de piață, este piața cu concurență imperfectă.

Elementul comparat Concurenț Concurență Concurență Concurență Concurență

ă perfectă monopolistic oligopol de monopol monopsonică
ă

Atomicitatea Foarte Foarte mare Ofertanți Un singur Foarte mare

ofertei mare puțini ofertant

Atomicitatea Foarte Foarte mare Foarte mare Foarte mare Un unic

cererii mare cumpărător

Omogenitatea Perfectă Produse Puțin Omogene Omogene

produselor diferențiate difernțiate

Transpareța pieței Perfectă Imperfectă Imperfectă Imperfectă Imperfectă

Intrarea și ieșirea Perfect liberă Obstacole Obstacole Liberă

de pe piață liberă mari mari (pentru

producători)
Controlul prețului Nu există Nu există mare Foarte mare Foarte mare

4
CAPITOLUL II – PIAŢA CU CONCURENŢĂ IMPERFECTĂ

Astfel, în funcţie de numărul agenţilor economici, de puterea lor economică şi de

influenţa pe care o pot exercita asupra preţului pot fi puse în evidenţă mai multe forme ale
pieţei cu concurenţă imperfectă:
 Piaţa cu concurenţă monopolistică
 Piața cu concurență de oligopol
 Piața cu concurență de monopol
 Piața cu concurență monopsonică

Fiecare dintre structurile de piață de mai sus se abat de la modelul pieței cu concurență
perfectă prin una sau mai multe caracteristici.

2.1) Piaţa cu concurenţă monopolistică se caracterizează prin atomicitatea cererii şi a

ofertei, deci prin prezenţa unui număr mare de agenţi economici. Ramura economică este
formată din mai mulți producători ce concurează între ei. Producătorii stabilesc prețul de
vânzare pe baza costului lor de producție , iar volumul producției pe baza cererii existente
pentru produsele lor. Mai sunt și alte trăsături ale pieței monopolistică , cum ar fi : diferențierea
produselor, libertatea intrării și ieșirii în și din ramura economică de activitate.
Nivelul optim al producției unei firme care acționează pe această piață este cel la care se
realizează :
- pe termen scurt, costul marginal și venitul marginal fiind egal, iar prețul de vânzare
unitar trebuie să fie mai mare sau egal cu costul unitar
- pe termen lung , inclusive costul unitar trebuie să fie egal cu costul marginal si
venitul marginal
In cazul concurenţei perfecte, restricţiile de preţ şi de volum al producţiei sunt mai
riguroase. Firmele işi maximizează profiturile, după cum am arătat, la o cantitate de produse la
care venitul marginal este egal cu preţul pieţei. Aceeaşi tehnică se utilizează şi in cazul firmelor
care işi desfăşoară activitatea in condiţii de concurenţă monopolistică, dar, de această dată,
curba cererii este descendentă. Mai mult, venitul marginal al unei unităţi vândute suplimentar
este mai mic decat preţul acesteia, deoarece preţul nou, mai mic, se aplică tuturor unităţilor
vândute.

5
 Ca şi monopolul, firma monopolist concurenţială işi maximizează profiturile dacă vinde
o cantitate corespunzătoare punctului în care costul marginal este egal cu venitul marginal.
CM, costul marginal, este costul producerii sau vânzării unei unităţi suplimentare de producţie
şi VM, venitul marginal, este venitul suplimentar obţinut prin vânzarea acestei unităţi
suplimentare.
De exemplu, când vanzarea unui produs suplimentar costă 9000 de lei şi venitul
marginal obţinut prin vânzarea acestuia este 9500 lei, intreprinderea işi sporeşte cu 500 lei
profiturile prin vânzarea acestui produs. Creşterea producţiei este rentabilă pentru organizaţia
respectivă atâta timp cat VM este mai mare decât CM. Figura 2 ilustrează acest lucru.
Preț

C CM

P0

C’
VM

Q Q0 Cantitate
Fig. Nr. 2
Din figura 2 nu a reieşit dacă organizaţia realizează profituri supranormale sau pierderi.
Tot ceea ce putem preciza este faptul că P0 şi Q0 reprezintă preţul şi respectiv cantitatea optimă
la care, fie pierderile sunt minime, fie profiturile sunt maxime. Pentru a putea determina
profitul sau pierderea, trebuie cunoscut costul unitar, CU. Dacă la nivelul cantităţii optime CU
este mai mic decat preţul, firma obţine un profit. In situaţia inversă, inregistrează pierderi.
Existenţa profiturilor supranormale, cat şi a pierderilor inregistrate de un număr
substanţial de organizaţii pe o piaţă monopolist competitivă va determina apariţia unor
modificări in cadrul ramurii.

6
 2.2) Piața cu concurență de oligopol

O altă situație intermediară între concurența perfectă si monopol o reprezinta oligopolul.

Piața cu concurență de ologopol este acea piață unde se păstrează caracterul de
atomicitate a cererii, dar oferta este concetrată la un mic de producători cu forță economică
ridicată , fiecare având o pondere importantă în oferta totală.
Produsul oferit de cele câteva firme poate fi omogen, ca in cazul petrolului sau oțelului,
sau diferențiat, precum avioanele, autoturismele, țigaretele, berea sau calculatoarele. Piețele cu
structură oligopolistă prezintă un grad înalt de concentrare. De regulă, trei sau patru dintre
producatori dețin mai mult de jumatate din piata. Concurența monopolistică si oligopolul
constituie cazuri intermediare între concurența perfectă si monopol.
De altfel, inexistența unui model unic de comportament pe piețele oligopoliste este o
reflectare a trasăturilor specifice acestora, care vizează economiile de scară ; determină
existența unui număr restrâns de firme dominante, deși nu în mod necesar a unui număr total
mic de firme pe piață; ele sunt adesea mari in comparație cu dimensiunea pieței totale, astfel că
numai câteva firme asigură oferta întregii piețe, ceea ce se poate reflecta graphic (conform fig.
nr. 3) , astfel:

Fig. nr. 3
Economii de scară C

CT
P

Pret q Cantitate Q

Deci, dacă curba C exprimă cererea totală de piață pentru un produs nediferențiat al unei
industrii oligopolistice, când firma funcționeaza la nivelul de producție corespunzător costului
total unitar (CT) minim, ea realizează o producție q care reprezintă o parte însemnată din
cantitatea totală cerută pe piață. Mai mult, la pretul p la care doar se acoperă costurile medii,

7
când firma funcționează cel mai eficient, cererea totală de piață este Q si numai câteva astfel
de firme pot fi suportate de piață.
2.3) Piața cu concurență de monopol

Spre deosebire de piața cu concurență perfectă în care întreaga cantitate produsă de un

agent economic este vândută la prețul pieței, oferta lui deținând o pondere nesemnificativă în
volumul ofertei agregate datorită mulțimii de firme similare care funcționează în același
domeniu, piața de monopol se caracterizează în planul ofertei prin asigurarea cantității agregate
numai de către un producător, al cărui bun fabricat nu dispune de substituenți apropiați. Cu alte
cuvinte, marfa realizată în condiții de monopol capată caracter de unicat, iar gradul de
diferențiere al produsului este maxim.
Inexistența concurenței intrării dificile a altor firme pe piață, fie datorită unor restricții
legale , fie unor restricții economice. Pentru a se contracara efectele negative ale situației de
monopol , in economiile de piață se urmărește respectarea unei anumite legislații anti-monopol.
În situația pieței de monopol prețul nu mai prezintă o variabilă exogenă a întreprinderii,
aceasta fixându-i nivelul in funcție de o serie de factori, dintre care cererea și mărimea
costurilor de producție se detasează ca importanță, acestea condiționând direct volumul
încasarilor și masa profitului.
Monopolul are un impact direct asupra procesului de formare a prețurilor. Diminuarea
prețurilor determină că venitul total să descrească, iar venitul marginal să înregistreze valori
negative pe măsura creșterii volumului vânzarilor. Drept urmare monopolul va stabili acel nivel
de producție la care costurile marginale sunt egale cu venitul marginal, nivel la care firma își va
maximiza profitul, mai jos graficul pentru prețul de echilibru :

P Cm
CTM
E
PE
M
Im Cererea
0
QE Q

8
 Fig. nr. 4 Prețul de echilibru în condiții de monopol

2.4) Piața cu concurență monopsonică

Piața cu concurență monopsonică presupune un număr mare de ofertanți ai unui bun sau
serviciu omogen, dar un cumpărător unic.În acest caz cumpărătorul este cel care stabilește
prețul.Se caracterizează prin:
 există un singur cumpărător (atomicitatea ofertei);
 există omogenitatea produsului;
 cumpărătorul poate influența prețul

Această piața se caracterizează prin existența unui număr foarte mare de producători-
ofertanți și a unui singur cumpărător, caz în care piața este 'monopsonică'. În cazul în care sunt
câțiva cumpărători piața este 'oligopsonică'.
Puterea monopsoniei există atunci când un cumpărător se confruntă cu puțină
concurență din partea altor cumpărători pentru acea muncă sau produs, astfel încât aceștia pot
stabili salarii și prețuri pentru munca sau bunurile pe care le cumpără la un nivel mai mic decât
ar fi piața competitivă.
Principalul efect al monopsoniei este acela că singurul cumpărător dintr-o anumită
industrie are controlul pieței. Cumpărătorul respectiv are prea multă putere pentru a stabili
prețul pentru bunurile sau serviciile pe care numai ei le cumpără. Acest lucru poate fi destul de
deranjant pentru economie, deci ar trebui evitat.
Întrucât atât de mulți vânzători concurează pentru a vinde acelui cumpărător, vânzătorii
nu au de ales decât să își scadă prețurile pentru a rămâne competitivi. De aceea avantajul
controlului cumpărătorului are ca efect reducerea costului produsului.
P
VM=V
C
CM

9
 q
Fig nr. 5 Modelul monopsonului

STUDIU DE CAZ

Maspex Romania – tipul de piață pe care activează

Cu o experienţă de peste 25 de ani pe piaţă şi un portofoliu vast de produse, compania

Maspex Romania este unul dintre cei mai cunoscuţi producători din ţară pentru categoriile
sucuri, nectaruri şi băuturi răcoritoare, produse instant, snacksuri dulci şi sărate, apă minerală
naturală.
În prezent, Maspex Romania este lider de piaţă în România, pe segmentele JNSD,
cappuccino şi ciocolată caldă. Compania deţine branduri cunoscute şi apreciate, precum:
Tymbark, Tedi, Arnos, La Festa, Salatini, Rollini d’Oro, Tiger, Bucovina, La Vitta, Alcalia.
Pe segmentul de piață JNSD KIDS am putea considera că de fapt activează pe o piață cu
monopol avand in vedere ponderea pe care o deține conform datelor Nielsen, dar având în
vedere că există cel puțin 3 competitori deducem că activează pe piața cu concurență de
oligopol.

105.0%

100.0% 1.0%
2.0% 2.0%

95.0% 8.0%
8.0%
12.0%
90.0%

85.0%
90.0% 91.0%

80.0% 86.0%

75.0%
2019 2020 2021

MASPEX ROMANIA Marci Proprii Others competitors

Surse : Nielsen Volume Share

10
 CONCLUZIE

Sintetizând informațiile prezentate, se poate trage concluzia că in cadrul pieţelor

caracterizate prin concurenţa perfectă, in care fiecare organizaţie este un primitor de preţ,
singurul parametru care poate fi controlat de aceasta este volumul producţiei. Ele pot produce
mai mult, mai puţin sau nimic. Ca o consecinţă, profiturile foarte mari, care le depăşesc pe cele
normale, sunt doar temporare.

„Cea mai mare parte a firmelor multinaţionale se află în situaţie de oligopol şi aceasta
permite prezentarea unor explicaţii complementare. Prima se referă la imposibilitatea sau la
dificultatea foarte mare de a mări segmentul de piaţă din economia naţională în care sunt
integrate firmele iniţial; directorii acestor firme, dornici de expansiune, sunt în acest caz
obligaţi să se intereseze de pieţele exterioare; blocarea expansiunii pe piaţa naţională duce
iniţial la export, apoi la producţia la locul vânzării, adică la multinaţionalizare. Această opţiune
iniţială va genera în multe cazuri un efect de antrenare asupra celorlalte firme concurente din
acelaşi sector (…). Spre deosebire de ceea ce s-ar putea crede, scăderea costurilor de transport
nu joacă decât un rol cu totul secundar în explicarea procesului de schimbare a amplasării
activităţilor. (…) Dimpotrivă, scăderea costurilor salariale reprezintă un factor determinant.”
(Gilbert Abraham-Frois,Economia politică,Editura Humanitas,Bucureşti, 1998, p. 297-298)
“În majoritatea cazurilor, concurenţa imperfectă are la origine două cauze principale. În
primul rând, atunci când se pot obţine mari economii de scară din producţia de serie şi când
costurile se pot diminua, numărul ofertanţilor de pe o anume piaţă tinde să fie mai mic. În
aceste condiţii, firmele mari pot pur şi simplu să producă mărfuri mai ieftine decât cele produse
de firmele mici, lucru care determină dispariţia de pe piaţă a acestora din urmă. În al doilea
rând, concurenţa tinde să fie imperfectă atunci când pătrunderea pe piaţă se realizează cu
dificultate. Aşa-numitele „bariere de intrare” pot fi reprezentate de legile şi reglementările
adoptate de stat, care limitează numărul concurenţilor. Alteori, pătrunderea unei firme pe piaţă

11
 este efectiv un demers foarte costisitor.” (Paul A. Samuelson, William D. Nordhaus, Economie
politică, Editura Teora, Bucureşti, 2000)

BIBLIOGRAFIE

Materiale tipărite:

1. Lupșa , E. Bratu, V. (2006), Economie, Editura Corvin, Deva

2. Turcu , V. (2003) , Microeconomie , Editura 2003 , Timisoara
3. Consiliu concurenței (2007) , Concurența , Editura Bibliotheca
4. Gilbert Abraham-Frois (1998) , Economia politică, Editura Humanitas, Bucureşti
5. Paul A. Samuelson, William D. Nordhaus (2000), Economie politică, Editura Teora, Bucureşti

Electronice:
 
https://www.rasfoiesc.com/business/economie/Analiza-pietei-cu-concurenta-p97.php
http://elearning.masterprof.ro/lectiile/economie/lectie_19/
piata_cu_concurenta_perfecta.html
https://conspecte.com/microeconomie/tipuri-de-piete.html
https://www.creeaza.com/afaceri/comert/PRETURILE-TIPURI-DE-PIETE-SI-M499.php

12