Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea:”Ştiinţe Economice”
Specialitatea:”Business și administrare”

Lucru individual la disciplina

“Teoria Economică”

Tema:”Avantajele si dezavantajele concurenţei perfecte și imperfecte”

A elaborat:Zagoreț Marina
A verificat: Dolgopol Angela
 Cuprins

Introducere……………………………………………………………..3
Capitolul 1: Aspecte teoretice despre concurenţa perfectă și imperfectă..……4-5
Capitolul 2: Avantajele şi dezavantajele concurenţei perfecte și imperfecte.....6-7
Capitolul 3: Soluţii şi propuneri...............................................................8-9
Concluzie...............................................................................................10
Bibliografie……………………………………………………………11

-2-
 Introducere
Pentru a-şi putea desfăşura activitatea,agenţii economici au nevoie de un spaţiu economic
liber care se numeşte piaţă.Aceasta reprezintă toată gama de acţiuni prin care cumpărătorii şi
vînzătorii intră în contact şi schimbă bunuri şi servicii.În cadrul ei se formează preţul,iar prin
intermediul agenţilor economici,cererea de bunuri se întîlneşte cu oferta formând concurenţa.

-Actualitatea temei:
Această temă a fost actuală mereu şi va fi,pentru că fără aceşti termeni nu vei cunoaşte cum
să ai o afacere cu rezultate mari.Piaţa cu concurenţă perfectă este mai mult un model
teoretic,model care nu există în viaţa reală.Pe o piaţă cu concurenţă perfectă preţul se stabileste
prin confruntarea liberă a sumei tuturor ofertelor individuale cu suma tuturor cererilor
individuale. Iar o piaţă cu concurenţă imperfectă poate apărea din cauza lipsei de informare a
cumpărătorilor și vânzătorilor despre prețuri și despre bunurile de pe piață , astfel acest tip de
concurenta este foarte intâlnit ți cunoscut.

-Scopul cercetării:
constă în analiza nivelului de satisfacţie al clienţilor,în vederea
perfecţionării,inovaţiei,îmbunătăţirea productivităţii şi dezvoltării sistemelor de motivare pentru
clienţi.

-Metode de cercetare:
Abstractizarea ştiinţifică şi analiza datelor.

-Rolul practic:
Concurenţa perfectă reprezintă o componentă a pieţei,trăsătura de bază a economiei de
piaţă,cea care dimizează întreaga activitate economică.În condiţiile pieţei cu concurenţă
perfectă,producătorul individual este dependent de preţ,în sensul că,prin acţiunile sale,nu-l poate
modifica singur,astfel: concurenţa perfectă reprezintă pentru lumea industrială ceea ce reprezintă
Soarele pentru lumea fizică.
Concurenta imperfectă din contra desemnează o situație de piață când agenții economici,
ofertanți sau cumpărători sunt capabili prin acțiunile lor să influențeze prețul produselor. În cazul
ei, una sau mai multe premise ale concurentei perfecte sunt încalcate. Astfel, numarul de
participanti la actele de vânzare-cumparare, (vânzatori sau cumparatori) este variabil (mare, mic,
unul), se manifestă diferențierea reală sau imaginară a produsului, sunt condiții pentru ca unii
agenți economici să exercite un control efectiv asupra prețurilor, piața nu este transparentă, sunt
dificultăți la intrarea în piață, se manifestă rivalități între vânzatori, între cumpărători, între
vânzători și cumpărători.

-3-
1.1 Aspecte teoretice despre concurenţa perfectă și imperfectă

Concurenţa  reprezintă o componentă a pieţei, trăsătura de bază a economiei de piaţă,

cea care dinamizează intreaga activitate economica. Specialiştii apreciază concurenţa drept
cuvântul de ordine intr-o economie, fiind tratată metaforic în dicţionarele de economie (1852)
astfel : 'concurenţa reprezintă pentru lumea industrială ceea ce reprezintaă Soarele pentru lumea
fizica'. Concurenta se defneste ca fiind rivalitatea, lupta, competitia dintre participantii la actul de
vanzare - cumparare atat pe piata profactorilor (factori de productie) cat si pe piata satisfactorilor
(a bunurilor si serviciilor bancare, totul pentru cresterea profitabilitatii afacerii lor). Piaţa cu
concurenţă perfectă este un tip ideal de piaţă. Este greu, dacă nu imposibil, de găsit în realitate.

Concurenţa perfectă reprezintă o structură a pieţei caracterizată de existenţa unui număr

mare de firme mici, de omogenitatea produselor şi de intrarea/ieşirea liberă pe/de pe piaţă a
firmelor. Metodologia de analiză ştiinţifică este însă astfel construită încât studiază mai întâi
situaţiile perfecte din punct de vedere al condiţiilor care le caracterizează, trage concluziile ce se
impun, după care trece la analiza situaţiilor din realitate şi compară cu ce se deosebesc acestea de
cazul ideal. Şi de ce. Şi încearcă să înţeleagă ce ar trebui făcut pentru a elimina imperfecţiunile
realităţii şi a ajunge la situaţia ideală sau, dacă vreţi, teoretică. Aceasta nu se întâmplă numai în
ştiinţa economică. De multe ori, în fizică se consideră un coeficient de frecare zero sau în chimie
se lucrează presupunând presiunea la nivelul mării, deşi lucrurile nu stau aşa. Pe piaţa cu
structură de concurenţă perfectă există multe firme (ceea ce le face să fie de mici dimensiuni),
nici una dintre ele nedeţinînd o cotă semnificativă de piaţă. O firmă deţine o cotă semnificativă
de piaţă atunci când, prin acţiunile ei, poate să influenţeze preţul pieţei. Produsele sunt omogene
şi firmele pot să intre sau să iasă cu uşurinţă din ramura respectivă. Produse omogene înseamnă
că produsele diferitelor firme sunt substituibile. Prin uşurinţa intrării pe piaţă se înţelege faptul că
toate firmele care vor să intre şi să producă bunul respectiv pot să facă acest lucru. Adică firmele
nou intrate pe piaţă pot să concureze pe poziţii egale cu firmele deja existente, în ceea ce priveşte
preţul factorilor de producţie, tehnologia de producţie, accesul la licenţe sau brevete etc. Prin
uşurinţa ieşirii de pe piaţă se înţelege faptul că firmele nu se confruntă cu bariere legale sau de
altă natură atunci cînd vor să părăsească piaţa şi pot să găsească uşor cumpărători sau alţi
utilizatori pentru inputurile fixe de care dispun. Altfel spus, costurile trecute nu sunt atât de mari
încât să constituie o barieră la ieşire. La polul opus pieţei cu structură de concurenţă perfectă este

-4-
piaţa cu structură de monopol. Acesta este o structură a pieţei în care există o singură firmă, unde
există un produs unic şi care este perfect protejată de intrarea rivalilor pe piaţă. Piaţa cu structură

de oligopol este definită de existenţa unui număr relativ mic de firme (care face posibil ca
acestea să se monitorizeze reciproc), dintre care cel puţin câteva deţin o cotă semnificativă de
piaţă. Produsul poate fi diferenţiat sau omogen şi pot să existe unele bariere la intrarea pe piaţă.
Piaţa cu structură de concurenţă monopolistică se aseamănă cu concurenţa perfectă în ceea ce
priveşte numărul de firme şi uşurinţa intrării pe piaţă şi ieşirii de pe piaţă. Spre deosebire însă de
concurenţa perfectă, pe piaţa cu structură de concurenţă monopolistică produsele diferitelor
firme sunt diferenţiate între ele.

Concurenta imperfectă caracterizează acele domenii în care ofertanții și în unele cazuri

chiar si cumpărătorii, dețin, într-o oarecare măsura, controlul asupra prețurilor bunurilor.
Concurenta imperfecta nu exclude rivalitatea de pe piata. Concurentii se lupta pentru a-si mari
cotele de piata. Rivalitatea se manifesta în diverse moduri începând cu actiuni publicitare pentru
a atrage cumparatorii si modifica curba cererii, pâna la îmbunatatirea calitatii bunurilor oferite.

Într-o economie moderna analiza structurii pietei sub aspectul numarului si cotei de piata a
principalilor ofertanti, pune în evidenta diverse "specii" de concurenta imperfecta.

În perioada postbelica, clasificarea formelor de concurenta ela¬borata de Stackelberg a fost

modificata de J. Marshal, care a formulat ipoteza cererii si ofertei dispersate, dar imperfect
mobile. La rândul sau, Erich Schneider a clasificat concurenta în omogena, eterogena,
monopolista, oligopolista, polipolista, atomista, libera etc.

În felul acesta, terminologia utilizata de catre literatura economica s-a îmbogatit cu o seama de
reprezentari si notiuni care, printr-o descriere mai fidela, permit o întelegere mai buna a pietei
concurentiale. În aceasta conceptie, monopolul este o situatie pe piata imperfecta concretizata
prin aceea ca o marfa este vânduta de o singura firma, respectiv prin controlul exercitat de un
ofertant al unui bun economic pentru care nu exista înlocuitor. Atunci când este vorba de
monopolul cumparatorului, el este numit monopson.

La rândul sau, oligopolul reprezinta situatia de piata în care oferta unui bun apartine unui numar
mic de firme a caror activitate si politica sunt determinate de reactiile asteptate ale uneia fata de
alta. Firmele se afla în interdependenta reciproca. Când exista un numar mic de cumparatori
pentru un bun, situatia de piata se denumeste oligopson sau oligopolul cererii.

-5-
Piata cu concurenta monopolistica este un tip de piata care, prin elementele pe care le contine, se

"înrudeste" cu doua forme opuse de piata - concurenta si monopolul. Ea se caracterizeaza prin

diferentierea produsului si existenta unui numar mare de vânzatori.

În raport cu piata cu concurenta pura si perfecta, piata cu concurenta imperfecta se distinge prin
mai multe trasaturi:

1. - existenta unui numar restrâns de firme producatoare sau cumparatoare, care asigura o
cantitate mare, respectiv întreaga cantitate a ofertei sau cererii unui produs, în virtutea carei
situatii impune pretul sau îl influenteaza în mod hotarâtor;

2. - produsele sunt diferentiate prin caracteristici intrinseci sau extrinseci. Diferentierea

produselor face parte din politica producatorilor care, în acest fel, detin, cel putin provizoriu, un
fel de monopol;

3.- se manifesta bariere de intrare de natura tehnologica, comerciala, economica, financiara sau
legislativa. Marile firme existente în ramura produc bunul cu costuri reduse datorita avantajului
pe care îl reprezinta economia de scara si stocul de cunostinte rezultat din propria activitate de
inovare;

4.- piata este mai mult opaca decât transparenta. Agentii sunt incomplet informati. Riscul si
incertitudinea afecteaza deciziile agentilor economici în domeniul cererii si al ofertei;

5. - factorii de productie se caracterizeaza printr-o rigiditate mai mare sau mai mica, ceea ce
contravine fluiditatii cererii si ofertei de bunuri economice.

Diverselor situatii de piata cu concurenta imperfecta le este comuna o caracteristica deosebita:

pretul nu mai este determinat de un "crainic" al pietei. Firma are posibilitatea de a fixa sau
influenta substantial fixarea pretului si a cantitatilor.

1.2. Analiza avantajelor şi dezavantajelor concurenţei perfecte și imperfecte

CONCURENȚA PERFECTĂ este un model al teoriei economice. Acest model descrie

-6-
o formă ipotetică a pieței în care nici un producător sau consumator nu are puterea de a
influența prețurile de pe piață. Aceasta ar conduce la un rezultat eficient, ținând cont de definiția
standard a economiei. Analiza piețelor perfect competitive asigură fundamentul teoriei cererii și
ofertei.

Concurența perfectă trebuie să îndeplinească șase parametri:

 Atomicitate- pe o piață oarecare, există un număr mare de mici producători și
consumatori, fiecare fiind însă atât de neînsemnat, încât acțiunile unuia nu au impact
asupra cantităților produse sau prețurilor de vânzare ale celorlalti, firmele considerând
prețul dat.

 Omogenitate- produsele diferitelor firme sunt identice,substituibile,încât cumpărătorii

sunt indiferenţi de la ce producător procură marfa.
 Transparenţa pieţei- toţi agenţii economici dispun de informaţie perfectă(despre
preţ,tehnologii,resurse,posibilul profit)
 Mobilitate- resursele (incluzând informația) sunt mobile, firmele producătoare putând
părăsi piețele în care înregistrează pierderi, orientându-se spre cele profitabile.
 Intrare liberă- orice firmă poate intra sau ieși de pe piață după bunul plac.

Avantajele:
CONCURENŢA PERFECTĂ rămâne un model de liberă rivalitate economică, cu care se
confruntă situaţii reale. „Perfecţiunea” ei este legată de un şir de avantaje (merite), printre
care:
 repartiţia eficientă a resurselor, în conformitate cu preferinţele consumatorilor, ce se
confirmă prin egalitatea preţului pieţei (utilităţii marginale) şi costului marginal
( P=MC)
 stabilirea în termen lung a preţurilor joase, la nivelul minim al costurilor medii pe
ramură (P=ATCmin)
 aspiraţia firmelor pentru realizarea inovaţiilor tehnologice cu scopul de a obţine profit
economic în termen scurt.

Dezavantajele:
CONCURENŢEI PERFECTE îi sunt specifice şi dezavantaje printer care:
 lipsa diferenţierii, varietăţii bunurilor produse.

-7-
  tendinţa spre frânarea PTŞ în termen lung, din lipsa profitului economic şi, deci, a
resurselor dezvoltării ulterioare a firmei.
 accesibilitatea de imitare de către firmă a inovaţiilor firmei concurente.

CONCURENȚA IMPERFECTĂ este un model al teoriei economice. Piețele cu

concurența imperfectă, aflate între cei doi poli ai pieței, prezintă unele trasături proprii acestora,
dar în grade și forme de manifestare specifice. Esențial este că, pe aceste piețe, participanții la
tranzacții dispun de o putere economică, diferită de la o forma de piață la alta, de a influența
cererea, oferta, prețul ș.a.
Concurența imperfectă la fel trebuie să îndeplinească câțiva parametri:
• Omogenitate- produsele diferitelor firme sunt identice,substituibile,
încât cumpărătorii sunt indiferenţi de la ce producător procură marfa.

• Transparenţa pieţei- toţi agenţii economici dispun de informaţie perfectă(despre

preţ,tehnologii,resurse,posibilul profit)
• Mobilitate- resursele (incluzând informația) sunt mobile, firmele producătoare
putând părăsi piețele în care înregistrează pierderi, orientându-se spre cele profitabile.
• Intrare liberă- orice firmă poate intra sau ieși de pe piață după bunul plac.

Una din propunerile pe care o consider a fi una importantă si anume privind concurenţa
imperfectă este abordarea unei strategii care să fie puternic promovate pe plan intern şi
internaţional,care să corespundă standardelor internaţionale şi care să atragă un număr important
de clienţi.Acest lucru se poate realiza prin constituirea unei echipe de conducere bine organizate
şi competenţa,care să poată îmbunătăţi valoarea serviciilor şi să vină cu idei noi şi
performante,dar care să se bazeze şi pe un personal bine pregătit,perfecţionat şi specializat,care
să poată ducă firma spre o dezvoltare competitivă.Promovarea unei strategii de marketing,care să
se bazeze pe forme de comunicaţie de departamentul de marketing şi care să facă cunoscută
oferta firmei şi să colaboreze cu cît mai multe agenţii din domeniul din care face parte din ţară şi
din străinătate.Dezvoltarea unor strategii de penetrare,care să pornească de la serviciile şi piaţa
existentă,formulând un set de acţiuni care să amplifice procentul de piaţă deţinut,fapt ce se poate
realiza prin producţia proprie de servicii care să elimine concurenţa.Adoptarea de strategii de
dezvoltare a serviciilor prin promovarea şi sporirea calităţii serviciilor,ceea ce trebuie să se
întîmple permanent,folosirea permanentă a strategiei de diversificare a serviciilor,foarte necesară
în relaţiile cu concurenţa şi pentru obţinerea unei rentabilităţi ridicate a activităţii,strategie ce
trebuie să cuprindă:oferirea unor servicii de calitate,care să poată fi perecepută de clienţi,care să
includă cerinţele şi nevoile acestora,adică siguranţa,linişte,amabilitatea personalului ,curăţenie

-8-
,divertisment.Trebuie adoptate îmbunătăţiri calitative care pot fi percepute de clienţii
firmei ,adică de clienţii de afaceri,care,în general,sunt foarte pretenţioşi în ceea ce priveşte
calitatea prestării serviciilor,implicarea tuturor angajaţilor,începînd cu departamentul de control
şi terminând cu cel operaţional,calitatea serviciilor realizându-se doar dacă aceştia sunt pregătiţi
şi motivaţi corespunzător.
Din cauza dificultăţii acestor negocieri,o dată ce s-a ajuns la un acord va apare o anumită
rigiditate,va fi dificilă schimbarea acordurilor pentru adaptare la condiţiile schimbătoare ale
pieţii.O altă dificultate adiţională provine din faptul că,legislaţia multor ţări interzice practicile
acordurilor şi în anumite ocazii s-au putut demonstra şi pedepsi anumite industrii pentru
realizarea de propuneri şi presiuni de acest tip.

1.3 Soluţii şi propuneri

Una din propunerile pe care o consider a fi una importantă si anume privind concurenţa perfectă
este abordarea unei strategii care să fie puternic promovate pe plan intern şi internaţional,care să
corespundă standardelor internaţionale şi care să atragă un număr important de clienţi.Acest
lucru se poate realiza prin constituirea unei echipe de conducere bine organizate şi
competenţa,care să poată îmbunătăţi valoarea serviciilor şi să vină cu idei noi şi performante,dar
care să se bazeze şi pe un personal bine pregătit,perfecţionat şi specializat,care să poată ducă
firma spre o dezvoltare competitivă.Promovarea unei strategii de marketing,care să se bazeze pe
forme de comunicaţie de departamentul de marketing şi care să facă cunoscută oferta firmei şi să
colaboreze cu cît mai multe agenţii din domeniul din care face parte din ţară şi din
străinătate.Dezvoltarea unor strategii de penetrare,care să pornească de la serviciile şi piaţa
existentă,formulând un set de acţiuni care să amplifice procentul de piaţă deţinut,fapt ce se poate
realiza prin producţia proprie de servicii care să elimine concurenţa.Adoptarea de strategii de
dezvoltare a serviciilor prin promovarea şi sporirea calităţii serviciilor,ceea ce trebuie să se
întîmple permanent,folosirea permanentă a strategiei de diversificare a serviciilor,foarte necesară
în relaţiile cu concurenţa şi pentru obţinerea unei rentabilităţi ridicate a activităţii,strategie ce
trebuie să cuprindă:oferirea unor servicii de calitate,care să poată fi perecepută de clienţi,care să
includă cerinţele şi nevoile acestora,adică siguranţa,linişte,amabilitatea
personalului,curăţenie,divertisment.Trebuie adoptate îmbunătăţiri calitative care pot fi percepute
de clienţii firmei,adică de clienţii de afaceri,care,în general,sunt foarte pretenţioşi în ceea ce
priveşte calitatea prestării serviciilor,implicarea tuturor angajaţilor,începînd cu departamentul de
control şi terminând cu cel operaţional,calitatea serviciilor realizându-se doar dacă aceştia sunt
pregătiţi şi motivaţi corespunzător.
O altă propunere pe care o consider a fi una bună este aceea că nici o înreprindere nu va fi
satisfăcută cu ceea ce i se atribuie,toate vor să producă mai mult şi în acest caz una din propuneri
este fixarea unui pret comun pe piaţă cu concurenţă perfectă fiindca întreprinderile cele mai
eficiente,cele care dispun de tehnologie avansată ce le permite să producă la un cost mai mic,vor
face presiuni pentru scăderea preţului,în timp ce cele mai puţin eficiente vor fi partizanele unui
preţ mare.
Din cauza dificultăţii acestor negocieri,o dată ce s-a ajuns la un acord va apare o anumită
rigiditate,va fi dificilă schimbarea acordurilor pentru adaptare la condiţiile schimbătoare ale

-9-
pieţii.O altă dificultate adiţională provine din faptul că,legislaţia multor ţări interzice practicile
acordurilor şi în anumite ocazii s-au putut demonstra şi pedepsi anumite industrii pentru
realizarea de propuneri şi presiuni de acest tip.

Concluzie:
Marile firme comerciale îşi elaboreaza propriile strategii prin care încearca să îşi apere
produsul de concurenţii de pe diferite pieţe, prin care vor să câştige cât mai mulţi clienţi, vor să
câştige piaţa unui produs şi să se impună.
Pe piaţa cu structură de concurenţă perfectă există multe firme (ceea ce le face să fie de
mici dimensiuni), nici una dintre ele nedeţinînd o cotă semnificativă de piaţă. O firmă deţine o
cotă semnificativă de piaţă atunci când, prin acţiunile ei, poate să influenţeze preţul pieţei.
Produsele sunt omogene şi firmele pot să intre sau să iasă cu uşurinţă din ramura respectivă.
Produse omogene înseamnă că produsele diferitelor firme sunt substituibile. Prin uşurinţa intrării
pe piaţă se înţelege faptul că toate firmele care vor să intre şi să producă bunul respectiv pot să
facă acest lucru. Adică firmele nou intrate pe piaţă pot să concureze pe poziţii egale cu firmele
deja existente, în ceea ce priveşte preţul factorilor de producţie, tehnologia de producţie sau
accesul la licenţe etc. Prin uşurinţa ieşirii de pe piaţă se înţelege faptul că firmele nu se confruntă
cu bariere legale sau de altă natură atunci cînd vor să părăsească piaţa şi pot să găsească uşor
cumpărători.
În ceea ce privește concurența imperfectă , posibilitatea de a cere preţuri multiple
conferă vînzătorului oportunitatea de a capta o parte din surplusul consumatorului;-discriminarea
prin preţ este posibilă daca vînzătorul poate fie sa distingă întrecumpărători pe criteriul
posibilităţii şi dorinţei de a cumpăra un anumit produs,fie să separare cumpărătorii în clase
(pieţe) cu caracteristici diferite.
.Unii economişti presupun în plus existenţa unui număr foarte mare de agenţi pe piaţă.Existenţa
multor întreprinderi foarte mici-spun ei- ar conduce la imposibilitatea influenţării preţului.Este
adevărat că pe o piaţă cu concurenţă perfectă sunt intotdeauna mulţi agenţi economici,dar unele
ramuri pot prezenta trăsăturile concurenţei perfecte chiar si în condiţiile existenţei unui număr
restrâns de firme pe piaţă.Însă totuşi părerea mea rămîne aceea că este un plus faptul că creste
numărul agenţilor economici şi anume să observăm acest fapt în RM,fiindcă datorită lor
economia va creşte iar odată cu apariţia concurenţei mai largi va cîştiga nu doar producătorul dar
şi consumatorul fiindcă fiecare firmă pe piaţă va elabora aşa o strategie încît să atragă mai mulţi
clienţi şi anume prin diferite oferte,produse mai calitative faţă de alti producători ceea ce ar face
ca consumatorul să aleagă de pe un orizont mai larg iar bătăliile concurenţiale vor face apariţia
producţiei mai calitative,la preturi reduse ceea ce în RM încă e devreme de vorbit.

-10-
Bibliografie:

Cărți cu un singur autor

 Bădulescu Alina “Microeconomie”,Editura Expert,Bucureşti 2002.
 Ion Parau “Teorii şi doctrine economice”, Chisinau,2007,Universitatea de studii aplicate
în Moldova,catedra “Management”
 Blanchard Olivier J.”Macroeconomics”,3 rd Edition,Prentice Hall,2003.
 Moldovanu Dumitru “Curs de teorie economica” ,Chisinau,2006.

Cărți cu trei autori

 Maria Hămuraru,Victoria Ţăruş,Valeriu Capsîzu “Teorie
Economică,Microeconomie,concepte şi aplicaţii” ed. a 4-a,Chisinau 2013.

Surse informaționale

 http://economie-politica.blogspot.com/
 http://www.referat.ro/
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Concuren%C8%9B%C4%83_perfect%C4%83
 https://www.google.md/

-11-
-11-