Teoria Economică

Tema: Concurenţa şi monopolul

Toma Irina

IAPC-203

1
 Varianta nr.10
Cuprins

Introducere.................................................................................................................................................3
Capitolul 1. Concurenţa şi Monopolul.........................................................................................................4
Ce este concurenta?....................................................................................................................................4
Pentru ce trebuie concurenţa?....................................................................................................................4
Ce este concurența monopolistă?...............................................................................................................5
Ce este Monopolul?....................................................................................................................................5
Apariţia monopolului...................................................................................................................................6
Tipuri de monopol.......................................................................................................................................8
Monopol natural.....................................................................................................................................8
Monopolul de stat...................................................................................................................................8
Monopol pur...........................................................................................................................................9
Beneficiile și dezavantajele monopolurilor................................................................................................10
Care este diferența dintre Concurența Monopolistă și Monopolul?.........................................................11
Tipuri de concurenţă.................................................................................................................................12
Capitolul 2. Politica antitrust. Legislația antimonopol...............................................................................20
Reglementarea de stat a monopolului......................................................................................................22
Concurenţa in Republica Moldova. Ajutorul de stat..................................................................................23
Capitolul 3. Concluzii.................................................................................................................................33
Bibliografie................................................................................................................................................35

Introducere

2
 Monopolul și concurența monopolistă descriu situațiile de pe piață , care sunt destul de
distincte între ele în ceea ce privește nivelul concurenței, nivelul puterii de piață, tipurile de
produse vândute și structura de stabilire a prețurilor. Monopolii încep să apară aproape imediat
cu apariția de schimb și de piață. Oamenii au înțeles mai devreme cum să mărească prețul
produsului: eliminarea concurenților și limitarea propunerii sale. În lumea antică, ei știau bine ce
a fost un monopol și ce fel de beneficii reușește (cuvântul în sine vine din greacă). De exemplu,
faimosul filosof Aristotel care a locuit în secolul al IV-lea. BC. E., în general, a considerat
crearea unui monopol printr-o politică economică pricepută, la care un cetățean inteligent sau
conducător poate recurge.

În plus, în ciuda diferenței în situații specifice, în diferite epoci, crearea unui monopol a
avut loc în conformitate cu aceleași principii generale. Monopolul și concurența monopolistă
sunt similare unul cu celălalt, în sensul că un număr mare de cumpărători au doar un număr mic
de vânzători care au un control mai bun asupra dinamicii pieței. Articolul va evidenția în mod
clar dinamica fiecărei structuri de piață, reprezentând asemănări și diferențe între cele două.

Capitolul 1. Concurenţa şi Monopolul

Ce este concurenta?

3
Concurenţa semnifică o situaţie în care are loc o confruntare liberă, completă între agenţii
economici, atât la nivelul ofertei, cât şi al cererii de bunuri şi capitaluri. Privită ca un procedeu
deschis de confruntare, în care indivizii învaţă, printr-un proces să-şi îmbunătăţească situaţia,
concurenţa este apreciată de unii economişti, între care şi G. von Hayek drept “calea ce mai bună
de satisfacere a intereselor tuturor”, respectiv de maximizare a satisfacerii nevoilor pentru
consumatori. Concurenţa eficientă, acolo unde ea poate fi creată, este un mijloc superior de
ghidare a eforturilor individuale pentru a obţine efectul benefic.

Formarea şi conţinutul concurenţei au evoluat odată cu modificările tehnice şi economice din

fiecare ţară, dar studierea modalităţilor de determinare ale preţului de echilibru şi a condiţiilor de
stabilitate ale acestuia, se realizează pentru o piaţă căreia îi este caracteristică concurenţa
perfectă.

Pentru ce trebuie concurenţa?

In cadrul economiei moderne, procurarea bunurilor si serviciilor se realizeaza prin intermediul

actelor de vanzare-cumparare care se deruleaza in mod organizat in cadrul pietei.  

 Piaţa reprezintă o categorie economica de o complexitate deosebita, definita ca ansamblul

relatiilor economice stabilite intre indivizi, care se desfasoara intr-un anumit spatiu economic si
in cadrul carora are loc confruntarea dintre cerere si oferta, formarea preturilor si efectuarea
tranzactiilor cu marfuri si servicii.

Concurenta este o conditie fundamentala a economiei de piata ce se refera, in general, la relatiile

dintre agentii economici care participa pe piata pentru a-si realiza propriile interese. In literatura
de specialitate, concurenta este definita, in general, ca reprezentand confruntarea deschisa,
rivalitatea sau cooperarea dintre agentii economici vanzatori-ofertanti, ca rezultat al
comportamentului lor specific interesat de atragere a consumatorilor, in vederea asigurarii unor
profituri ridicate si sigure.

Ce este concurența monopolistă?

O piață monopolistă este cea în care există un număr mare de cumpărători, dar un număr foarte
mic de vânzători. Jucătorii de pe aceste tipuri de piețe vând bunuri care sunt diferite unul de altul
și, prin urmare, pot să perceapă prețuri diferite în funcție de valoarea produsului care este oferit
4
pe piață. Într-o situație de concurență monopolistă, deoarece există doar un număr mic de
vânzători, un vânzător mai mare controlează piața; prin urmare, are control asupra prețurilor,
calității și caracteristicilor produsului. Cu toate acestea, se spune că un astfel de monopol durează
doar pe termen scurt, deoarece o astfel de putere de piață tinde să dispară pe termen lung, pe
măsură ce noile firme intră pe piață, creând astfel nevoia de produse mai ieftine.

Ce este Monopolul?

Definiţia şi ipotezele modelului de monopol, înseamnă un unic vânzător. O firmă se află în

situaţie de monopol dacă se constituie în unicul ofertant al unui produs omogen, având control
complet asupra pieţei respective. Faptul că o firmă se află în situaţie de monopol înseamnă că nu
există altcineva care să producă un substituent al produsului respectiv, iar firma în cauză este în
stare să împiedice alte firme să-l producă.

Monopolul este atunci când o singură companie deține toată sau majoritatea pieței pentru un
produs sau serviciu vândut. Atunci când există o situație de monopol pe piață, aceasta înseamnă
că există un vânzător mare care are cea mai mare putere de piață, ceea ce conduce la un nivel
foarte scăzut al concurenței. Deoarece concurența este scăzută, astfel de mari jucători de pe piața
monopolistă sunt capabili să perceapă prețuri ridicate și să vândă produse inferioare.

Un exemplu ar fi monopolurile publice formate de guverne pentru furnizarea de bunuri publice,

cum ar fi apa și electricitatea. Un alt exemplu al unei piețe cu monopol ar fi o companie
farmaceutică care a descoperit un remediu pentru o boală. Această inovație va permite firmei să
patenteze medicamentul, astfel încât acesta să nu poată fi produs de un alt concurent în timpul
perioadei de valabilitate a brevetului. Acest lucru va da companiei farmaceutice un efect
monopol pe piață.
5
Privind lucrurile de pe poziţia producătorului, pentru el, monopolul producţiei şi a ofertei
reprezintă o situaţie ideală care îi permite guvernarea pieţei în ansamblu şi obţinerea unui profit
maxim. Când piaţa se deschide, situaţia de monopol nu mai poate fi păstrată, apare concurenţa.

În esenţă, cauzele existenţei unui monopol pot fi următoarele :

a) concentrarea progresivă a producţiei şi eliminarea producătorilor mai puţin performanţi;

procesul, concurenţial însuşi conducând la constituirea monopolului denumit monopol natural. În
cazul monopolului natural, dimensiunea minimă eficientă este foarte apropiată de volumul total
pe care piaţa poate să-l absoarbă, existenţa unei singure firme fiind mai eficientă pentru societate.

b) realizarea unei inovaţii sau crearea unui produs nou face din întreprinderea respectivă un
distribuitor unic pe piaţă –creând o sursă temporară de monopol denumit monopol inovaţional
(tehnologic). Monopolul inovaţional este - asemenea monopolului natural - rezultatul procesului
concurenţial.

Apariţia monopolului

Apariţia monopolurilor are la baza mai multe cauze. Totodata, ele imbraca mai multe forme
si au diferite roluri si functii intr-o economie nationala. De aceea apare necesitatea ca inca de la
inceput sa se faca o clasificare a acestora, luand ca criterii principale formele monopolurilor si
cauzele care le dau nastere si care contribuie la dezvoltatea lor. Punerea in evidenta a
principalelor cauze ale aparitiei si mentinerii monopolurilor intr-o economie de piata poate
consitui de altfel si o prima explicatie a aparitiei acestora, domeniilor in care ele se dezvolta,
precum si formele pe care le imbraca.

Un caz comun de formare a monopolurilor a fost emiterea diferitelor privilegii de către monarhi,
oferind un drept excepțional de a produce sau comercializa ceva. Astfel de privilegii au fost
subiectul dorinței aproape oricărui comerciant sau producător, care a căutat să evite concursurile
din partea compatrioților sau străinilor.

Creșterea rapidă a monopolurilor a început cu dezvoltarea unei producții mari de motoare la

sfârșitul secolului al XIX-lea. A existat o oportunitate de a reduce costurile în consolidarea
unităților de producție (fabrici și plante). Atunci când un număr mic de producători majori au
rămas în industrie, o concurență puternică ar putea fi jucată între ele, care sa dovedit a fi
neprofitabilă. Pentru a evita această competiție, antreprenorii au organizat diverse "societăți",
care erau în esență asociații de monopol.
6
Uneori, aceste monopoluri erau naturale (existența a două firme din industrie nu a fost benefică),
iar în acest caz monopolul a fost prima firmă care a început producția de bine. De exemplu, în
1866, prima companie americană Telegraph Western Union pentru o lungă perioadă de timp a
rămas singura firmă din industria sa.

Unele trusturi au fost imperiile de producție impresionante, cu un număr mare de lucrători și

capital. De exemplu, la sfârșitul secolului al XX-lea, J. D. Rockefeller a organizat o companie
gigantică de petrol, care a controlat 90% din producția de petrol din America. În parte, acest
lucru sa datorat proprietății unei rețele de conducte (monopol natural), care la permis să
influențeze firmele independente de producere a petrolului. Dimensiunile acestui imperiu au fost
uimitoare: În 1903, compania standard de petrol a avut aproximativ 400 de întreprinderi, 90 de
mile de conducte, 10.000 de tancuri de cale ferată, 60 de tanciuri oceanice, 150 de aburi de râu.

Tipuri de monopol

Monopol natural

Adesea, această situație apare pe piață atunci când cererea pentru orice produs special este
satisfăcută cu una sau mai multe companii. În acest caz, apare monopolul natural. Motivele sale
sunt luate în specificul serviciului pentru clienți și a procesului tehnologic.

Monopol artificial

7
Statul cu actele sale legislative este capabil să ofere dreptul de a emite produse sau de a furniza
servicii unei singure întreprinderi. Astfel, provin și monopolurile artificiale. Există exemple de
aceasta în majoritatea țărilor lumii. Acestea sunt organizații bazate pe preferințe guvernamentale.
Exemplul din Rusia este compania "Mosgortrans". În același timp, puterea nu oferă permisiunea
de a lucra pe piață altor transportatori, concurenților săi.

Monopolul de stat

Unde este monopolul de stat deosebit de pronunțat? Exemple de utilizare a puterii administrative
pot fi văzute în diverse domenii. Aceasta este banca Rusiei. El are un monopol asupra
organizației, circulației și emisiilor de numerar. Un astfel de drept îi este dat de acte legislative.

Industria spațială are, de asemenea, un monopol de stat. În Rusia, exemple se referă la diverse
obiecte ale acestei sfere, cele mai strălucite dintre ele este cosmodromul Baikonur.

8
Monopol pur

Uneori pe piață apare în sfera consumatorului o companie nouă, oferind un produs nou creat care
nu are analogi. Asta e monopol pur. Exemple de astfel de situații sunt în prezent mici. Astăzi,
acest fenomen este destul de rar. În prezent, de regulă, un monopol pur poate exista cu sprijinul
statului. Cu toate acestea, costul serviciilor sau bunurilor monopolurilor pure poate fi sub
controlul statului.
Un exemplu tipic al unui monopol pur poate fi activitatea companiei "Aluminum Company"
(SUA). În 1945, compania a fost monitorizată pe deplin de mineritul Bauxite din America.
Aceasta este principala materie primă pentru producerea de aluminiu.

Monopol bilateral

9
 Uneori apare pe piață atunci când mărfurile sunt oferite de un singur vânzător, iar cererea există
de la un singur cumpărător. Acesta este un monopol bilateral. Într-o astfel de situație,
cumpărătorul și vânzătorul se cunosc reciproc. Exemple de monopol bilateral se referă la astfel
de situații în care firma implementează bunurile sale către stat. Aceasta este achiziționarea de
arme de către Ministerul Apărării și opoziția unei singure sindicate a oricărui angajator.

Monopolul economic

Astăzi este răspândit mai mult decât alte monopoluri, care se explică prin legile dezvoltării
economice. Este posibil să se realizeze situația monopolului economic în două moduri:

 dezvoltarea întreprinderii prin creșterea scalei sale prin extinderea capitalului constant;
 centralizarea capitalului, adică absorbția voluntară sau obligatorie a organizațiilor competitive
și, ca rezultat, poziția dominantă pe piață.

Beneficiile și dezavantajele monopolurilor

Dezavantajele monopolurilor

Ce este un monopol? Aceasta este o poziție de lider pe piața companiei, permițându-i să-i dicteze
condițiile. Cu toate acestea, acest lucru nu este singurul dezavantaj:

10
1. Abilitatea producătorului de a impune compensații pentru costurile de producție a bunurilor
asupra consumatorilor lor prin creșterea prețului de vânzare.
2. Lipsa progresului științific și tehnologic în producție datorită lipsei de concurenți pe piață.
3. Obținerea unui monopolist al profiturilor suplimentare prin reducerea calității produselor.

Avantajele monopolurilor:

1. Creșterea producției și reducerea ulterioară a costurilor și a costurilor de resurse.

2. Cea mai mare persistență în raport cu criza economică.
3. Monopolistii mari au suficiente fonduri pentru a imbunatati productia, ca urmare a cresterii
eficacitate si calitatea bunurilor fabricate este in crestere.

Care este diferența dintre Concurența Monopolistă și Monopolul?

Piețele monopolului sunt reglementate de comisioane competitive, pentru a se asigura că

jucătorii monopol nu controlează pe deplin dinamica pieței. Atunci când există o situație de
monopol pe piață, aceasta înseamnă că există un mare vânzător care are cea mai mare putere de
piață, ceea ce conduce la un nivel foarte scăzut al concurenței.

O piață monopolistă este una în care există un număr mare de cumpărători, dar foarte puțini
vânzători. Jucătorii de pe aceste tipuri de piețe vând bunuri care sunt diferite unul față de celălalt;
prin urmare, sunt în măsură să perceapă prețuri diferite. Piețele monopoliste au puține bariere la
intrarea în favoarea noilor firme, în timp ce piețele monopolului au bariere mari la intrare,
deoarece piața este controlată de o societate mare.

11
Tipuri de concurenţă

Pentru a putea prezenta, în continuare, formele concurenţei este necesară, mai întâi, o delimitare
a conceptului de concurenţă la nivel de industrie şi a celui de concurenţă din punct de vedere al
pieţei, aşa cum a fost surprins de către Philip Kotler. Astfel, concurenţa la nivel de industrie
analizează activitatea întreprinderilor care oferă acelaşi produs sau clasă de produse substituibile
între ele, în timp ce concurenţa din punct de vedere al pieţei analizează activitatea
întreprinderilor care satisfac aceeaşi nevoie a consumatorilor.

În cadrul teoriei economice a concurenţei sunt evidenţiaţi o serie de factori care au determinat
tipologia concurenţei. Cei mai semnificativi dintre aceştia sunt:

 numărul şi puterea economică a agenţilor economici participanţi la tranzacţiile din cadrul

pieţei;
 gradul de diferenţiere a bunurilor care satisfac o anumită nevoie umană;
 facilităţile sau restricţiile de intrare pe o piaţă;
 gradul de transparenţă a pieţei;
 raportul dintre cererea şi oferta de bunuri;
 conjunctura politică internă şi internaţională.

În economia de piaţă se pot întâlni situaţii diferite din punct de vedere al concurenţei:

12
Concurenţa perfectă 

Desemnează acea situaţie de piaţă în care toate firmele pot să vândă întreaga producţie la preţul
pieţei, fără a-l influenţa, iar toţi cumpărătorii pot cumpăra la preţul pieţei ceea ce doresc, fără a-l
putea modifica.

Concurenţa perfectă apare atunci când sunt îndeplinite simultan următoarele două condiţii:

 transparenţa perfectă a pieţei, care presupune că deciziile agenţilor economici să fie luate
în condiţii de informare perfectă, informaţiile fiind referitoare la calitatea şi natura
produselor şi asupra preţului.
 mobilitatea perfectă a factorilor de producţie. Această condiţie presupune că factorii de
producţie (munca şi capitalul) să fie “distribuiţi” acolo unde vor fi folosiţi cel mai bine.

Concurenţa perfectă este utilizată de către specialişti drept model de studiu şi analiză a pieţei
concurenţiale, ea neexistând în realitate.

Concurenţa imperfectă 

Se manifestă în acea situaţie de piaţă în care agenţii economici, vânzătorii şi cumpărătorii pot să
influenţeze prin acţiunile lor unilaterale, raportul dintre cerere şi ofertă de mărfuri, ca şi prin
nivelurile de costuri, în intenţia de a obţine profituri mari şi stabile. Cele mai răspândite forme de
piaţă imperfectă sunt cele de gen diagonal, care sunt dominate de câţiva producători – vânzători,
de regulă, aceştia fiind de mare talie.

13
Unele din condiţiile concurenţei imperfecte sunt următoarele:

 există fie puţini vânzători relativ puternici şi mulţi cumpărători mici şi dispersaţi
(oligopolul);
 fie puţini cumpărători şi mulţi vânzători (oligopsonul);
 produsele sunt diferenţiate real sau doar imaginar, chiar şi prin falsificări;
 există condiţii pentru ca diferiţii agenţi economici să exercite un control efectiv asupra
preţurilor;
 apariţia de noi dificultăţi în ceea ce priveşte intrarea noilor producători în ramuri şi
sectoare;
 rivalităţi vizibile în relaţia cu publicul privind calitatea produselor, frustrarea pe diferite
căi a consumatorilor etc.

În funcţie de categoria agenţilor economici vânzători şi cumpărători, concurenţa imperfectă

cunoaşte mai multe forme de manifestare, şi anume:

 Concurenţa monopolistică – păstrează toate trăsăturile concurenţei perfecte, cu excepţia

omogenităţii produselor, care este întocmită cu diferenţierea lor. În această situaţie,
cumpărătorii au posibilitatea să-şi aleagă produsul pe care-l doresc, iar vânzătorii pot să-
şi impună cantitatea prin politica noilor sortimente.
 Concurenţa oligopolistică – se caracterizează prin existenţa a câţiva producători, de
regulă de talie mare (oligopol), a doi producători (duopol) sau a unui singur vânzător
(monopol).
 Concurenţa de monopol – formă a concurenţei imperfecte în care piaţa unei industrii
este dominată de un singur producător – vânzător, care, în relaţiile cu consumatorii, îşi
impune condiţiile de calitate.

Concurenţa imperfectă desemnează acea situaţie de piaţă în care agenţii economici, în

confruntarea dintre ei, sunt capabili, prin acţiunile lor reale, să influenţeze raportul dintre
cerere şi ofertă. În acest caz, mai multe sau toate trăsăturile concurenţei perfecte sunt
încălcate. În procesul efectiv al concurenţei imperfecte se implică şi statul, care adoptă
legi antimonopoliste sau pentru sancţionarea aspectelor de concurenţă neloială.

14
Piaţa cu concurenţa monopolistică

Se caracterizează prin existenţa unui singur producător al unui bun omogen care se confruntă cu
o infinitate de cumpărători existenţi pe piaţă. Produsul realizat de o întreprindere ce deţine
monopolul nu mai are un alt substitut pe aceea piaţă, situaţie ce nu se regăseşte în realitate, fiind
doar o ipoteză, ca şi în cazul pieţei cu concurenţă perfectă.

Acest tip de concurenţă presupune coexistenţa a două condiţii :

 un număr mare de vânzători aflaţi în faţa a numeroşi cumpărători ;

 diferenţierea produselor.

Concurenţa monopolistică are şi alte particularităţi:

- dimensiunile mici ale firmelor;

- capitalul necesar unor noi firme este redus, dar ele se confruntă cu restricţii determinate de
mărcile de fabrică;

- costul firmelor este mai mare(decât în condiţiile concurenţei perfecte)datorită cheltuielilor

suplimentare impusă de diferenţierea produselor;

- preţul este mai mare (decât în condiţiile concurenţei perfecte)datorită costului mai mare;

- numărul firmelor atrase de existenţa profitului face ca fiecare firmă să nu poată utiliza optim
toată capacitatea de producţie(şi să aibă o anumită capacitate excedentară).

Piaţa cu concurenţa oligopol 

Se caracterizează prin existenţa unui număr mic de întreprinderi ce produc bunuri similare sau
diferenţiate, între ele putându-se stabili înţelegeri în privinţa fixării preţurilor. În situaţia în care
pe piaţă există câteva întreprinderi care produc aceeaşi marfă întâlnim situaţia de oligopol pur, în
timp ce oligopolul diferenţiat poate fi caracterizat prin existenţa câtorva întreprinderi care oferă
produse parţial diferenţiate (ex.: autoturisme). În acest caz, diferenţierea se poate face prin
calitate, prin diversificare sortimentală sau prin serviciile oferite.

15
Piaţa oligopolistă 

Poate fi caracterizată prin interdependenţa acţiunilor întreprinderilor existente şi prin

incertitudinea reacţiilor întreprinderilor concurente.

În cazul oligopolului pur întreprinderile se concurează, de regulă, prin preţ, acesta având un
caracter rigid şi formându-se prin înţelegerea dintre producători. Acest lucru nu mai apare în
situaţia oligopolului diferenţiat, când întreprinderile se concurează prin performanţele oferite
consumatorilor, adică exact pe acele caracteristici ale produsului care creează avantajul
competitiv.

Se cunosc mai multe tipuri de oligopol:

 în funcţie de diferenţierea produselor:

- oligopoluri omogene care nu oferă produse diferenţiate(ex. industria automobilului);

- oligopoluri diferenţiate care oferă bunuri diferenţiate(industria automobilului)

 după numărul de producători ce se află în concurenţă:

- duopol (2 producători);

- oligopol propriu zis(cu mai mulţi producători);

Piaţa oligopsonică

Oligopson este un termen care desemnează o formă a pieței cu concurență imperfectă, în cadrul

căreia un număr mic de firme mari cumpără cea mai mare parte a unei anumite mărfi, marfă care
este furnizată de mai mulți producători sau ofertanți.

Numărul de solicitanți este suficient de mic, iar puterea lor economică este suficient de mare,
pentru ca acțiunea întreprinsă de fiecare firmă cumpărătoare, luată separat, să aibă un impact
semnificativ asupra condițiilor generale de cumpărare-vânzare de pe piața mărfii respective.

În concluzie, oligopsonul este piața pe care un număr redus de cumpărători controlează puterea
de cumpărare și, în consecință, dictează producția și prețul de piață al unui anumit produs sau
serviciu. Într-un oligopson prețurile tind să fie mai mici decât într-o piață liber concurențială, așa
cum prețurile într-un oligopol tind să fie mai mari. Practic, un oligopson este inversul unui
oligopol.
16
Piaţa cu concurenţa de monopol 

Este una dintre cele mai răspândite forme ale concurenţei imperfecte, considerându-se că
reuşeşte să combine atributele monopolului, ca de exemplu, puterea de piaţă, cu atributele
concurenţei perfecte şi anume, inexistenţa supraprofiturilor. Piaţa cu concurenţă monopolistică se
caracterizează prin diferenţierea produselor şi existenţa unui număr mare de vânzători de
dimensiuni relativ reduse. De asemenea, o caracteristică esenţială este şi intrarea şi ieşirea liberă
pe/de pe piaţă, precum şi faptul că fiecare întreprindere prezentă pe piaţă se confruntă cu o curbă
a cererii descrescătoare în raport cu preţul. Dar un argument important în favoarea acestui tip de
concurenţă îl constituie diversificarea produselor şi intrarea şi ieşirea liberă de pe piaţă. De
asemenea, diferenţierea produselor permite întreprinderilor să-şi stabilească preţurile peste cele
ale concurenţilor, fără a-şi pierde astfel consumatorii, deoarece aceştia percep avantajul
competitiv oferit şi sunt dispuşi să plătească un preţ mai mare.

Piaţa monopsonică

Un monopson este forma extremă a unui oligopson, care din perspectiva cererii,

stabilește prețul pe piață, deoarece, fiind singur, acesta poate impune condițiile care să-i
defavorizeze pe producători sau vânzători.

Pentru a putea fi categorisită ca monopson, respectiva societate comercială trebuie să nu fie

concurată de alți cumpărători autohtoni sau străini, produsul trebuie să fie omogen și să nu poată
fi substituit, cel puțin pentru o perioadă de timp. Situațiile în care un număr mare de ofertanți se
confruntă cu un singur cumpărător este uzuală pentru producătorii de echipamente militare, nave,
avioane etc.

În cazul existenței, într-o anumită zonă, a unui singur cumpărător de îngrijiri de sănătate, există
pericolul ca acesta să nu fie suficient de motivat pentru a face o cumpărare eficace, eficientă și de
calitate de îngrijiri de sănătate, deoarece nu este în pericol ca asigurații să renunțe la serviciile lui
și să opteze pentru o altă schemă de asigurare.
17
Concurenţa poate fi din punct de vedere al dreptului comercial:

 concurenţa loială;
 concurenţa neloială.

Concurenţa loială

Se caracterizează prin folosirea nediscriminatorie, de către vânzători, a unora dintre

instrumentele economice amintite, în condiţiile procesului liber de piaţă şi ale deplinei
posibilităţi de cunoaştere a mijloacelor de reglementare a relaţiilor de vânzare – cumpărare. Este
vorba de pieţe transparente, în care secretele sunt aproape inexistente.

Concurenta neloială

Consta in utilizarea unor mijloace nelegale, de natura extraeconomica pentru cucerirea si

consolidarea pozitiilor detinute pe anumite piete, sau in practici discriminatorii de acordare a
anumitor stimulente unor categorii speciale de consumatori etc. Legislatia tarilor cu economie de
piata prevede masuri stricte pentru descurajarea si chiar eliminarea celor mai multe dintre actele
de concurenta neloiala.

Se mai poate vorbi de concurenţa directă şi concurenţa indirectă atunci când agenţii economici se
află în competiţie, se adresează aceleiaşi nevoi, cu produse similare sau identice, atunci suntem
în faţa unei concurenţe directe, iar concurenţa indirectă poate apare atunci când firmele se
adresează prin oferirea de bunuri diferite aceleiaşi nevoi sau unor nevoi diferite.

Tabelul urmator reprezinta diferite tipuri de piete, singurul criteriu fiind numarul.

OFERTA→ Numar mare Numar mic Unu

CERERE↓
Numar mare Concurenta Oligopol Monopol
perfecta
Numar mic Oligopson Oligopol Monopol
bilateral contrariat
Unu Monopson Monopson Monopol
contrariat bilateral

18
Concurenta perfecta - se concretizeaza prin faptul ca are un mare numar de ofertanti alaturi de un
mare numar de cumparatori.

Monopol - un singur ofertant, un mare numar de cumaratori.

Oligopol - numar mic de vanzatori.

Monopson - un singur cumparator.

Oligopson - un numar restrans de cumparatori.

Monopol bilateral - unicitatea cererii si ofertei.

Oligopol bilateral - un cumparator, un numar mic de ofertanti.

Monopolul va fi contrariat in cazul cand va fi un singur ofertant si un numar mic de cumparatori.

Monopson contrariat - in cazul cand va fi un singur cumparator si un numar mic de ofertanti.

Structura de bază a pieței

Structura Bariere pentru Numărul Bariere pentru Numărul
pieței comercianți comercianților cumpărători cumpărătorilor
Concurență
Nu Mulți Nu Mulți
perfectă
Concurență
Nu Mulți Nu Mulți
monopolistă
Oligopol Da Puțini Nu Mulți
Oligopson Nu Mulți Da Puțini
Monopol Da Unul Nu Mulți
Monopson Nu Mulți Da Unul

19
Capitolul 2. Politica antitrust. Legislația antimonopol

Legea antitrust - un set de reglementări care vizează restricționarea libertății contractuale a

companiilor puternice din punct de vedere economic. Cel mai adesea, restricțiile afectează
crearea sau alte mecanisme pentru menținerea prețurilor și divizarea piețelor mari și acțiuni care
pot crește semnificativ capacitatea vânzătorului de a influența prețul. În acest moment, legile
antitrust există în majoritatea țărilor lumii.

Legislația antimonopol - un sistem de acte juridice pentru a asigura un mediu competitiv, să

stabilească reguli de conduită pentru participanții la piețele mărfurilor, să protejeze drepturile
întreprinderilor mici și mijlocii de entitățile economice care ocupă o poziție dominantă pe piața
mărfurilor.

Prima lege care a restricționat monopolul pe piața mărfurilor a fost Legea Sherman din 1890, una
dintre principalele legi ale legii antitrust americane, numită după autorul proictului de lege,
senatorul J. Sherman (Legea Sherman). Legea a interzis contractele, asociațiile de monopol și
coluziunile care restricționează comerțul liber. Amenda maximă în favoarea statului percepută
corporațiilor pentru încălcarea legii a fost inițial de 5.000 de dolari, apoi a fost majorată la
50.000 de dolari (1955) și 1 milion de dolari (1974)

După cel de-al doilea război mondial (anii 50-60), legislația antitrust a apărut în țările pieței
comune, în Japonia și în aproape toate industriile. În unele state se numește antimonopol (SUA,
Canada, Japonia, în SUA se mai numește antitrust) sau anti-cartel (Germania, Austria, Elveția),
iar în altele (inclusiv multe state membre ale UE) este definit ca legislație privind combaterea
practicilor comerciale restrictive.

20
 În lumea moderna legislația antitrust și politica antitrust urmărită pe baza acesteia sunt unul
dintre cele mai importante instrumente reglementate de stat. Principalele obiective ale legilor
antitrust din majoritatea statelor sunt:

 protecția și promovarea concurenței;

 controlul asupra entităților economice care ocupă o poziție dominantă pe piață;

 controlul asupra procesului de concentrare a producției și de centralizare a capitalului;

 control asupra prețurilor;

 asistență pentru întreprinderile mici și mijlocii și protecția intereselor acestora;

 protejarea intereselor consumatorilor.

În unele țări, legile antitrust includ prevederi legale pentru a suprima concurența neloială
împotriva metodelor neloiale de concurență pe piețe. Într-un sens restrâns, legile antitrust sunt
îndreptate împotriva celor mari și curate, precum și pentru a preveni actele „necinstite” care
încalcă normele comunicării de afaceri. Potrivit susținătorilor legilor antitrust, acesta protejează
interesele economice ale consumatorilor și promovează dezvoltarea economică.

Fiecare stat dezvoltat din punct de vedere economic s-a confruntat cu necesitatea unei politicii
antitrust, al cărei obiectiv este de a proteja concurența. Uneori, încălcarea normelor privind
concurența are loc numai într-o anumită țară, iar soluționarea problemei îi revine, de cele mai
multe ori, unei autorități naționale de concurență. Însă, odată cu dezvoltarea pieței interne și pe
fondul globalizării, efectele comportamentului ilegal, cum ar fi crearea unui cartel, sunt de obicei
resimțite în multe țări de pe întregul cuprins al UE și din afara ei.

21
Nici un vânzător monopolist nu este monopolist în sensul cel mai strict al cuvântului deoarece
nu există cerere perfect inelastică (rigidă), în realitate existând alternative pentru orice fel de
acţiune şi înlocuitori pentru orice bun. Astfel, nici un vânzător nu are vreodată putere nelimitată
asupra cumpărătorilor, aşa cum foarte puţin vânzători se confruntă cu curbe de cerere perfect
elastice. În cazul oricărei cereri care nu este perfect elastică vânzătorii continuă să-şi
comercializeze produsul chiar dacă majorează preţurile, ceea ce înseamnă că vânzătorii au cel
puţin o „fărâmă” de putere de piaţă.

Statul modern, luând în considerare restricţiile impuse de împrejurările istorice prin care trece
fiecare ţară, adoptă legi corespunzătoare pentru a asigura şi menţine condiţii normale de
desfăşurare a concurenţei.

Totodată, administraţia publică ia măsuri pentru a preveni tendinţele monopoliste în economie şi

a controla activităţile monopolurilor, oligopolurilor, oligopsonurilor, dacă acestea există.

Reglementarea de stat a monopolului

Planurile statului nu sunt incluse în organizarea universală a piețelor libere, sarcina sa este de a
elimina cele mai grave încălcări ale sistemului de piață. Pentru a realiza, aceste condiții sunt
create în care concurența și monopolul simultan nu pot exista, iar primul este mai profitabil
pentru producători.

Abuzul de poziție dominantă

O întreprindere poate denatura concurența atunci când deține o poziție foarte importantă pe o
anumită piață. O poziție dominantă nu este anticoncurențială în sine, însă comportamentul
22
întreprinderii poate fi considerat abuziv în cazul în care aceasta își exploatează poziția pentru a
elimina concurența.

Ce este abuzul de poziție dominantă?

De exemplu, atunci când un actor important încearcă să își elimine concurenții de pe piață,
vorbim despre abuz de poziție dominantă în cazul în care acțiunile sale au drept efect eliminarea
concurenței. Acest lucru va duce la creșterea prețurilor și la restrângerea ofertei pentru
consumatori. Atunci când încheie afaceri cu întreprinderi mici, întreprinderile mari nu trebuie să
își folosească puterea de negociere pentru a impune furnizorilor sau clienților condiții care ar
aduce atingere relațiilor dintre aceștia și concurenții lor.

Iată câteva exemple de abuz de poziție dominantă:

• practicarea unor prețuri prea mari;

• vânzarea la prețuri scăzute în mod artificial, cu scopul de a afecta sau chiar de a exclude
concurenții de pe piață;

• obligarea consumatorilor să cumpere un produs care este legat în mod artificial de un altul mai
cunoscut, acest lucru având drept efect să excludă produsele similare, denaturând astfel
concurența;

• refuzul de a accepta anumiți clienți sau oferirea de reduceri speciale clienților care cumpără
toate sau aproape toate produsele de care au nevoie de la întreprinderea care deține poziția
dominantă;

• condiționarea vânzării unui produs de vânzarea unui alt produs.

23
Concurenţa in Republica Moldova. Ajutorul de stat

Republica Moldova, odată cu declararea Independenţei, a purces la implementarea unui model

economic nou, bazat pe principiile economiei de piaţă. În cadrul sistemului economic de piaţă,
concurenţa este unul din pilonii de bază care asigură funcţionarea acestuia, contribuind direct
asupra creşterii bunăstării consumatorului.

Programul naţional în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat este elaborat în vederea

implementării prevederilor Legii concurenţei nr. 183 din 11.07.2012, Legii nr. 139 din
15.06.2012 cu privire la ajutorul de stat, Legii nr. 166 din 11.07.2012 pentru aprobarea Strategiei
Naţionale de dezvoltare „Moldova 2020”,

Programul prevede o abordare complexă şi strategică a problemelor, obiectivelor şi acţiunilor ce

se impun de a fi realizate în perioada 2015-2020 pentru dezvoltarea mediului concurenţial şi
stimularea concurenţei, în vederea promovării intereselor legitime ale consumatorilor, creşterii
competitivităţii economiei pe plan internaţional şi integrării Republicii Moldova în spaţiul
economic european.

Necesitatea elaborării Programului este stipulată expres în viziunea strategică a priorităţii precum
ameliorarea climatului de afaceri, promovarea politicii concurenţiale, optimizarea cadrului de
reglementare şi aplicarea tehnologiilor informaţionale în serviciile publice destinate mediului de
afaceri şi cetăţenilor, prevăzută în Strategia Naţională de dezvoltare „Moldova 2020”.

Dezvoltarea concurenţei şi liberalizarea pieţelor se prezintă ca o sarcină complexă, realizarea

căreia depinde în mare măsură de eficienţa şi eficacitatea implementării politicii statutului pe mai
multe dimensiuni legate de: politica macroeconomică echilibrată, menţinerea unui mediu
investiţional atractiv, reducerea numărului şi intensităţii barierelor anticoncurenţiale,
implementarea unui politici fiscale stimulatorii, stabilitatea sistemului bancar.

În perioada 2012-2014, a avut loc reformarea cadrului legislativ şi instituţional din domeniul
concurenţei. Schimbarea respectivă a fost absolut necesară pentru a asigura un mecanism mai
eficient şi amplu de aplicare, respectare şi monitorizare a legislaţiei din domeniul concurenţei,
ajutorului de stat şi a publicităţii, fiind conformă cu practicile avansate ale ţărilor din Uniunea
Europeană .

Urmare a transformărilor economice ample şi diversificării formelor de proprietate,

demonopolizării sectoarelor economice, realizate după declararea Independenţei, în Republica
Moldova s-au creat şi dezvoltat sectoare economice deschise concurenţei. Totuşi, există o serie
24
de domenii care sunt dominate de influenţa statului, cu reglementări excesive şi nejustificaste,
chiar dacă Republica Moldova are piețe deschise importurilor și competiției. În acelaşi timp,
liberalizarea şi îmbunătăţirea accesului la diferite pieţe, eliminarea barierelor anticoncurenţiale,
dereglementarea activităţii unor domenii, transparenţa pieţelor, creşterea competitivităţii sunt
expres prevăzute în Acordul de Asociere, pe domenii economice şi pieţe şi pe domenii de
activităţi, comune tuturor sectoarelor economice.

Legea concurenţei nr.183 din 11.07.2012 este o lege armonizată la normele europene din
domeniu. În ceea ce ţine de examinarea cazurilor de înţelegeri anticoncurenţiale, legea stipulează
şi detaliază câteva instrumente care facilitează procesul de investigare, inclusiv mecanismul de
identificare a cazurilor de înţelegeri anticoncurenţiale prin politica de clemenţă.

Această politică face posibil ca întreprinderile participante la un acord anticoncurenţial, să se

implice la detectarea cazului şi să beneficieze, de imunitate şi de exonerarea totală/parțială de la
mărimea amenzii care va fi stabilită după finalizarea investigaţiei.

Politica de clemență este bazată pe presupunerea că anumite întreprinderi implicate în acorduri

secrete ar fi dispuse să pună capăt participării lor și să ofere informații cu privire la existența
înțelegerii și funcționarea acesteia, dar se tem de pedepsele, care vor fi impuse și de sancțiunile
pentru practicile lor. Totuşi implementarea ei în practică este problematică din cauza existenţei
prevederilor Codului Penal, care prin art. 246 stabileşte că „Limitarea concurenţei libere prin
încheierea unui acord ilegal care prevede diviziunea pieţei, limitarea accesului la piaţă, cu
înlăturarea altor agenţi economici, majorarea sau menţinerea preţurilor unice, dacă prin aceasta a
fost obţinut un profit în proporţii deosebit de mari sau au fost cauzate daune în proporţii deosebit
de mari unei terţe persoane, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi
convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani”.

Ajutorul de stat

Ajutorul de stat este un instrument important al politicii de stat în domeniul protecţiei

concurenţei, determinând semnificativ comportamentul agenţilor economici. Prin intermediul
ajutorului de stat se tinde spre un echilibru între respectarea regulilor de concurenţă şi exercitarea
de către stat a funcţiilor sale.

Prin semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, Republica Moldova şi-a asumat
angajamente și în domeniul ajutorului de stat, precum:

 evaluarea ajutorului de stat în conformitate cu acquis-ul comunitar în domeniul ajutorului de

stat
25
 alinierea, în termen de 8 ani de la data intrării în vigoare a Acordului de Asociere, la acquis-ul
comunitar în materie de ajutor de stat a schemelor de ajutor de stat instituite înainte de înfiinţarea
autorităţii în domeniul ajutoarelor de stat

 adoptarea sau menținerea legislației privind controalele ajutoarelor de stat, prezentarea la

fiecare doi ani a raportului privind ajutoarele de stat acordate.

Ajutorul de stat este acordat din resursele publice, care sunt limitate.

De asemenea, intervenția statului pe piață prin acordarea ajutoarelor de stat creează un mediu
favorizat pentru activitatea economică a unor entităţi, fapt care reduce motivaţia lor de a ridica
eficienţa activităţii sale.

Ajutorul de stat poate afecta negativ funcţionarea mecanismului de piaţă a cererii şi ofertei şi
avantajele competitive ale sistemului, care este fundamentul comerţului internaţional, să
denatureze concurenţa şi să conducă la conflicte comerciale, utilizarea ineficientă a resurselor,
precum şi la reducerea bunăstării sociale. Astfel, este necesară asigurarea unui mecanism
transparent în acordarea ajutorului de stat.

În prezent în Republica Moldova există o transparență insuficientă în mecanismul acordării

ajutorului de stat. Aceasta este determinată și de faptul că în prezent lipsesc acte normative ce ar
reglementa transparenţa în relaţiile financiare dintre autorităţile publice şi întreprinderi.

În multe domenii de activitate nu sunt norme care ar obliga ca întreprinderile să ducă o evidență
contabilă separată, fapt care ar exclude finanțarea încrucișată. În acest context, se remarcă că
autorităţile publice acordă în unele cazuri drepturi exclusive anumitor întreprinderi, efectuează
plăţi sau acordă alte tipuri de compensaţii întreprinderilor ce prestează servicii de interes
economic general. Întreprinderile date sunt deseori în concurenţă cu alte întreprinderi.
26
 Deciziile de acordare a măsurilor de sprijin de către stat unei întreprinderi trebuie să fie
fundamentate pe o analiză economică a impactului măsurilor date asupra mediului concurențial.
În acest context, trebuie de realizat studii de impact, analize cost-beneficii destinate identificării
posibilelor efecte pozitive sau negative ale respectivei măsuri. Însă, în prezent actele prin care se
acordă sprijinul statului se bazează pe o analiză economică insuficientă a impactului acestora
asupra mediului concurențial. Aceasta este determinat de faptul că în cele mai multe cazuri nu
sunt identificate obiectivele strategice conform cărora se acorda ajutorul de stat.

Întreprinderile care primesc măsuri de sprijin de la stat sub forma unui ajutor de stat obțin un
avantaj față de concurenții lor. Acest avantaj artificial distorsionează procesul normal al
concurenței, prin modificarea condițiilor de concurență echitabile între concurenți. Ajutorul de
stat reduce, de obicei, costurile operaționale ale întreprinderii beneficiare, care ulterior își va
putea reduce prețul sau va crește producția. În acest fel, întreprinderea beneficiară își va crește
artificial puterea de piață în detrimentul întreprinderilor care nu au primit același sprijin,
indiferent de nivelul său de eficiență și competitivitate. Acordarea de ajutoare de stat pentru o
anumită întreprindere poate descuraja alte companii să investească în piața în care întreprinderea
beneficiară funcționează, din cauza nivelului investițiilor deja efectuate de întreprinderea
beneficiară cu sprijinul public (efectul de împingere). În cele din urmă, în plus față de efectele
negative asupra concurenței, ajutorul de stat implică un cost semnificativ de oportunitate pentru
autoritățile publice ce îl acordă, deoarece implică un transfer de resurse publice limitate, de multe
ori către firme ineficiente sau proiecte eșuate, în loc să fie investite în educație, sănătate sau
servicii sociale.

Promovarea unei concurențe sănătoase în Republica Moldova

In toate statele lumii actioneaza reglementari juridice cu privire la modalitatea de desfasurare a

concurentei, masurile punitive aplicabile celor care incalca aceste norme, precum si organismele
abilitate sa le aplice. In lipsa unor asemenea reglementari si supravegheri, concurenta poate
exercita efecte distructive in sensul ca o serie de agenti economici, in stradania lor de a castiga
lupta de supravietuire cu orice pret, procedeaza la deteriorarea calitatii produselor, poluarea
mediului inconjurator, risipirea resurselor, concentrarea exagerata a fortei economice si
intreprinderea unor actiuni care ii defavorizeaza pe consumatori etc.

Desi au evoluat si s-au diversificat odata cu piata si dezvoltarea mecanismului

concurential, instrumentele luptei de concurenta pot fi delimitate in doua mari categorii:
economice si extraeconomice. Dintre instrumentele economice se mentioneaza: reducerea
27
costurilor bunurilor sub cele ale concurentilor, diminuarea preturilor de vanzare, imbunatatirea
calitatii, reinnoirea sortimentelor, publicitatea, acordarea de facilitati clientilor etc. Cele mai
frecvente intalnite instrumente extraeconomice sunt: furtul de informatii privind activitatea
concurentilor, raspandirea de informatii false despre concurenti, atragerea pe cai necinstite a unor
surse de sponsorizare si, unele cazuri care eludeaza legea: coruptia, somajul, boicotul sau chiar
violenta deschisa.

Un mediu concurențial atractiv pentru agenţii economici are o influență directă asupra creșterii
competitivității Republicii Moldova. Concurenţa este un motor al economiei, care asigură
alocarea resurselor în cel mai eficient mod, având un impact semnificativ asupra sporirii calității
și diversității bunurilor, serviciilor oferite consumatorilor, promovării inovației şi implementării
de noi tehnologii. Mediul concurențial sănătos contribuie semnificativ la depășirea crizelor
economice prin corectarea dezechilibrelor pieței. Astfel, politicile în domeniul concurenței,
armonizate la cele mai bune practici europene, contribuie la creșterea bunăstării întregii societăți.

În vederea dereglementării pieţelor şi înlăturării barierelor anticoncurenţiale urmează de realizat

acţiuni pe diferite pieţe, după cum urmează:

Industria alimentară și comerțul cu amănuntul a produselor alimentare

a. Revizuirea listei produselor social importante menționate în anexa 3 la Hotărârea

Guvernului nr. 547 din 04.08.1995.
b. Excluderea marjei comerciale la unele produse alimentare.

28
Piaţa telecomunicaţiilor

a) Facilitarea accesului la rețelele (cablurile) subterane de telecomunicații aflate în

proprietatea Statului (asupra cărora este un monopol natural) și asigurarea
accesului echitabil și transparent la infrastructură pentru toți jucătorii de pe piață.
b) Stabilirea unui tarif fix și echitabil pentru toți agenții economici indiferent de
forma organizatorică.

Piaţa transporturilor

a) Modificarea pct. 20 din Regulamentul transporturilor de călători și

bagaje aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28.07.2006 în
vederea modificării prevederii cu privire la atribuirea rutelor și curselor
noi în baza satisfacerii „cerinţele populaţiei în transporturi”.
b) Până în prezent în Republica Moldova nu există un act normativ special
care ar reglementa raporturile juridice apărute pe piața serviciilor de
transport în regim de taxi. Deși instanțele judecătorești aplică dispozițiile
Legii privind protecția consumatorilor, nr. 105 din 13.03.2003, și ale
Regulamentului transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 854 din 2006, normele
date nu acoperă toate aspectele relațiilor juridice stabilite între părți. În
acest sens, este necesar de aproba un act normativ care să reglementeze
toate relațiile ce pot apărea în prestarea serviciilor de transport în regim
de taxi.
c) Liberalizarea pieței serviciilor de transport feroviar prin separarea
activității de deținere a infrastructurii și de activitatea de prestare a
serviciilor de transport feroviar a călătorilor și mărfurilor.
d) Adoptarea unui Cod Aerian, care să înglobeze toate relațiile ce deriva
din transportul aerian. La adoptarea acestui cod este necesar să se țină
cont de reglementările internaționale din acest domeniu, dat fiind faptul
că în Republica Moldova, transportul aerian este aproape în întregime
transfrontalier.

29
 e) Republica Moldova odată cu semnarea Acordului de Asociere și-a
asumat un șir de angajamente, care urmează a fi îndeplinite pentru a
putea adera la Uniunea Europeană. Astfel, urmează a fi adoptate un șir
de acte normative în domeniul transportului, pentru a aduce legislația
națională la prevederile acquis-ului comunitar.

Piaţa serviciilor bancare

a) Îmbunătăţirea fluxului de informaţii între participanţii la piaţă (crearea unor centre

de informare, creşterea gradului de promovare de către bănci a produselor oferite,
crearea unei baze de date virtuale cuprinzând totalitatea programelor de finanţare
disponibile etc.).
b) Punerea în aplicare a cerințelor privind adecvarea capitalului și de gestionare a
riscurilor.

Sectorul energetic

a) Integrarea pieţelor şi convergenţa în materie de reglementare în sectorul energetic, ţinând

seama de necesitatea de a asigura competitivitatea şi accesul la energie sigură, durabilă
din punct de vedere ecologic şi la preţuri accesibile.
b) Realizarea controlului subvențiilor și evitarea subvenționării încrucișate.
c) Eliminarea barierelor nejustificate la intrarea pe piață a comercializării produselor
petroliere, aceste bariere sunt reprezentate de taxa de licență care este plătită către ANRE,
taxă ce nu se regăsește în mod uzual în țările vecine.
d) Reducerea cuantumului capitalului propriu stabilit prin legislație şi micșorarea volumului
minim a spațiilor de stocare prevăzut de legislație.
e) Lliberalizarea procesului de calcul la combustibil și încetarea de a mai solicita
companiilor petroliere să furnizeze autorității naționale de reglementare calculele în
legătură cu schimbarea prețului înainte de aplicarea acestuia.

30
Sectorul farmaceutic

a) Înlăturarea prevederilor de stabilire administrativă de către autorităţi a preţurilor de

producţie practicate de agenţii economici şi înlocuirea acestei practici cu declararea şi
înregistrarea liberă în Catalog de către agenţii economici a preţurilor de import.
b) Modificarea legislaţiei ce restricţionează marja de profit al producătorilor autohtoni.
c) Excluderea prevederilor care reglementează spaţiul dintre farmacii şi numărul-limită a
locuitorilor cărora le revin o farmacie.
d) Simplificarea procedurilor de obţinere a licenţelor la importul de medicamente.

Piaţa cercetare-dezvoltare

a) Îmbunătățirea cooperării și a concurenței transnaționale, inclusiv crearea și funcționarea

infrastructurilor esențiale din domeniul cercetării.
31
 b) Eficientizarea organizațiilor care realizează și selectează proiecte de cercetare.
c) Instituirea unui program de acţiuni de sprijin indirect pentru cercetare, precum pregătirea
cercetătorilor şi inginerilor în problematica drepturilor industriale şi a proprietăţii
intelectuale.
d) Dezvoltarea parteneriatelor public-privat în ştiinţă şi tehnologie prin crearea unor centre
de competenţă, platforme tehnologice, parcuri ştiinţifice, cât şi a unor interfeţe
specializate între cererea şi oferta de Cercetare Dezvoltare și Inovare.

Comerţ

a) Revizuirea registrului obiectelor de proprietate intelectuală în baza căruia este restricționat

importuri de branduri pe teritoriul RM
b) Revizuirea cerințelor față de întreprinderile ce activează în domeniul comercializării
resturilor de deșeuri de metale feroase și neferoase prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.
1284 din 02.10.2002.
c) Simplificarea procesului de obținere a autorizației de comerț cu amănuntul.

Sectorul turismului

a) Modificarea legislației din domeniul turismului, astfel încât Agenția Turismului să

dispună de pârghiile necesare pentru a putea aplica sistemul național și indicatorii de
clasificare tuturor agenților economici care prestează servicii de cazare (hoteluri).
b) Pentru o transparență și eficacitate mai mare este necesar ca preţurile (inclusiv la arendă),
vânzările sau costurile gestionarilor să fie publicate la terenuri/spații/infrastructura cu
funcționalitate turistică. Astfel, se va diminua posibilitatea de favorizare/discriminare din
partea APL. Piaţa serviciilor poştale şi de curierat - înlăturarea drepturilor exclusive de
care dispune ÎS ,,Poșta Moldovei”, liberalizând astfel piața serviciilor poștale.

32
Capitolul 3. Concluzii

Chiar dacă competiţia poate părea ca un factor eliminator pentru orice agent economic ce-şi
desfăşoară activitatea pe o anumită piaţă, aceasta reprezintă singura cale spre progresul societăţii,
singurul mijloc de satisfacere mai bună a nevoilor consumatorilor, şi de ce să nu recunoaştem,
unica şansă de participare la circuitul economic mondial.

În Republica Moldova, cultura concurenţială este la un nivel redus, iar pentru ca cultura
concurențială să fie dezvoltată este necesar ca politica concurenţei să fie cunoscută şi înţeleasă de
toţi cei care sunt implicaţi în viaţa social-economică. Cultura concurenţială se dobândeşte în
timp, printr-o serie de acţiuni şi măsuri menite să conducă la îndeplinirea acestor cerinţe. Aici
trebuie să intervină rolul Consiliului de Concurenţă, care trebuie să dezvolte o activitate
semnificativă în acest sens. Din aceste considerente este necesar, ca publicul larg, mediul de
afaceri, dar şi toate autorităţile publice, să înţeleagă rolul Consiliului Concurenţei în menţinerea
funcţională a economiei de piaţă, să cunoască modalităţile prin care acţionează acesta şi scopul
aplicării cu consecvenţă a regulilor de concurenţă: crearea şi dezvoltarea unui mediu concurenţial
care să crească bunăstarea consumatorilor și să stimuleze progresul tehnico-științific, încât
persoanele fizice și juridice să poată beneficia de avantajele pe care le oferă o concurenţă
corectă.

De asemenea, agenţii economici trebuie să fie informaţi şi să cunoască atât modalităţile prin care
pot fi protejaţi de legislaţie în cazul în care ar putea fi victime ale unor practici anticoncurenţiale,
cât şi riscurile la care se expun în cazul în care încalcă regulile. Ei trebuie să conştientizeze faptul
că numai cunoaşterea îndeaproape a legislaţiei le poate oferi protecţia în faţa legii: în primul rând
pentru a şti care sunt acele practici interzise şi a nu le încălca, în felul acesta evitând amenzi şi
sancţiuni; apoi, ori de câte ori se simt ameninţaţi pe piaţă de acţiunile unor întreprinderi care
încalcă legea, pot depune plângere în scopul încetării acestor practici care le prejudiciază
activitatea.

Deşi aceste principii se aplică în orice domeniu, în planul concurenţei transparenţa este cerută în
mod special, deoarece legislaţia trebuie înţeleasă ca un cadru de bază de care dispune autoritatea
de concurenţă. Dar principalul aspect este conştientizarea faptului că fără o concurenţă deschisă
şi un mod curent şi continuu de informare nu există o piaţă funcţională. Respectarea regulilor

33
unei concurenţe libere, deschise şi loiale, presupune cunoaşterea reglementărilor din acest
domeniu, şi mai mult decât atât existenţa unei conştiinţe civice, a unui spirit al democraţiei şi al
libertăţii economice.

Existenţa unui spaţiu concurenţial sănătos depinde în mare parte de faptul ca întreaga scietate să
perceapă necesitatea promovării şi importanţei respectării regulilor concurenţiale. Autoritatea de
concurenţă este o verigă de bază în promovarea culturii concurenţiale.

Utilizarea eficientă a resurselor publice în cadrul mecanismului ajutorului de stat va contribui la:
creșterea economică a Republicii Moldova; creșterea bunăstării societății; reabilitarea
infrastructurii fizice; susţinerea dezvoltării sectorului privat; îmbunătăţirea factorilor de mediu şi
a atractivităţii turistice; dezvoltare regională echilibrată; creare de noi locuri de muncă,
dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi a incluziunii sociale şi întărirea capacităţii
administrative; servicii de interes economic general calitative; creşterea competitivităţii
economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere.

Bibliografie

1. Kother Ph., Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 2008, pag 24

2. Moşteanu T., Concurenţa. Abordări teoretice şi practice, Editura Economică, Bucureşti,

2000, pag 36-37

3. Creţoiu Ghe., Economia politică, Editura Universităţii, Bucureşti, 2007, pag 116

4. Iancu A., Tratat de economie, vol. 3, Editura Expert, Bucureşti, 1992, p. 186-187

5. Gilbert Abraham-Frois, Economia Politică, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000, pag 216

6. Gilbert Abraham-Frois, op. cit., pag  216

7. Năstase  C., op. cit.,  pag 41

8. Dobrotă  N.,  Economie politică, Editura Economică,  Bucureşti, 1998, pag 63

9. Năstase  C., op. cit., pag42

10. Dobrotă N., op. cit., pag 67

34
11. Tomita I.,Bandoi A.,"Preturi si concurenta",Editura PrintXpert,Craiova,2008,pag.30
12. Mosteanu T.,Constantin F.,Dumitrescu D.,Alexandru F.,"Preturi si concurenta",Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1997,pag.45
13. Tomita I.,Bandoi A.,"Preturi si concurenta",Editura PrintXpert,Craiova,2008,pag.31
14. Tomita I.,Bandoi A.,"Preturi si concurenta",Editura PrintXpert,Craiova,2008,pag.32
15. Tomita I.,Bandoi A.,"Preturi si concurenta",Editura PrintXpert,Craiova,2008,pag.33

35