Noțiunea de monopol provine din limba greacă, de la unirea celor doi termeini: "monos"

(singur) si "polein" (a vinde). Din punct de vedere economic, monopolul reprezintă

capacitatea unei entități, întreprindere sau companii de a se numara ca unic ofertant al unui
bun sau serviciu, având stăpânire deplină asupra sectorului în care își desfășoată activitatea,
cuvântul monopol, semnificând unic vânzător. În momentul de fața, monopolurile adevarate
se intalnesc foarte rar. De obicei,existenta lor este asigurata de autoritățile publice,care se
bazează pe o logica diferită de cea a întreprinderii private: nu mai este vorba aici de logica
profitului, ci de logica interesului general si a serviciului public.
Monopolul poate fi determinat prin lipsa concurenței pe piața in care activeazî, se
concretizeazî prin costuri destul de ridicate pentru consumatori, la produse, bunuri și servicii
mediocre și la comportamente corupte. O întreprindere, de exemplu exemplu, care predomină
un sector de pe piața de desfacere în care activează poate folosi această predominanță în
avantajul său și în detrimentul altora, poate crea slăbiciuni, poate fixa prețurile și neglija în alt
mod legile naturale ale cererii si ofertei.
Existenţei monopolului se încadrează în următoarele categorii:
• monopol natural - reprezintă situația producției și a pieței care se clasifică prin existența
unei singure întreprinderi sau a unui număr destul de redus de întreprinderi ofertante.
• monopol inovaţional - reprezintă situatia în care se introduce pe piată o inovație și atrage
atenția noilor consumatori si posibili clienți.
• monopol legal – reprezintă situatia în care puterea coercitiva a statului se ocupa de
impiedicarea concurentei altor intreprinderi.
Monopolul poate fi considerat un rezultat extrem al pieței libere in care o entitate,
întreprindere sau companie devin suficient de mari pentru a stăpâni toată sau aproape toată
piața de desfacere în care activeaza pentru bunul sau serviciul în care sunt experți.
Cauzele aparitiei monopolului economic este exprimată concret prin diversitate, dar cele mai
deosebite sunt focalizarea gradată a producţiei şi limitarea producătorilor cu resurse reduse,
realizarea unei inovaţii sau constituiea unui bun economic nou crează o sursă provizorie de
monopol, existenţa unor dificultăți în ceea ce priveste intrarea posibililor concurenti pe piata
de desfacere sau dreptul de proprietate asupra unor resurse naturale inaccesibile altor entități.
În teoria economică neoclasică, principalii reprezentanti fiind Carl Menger, Leon Walras
Vilfredo Pareto, Alfred Marshall, monoplul este văzut de fapt un eşec al pieţei, pentru ca
poate conduce la o repartizare deficientă a resurselor, una ce se îndepărtează de la norma
dorințelor consumatorilor. În condiţii de monopol, consumatorii, lipsiţi de posibilitatea de a
alege, vor fi nevoiţi să se mulţumească cu oferta de preţ, cantitate şi calitate a monopolistului.
De fapt însă, o astfel de întelegere ar trebui explicată în funcţie de ipostaza instituţională la
care ne referim. Există din acest punct de vedere două aranjamente instituţionale alternative
ce guvernează procesul de alocare a resurselor, deci şi cazul monopolului:
• aranjamentul instituţional al pieţei libere
• aranjamentul instituţional al pieţei reglementate
Consumatorii, cumpărătorii, determină cu exactitate ce urmează să se producă, ce calitate
urmează să aibă aceste produse şi în ce cantităţi urmează să se producă. Cu cât cererea este
mai mare, cu atât se produc mai multe bunuri economice, întreprinzătorii vor să vândă cât
mai costisitor în vreme ce consumatorii lor vor să cumpere bunul sau serviciul la o valoare
cât mai scăzută. Din punctul de vedere al cosumatorilor, orice preţ este prea mare.
În concluzie, din punctul meu de vedere, înca nu există un monopol in adevaratul sens al
cuvantului, poti fi monopolist doar daca nu ai concurentă pe piața de desfacere în care
activezi, În momentul în care persoanele consuma produsul, bunul, serviciul în mod regulat,
apare idea de monopol. Un exemplu relevant ar fi transportul în comun (STB, Metrorex,
CFR). Serviciile de transport public, fiind entități monopoliste. Mai mult, acestea nu au o
concurență propriu-zisă, nefiind necesară, dar au și un preț accesibil pentru toate categoriile
de consumatori.

Bibliografie:
https://cosmin-marinescu.ro/capitalismul-logica-libertatii/
https://mises.ro/61/capitolul-xv-piaa
https://www.eumed.net/ecorom/VIII.%20%20Pietele
%20neconcurentiale/2%20monopolul.htm
https://mises.ro/697/ce-inseamna-de-fapt-monopolul
http://cosmin-marinescu.ro/wp-content/uploads/2018/12/Monopolul.pdf