UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ: DREPT
AN III, IFR

DISCIPLINA:
DREPT COMERCIAL II

TEMĂ DE CERCETARE:
MONOPOLUL. POLITICA ANTIMONOPOL

PROFESOR COORDONATOR,
PROF. UNIV. DR. GABRIEL MIHAI

STUDENT,
POPA (SILISTRĂ) ELENA-ALEXANDRA

CONSTANȚA
2022
Cuprins:

Introducere...........................................................................................................................pg. 3

I. Conceptul de monopol......................................................................................................pg. 4

I.1 Motivarea existenței monopolului..................................................................................pg. 6

I.2 Efectele monopolului în piață.........................................................................................pg. 7

II. Politici antimonopol........................................................................................................pg. 9

Concluzii.............................................................................................................................pg. 12

Bibliografie.........................................................................................................................pg. 13

2
 Introducere

Lucrarea de față poartă titlul ”Monopolul. Politica antimonopol”, înfățișând o scurtă

trecere în revistă a conceptului de monopol, modul în care acesta apare pe piața liberă,
justificarea existenței monopolului, efectele acestuia în piață, precum și politicile antimonopol
care au apărut în vederea protejării pieței concurențiale.
Proiectul este structurat în două părți, respectiv: Conceptul de monopol și Politica
antimonopol, precedate de o introducere și finalizate prin expunerea concluziilor.
Partea I a lucrării cuprinde considerații generale cu privire la conceptul de monopol.
Astfel, am putut observa faptul că, un operator economic, care este singurul vânzător al unui
bun sau serviciu, care nu poate fi substituit, face parte din piața de monopol. Poziţia de
monopol reprezintă consecinţa unei dominaţii exclusive a unor agenţi economici. Monopolul
este opus concurenţei. El presupune existenţa pe piaţă a unui producător sau vânzător care
controlează sau determină preţul independent de legea cererii şi ofertei. Există, însă, situații în
care statele acordă unor întreprinderi publice protecţie prin intermediul monopolului. Iar aici
facem referire la drepturile exclusive de monopol, care sunt acordate pentru diverse raţiuni de
interes public (asigurarea securităţii aprovizionării, furnizarea unui serviciu esenţial pentru
populaţie etc.). Astfel de practici sunt curente, mai ales în cazul întreprinderilor publice
(energie şi apă), servicii poştale, radiodifuziune, telecomunicaţii, transporturi aeriene şi
maritime, activităţi bancare şi asigurări.
Partea a II-a a lucrării identifică legile antitrust și demonstrează necesitatea politicii
antimonopol. Obiectivele și instrucțiunile pentru reglementarea antimonopolului sunt comune
în toate țările lumii și sunt necesare pentru asigurarea și menținerea concurenței, controlul
asupra entităților economice monopoliste, controlul asupra procesului de concentrare a
capitalului (fuziuni, achiziții etc.), protejarea intereselor consumatorilor, precum și pentru
protecția și întreținerea întreprinderilor mici și mijlocii.
Concluzia acestei lucrări, așa cum se dorește a se desprinde din cuprinsul textului, este
aceea că piața de monopol afectează șansele unor alți operatori de a oferi produse sau servicii
care să răspundă nevoilor consumatorilor.

3
 I. Conceptul de monopol

Din punct de vedere juridic, noțiunea de monopol provine din limba greacă, din
îmbinarea termenului ”monos” (care înseamnă ”singur”) cu ”polein” (care înseamnă ”a
vinde”). Astfel, dacă un operator economic este singurul vânzător al unui bun sau serviciu,
care nu poate fi substituit, atunci ne aflăm în fața unei piețe de monopol.
Poziţia de monopol reprezintă consecinţa unei dominaţii exclusive a unor agenţi
economici, astfel că monopolul poate fi “de fapt” sau “legal”. Dominaţia exclusivă a unei
pieţe nu duce întotdeauna la practici restrictive de concurenţă, deoarece dominaţia poate să
creeze fie o reducere a tarifelor, urmare a economiilor de scară, fie agenţii economici rivali
vor lua locul agentului monopolist, situaţie numită concurenţă monopolistică. Monopolismul
generează, înainte de toate,efecte nocive pentru consumatori, duce la creşterea preţurilor şi
scăderea calităţii produselor, fapt care determină clienţii să plătească un preţ mai mare pe un
anumit produs decât valoarea reală a mărfii1.
Monopolul este acea situație de concurență imperfectă, care se distinge prin
următoarele trăsături specifice:
- existența unei singure firme care vinde şi a multor cumpărători care acţionează
independent unul de altul;
- lipsa produselor substituibile;
- imposibilitatea intrării altor firme în domeniul respectiv de activitate.

Monopolul este un fenomen destul de periculos şi, datorită eforturilor statului, puţin răspândit.
Monopol = Situație a unei piețe pe care nu există decât un singur vânzător
(monopolist) care, dată fiind absența concurenței, deține o putere de piață extrem de mare,
echivalentă cu existența unei poziții dominante. În caz de monopol, producția este, în mod
normal, inferioară, iar prețurile superioare celor care ar fi în condiții concurențiale. Se poate
considera și că un monopolist realizează profituri superioare mediei (adică profituri care
depășesc remunerația normală a capitalului). O situație analogă, în domeniul cererii, adică o
piață cu un singur cumpărător, este denumita „monopson”2.
Monopolul este opus concurenţei. El presupune existenţa pe piaţă a unui producător
sau vânzător care controlează sau determină preţul independent de legea cererii şi ofertei.
Acest scop poate fi atins pe două căi diferite, urmate separat sau cumulativ. Cel mai frecvent
se procedează la fixarea unilaterală a preţului de monopol. Este posibil însă să se restrângă în
1
Gabriel Mihai, Note de curs Drept comercial – Concurența comercială neloială, pag. 10;
2
http://www.euroavocatura.ro/dictionar/335210/Monopol;

4
anumite limite cantităţile de produse oferite pe piaţă (în caz de monopol) sau cerute pentru
consum (în caz de monopsom), provocând astfel o concurenţă acerbă între clienţii care, pentru
a-şi satisface nevoile, sunt obligaţi să suporte preţuri majorate excesiv. Monopolul pune în
evidenţă procesul de concentrare a producţiei întreprinderilor şi a capitalurilor. Existenţa
monopolurilor se explică prin:
- raritatea unor resurse care pot fi exploatate numai dintr-un anumit loc; nici o altă firmă
nu are acces la ele;
- existenţa unor patente (licenţe) care, pentru anumite produse, sunt obţinute de o
singură firmă, licenţele fiind protejate prin lege;
- în anumite domenii - exploatarea energiei electrice, poştă, telefoane etc., se consideră
că ar fi şi o risipă dacă ar funcţiona mai multe firme;
- concentrarea capitalurilor şi a producţiei pentru eliminarea concurenţei.

Drepturile exclusive de monopol sunt acordate pentru diverse raţiuni de interes public
(asigurarea securităţii aprovizionării, furnizarea unui serviciu esenţial pentru populaţie etc.).
Astfel de practici sunt curente, mai ales în cazul întreprinderilor publice (energie şi apă),
servicii poştale, radiodifuziune, telecomunicaţii, transporturi aeriene şi maritime, activităţi
bancare şi asigurări. Potrivit Legii 31 din 6 mai 1996 (actualizată) privind regimul
monopolului de stat (actualizată până la data de 1 februarie 2014), în art. 2 se subliniază
activitățile care constituie monopol de stat:
- fabricarea şi comercializarea armamentului, muniţiilor şi explozibililor;
- producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a medicamentelor care conţin substanţe
stupefiante;
- extracţia, producerea şi prelucrarea în scopuri industriale a metalelor preţioase şi a
pietrelor preţioase;
- producerea şi emisiunea de mărci poştale şi timbre fiscale;
- fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţii de calitate, a alcoolului şi
a băuturilor spirtoase distilate;
- fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţiile de calitate, a produselor
de tutun şi a hârtiei pentru ţigarete;
- organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate;
- organizarea şi exploatarea pronosticurilor sportive.

Nu constituie monopol de stat fabricarea băuturilor alcoolice în gospodăriile personale pentru

consum propriu.

5
 Potrivit judecătorului american Richard Posner, monopolul suportă o distincție:
- monopol natural
- monopol administrativ sau artificial
Monopolul natural există atunci când toată cererea dintr-o piață poate fi satisfăcută la cel mai
mic preț de un singur operator economic. Atunci acea piață va reprezenta un monopol natural,
indiferent de numărul de întreprinderi existente pe piață. În acest caz, monopolul există din
rațiuni obiective, și anume satisfacerea cerințelor cumpărătorului la cel mai mic preț. Chiar și
existența a doi operatori economici într-un anumit moment nu va determina o piață
concurențială, deoarece unul dintre ei va dispărea inevitabil, fie din cauza falimentului sau a
lipsei cererii, ori a creșterii prețului de producție la un nivel ce nu va mai fi profitabil 3. Într-o
asemenea situație, în teoria actuală se consideră că, existând un singur operator economic care
deține toată puterea pieții, va crește prețurile în lipsa concurenței, fapt ce va afecta direct
consumatorii.
Monopolul administrativ sau artificial – în situația de față, existența acestui tip de monopol
este determinată de intenția legiuitorului, care va interveni în crearea unor astfel de situații,
din diferite motive. Intervenția în piață a puterii publice va determina existența unui monopol
artificial, deși ar fi existat posibilitatea unei piețe de concurență. Astfel, este creată
exclusivitatea unui singur operator economic.

I.1 Motivarea existenței monopolului

Justificarea existenței monopolului trebuie analizată îndeaproape deoarece, pe lângă

clasificarea făcută anterior, cea a monopolului naturat și cel artificial, este necesar să privim și
din punctul de vedere al interesului public sau al siguranței naționale.
Din perspectiva monopolului natural, distingem situația în care, din cauza unor costuri mari
de producție, singurul mod în care consumatorii pot avea acces la bunuri sau servicii va fi
acela în care va exista un singur operator economic, care să realizeze un număr mare de
bunuri sau de servicii, scăzând și prețul deopotrivă. Un exemplu în acest sens poate fi cel al
distribuitorului de gaze naturale, care din cauza costurilor mari ce le presupune distribuirea
acestui tip de serviciu, nu va putea fi accesibil populației decât dacă un singur operator
economic se va ocupa de acest domeniu.
Statul garantează accesul liber al persoanei la activitățile economice, economia românească
fiind bazată pe libera inițiativă și concurență, situația monopolurilor impuse de către autorități
3
Richard A. Posner, Natural Monopoly and its regulation, UNKNO 30th edition, 1999;

6
fiind o excepție. Pentru a crea premisele unor situații de monopol, statul are un fundament
bine întemeiat, și anume interesul public. Din acest motiv, intervenția legiuitorului este
necesară, deoarece interesul și nevoile consumatorului vor fi satisfăcute prin existența unei
singure întreprinderi pe piață. Totuși, intervenția puterii publice în acest sens trebuie acceptată
doar după o analiză detaliată care să certifice cât de important este ca pe un anumit domeniu
să existe monopol pe piață pentru o singură întreprindere.
Dacă până acum am vorbit de interesul public, vom supune atenției și intervenția
legiuitorului pentru crearea unui monopol administrativ, în vederea siguranței naționale.
Anumite domenii ce privesc siguranța națională vor putea fi satisfăcute doar de către un
singur operator, o singură entitate. Exemplificăm în acest sens existența unei singure Armate a
României, producția de armament atribuită doar unor anumite întreprinderi, existența unui
singur serviciu de asigurare a ordinii rutiere.

I.2 Efectele monopolului în piață

O reală problemă în stabilirea justificării monopolului în piață o reprezintă eficiența

operatorilor economici din punct de vedere al producției, inovației, costurilor, investițiilor în
dezvoltare, progresului etc.
Printre cele mai cunoscute și resimțite efecte ale monopolui în piață, le enumerăm pe
următoarele:
- efectul prețurilor monopoliste se caracterizează printr-un transfer de venituri de la
consumatori la întreprinderile de monopol. Consumatorii sunt lipsiți de banii ce ar
rezulta dintr-un preț mai mic, caracteristic unei piețe concurențiale, iar întreprinderea
monopolistă va avea un profit crescut;
- când există concurență între operatorii economici, aceștia vor încerca mereu să își
îmbunătățească serviciile sau produsele, în funcție de cerința consumatorilor. În
schimb, întreprinderea de monopol, nu va avea presiunea concurenței.
- într-o piață concurențială, operatorul economic va încerca mereu să își reducă costurile
de producție și de desfacere. La polul opus îl regăsim de operatorul monopolist care,
nefiind afectat de concurență, nu va fi preocupat de acest aspect, având o poziție pe
piață care nu îi este amenințată de nimeni. El hotărăște astfel atât asupra prețului
practicat, cât și asupra costurilor proprii de funcționare.
- un alt aspect extrem de important este legat de dezvoltarea și progresul tehnologic. Un
operator aflat într-o piață de concurență, va fi preocupat de reinvestirea unei părți din

7
 profit în dezvoltarea diferitelor tehnologii ori a produselor sau procesului de fabricație.
Acest lucru va fi făcut pentru satisfacerea dorințelor și nevoilor consumatorului.
Monopolistul, în schimb, chiar dacă are, cel mai probabil, aceleași disponibilități
financiare, nu va fi la fel de motivat să aloce acești bani progresului, din aceleași
motive de stabilitate și neconcurență.

Cu toate acestea, trebuie să facem o distincție clară în cazul acestor efecte ale situației
de monopol. Am văzut că există operator monopolist ajuns în această stare prin forțele
proprii, precum și operator reglementat. Un monopolist ajuns în această postură prin propriile
forțe, consider că va fi la fel de motivat ca orice alt operator economic dintr-o piață
concurențială, poziția sa nefiind una sigură și existând mereu posibilitatea intrării pe piață a
unor alți operatori. În schimb, monopolistul administrativ sau artificial, nefiind presat de
concurență, nu va fi la fel de motivat.

II. Politica antimonopol

Una dintre trăsăturile principale ale economiei de piață o constituie concurența.

Politica antimonopol a statului este un ansamblu de măsuri economice și administrative care

8
vizează încurajarea și protejarea concurenței și limitarea manifestărilor de monopol. Aceasta
include atât măsuri care împiedică apariția de noi monopoluri, cât și măsuri îndreptate
împotriva monopolurilor existente.
Monopolul şi reprimarea practicilor monopoliste formează obiectul dreptului antitrust;
în România, actele normative de bază le constituie Legea concurenţei nr. 21/1996 şi Legea nr.
31/1996 privind regimul monopolului de stat. În sensul art. 1 alin. (2) din această lege, prin
monopol de stat se înţelege dreptul statului de a stabili regimul de acces al agenţilor
economici cu capital de stat şi privat, inclusiv producători individuali, după caz, la activităţile
economice constituind monopol de stat şi condiţiile de exercitare ale acestora4.
Cadrul legislativ în materie de concurenţă (antitrust şi ajutor de stat) este integral
armonizat cu regulile comunitare relevante, fiind format din Legea concurenţei nr.21/1996,
republicată, Legea ajutorului de stat nr.143/1999, republicată, precum şi Regulamentele şi
Instrucţiunile emise de Consiliul Concurenţei în aplicarea legislaţiei primare. Mai mult,
Consiliul Concurenţei examinează în permanenţă dezvoltările legislative la nivel european şi
asigură transpunerea promptă a oricăror noi elemente de acquis.
Reglementarea antimonopol este capabilă să asigure respectarea "pieței jocurilor" aprobate pe
piață, protejarea drepturilor consumatorilor și producătorilor, este pusă în aplicare printr-un
set de măsuri economice, administrative și legislative. Obiectivele și instrucțiunile pentru
reglementarea antimonopolului sunt comune în toate țările lumii și sunt:
1. asigurarea și menținerea concurenței;
2. controlul asupra entităților economice monopoliste;
3. controlul asupra procesului de concentrare a capitalului (fuziuni, achiziții etc.);
4. protejarea intereselor consumatorilor;
5. protecția și întreținerea întreprinderilor mici și mijlocii5.

Statul, în lupta împotriva monopolurilor, folosește măsuri economice, legislative și

administrative.
Măsuri economice = sprijinirea concurenţei şi lupta împotriva monopolului este un ansamblu
de instrumente prin care sunt limitate posibilităţile de exercitare a puterii de monopol a
vânzătorilor. Dintre instrumentele politicii antimonopol se disting cele directe și indirecte.
La metodele directe de reglare (restricționare) a activității, politicile antimonopol includ
înființarea de:

4
Gabriel Mihai, Note de curs Drept comercial – Concurența comercială neloială, pag. 10;
5
https://materiale.pvgazeta.info/utilizator-129-130/esenta-si-importanta-politicii-antimonopoliste.html;

9
 - „prețuri plafon” - nivelurile superioare și inferioare ale prețurilor pentru produse (nu
mai mult decât..., nu mai puțin decât...);
- rata de creștere a prețurilor marginale;
- rata marginală a profitului.

La metodele indirecte de politică antimonopol,  pot fi atribuite tuturor tipurilor de activități ale
statului care vizează dezvoltarea concurenței:
- încurajarea creării de produse substitutive;
- sprijin pentru firme noi, afaceri mijlocii și mici (simplificarea procedurii de înființare
de noi firme, stimulente fiscale, acordarea de subvenții, împrumuturi);
- furnizarea de comenzi de stat întreprinderilor mijlocii și mici;
- deschiderea frontierelor de comerț exterior (comerțul internațional liber crește
concurența pe piața internă);
- atragerea de investiții străine, înființarea de societăți mixte, zone de liber schimb;
- finanțarea măsurilor de extindere a producției de bunuri rare în vederea eliminării
poziției dominante a entităților economice individuale;
- finanțarea publică a cercetării și dezvoltării (lucrări de cercetare și dezvoltare).

Măsuri administrative vizează demonopolizarea piețelor și prevenirea acumulării puterii de

monopol de către firme și se bazează pe legislația antimonopol (antitrust) relevantă.

Măsurile legislative: Actele normative de bază sunt Legea concurenţei nr. 21/1996 şi Legea
nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat.
În termeni simpli, politica antimonopol este opera aparatului de stat de a monitoriza,
analiza, îmbunătăți, controla și reglementează activitățile întreprinderilor și firmelor care
produc un anumit produs, astfel încât acestea să nu încalce regulile concurenței generale și să
respecte normele stabilite și obligatorii.
”Legislația antimonopol, adesea menționată de termenul englezesc antitrust, în lexicul juridic
definește setul de reguli care sunt stabilite pentru a proteja concurența pe piețele economice.
Prin introducerea legilor antitrust, se așteaptă ca și consumatorii să obțină beneficii precum
prețuri mai mici, o gamă mai largă de diversitate a produselor și, prin urmare, mai multe
opțiuni. Mai mult, pe măsură ce puterea pe piața cartelurilor este redusă, producătorii sunt
obligați să se concentreze mai mult asupra nevoilor, gusturilor și dorințelor consumatorilor
individuali.

10
Cele mai mari și mai disponibile companii din punct de vedere financiar, fără niciun control,
ar putea folosi tehnica de stabilire a prețurilor pentru a ieși pe piață pentru o perioadă, până
când vor reuși să elimine concurenții și apoi să aibă control absolut asupra prețurilor. Fără
concurență și control, cele mai mari companii ar fi libere să își consolideze controlul asupra
industriei și să decidă liber asupra prețurilor. Într-o astfel de situație, nu ar exista nici stimulul,
nici nevoia de a investi în cercetare, deoarece nu există niciun avantaj de câștigat față de alți
concurenți.
Companiile aflate într-o condiție de monopol au, de asemenea, o influență politică
substanțială și acest lucru provoacă adesea o limitare artificială a pieței prin presiunea de a
obține legi care să împiedice orice acces la sectorul de piață specific”6.
Astfel, se poate concluziona că politica de reglementare antimonopol se bazează pe
legea concurenței și legile antitrust care promovează dezvoltarea structurilor de piață în cadrul
statului și restrângerea puterii de monopol.

Concluzii

În limba greacă, termenul ”monopol” înseamnă ”singurul vânzător”. Deși monopolul

reprezintă excepția de necontestat de nerespectare a regulilor generale ale economiei libere,
bazate pe concurență, cu toate acestea nu îi putem nega existența. Monopolul este antipodul
concurenței. Monopolul evocă ideea de dominație, de stăpânire, un ”drept” de a dispune de un
6
https://koaha.org/wiki/Antitrust.

11
sector de activitate sau de o piață. Funcția esențială a monopolului o reprezintă dominația
pieței, iar mobilul căruia îi subordonează activitatea, îl constituie obținerea profitului ridicat
de monopol. Transformarea unei activităţi perfect concurenţiale în monopol are ca prim efect
creşterea preţurilor de vânzare, scăderea producţiei, apariţia unor supraprofituri de lungă
durată şi pierdere de eficienţă socială. Chiar şi în condiţiile în care o firmă monopol este
productiv- eficientă (produce la costuri unitare minime), ea alege un nivel al producţiei la care
preţul bunului oferit este mai mare decât costul său marginal, adică este ineficient alocativ
(eficienţa alocativă: situaţie în care orice realocare a activităţilor de producţie sau de
consum, nu poate duce la îmbunătăţirea condiţiilor unuia dintre actorii economici fără
înrăutăţirea condiţiilor altora).
În vederea existenței unei piețe concurențiale, a apărut și nevoia de a crea politici
globale și proceduri referitoare la legile antimonopol și ale concurenței. Se sprijină astfel
libertatea inițiativelor în afaceri și concurența loială. Principalul scop al politicii antimonopol
este cel al promovării unei piețe libere, puternice și competitiv favorabilă, atât pentru
consumatori, cât și pentru întreprinderi. Un alt scop este cel de a concura într-un fel cinstit,
etic și în conformitate cu legea. Exploatarea unei poziții dominante pe piață sau pe o parte
substanțială a acesteia, exercitată de o întreprindere, contravine pieței libere, concurențiale.
Logica concurenței este o logică economică. Scopul și utilitatea este de a facilita funcționarea
eficientă a piețelor.
 Legea antitrust este orice lege care limitează concurenţa neloială sau tendinţele
monopoliste în afaceri. Piața de monopol afectează în primul rând cumpărătorul, iar apoi
reduce semnificativ șansele unor alte întreprinderi de a-și face loc pe piață și de a oferi, poate,
un raport mai bun calitate – preț. Nevoile și cerințele consumatorului ar trebui să primeze, iar
piața de monopol să se reducă semnificativ.
Concluzia care se impune este aceea că, pentru a răspunde cererii și nevoilor
consumatorilor, piața ar trebui să fie una de tip concurențial, iar prin politica antimonopol să
se reducă semnificativ exclusivitatea unui singur operator economic.
Bibliografie

1. Gabriel Mihai, ”Note de curs Drept comercial – Concurența comercială neloială”, an

III, Drept;

12
2. Richard A. Posner,” Natural Monopoly and its regulation”, UNKNO 30th edition,
1999;

3. Valentin Mircea, ”La ce sunt bune monopolurile?”, Revista Concurența, nr. 1, 2011;

4. Legea concurenţei nr. 21/1996;

5. Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat;

6. http://www.consiliulconcurentei.ro/;

7. http://www.euroavocatura.ro/dictionar/335210/Monopol;

8. https://materiale.pvgazeta.info/utilizator-129-130/esenta-si-importanta-politicii-
antimonopoliste.html;

9. https://koaha.org/wiki/Antitrust.

13