UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENT FINANȚE ȘI BĂNCI

CELAC OLGA

OLIGOPOLUL ȘI RĂZBOIUL PREȚURILOR

STUDIU Individual

Conducător științific: Carp Elena,

asist. univ.

Chişinău, 2021
CUPRINS

Introducere
I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND OLIGOPOLUL ȘI RĂZBOIUL PREȚURILOR...........4

1.1. Noțiunea de oligopol.............................................................................................................4

1.2. Abordări conceptuale ale concurenţei de oligopol................................................................5

1.3. Stabilirea preţului şi razboiul preţurilor pe piaţa oligopolistă...............................................6

II. CONCURENȚA ȘI POZIȚIA PE PIAȚA CU CARACTER OLIGOPOLIST..........................7

2.1. Aprecierea gradului de concurenţă.......................................................................................7

2.2. Analiza concurenţei oligopolistice pe piaţa petrolieră în R. Moldova..................................8

2.3. Reglementarea formării prețurilor......................................................................................11

Concluzii și recomandări...............................................................................................................12

Bibliografie....................................................................................................................................13

2
Actualitatea și importanța temei:
Unul din mecanismele principale ale economiei de piaţă este concurenţa.
Concurenţa reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viaţa economică, dar şi
pentru viaţa socială, deoarece ea reprezintă factorul motor care motivează, atât afacerile,
cât si existenţa oamenilor. Este cert că omul, de când se naşte şi până moare, va încerca să
se adapteze mediului natural, social şi economic în care trăieşte, ceea ce presupune că va
trebui să cunoască ce înseamnă competiţia.
Necesitatea unei reglementări juridice a concurenţei, respectiv oligopolului în
Republica Moldova a apărut relativ recent. Ideea de reglementare juridică a apărut
imediat după sesizarea efectelor pe care poate să le aibă oligopolul asupra societăţii sau
cât de simţită a fost trecerea de la lupta pentru produs, înspre lupta pentru
client,cercetarea evoluţiei şi dezvoltării fenomenelor de concurenţă în cadrul pieţei de tip
oligopol.
Scopul urmărit:
La scrierea acestei lucrări scopul principal a fost de a stabili conceptul de oligopol,
necesitatea existenţei unui cadru legislativ pentru reglementarea acestui fenomen, de a
stabili importanţa şi efectele concurenţei in cadrul oligopolului pentru societate, precum şi
efectele unor posibile devieri in mecanismul de bună functionare a lor.
Obiectivele:

 definirea conceptelor de concurenţă şi oligopol;

 identificarea războilui predominant în cadrul pieţei de tip oligopol;
 prezentarea evoluţiei cauzelor formării oligopolurilor;
 stabilirea, prin acte normative concrete, a cadrului legal al fenomenelor în cauză;
 definirea impactului concurenţei şi oligopolului asupra societăţii.
Obiectul:
Obiectul studiului dat îl reprezintă economia de piață precum și situația economic și
social-politică din țară.
Metodele:
Metodele utilizate în cadrul lucrării de față sunt abstracția științifică, care constă în
concentrarea atenției unui singur aspect pentru a-l analiza, de asemenea am folosit
metoda analizei, cercetând minuțios conceptul de oligopol, și sinteza care constă în
reunirea elementelor analizate separat și determinarea tendințelor dominante în evoluția
fenomenului dat.

3
Cuvinte-cheie: concurență, concurența imperfectă, oligopol, preț, piață.

I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND OLIGOPOLUL ȘI

RĂZBOIUL PREȚURILOR
1.1. Noțiunea de oligopol
Oligopolul este o formă a concurenței imperfecte, constând dintr-o structură de
piață caracterizată printr-un număr foarte limitat de vânzători mari, care asigură cea mai
mare parte a ofertei unui anumit bun sau serviciu, solicitat de numeroși cumpărători sau
consumatori, și care sunt conștienți de interdependența lor în adoptarea de decizii
strategice, privitoare la prețul, volumul producției și calitatea produselor, fapt care le
conferă o poziție dominantă colectivă.
Un oligopol se caracterizează prin:

 numărul redus de producători prezenți pe piață, dar care au o forță economică

mare;

 există bariere la intrarea pe piață în calitate de producător;

 este o formă mai mult caracteristică țărilor dezvoltate;
 este foarte clar evidențiată diferențierea mărfurilor
 producătorii dețin un oarecare grad de control al prețurilor.
Deoarece în cadrul unui oligopol fiecare producător sau vânzător cunoaște foarte
bine procentul pe care îl deține din piața produsului sau a serviciului respectiv și pentru
că orice modificare a prețului sau a volumului producției de către una din firmele
oligopoliste este reflectată în volumul de vânzări al celorlalte, există tendința ca gradul
de interdependență între firme să fie foarte mare, încât fiecare firmă trebuie să-și
stabilească prețul și producția în funcție de reacția celorlalte firme din oligopol, astfel că
odată stabilite, prețurile într-un oligopol sunt rigide.
În cazurile de concurență, termenul "oligopol" este utilizat, adesea, și pentru a
desemna situațiile în care un mic număr de mari vânzători domină, împreună, structura
concurențială și în care ceilalți vânzători, mai mici, se adaptează la comportamentul
acestora. Marii vânzători sunt calificați, atunci, ca „oligopoliști”. Cazul similar, din
punct de vedere al cumpărătorilor, se numește oligopson. Oligopson este un termen care
desemnează o formă a pieței cu concurență imperfectă, în cadrul căreia un număr mic de
firme mari cumpără cea mai mare parte a unei anumite mărfi, marfă care este furnizată
de mai mulți producători sau ofertanți.

4
 Oligopulul reprezintă situaţia unei pieţe în care numărul producătorilor este
suficient de limitat pentru ca deciziile unuia dintre ei să aibă o influnţă asupra deciziilor
altora.
1.2. Abordări conceptuale ale concurenţei de oligopol
Creşterea oligopolului pune probleme atât pentru teoria economică, cât şi pentru
politica economică. Teoria economică standard precizează că orice diminuare
semnificativă a concurenţei determină o creştere economică mai înceată; totuşi era
oligopolului a fost însoţită de rate rapide de creştere economică. Marele economist J.K.
Galbraith spunea: „cum organizarea necesită putere, ea foloseşte această putere pentru a
servi scopurilor celor implicaţi. Aceste scopuri - securitatea locului de muncă, salariul,
promovarea, prestigiul -sunt bine servite de creşterea întreprinderii...Nu surprinzător
creşterea firmei este o tendinţă dominantă a dezvoltării economiilor avansate".
Un oligopol este o industrie care cuprinde doar câteva firme concurente, fiecare
firmă având suficientă putere de piaţă pentru a nu fi în situaţia de-a prelua preţul de
piaţă, ca în cazul concurenţei perfecte. În acelaşi timp, fiecare firmă este subiectul unei
accentuate rivalităţi între firme pentru a nu considera curba cererii pieţei ca
reprezentând propria sa curbă a cererii.
Trăsăturile pieţei cu concurenţă de oligopol sunt:

 Interdependenţa acţiunilor diferiţilor vânzători - preţurile produselor,

cantitatea vândută şi profitul unui producător depind de reacţiile celorlalţi
producători;
 Gradul înalt de concentrare a capitalului şi a producţiei - poate fi analizat atât
la nivelul fiecărei ţări cât şi la nivel mondial;
 Diversificarea produselor, activităţilor, a mărcilor de fabricaţie.
Oligopolul reprezintă structura de piaţă cu cea mai mare răspândire în ţările
dezvoltate din punct de vedere economic. Pe piaţa de oligopol, oferta este asigurată de
un număr mic de firme (câţiva vânzători), între care nu există diferenţe semnificative
sub aspectul înzestrării tehnice, forţei economice, nivelul costului mediu, gradului de
internaţionalizare a activităţii. Fiecare vânzător deţine o pondere importantă în oferta
totală şi are capacitatea de a influenţa piaţa: în mod direct prin deciziile privind preţul,
cantitatea, publicitatea, lansarea de modele noi, modul de comercializare etc., şi indirect
prin reacţiile pe care fiecare le are la acţiunile concurenţilor.
Pe piaţa cu concurenţă de oligopol cererea este atomizată, iar barierele de intrare
pentru concurenţii noi sunt foarte puternice. Acestea constau în bariere tehnice
5
(deţinerea de licenţe, brevete etc.), financiare (privilegii speciale cu marile instituţii de
credit care sunt piedici pentru eventualii nou veniţi) şi organizatorice (contracte de
exclusivitate cu furnizorii de anumite materii prime). Comportamentul oligopolului este,
în general, un comportament strategic.
1.3. Stabilirea preţului şi razboiul preţurilor pe piaţa oligopolistă
Faptul că în cazul oligopolului, fiecare întreprindere vinde o parte importantă a
produselor pe piaţă, permite ca acestea să influenţeze preţul produsului. De exemplu,
dacă una din marile companii producătoare de oţel îşi reduce producţia, volumul de oţel
existent pe piaţă va deveni insuficient, importurile neacoperind necesarul. Consecinţa va
fi creşterea preţului. Cu alte cuvinte, pe o piaţă oligopolistă, curba cererii cu care se
confruntă fiecare firmă este descendentă.
Posibilitatea fiecărei firme de a influenţa preţul produsului este însă limitată din
cauza existenţei produselor substituibile. De aceea, fiecare firmă trebui să-şi vândă
produsele la un preţ care se aliniază la preţul concurenţilor, în special dacă produsele
fabricate de aceasta intră în categoria celor omogene. De aceea, toate organizaţiile de pe
piaţa oligopolistă îşi schimbă preţurile aproximativ în acelaşi timp, în special în cazul
produselor omogene. Numai la produsele de lux, cum ar fi anumite modele speciale de
automobile pot apărea diferenţe de preţ. Totodată, într-o ramură oligopolistă, resursele
şi tehnologia sunt folosite aproximativ aceleaşi. În consecinţă, dacă preţul resurselor se
modifică, curbele costului marginal şi a costului unitar se vor deplasa aproxiamtiv în
aceeaşi măsură. Uneori cererea scade şi este recomandabilă reducerea preţului pentru a
putea vinde produsele, situaţie preferabilă în cazul existenţei unor stocuri mari, care nu
se pot lichida.
Odată prețul stabilit şi decizia referitoare la nivelul producției luată, organizația
va primi informații de pe piață, precum și din analiza costului și a profitului. Dacă
produsele nu se vând și stocurile cresc, rezultă că prețul este supraestimat. Atunci când
o întreprindere dorește să pătrundă pe piață, pentru a-şi caştiga clienții, trebuie să le
ofere, pentru aceiași bani, mai mult decât concurenții lor. Dacă vânzările cresc, ea poate
să-și ridice putin prețul, în special dacă producția nu poate face față cererii. În
perioadele caracterizate prin inflație, prețul produsului trebuie să crească și pentru
acoperi costul unitar, care creşte din cauza scumpirii materilor prime și a fortei de
muncă.

6
 Pe acest tip de piaţă relaţiile dintre firmele care acţionează pe ea nu pot fi
încadrate într-o schemă rigidă, deoarece nu există o teorie generală a oligopolului, ci
doar situaţii particulare şi modele specifice.
Războiul preţurilor constă dintr-un şir de reduceri alternative şi continue ale
acestora de către firmele rivale. Se poate ajunge astfel chiar la dispariţia profiturilor
economice, singurele profituri realizate fiind cele normale. În alte situații, efectele unui
astfel de război pot fi însă dezastruoase pentru firme.

II. CONCURENȚA ȘI POZIȚIA PE PIAȚA CU CARACTER

OLIGOPOLIST
2.1. Aprecierea gradului de concurenţă
Necesitatea şi/sau oportunitatea unei intervenţii din partea societăţii are la bază
aprecierea nivelului concurenţei, respectiv concentrării (sau monopolizării) într-o
anumită ramură sau pe o anumită piaţă, nivel "măsurat" prin intermediul unor indicatori
specifici. Indicatorii privind gradul de monopolizare se află în raport invers cu cei
privind gradul de concurenţă. În sinteză, principalii indicatori avuţi în vedere sunt:
a) Numărul agenţilor economici. Cronologic este primul şi totodată cel mai des
folositindicator în definirea şi măsurarea concurenţei. Corespunzător abordărilor
tradiţionale cu câtnumărul firmelor este mai mare cu atât gradul de concurenţă este mai
ridicat, şi invers.
b) Mărimea firmelor. Dacă un produs este fabricat de mai multe firme, fiecare dintre
acestea seaflă în relaţii de concurenţă cu celelalte, dar este importantă şi dimensiunea
celei sau celor maimari firme de pe piaţă pentru că în funcţie de aceasta aria de
concurenţă rămasă pentru ceilalţiva putea fi mai mare sau mai mică.
c) Indicatori privind concentrarea pieţei.
Politica de concurenţă este un element fundamental al integrării conomice
europene, care s-a manifestat ca atare încă din primele stadii ale acestui proces. Tratatul
de la Roma privind constituirea Comunităţii Economice Europene (1957) menţiona între
cele 11 direcţii de acţiune pentru realizarea obiectivelor sale “instituirea unui sistem
care să asigure nedistorsionarea concurenţei în cadrul pieţei comune” (art.3, pct.f).
Noţiunea de poziţie dominantă a fost definită de Curtea Europeană de Justiţie.
Astfel, poziţia dominantă este “o poziţie de putere economică pe care o are o firmă, fapt
care îi permite să împiedice menţinerea unui mediu concurenţial pe piaţa relevantă şi, în
acest fel, să se comporte, într- o măsură apreciabilă, independent de concurenţii şi

7
clienţii săi”. În consecinţă, pentru a determina dacă o firmă se găseşte într-o poziţie
dominantă, este necesar ca să se identifice piaţa relevantă şi să se evalueze puterea de
piaţă a firmei.
O cotă de piaţă de peste 85% este suficientă pentru a determina o poziţie
dominantă, cu excepţia unor circumstanţe excepţionale. Astfel, în una din deciziile sale,
Comisia Europeană a spus că o cotă de piaţă de peste 90%, deşi reprezintă un indicator
foarte puternic al existenţei unei poziţii dominante, totuşi - în anumite circumstanţe rare
poate să nu fie suficientă pentru dovedirea dominanţei.
2.2. Analiza concurenţei oligopolistice pe piaţa petrolieră în R. Moldova
În Republica Moldova, concurența de oligopol se regăsește pe piața produselor
petroliere. Astfel, am analizat legea nr. 461 din 30.07.2001 privind piața produselor
petroliere pentru a identifica concurența pe această piață.
Astfel, din prevederile prezentei legi deducem:
Articolul 1. Incidența prezentei legi
(1) Sub incidența prezentei legi cade activitatea de import, transport, depozitare si
comercializare a produselor petroliere, având ca scop crearea unor condiții
favorabile pentru relațiile de pe piața internă a produselor petroliere,
aprovizionarea fiabilă a consumatorului cu produse petroliere de calitate,
dezvoltarea concurenței loiale și protecția drepturilor și intereselor legitime ale
consumatorului.
(2) Raporturile care apar în cadrul aprovizionării cu produse petroliere a
consumatorului special sînt reglementate de prezenta lege şi de acte normative
speciale.
Capitolul dat prezintă o analiză calitativă a cadrului concurențial prin prisma
cadrului regulator a situației de pe piața produselor petroliere. Totodată, sunt analizați
principalii factori care afectează concurența pe piața produselor petroliere. În baza
concluziilor formulate vom putea stabili care este probabilitatea formării aranjamentelor
de cartel sau a altor practici necompetitive pe această piață.
Legislația prevede un șir de bariere la intrarea pe segmentul importului și
comercializării produselor petroliere, precum si discriminează micii operatori în
favoarea celor mari. Totodată, piața este foarte concentrată în jurul unui număr mic de
companii care, cel putin ipotetic, pot încheia alegeri ilegale privind stabilirea simultană
și omogenă a prețurilor. Drept exemplu servește intervenția recentă a ANPC
(Autoritatea pentru Protecția Consumatorului) care a depistat astfel de practici. Mai
8
mult decât atât, comportamentul mai puțin onest al companiilor petroliere din Moldova
la ajustarea prețurilor locale la cele externe este confirmat de calcule.
Totuși, pentru o evaluare mai obiectivă a concurenței vom analiza cadrul
concurențial prin prisma structurii pieței și comportamentului companiilor petroliere
moldovenești. Fiecare problemă analizată va fi apreciată de la 0% la 100% după nivelul
de gravitate.

Tabelul 1: Analiza comportamentului concurenților (domeniul monitorizat de către

ANPC)

Întrebare Comentarii Gravitatea

a

Prețurile sunt Prețurile la panou din Moldova sunt mult mai 90%
suspicios de mari? mici față de alte țări europene. Totuși, analiza
structurală a acestora denotă faptul că
componenta ce cuprinde prețurile de import +
cheltuielile companiei + marja de profit sunt la
nivelul mediei din UE și chiar superioare altor
țări puternic dependente de import unde, însă,
prețurile inputurilor sunt mult mai mari (ex:
Luxemburg, Irlanda sau Slovenia). Totodată,
prețul teoretic, estimat în funcție de
componentele din preț, este mai mic față de cel
de facto, în medie, cu 1 leu.

Prețurile nu sunt Deși prețurile locale sunt, în mod vizibil, corelate 80%
consistente cu cu evoluțiile cotațiilor la bursele internaționale
variațiile externe? estimările noastre econometrice au demonstrat o
legătură non-liniară dintre acestea: companiile
petroliere reacționează mai slab la ajustarea
prețurilor când are loc ieftinirea carburanților la
burse, față de episoadele de scumpire. Prin
urmare, prețurile nu sunt sută la sută consistente
cu evoluțiile externe, fapt ce permite unor
companii petroliere, în diferite perioade, să

9
 acumuleze supraprofituri.

Cât de concentrată Conform indicatorului de concentrare a pieții 90%

este piața? Herfindahl-Hirschman, piețele de benzină,
motorină și gaz lichefiat înregistrează concentrări
înalte caracteristice unui nivel moderat de
concurență, atât pe segmentul importurilor cât și
a comerțului cu amănuntul. Nivelul înalt de
concentrare este confirmat și de faptul că 4
companii controlează circa 82% din importurile
de benzină, 73% din importurile de motorină și
84% din importurile de gaz lichefiat.

Cât de De cele mai deseori, politica de preț a 90%

transparentă companiilor petroliere nu este transparentă
este politica de datorită utilizării tichetelor volumetrice și a
preț a reducerilor de după panou. Conform ANRE,
companiilor? circa 70% din vânzările de benzină și motorină
sunt făcute în baza prețurilor de după panou, care
sunt inferioare celor oficiale. Aceasta
distorsionează esențial cadrul concurențial din
cauza lipsei de transparență, precum și
subminează capacitatea organelor de
reglementare a sectorului și creează condiții
pentru evaziuni fiscale.

Prețurile sunt Prețurile la panou sunt similare între companii, 95%

similare, iar iar ajustarea acestora are loc simultan. Parțial
ajustarea acestora aceasta se explică de faptul că circa 85% din
are loc prețul carburanților nu poate fi influențat de
concomitent? companii, fiind format din prețurile de import și
impozitele indirecte. În schimb, celelalte 15% pot
fi influențate prin politica individuală de
management și marketing, fapt ce, cel puțin
teoretic, ar trebui să cauzeze unele diferențe de
preț. Mai mult decât atât, cei mai mari
importatori procură carburanții de la companiile-
10
 mamă din România, folosind credite comerciale,
fapt ce, la fel, permite să influențeze în mod
diferit prețurile de import.

* 0-25% - nu afectează semnificativ concurența

25-50% - există careva probleme, însă impactul negativ al acestora este minor
50-75% - există probleme care afectează negativ mediul concurențial, sunt condiții
pentru aranjamente necompetitive
75-100% - există probleme grave de concurență, sunt condiții pentru aranjamente
necompetitive
Analiza pieței și a comportamentului companiilor denotă existența unor
probleme grave de concurență și o probabilitate mare pentru crearea aranjamentelor
necompetitive (Figura 20). Cauzele majore constau în nivelele înalte de concentrare a
pieței, inconsistența prețurilor sub aspectul nivelelor și ajustărilor la variațiile externe,
precum și politica netransparentă de preț practicată de majoritatea companii petroliere.

2.3. Reglementarea formării prețurilor

Formarea prețurilor pe piața produselor petroliere din Moldova este reglementată
prin intermediul Metodologiei calculării și aplicării prețurilor la produsele petroliere
elaborată și aprobată de către ANRE6 . Conform acesteia, prețurile produselor petroliere
trebuie să acopere prețurile de import, taxele vamale, accizele, cheltuielile reale de
transportare, depozitare, comercializare și pentru protecţia mediului, precum și să
includă o rată rezonabilă de profit necesară pentru continuitatea activităţii
întreprinderilor. Astfel, documentul prevede că consumurile și cheltuielile care stau la
baza formării prețurilor cuprind costul produselor petroliere procurate, cheltuielile
comerciale, generale şi administrative, alte cheltuieli operaţionale și cele ale activităţii
financiare.
Principala instituție responsabilă de licențierea, reglementarea și controlul
activității participanților pe piața produselor petroliere este Agenția Națională pentru
Reglementare în Energetică (ANRE). În particular, funcțiile principale ale acesteia sunt
monitorizarea respectării de către operatori a Metodologiei formării și aplicării
prețurilor, asigurarea transparenței informației despre piața produselor petroliere și
licențierea activității participanților pe această piață.

11
 Analiza complexă a cadrului concurențial din sector relevă existența unor
probleme grave și, respectiv, o probabilitate înaltă a unor aranjamente necompetitive (de
cartel). Parțial, această situație este determinată de unele prevederi ale cadrului legal, a
metodologiei de calcul a prețurilor și ineficienței Agenției Naționale pentru Protecția
Concurenței. Astfel, principalele deficiențe de ordin concurențial sunt reflectate în
nivelul foarte înalt de concentrare a pieței, inconsistența prețurilor cu variațiile externe,
în faptul că prețurile sunt similare și sunt ajustate practic simultan între concurenți și
sunt practicate subvenționări încrucișate. Totodată, politica de preț este netransparentă
datorită utilizării masive a tichetelor volumetrice, care creează dificultăți atât organelor
de monitorizare, cât și permit unor companii să practice evaziuni fiscale, în special, la
plata TVA.

Concluzii și recomandări:
Drept răspuns la toate problemele de sistem evidențiate în acest studiu, este
propus un set de recomandări axate pe 3 priorități:

 ameliorarea concurenței din sector;

 îmbunătățirea mecanismului de reglementare a formării prețurilor;
 asigurarea calității produselor petroliere plasate pe piața moldovenească.
În acest sens este necesară consolidarea capacităților instituționale și
administrative ale ANPC, demontarea barierelor legale de intrare pe segmentul
importului de carburanți și a comercializării cu ridicata, eliminarea tuturor formelor de
discriminare prin intermediul cadrului regulator a micilor operatori în raport cu cei mari,
interzicerea comercializării produselor petroliere prin intermediul tichetelor, reevaluarea
principială a actualei Metodologii de calculare și aplicare a prețurilor la produsele
petroliere prin plafonarea marjei comerciale în locul ratei de rentabilitate, simplificarea
formulei de calcul a prețurilor de comercializare a produselor petroliere, reevaluarea
listei de cheltuieli deductibile incluse în prețul de comercializare, eliminarea prevederii
conform cărora companiile trebuie să notifice ANRE înainte de punerea în aplicare a
noilor prețuri, elaborarea și aprobarea reglementărilor tehnice obligatorii pentru
produsele petroliere comercializate pe piața Republicii Moldova și consolidarea bazei
tehnico-materiale a laboratoarelor pentru verificarea calității produselor petroliere.
Totuși, în pofida unor probleme vizibile ce țin de cadrul regulator, cele mai mari
anomalii se atestă chiar în structura pieței și comportamentul companiilor petroliere.
Astfel, situația de pe piața produselor petroliere din Moldova întrunește cele mai
12
importante condiții care explică probabilitatea înaltă a unor eventuale aranjamente de
cartel: nivelul înalt de concentrare a pieței, bariere de intrare pe unele segmente și
omogenitatea produselor. La acestea se mai adaugă și o condiție finală: activitatea
insuficientă a organelor de supraveghere în direcția promovării legislației
anticoncurențiale. Astfel, deși legislația stabilește, în mod expres, că ANRE și ANPC
trebuie să coopereze în acest sens, la modul practic există tensiuni evidente dintre aceste
instituții care afectează negativ asigurarea unei concurențe de piață. Astfel, când doi se
ceartă câștigă al treilea - companiile care reușesc să practice aceste tipuri de
aranjamente anti-competitive. În final, prețurile sunt nejustificat de înalte, fapt ce
permite companiilor vizate acumularea unor rente suplimentare din contul beneficiilor
consumatorilor.

Bibliografie

Carte cu un autor
1. Adrian Lupușor, Piața produselor petroliere din Moldova: analiza reglementării,
concurenței și prețurilor, Chișinău, 2021
2. Jaques Genereux, Economie politică, Microeconomie,traducere V.Dan, Ed. All
Beck,Bucureşti, 2000
3. Maria Hămuraru, Teoria economică. Microeconomie.Concepte şi aplicaţii, Ed. A 2-a,
Chişinau 2011
Carte cu mai mulți autori
1. C. Enache, C. Mecu, Economia politică, Ed. Fundaţia România de mîine, Bucureşti, 2007
2. Zbîrciog V., Zbîrciog N. Microeconomie aplicată. Chişinău, Evrica 2001
Alte surse
1. LEGEA REPUBLICII MOLDOVA, privind piaţa produselor petroliere Nr.461-XV din
30.07.2001, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.107 din 04.09.2001

13