UNIVERSITATEA DE STAT DIN

MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

CATEDRA ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM

RAILEAN MARIONILA
FB1603

Oligopolul și războiul prețurilor

Lucrul individual

Coordonator științific:
Bradu Margareta, lect.sup.univ.

CHIȘINĂU-2016

Cuprins:
INTRODUCERE.................................................................................................................3
CUPRINS
Capitolul I. Abordări teoretice despre oligopol și războiul prețurilor
1.1 Conceptul, cauzele formării și existenței oligopolurilor....................................4

1.2 Caracteristici, forme și strategii ale oligopolului..............................................6

1.3 Stabilirea prețului și războiul prețurilor pe piața olipolistă...............................7

Capitolul II.
2.1 Analiza concurenței oligopolistice pe piața petroliera in R.Moldova...............8

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI...................................................................................11
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................12

Actualitatea temei si importanta.

2
Unul din mecanismele principale ale economiei de piaţă este concurenţa.
Concurenţa reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viaţa economică, dar şi pentru
viaţa socială, deoarece ea reprezintă factorul motor care motivează, atît afacerile, ct si existenţa
oamenilor. Este cert că omul, de cînd se naşte şi pînă moare, va încerca să se adapteze
mediului natural, social şi economic în care trăieşte, ceea ce presupune că va trebui să
cunoască ce înseamnă competiţia. În primul rînd, va concura cu sine însuşi, pentru a-şi depăşi
limitele
şi pentru a se situa într-o poziţie favorabilă în societate. Apoi, va trebui să concureze cu alţi
competitori, evidenţiindu-şi anumite abilităţi, care îi vor permite situarea pe o poziţie
avantajoasă. dacă ne referim la sfera economică, un agent economic va trebui să se raporteze
permanent la ceilalţi competitori de pe piaţă, jocul competiţiei fiind cel care va determina locul
competitorilor în cadrul pieţei.
Necesitatea unei reglementări juridice a concurenţei, respectiv oligopolului în Republica
Moldova a apărut relativ recent. Ideea de reglementare juridică a apărut imediat după sesizarea
efectelor pe care poate să le aibă oligopolul asupra societăţii sau cît de simţită a fost trecerea de
la lupta pentru produs, înspre lupta pentru client,cercetarea evoluţiei şi dezvoltării fenomenelor
de concurenţă in cadrul piţei de tip oligopol, analiza lor din punct de vedere al dreptului
comercial şi economic, precum şi încadrarea lor într-un spaţiu instituţionalizat, controlat de către
stat.
Scopul urmărit la scrierea acestei lucrări a fost de a stabili conceptul oligopol, necesitatea
existenţei unui cadru legislativ pentru reglementarea acestui fenomen, de a stabili importanţa şi
efectele concurenţei in cadrul oligopolului pentru societate, precum şi efectele unor posibile
devieri in mecanismul de bunăfunctionare a lor.
Obiectivele urmărite în cadrul dezbaterii temei date sunt următoarele:
• prezentarea evoluţiei cauzelor formării oligopolurilor şi barierele de intrare pe piaţă
•definirea conceptelor de concurenţă şi oligopol, interdependenţa lor şi identificarea războilui
predominant in cadrul pieţei de tip oligopoly
•stabilirea, prin acte normative concrete, a cadrului legal al fenomenelor în cauză ,
definirea impactului concurenţei şi oligopol asupra societăţii şi controlul efectuat în acest scop
de către stat; protecţia consumatorilor.
Metodele folosite la scrierea lucrării date sunt următoare: metodica sistemico-structurală, care
presupune cercetarea sistemelor complexe ce constau dintr-o mulţime de elemente aflate în
interdependenţă unul cu altul; metoda statistică specifică profilului economic în a cărui sferă de
cercetare este scrisă acesta lucrare, metoda comparativă care constă în compararea unor factori
cu alţi factori etc.

Cuvinte-cheie: concurenta, concurenta imperfecta, oligopol, preț

Capitolul I
Oligopulul reprezintă situaţia unei pieţe în care numărul producătorilor este sufficient de limitat
pentru ca deciziile unuia dintre ei să aibă o influnţă asupra deciziilor altora.
Un oligopol este o ramura formata din cateva organizatii, de obicei trei saupatru, care produc cea
mai mare productie a pietei. “ O piata este in situatia de oligopol atunci cand exista un numar
mic deproducatori iar actiunile unui producator au o influenta semnificativa asupra
decizieiadoptate de firmele concurente.Interactiunile intre firmele instalate pe piata se potrealize
prin intermediul cantitatilor (concurenta in cantitati) sau a preturilor(concurenta in preturi).
În concurenţa pură şi perfectă, întreprinderea ştie că poate să vândă orice cantitate la preţul
pieţei, deoarece ea reprezintă o parte prea neglijabilă a pieţei totale pentru ca decizia sa privind
producţia să poată modifica echilibrul pieţei. Acesta nu mai este cazul în situaţia de oligopol. În
acest caz, într-adevăr, nici un producător nu reprezintă o cantitate neglijabilă pe piaţă. Volumul
producţiei decis de o întreprindere are o influenţă suficient de semnificativă asuprea producţiei
totale a ramurii, pentru ca ceilalţi producători să ţină cont de aceasta în propriile lor decizii.

Astfel, în momentul definirii volumului de producţie, fiecare firmă trebuie să aibă in vedere
reacţia pe care decizia ei o va produce concurenţilor. În absenţa unei înţelegeri prealabile între ei,
producătorii trebuie să facă preveziuni (anticipări) privind planurile concurenţilor lor, ei pot
deasemenea să încerce să influenţeze aceaste planuri prin informaţia, exactă sau deformată, pe
care o furnizează privind comportamntul de tip strategic, prin care se stabilesc planuri de acţiune
specific realizării diferitelor ipoteze.
Variabila strategic esenţială este preţul – când întreprinderile pot în mod suficient să-şi
diferenţieze produsele lor pentru a dispune de o anumită putere de fixare a preţului - , fie
cantitatea produsă – când produsul este omogen şi, prin urmare, preţul este unic şi impus pe
piaţă.
Astfel, intr-o economie de piaţă, numărul de întreprinderi pe o piaţă nu depinde de bunavoinţa
întreprinzătorilor sau a puterilor publice, el depinde de raportul dintre dimensiunea pieţei de
satisfăcut şi scara de producţie minim eficace, astfel se depinstează cauzele formării
oligopolurilor ˸
✓ Economiile de scară
✓ Economiile de scop se referă la:
•Acoperirea costurilor de cercetare-dezvoltare;
•Acoperirea costurilor legate de lansare a produsului (marketing)
✓ Controlul exclusiv asupra unor resurse naturale sau asupra unor inovaţii;
✓ Procesul de concentrare a capitalului, care constă în fuzionarea treptată a firmelor în
scopul creşterii puterii pe piaţă şi a capacităţii de a achiziţiona factorii de producţie la
costuri mai mici
✓ Bariere legale la intrarea pe piaţă.
Cauzele existentei oligopolurilor
Principala cauză a existenţei industriilor oligopoliste este, eficienţa producţiei de scară mare în
industriile respective. Multe ramuri ale industriei moderne au rate înalte de concentrare a
producţiei (ponderea producţiei primelor 3-5 firme) din producţia totală a ramurii, întrucît pragul
de rentabilitate şi, mai departe, costul unitar minim ce defineşte capacitatea firmei se realizeaza
la o scară mare a producţei, comparativ cu marimea pieţei produsului. Numeroase studii de
econometrie întreprinse în economia unor ţări dezvoltate confirmă faptul că, „în multe ramuri
neagricole nivelul minim al costului unitar corespunde unei ponderi importante (10, 20 sau chiar
50%) din produsul total al ramurii respective. În aceste ramuri, concutrenţa tinde să fie de tip
oligopolist, deoarece numărul producatorilor care pot supravieţui pe piaţă este mic.
Trăsături ale oligopolurilor:
 Oligopolul exista in ramurlei: siderurgia, chimia de baza,producerea
deavioane,calculatoare etc.
 pieţele oligopoliste sunt pieţe pe care concurează un număr mic de producători:
– dacă sunt doi producători principali, situaţia de piaţă se numeşte duopol;
- dacă sunt mai mult de doi producători situaţia de piaţă se va numi oligopol;
 prin concentrarea producţiei, ele reuşesc să scadă costurile de producţie pe termen lung;

 pot oferi producţia pe care o controlează la costuri minime, ceea ce le oferă avantajul
unor profituri mari;
 interdependenţa şi incertitudinea preţurile sunt rigide fiind fixate de marile întreprinderi;

 au dorinţa de a monopoliza piaţa plus - minus de a obţine suveranitatea pe piaţă asupra

cuplului preţ-cantitate;
 cucerirea şi împărţirea pieţei produsului;

 concurenta redusa

 pot obţine tratament preferenţial în vederea obţinerii de credite;

 număr mic de ofertanţi, ceea ce conduce la: interdependenţa dintre firme => firmele au
un comportament strategic;
 maximizarea profitului şi interdependenţa deciziilor şi a politicilor firmelor participante;

 produse diferenţiate sau omogene;

 obstrucţionarea pătrunderii pe piaţă a noilor concurenţi;

 diferenţirea bunurilor şi concurenţa în afara preţului ( publicitate, fiabilitatea produsului

etc ).
 Interdependenta deciziilor luate de intreprinderi, adica orice decizie influienteaza si
pecelelalte intreprinderi.
Pe piaţa oligopolistă întrprinderile încercă să evite modificare preţurilor, deoarece concurenţii
vor face acelaşi lucru pentru a nu-şi pierde clienţii şi aria de influienţă. Astfel întreprinderile
concurente trebuie să aleagă între a se confrunta cu rivalii , a-i domina, sau a coopera cu ei.
Principalele forme de oligopol evidenţiate în literatura economică sunt următoarele:
 a) În funcţie de existenţa sau absenţa diferenţierii produselor se vorbeşte de oligopol
pur şi oligopol diferenţiat.
Dacă produsele sunt identice (ciment, oţel sau aluminiu) avem de a face cu o situaţie de
oligopol pur. Interdependenţele reciproce vor fi mai mari în acest caz, pentru că orice eventuală
modificare a preţului unei firme va produce cu certitudine efecte substanţiale asupra vânzărilor
concurenţilor şi îi va determina pe aceştia să reacţioneze. Fundamentală pentru situaţiile de
oligopol pur este concurenţa prin preţ.
Pe de altă parte, în condiţiile oligopolului diferenţiat modificările de preţ vor avea în mai mică
măsură un efect direct asupra celorlalţi competitori. Imaginea se apropie de concurenţa
monopolistă, dar marcată de restricţii privind numărul firmelor. Cu cât gradul de diferenţiere este
mai ridicat cu atât mai redusă va fi dependenţa reciprocă. Situaţiile de oligopol diferenţiat
caracterizează o mare parte din economie, incluzând majoritatea produselor industriale de larg
consum.
b) Din punct de vedere a situaţiei maximizării profiturilor se distinge oligopolul
complet şi oligopolul parţial.
Oligopolul complet apare atunci când legăturile reciproce sunt atât de puternice încât
profiturile cumulate ale tuturor firmelor (privite ca un grup) sunt maximizate. Dacă acest lucru
nu este realizat avem un oligopol parţial. Oligopolul economic complet se întâlneşte rareori, dar
analiza sa prezintă importanţă datorită faptului că exprimă "idealul" urmărit de firmele
oligopoliste.
Toate aceste caracteristici stimulează apariţia numeroaselor tipuri de oligopoluri:
Criteriile după care se clasifică firmele oligopoliste sunt:
 după natura activităţii sau caracteristicile producţiei ori ale serviciilor;

 după gradul de cooperare şi a forţei de concurenţă.

După primul criteriu pot fi distinse două tipuri de oligopoluri:
➢ Oligopoluri care domină piaţa produselor omogene (petrol, oţel, cafea);
➢ Oligopoluri care domină piaţa produselor neomogene (industria auto).
După al doilea criteriu oligopolurile se împart în:
Oligopoluri fara coordonare: (nici formală, nici tacită) la care apar trei tipuri de relaţii
concurenţiale între oligopoluri: relaţia de concurenţă agresivă în domeniul stabilirii preţurilor
(războiul preţurilor), în cel al aprovizionării etc. Ce au loc mai ales în oligopoluirle unor produse
omogene. Relaţii hiperconcurenţiale cu accent pe calitate, noutatea produsului şi reclamă mai
ales în oligopolurile cu produse şi servicii uşor diferenţiate. Relaţii concurenţiale legate
(înlănţuite) în cadrul industriilor cu multe firme.
Oligopoluri cu coordonare parţială –(fără vreun accord formal) la care apar două tipuri de
relaţii concurenţiale: Relaţii concurenţiale în cadrul cărora apare o firmă lider a cărei influenţă
este dominant, acestă dominare datorînduse mai multor cause cum sunt: dimensiunea firmei şi
ponderea în ramură în raport cu toate celelalte firme oligopoliste, încadrarea pe care o inspiră,
etc; cooperarea voluntară (fără organizaţie, accord sau fimă liberă) format între firmele
oligopoliste realizată pe baza unor immense interese commune, pe etica afacerilor şi toleranţă
reciprocă.
Stabilirea preţului şi razboiul preţurilor pe piaţa oligopolistă
Faptul că în cazul oligopolului, fiecare întreprindere vinde o parte importantă
a produselor pe piaţă, permite ca acestea să influenţeze preţul produsului. De exemplu, dacă una
din marile companii producătoare de oţel îşi reduce producţia, volumul de oţel existent pe piaţă
va deveni insuficient, importurile neacoperind necesarul. Consecinţa va fi creşterea preţului. Cu
alte cuvinte, pe o piaţă oligopolistă, curba cererii cu care se confruntă fiecare firmă este
descendentă.
Posibilitatea fiecărei firme de a influenţa preţul produsului este însă limitată din cauza
existenţei produselor substituibile. De aceea, fiecare firmă trebui să-și vândă produsele la un preţ
care se aliniază la preţul concurenţilor, în special dacă produsele fabricate de aceasta intră în
categoria celor omogene. De aceea, toate organizaţiile de pe piaţa oligopolistă își schimbă
preţurile aproximativ în același timp, în special în cazul produselor omogene. Numai la
produsele de lux, cum ar fi anumite modele speciale de automobile pot apărea diferenţe de preţ.
Totodata, într -o ramură oligopolistă, resursele și tehnologia folosite sunt folosite aproximativ
aceleași. În consecinţă, dacă preţul resurselor se modifică, curbele costului marginal și a costului
unitar se vor deplasa aproxiamtiv in aceeași măsură. Uneori cererea scade și este recomandabilă
reducerea preţului pentru a putea vinde produsele, situaţie preferabilă în cazul existenţei unor
stocuri mari, care nu se pot lichida.
Stabilirea preţului de oligopol este reprezentată în exemplul de mai jos. Elasticitatea curbei
cererii depinde și de natura produselor. Va fi mai mare pentru produsele neomogene -autoturisme
și mai mică pentru cele omogene -oţel, petrol etc. Fiecare oligopol dispune de un grup de
economiști și finanţiști care cerceteaza piața, pentru a evalua costurile și cererea, în vederea
stabilirii nivelului prețului, în special în cazul produselor și întreprinderilor noi.
Odată preţul stabilit și decizia referitoare la nivelul producţiei luată, organizaţia va primi
informaţii de pe piaţă, precum și din analiza costului și a profitului. Dacă produsele nu se vând și
stocurile cresc, rezultă că preţul este supraestimat. Atunci când o întreprindere dorește
să pătrundă pe piaţă, pentru a-şi caștiga clienţii, trebuie să le ofere, pentru aceiași bani, mai mult
decât concurenţii lor. Dacă vânzările cresc, ea poate să-și ridice puţin preţul, în special
dacă producţia nu poate face faţă cererii. În perioadele caracterizate prin inflaţie, preţul produsul
ui trebuie să crească și pentru a acoperi costul unitar, care crește din cauza scumpirii
materiilor prime și a forţei de muncă.
Cum însă curba cererii este descendentă, puterea lor este limitată și profitul va fi dependent de
cost. De aceea, dacă organizaţia respectivă devine la unmoment dat ineficientă, își pierde poziţia
dominantă deoarece alte organizaţii se vor decide să vândă mai ieftin, reușind totuși să acopere
costurile și să obţină profituri normale. Pe de altă parte, întreprinderile se confruntă cu
concurenţa străină, precum și cu firme care funcţionează pealte pieţe. Pătrunderea acestora pe
piaţă este stimulată dacă aici se pot obţine profituri supranormale. Se știe că, pe plan
internaţional, multe corporaţii își desfășoară simultan activitatea în mai multe ramuri.
Razboiul preţurilor constă dintr-un şir de reduceri alternative şi continue ale acestora de către
firmele rivale. Se poate ajunge astfel chiar la dispariţia profiturilor economice, singurele profituri
realizate fiind cele normale. În alte situatii, efectele unui astfel de război pot fi însa dezastruoase
pentru firme.

Capitolul II. Analiza concurenței oligopolistice pe piața petrolieră în R.Moldova

 LEGEA REPUBLICII MOLDOVA
privind piata produselor petroliere
Nr.461-XV din 30.07.2001
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.107 din 04.09.2001
Articolul 1. Incidenta prezentei legi
(1) Sub incidența prezentei legi cade activitatea de import, transport, depozitare si
comercializare a produselor petroliere, avînd ca scop crearea unor condiții favorabile
pentru relațiile de pe piața internă a produselor petroliere, aprovizionarea fiabilă a
consumatorului cu produse petroliere de calitate, dezvoltarea concurenței loiale și
protecția drepturilor și intereselor legitime ale consumatorului.
[alin.1 modificat prin Legea N 930-XV din 22.03.2002]

(2) Raporturile care apar în cadrul aprovizionării cu produse petroliere a consumatorului

special sînt reglementate de prezenta lege și de acte normative și speciale.
Articolul 2. Noțiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni principale semnifică: participant la piața produselor
petroliere- importatorul, transportatorul, depozitarul, vînzătorul cu amănuntul și consumatorul de
produse petroliere.
Capitolul dat prezintă o analiză calitativă a cadrul concurențial prin prisma cadrului regulator
și a situației de pe piața produselor petroliere. Totodată, sunt analizate principalii factori care
afectează concurența pe piața produselor petroliere. În baza concluziilor formulate vom putea
stabili care este probabilitatea formării aranjamentelor de cartel sau a altor practici necompetitive
pe această piață.

Legislația prevede un șir de bariere la intrarea pe segmentul importului și comercializării cu

ridicata a produselor petroliere, precum și discriminează micii operatori în favoarea celor mari.
Totodată, piața este foarte concentrată în jurul unui număr mic de companii care, cel puțin
ipotetic, pot încheia înțelegeri ilegale privind stabilirea simultană și omogenă a prețurilor. Drept
exemplu servește intervenția recentă a ANPC (Autoritatea pentru Protecția Consumatorului) care
a depistat astfel de practici. Mai mult decât atât, comportamentul mai puțin onest al companiilor
petroliere din Moldova la ajustarea prețurilor locale la cele externe este confirmat de calcule.
Totuși, pentru o evaluare mai obiectivă și comprehensivă a concurenței vom analiza cadrul
concurențial prin prisma structurii pieței și comportamentului companiilor petroliere
moldovenești. Fiecare problemă analizată va fi apreciată de la 0% la 100% după nivelul de
gravitate. În continuare voi analiza cadrul concurențial prin prisma structurii pieței și
comportamentului companiilor petroliere moldovenești.

Tabelul 1: Analiza comportamentului concurenților (domeniul monitorizat de către ANPC)

Întrebarea Comentariu Gravitatea
Prețurile sunt Prețurile la panou din Moldova sunt mult mai mici față de alte țări 90%
suspicios de europene. Totuși, analiza structurală a acestora denotă faptul că
mari? componenta ce cuprinde prețurile de import + cheltuielile companiei
+ marfa de profit sunt la nivelul mediei din UE și chiar superioare
altor țări puternic dependente de import unde, însă, prețurile
inporturilor sunt mult mai mari (ex: Luxemburg, Irlanda sau
Slovenia). Totodată, prețul teoretic, estimat în funcție de
componentele din preț, este mai mic față de cel de factor , în medie
cu 1 leu.
Prețurile nu Deși prețurile locale sunt în mod vizibil, corelate cu evoluțiile 80%
sunt cotațiilor la bursele internaționale estimările noastre econometrice au
consistente cu demonstrat o legătură non-liniară dintre acestea: companiile
variațiile petroliere reacționează mai slab la ajustarea prețurilor când are loc
externe? ieftinirea carburanților la burse, față de episoadele de scumpire. Prin
urmare, prețurile nu sunt sută la sută consistente cu evoluțiile
externe, fapt ce permite unor companii petroliere, în diferite
perioade, să
acumuleze supraprofituri.
Prețurile sunt Prețurile la panou sunt similare între companii, iar ajustarea acestora 95%
similare, iar are loc simultan. Parțial aceasta se explică de faptul că circa 85% din
ajustarea prețul carboranților nu poate fi influențat de companii, fiind format
acestora are din prețurile de import și impozitele indirecte. În schimb, celelalte
loc 15% pot fi influențate prin politica individuală de management și
concomitent? marketing, fapt ce cel puțin teoretic ar trebui să cauzeze unele
diferențe de preț. Mai mult decât atât, cei mai mari importatori
procură carburanții de la companiile-mamă din România, folosind
credite comerciale, fapt ce, la fel, permite să influențeze în mod
diferit prețurile de import. Prin urmare, omogenitatea prețurilor de la
panou și similitudinea ajustării acestora la fluctuațiile externe ar
trebui să servească temei de îngrijorare pentru autoritățile publice de
resort.
Cât de Conform indicatorului de concentrare a pieții Herfindahl-Hirschman, 90%
concentrată piețele de benzină, motorină și gaz lichefiat înregistrează concentrări
este piața? înalte caracteristice unui nivel moderat de concurență, atât pe
segmentul importurilor cât și a comerțului cu amănuntul. Nivelul
înalt de concentrare este confirmat și de faptul că 4 companii
controlează circa 82% din importurile de benzină, 73% din
importurile de motorină și 84% din importurile de gaz lichefiat. Prin
urmare, faptul că un grup atât de mic de companii dețin o pondere
atât de mare de piață creează premize pentru practicarea înțelegerilor
de cartel.
Sunt practicate Companiile aplică două forme de subvenționare încrucișată: 80%
subvenționări 1. Subvenționarea prețului la motorină din contul celui de benzină.
încrucișate? Astfel, cele mai mari 6 companii petroliere, în 2010, au aplicat un
adaos comercial la comercializarea cu ridicata a motorinei de doar
0,36 lei – de două ori mai mic față de cel al benzinei – 0,65 lei, fără
accize; iar la comercializarea cu amănuntul diferența a fost de 1,47
lei față de 2,08 lei. Acest fapt este o dovadă a presiunilor politice care
se exercită asupra companiilor petroliere pentru a susține politica
statului în domeniul agriculturii.
2. Subvenționarea comerțului cu ridicata din contul celui cu
amănuntul. Astfel, adaosurile comerciale la comercializarea cu
amănuntul a benzinei și motorinei sunt de circa 3-4 ori mai mari
față de cele aplicate de companii la comercializarea cu ridicata.
Această
practică este rezultatul barierelor de intrare pe segmentul importului
 și comercializării cu ridicata care avantajează companiile mari fapt ce
le permite să aplice asemenea practici anti-concurențiale.
Cât de De cele mai deseori, politica de preț a companiilor petroliere nu este 90%
transparentă transparentă datorită utilizării tichetelor volumetrice și a reducerilor
este politica de de după panou. Conform ANRE, circa 70% din vânzările de benzină
preț a și motorină sunt făcute în baza prețurilor de după panou, care sunt
companiilor? inferioare celor oficiale. Aceasta distorsionează esențial cadrul
concurențial din cauza lipsei de transparență, precum și subminează
capacitatea organelor de reglementare a sectorului și creează condiții
pentru evaziuni fiscale.

Concluzii și recomandări

Cadrul regulator al pieței produselor petroliere în Moldova suferă de o serie de neajunsuri care
afectează negativ și cadrul concurențial, care suferă din cauza barierelor înalte de intrare pe piață,
metodologia ineficientă de calculare a preturilor, precum și a discriminării jucătorilor mici în
raportul cu companiile mari. În acest studiu, am depistat o inconsistență dintre fluctuațiile
prețurilor carburanților la bursele internaționale și cele interne. Totodată, în baza unui model
econometric am demonstrat asimetria cu care companiile petroliere ajustează prețurile locale
drept răspuns la fluctuațiile prețurilor externe. Astfel, reacția de răspuns în cazul scumpirilor este
mult mai pronunțată, față de cea în cazul ieftinirilor, fapt ce confirmă încă o dată reticența
operatorilor de a micșora prețurile locale în perioade când aceasta este posibil. Drept răspuns la
toate problemele de sistem evidențiate în acest studiu, este propus un set de recomandări axate pe
3 priorități: (1) ameliorarea concurenței din sector; (2) îmbunătățirea mecanismului de
reglementare a formării prețurilor; (3) asigurarea calității produselor petroliere plasate pe piața
moldovenească.
În concluzie, observăm că deficiențele cadrului concurențial vizează atât domeniul
reglementat de către ANRE, cât și cel de către ANPC. Totuși, în pofida unor probleme vizibile
ce țin de cadrul regulator, cele mai mari anomalii se atestă chiar în structura pieței și
comportamentul companiilor petroliere. Astfel, situația de pe piața produselor petroliere din
Moldova întrunește cele mai importante condiții care explică probabilitatea înaltă a unor
eventuale aranjamente de cartel: nivelul înalt de concentrare a pieței, bariere de intrare pe unele
segmente și omogenitatea produselor. La acestea se mai adaugă și o condiție finală: activitatea
insuficientă a organelor de supraveghere în direcția promovării legislației anticoncurențiale.
Astfel, deși legislația stabilește, în mod expres, că ANRE și ANPC trebuie să coopereze în
acest sens, la modul practic există tensiuni evidente dintre aceste instituții care afectează negativ
asigurarea unei concurențe de piață. Astfel, când doi se ceartă câștigă al treilea - companiile care
reușesc să practice aceste tipuri de aranjamente anti-competitive.
În final, prețurile sunt nejustificat de înalte, fapt ce permite companiilor vizate acumularea
unor rente suplimentare din contul beneficiilor consumatorilor.
Setul de recomandări derivă din problemele depistate pe parcursul analizei și se bazează pe 3
obiective majore:
1) ameliorarea concurenței din piață, care constituie deficiența fundamentală a
sectorului;
2) îmbunătățirea reglementării prețurilor, care urmează a fi o etapă pregătitoare
pentru liberalizarea definitivă a pieții conform experienței majorității țărilor europene;
3) asigurarea calității produselor petroliere prin fortificarea bazei normative și tehnico-materiale
a instituțiilor specializate.

Bibliografie:
1. Jaques Genereux, Economie politică, Microeconomie,traducere V.Dan, Ed. All
Beck, Bucureşti, 2000, ISBN 973-655-024-9
2. C. Enache, C. Mecu, Economia politică, Ed. Fundaţia România de mîine, Bucureşti,
2007, ISBN 978-973-725-767-3
3. Geoffrez Whitehead, Economie, Ed. Sedona, Timişoara, 1997
4. Maria-Cristina ştefan, Economie politică, Ed. Bibliotheca, Tirgovişte, 2009
5. Crişan Albu, Analiza microeconomica a agenşilor economici în condiţii de piaţă,
Ed. ASE, Bucureşti, 2003
6. Maria Hămuraru, Teoria economică. Microeconomie.Concepte şi aplicaţii, Ed. A 2-a,
Chişinau 2011, ISBN 978-9975-71-162-3
7. LEGEA REPUBLICII MOLDOVA, privind piata produselor petroliere Nr.461-XV din
30.07.2001, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.107 din 04.09.2001