Analiza concurentei pe piata

Cuprins

Argument………………………………………………………………………………..……3
Capitolul I. Coordonate ale activităţii pe piaţă…………………………………………….... 5

2.1. Conceptul de concurenţă………………………………………………………………. 6

2.2. Forme ale concurenţei…………………………………………………………………. 6

Capitolul III. Identificarea concurenţilor……………………………………………………. 8

3.1. Surse de informare…………………………………………………………………….. 8

Capitolul IV. Evaluarea ofertei de produse si servicii a concurenţilor……………………… 9

4.1. Fişa de identitate a concurenţilor……………………………………………………… 9

4.2. Analiza cotei de piaţă a firmelor concurente………………………………………… 10

Capitolul V. Analiza ofertei proprii in raport cu concurenţa……………………………..... 11

5.1. Analiza SWOT……………………………………………………………………….. 11

5.2. Analiza ofertei proprii in raport cu concurenţa………………………………………. 12

Concluzii…………………………………………………………………………………… 13

Bibliografie
 Argument

Concurenţa e factorul determinant, esenţial în succesul sau eşecul firmelor.

Concurenţadetermină oportunitatea acelor activităţi ale unei firme care pot contribui la
performanţa acesteia,cum ar fi inovaţiile, o cultură unitară sau implementare judicioasă.

Concurenţa reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viaţa economică, dar

şi pentru viaţa socială, deoarece ea reprezintă factorul care motivează, atât afacerile, cât si
existenţaoamenilor. Este cert că omul, de când se naşte şi până moare, va încerca să se
adapteze mediuluinatural, social şi economic în care trăieşte, ceea ce presupune că va trebui
să cunoască ce înseamnăcompetiţia. În primul rând, va concura cu sine însuşi, pentru a-şi
depăşi limitele şi pentru a se situaîntr-o poziţie favorabilă în societate. Apoi, va trebui să
concureze cu alţi competitori, evidenţiindu-şi anumite abilităţi, care îi vor permite situarea pe
o poziţie avantajoasă. Dacă ne referim la sferaeconomică, un agent economic va trebui să se
raporteze permanent la ceilalţi competitori de pe piaţă, jocul competiţiei fiind cel care va
determina locul competitorilor în cadrul pieţei. Desigur, cănu hazardul va fi cel care va
determina această poziţie ocupată în cadrul unei pieţe, ci toateresursele şi competenţele de
care dispune un agent economic şi pe care le utilizează în lupta pentrucâştigarea unei poziţii
dominante pe piaţă.

Dacă concurenţa este sau nu benefică pentru societate se poate afla numai în măsura
încare, pe ansamblul economiei, deci la nivel macroeconomic, se înregistrează o
creşteresemnificativă de la o perioadă la alta, iar la nivelul unei unităţi economice, deci la
nivelmicroeconomic, se observă câştigarea unei poziţii competitive mai bune faţă de
perioadaanterioară. Se ştie că datorită concurenţei existente într-o economie de piaţă vor
exista întotdeaunaşi învingători dar şi învinşi. Astfel, învingătorul, întreprinderea sau

2
organizaţia în cauză, vaconsidera benefică concurenţa, deoarece i-a permis să-şi mobilizeze
toate eforturile, resursele şiabilităţile de care dispune pentru a atinge o poziţie competitivă
superioară prin obţinerea unuiavantaj competitiv cert faţă de ceilalţi competitori. Odată cu
atingerea unei poziţii de lider sauchallanger pe o anumită piaţă de referinţă, agentul economic
trebuie să fie conştient că luptaconcurenţială nu s-a terminat.

El va trebui să continue să se adapteze la mediu concurenţial, să fie flexibil la

noilemodificări din mediul la care se raportează, să caute noi strategii competitive, cu alte
cuvinte să fie permanent “în alertă”, să caute noi soluţii, să inoveze chiar, astfel încât să-şi
poată păstra poziţiacâştigată.Este evident că pentru un agent economic situat în poziţia de
“învins”, concurenţa va fimai puţin benefică, deoarece aceasta l-a eliminat, el nereuşind să
câştige un loc în cadrul pieţei dereferinţă. Dar, poate paradoxal, ea poate deveni benefică,
dacă acest agent economic vaconştientiza că a piedut datorită propriilor greşeli, din care va
trebui să înveţe pe viitor. Şi poate căaici intervine cel mai clar conceptul de strategie, dacă ne
referim la felul în care sunt utilizateresursele existente, deoarece demersul strategic este
singurul care determină rezultatele activităţiiagentului economic.

Am putea spune că cele mai importante mutaţii sunt cele legate de trecereafostelor ţări
socialiste de la un sistem economic centralizat către un sistem al economiei de piaţă.Acest
sistem reprezintă o formă modernă de organizare şi funcţionare a economiei, caracterizat
defaptul că agenţii economici îşi desfăşoară activitatea în mod liber, autonom şi eficient,
înconcordanţă cu cerinţele şi regulile dinamice ale pieţei, urmărindu-se valorificarea maximă
aresurselor limitate existente pentru a satisface nevoile umane care sunt nelimitate.În acest
context, prezenta lucrare îşi propune să analizeze fenomenul concurenţei subaspect teoretic şi
metodologic.

Conţinutul nu se doreşte a fi exhaustiv sau foarte cuprinzător, cidoar să surprindă

elementele esenţiale. Plecând de la definirea conceptului, prezentarea formelor cunoscute ale
fenomenului ,analizând principalele aspecte de studiu ale concurentei şi sintetizândideile
relevante din domeniu, lucrarea a încercat să evidenţieze paşii importanţi pe care o
entitatenou-venită ar trebui să îi urmeze pentru a face faţă concurenţei existente şi a deveni
eficientă.În continuare voi prezenta cele doua capitole ale lucrării, cu detalierea aspectelor
esenţialecare creionează firul conducător al temei propuse.

3
 1. Coordonate ale activității pe piață

Managementul financiar reprezintă totalitatea principiilor, metodelor, tehnicilor și

sfaturilor ce îl pot ajuta pe orice individ care își propune creșterea averii personale prin
intermediul unei firme să-și atingă acest scop. Prezentat în acest mod, obiectivul este exem de
agresiv și suntem conștienți ca o carte de dimensiuni totuși reduse, cum este aceasta, nu poate
satisface perfect acest deziderat.
Prezenţa comerţului, în contextul său istoric, s-a făcut necesară încă din momentul
în care oamenii au început să comunice între ei. Comerţul şi-a îmbogăţit conţinutul şi formele
de exercitare în evoluţia sa istorică. ,,Activitatea de comerţ, pe măsura dezvoltării societăţii a
suferit profunde modificări, transformându-se dintr-o simplă activitate de intermediere într-o
activitate creatoare de utilităţi
Cele mai importante etape parcurse în comerţ, consecinţe ale progresului tehnico-
ştiinţific sunt reflectate prin succesiunea celor şase mari revoluţii parcurse în acest domeniu
de activitate: apariţia marilor magazine, sucursalismului, apariţia magazinelor populare,
introducerea autoservirii, apariţia centrelor comerciale şi extinderea comerţului electronic.
Firma, ca de altfel şi organizaţia, trebuie abordată sistemic. Aceasta se manifestă în
cadrul pieţei şi este alcătuită dintr-o structură tehnico - funcţională şi una operativă şi
antrenează relaţii cu mediul intern şi extern. Firma de comerţ, ca sistem, prezintă o serie de
caracteristici importante, care o disting. Cele mai importante trăsături sunt5 : sistemul este
identificabil, sistemul este reglat, sistemul este activ, sistemul urmăreşte atingerea unui scop,
sistemul se coordonează, se autoorganizează şi se autofinalizează prin intermediul
managementului.
Firmele de comerţ pot practica diferite formule de vânzare. Structurile de vânzare
predominante în România sunt magazinele mici, independente. Pe de altă parte, marii retaileri
internaţionali au intrat pe piaţă, aducând cu ei formulele moderne de comerţ en-gros şi en-
detail. În prezent, în România coexistă magazine mici, magazin specializate (magazine
independente), pieţe deschise, chioşcuri, supermarket-uri, hypermarket-uri, magazine
generale, magazine din staţiile de benzină, magazine discount, magazine de bricolaj, cash &
carry, centre comerciale.

4
 Pieţele electronice funcţionează prin combinarea mai multor tehnologii: sistemele de
bănci de date pentru stocare, selectarea şi apelarea datelor, reţele de comunicaţie pentru
schimbul automat al datelor între sistemele terminalelor de prelucrare a datelor ofertanţilor şi
clienţilor, a tehnologiei multimedia împreună cu principiul hypertext, în scopul
interconectării informaţiilor şi interacţiunilor participanţilor la piaţă.

5
 2. Concurența – Componentă a pieței

2.1. Conceptul de concurență

Concurenţa este un mod de manifestare a economiei pe piaţă, în care pentru

un bun omogen şi substitutele sale, existenţa unui singur producător devine, practic,
imposibilă.
Problema concurenţei prezintă interes pentru toţi factorii pieţei: producători,
consumatori, intermediari. Fiecare firmă este preocupată să fie cât mai competitivă, iar
câştigul net să fie cât mai bun. Iar acţiunile unei firme nu depind exclusiv de aceasta, ci de
acţiunile concurenţilor ei. În absenţa concurenţilor orice firmă aflată pe piaţă ar putea să-şi
stabilească liber preţurile la un nivel ridicat.

2.2. Forme ale ale concurenței

În funcţie de numărul de concurenţi si gradul de diferenţiere al produselor întâlnim

 Concurenţa imperfectă este situaţia de pe piaţă în care condiţiile
necesare pentru existent concurenţei perfecte nu sunt satisfăcute.
Forme de concurenţă imperfectă:
 Monopol – situaţie în care există un singur vânzător al
unui bun economic.
 Oligopol – situaţia în care există un număr redus de
vânzători ai unui bun economic.
 Concurenţa monopolistă – situaţie în care există mai
multi vânzători de bunuri total diferite.
 Monopson – situaţie în care există un singur
cumpărător al unui bun economic.
 Oligopson – situaţie în care există un număr restrâns de
cumpărători ai unui bun economic.
 Concurenţa perfectă este un model al teoriei economice. Acest model
descrie o formă ipotetică a pieţei în care nici un producător sau
consumator nu are puterea de a influenţa preţurile de pe piaţă. Aceasta
ar conduce la un rezultat eficient, ţinând cont de definiţia standard a
economiei. Analiza pieţelor perfect competitive asigură fundamental
teoriei cererii si ofertei.

În cadrul pieţei, firmele pot avea în vedere satisfacerea aceloraşi nevoi de consum sau
a unor nevoi diferite, ele adresând acestora produse sau servicii identice, substituibile sau
asemănătoare. În funcţie de acestea, concurenţa poate fi variabilă:
 Concurenţă directă este cea mai uşor de observat şi poate fi:
o concurenţă de marcă – ce are loc între firme ce oferă aceleaşi bunuri şi
servicii destinate satisfacerii aceloraşi nevoi. Diferenţierea între concurenţi

6
 se realizează în acest caz prin intermediul mărcii. Exemplu: producătorii
de bere, benzină, pâine, etc.
o concurenţă la nivel de industrie – ce are loc între firme ce oferă produse
similare care satisfac diferit aceeaşi nevoie. Este vorba, în general, de
produse sau servicii substituibile în consum, iar competiţia se realizează
prin diferenţierea calitativă a produselor. Exemplu: industria alimentară,
industria confecţiilor.
 Concurenţă indirectă este privită mai ales din punct de vedere al pieţei şi poate
fi:
o concurenţă formală – ce are loc între firme ce oferă produse/ servicii care
satisfac aceeaşi nevoie în moduri diferite. Exemplu: nevoia de a petrece
timpul liber se satisface vizionând un film sau participând la o excursie.
o concurenţă generică – ce se întâlneşte la nivelul întregii pieţe, firmele
disputându-si de fapt venituri ale cumpărătorilor, care sunt obligaţi să îşi
ierarhizeze nevoile.

7
 3. Identificarea concurenței

3.1 Surse de informare

Sursele de informare pentru identificarea concurenţilor sunt:

o Surse externe:
 Surse informale: clienţii comuni cu concurenţii, parteneri publici de la care
firma poate obţine informaţii „informale” cu privire la preţuri, activităţi
promoţionale, organizarea unor evenimente, proiectul unei posibile extinderi.
 Surse formale care pot avea diverse origini:
 Publice: organizaţii profesionale, Camera de Comerţ şi Industrie,
ministere, consulate, etc.
 Profesionale: presa locală, presa de specialitate, institute de sondaj,
anuare, paneluri etc.
 Comerciale: cataloage ale concurenţilor, campanii promoţionale,
târguri şi expoziţii etc.
o Evaluarea ofertei de produse și servicii a concurenților

Pentru a evalua oferta de produse şi servicii a concurenţilor trebuie să îi cunoaştem

foarte bine. Este util, în acest sens, să stabilim o fişă de identitate a firmei concurente. Fişa de
identitate este un document care permite sintetizarea a unui număr mare de informaţii
referitoare la o firmă. Ea poate constitui un mijloc important de analiză şi comparaţie a
propriei firme cu firme concurente. Fişa de identitate poate fi proiectată în funcţie de
necesităţile fiecăruia.

o Determinarea punctelor tari și slabe ale ofertei proprii

Pentru a defini punctele tari şi slabe ale propriei oferte
putem apela la analiza SWOT: Strenghts, Weaknesses, Opportunities, Threats. În română
cei patru termeni pot fi traduşi în: Puncte tari, Puncte slabe, Oportunităţi, Ameninţări.

8
 4. Evaluarea ofertei de produse și servicii a concurenței

4.1. Fișă de identitate a concurenților

Pentru a evalua oferta de produse și servicii a concurenților trebuie să îi cunoastem

foarte bine .
Este util, în acest sens, să stabilim o fișă de identitate a firmei concurente. Fișa de
identitate este un document care permite sintetizarea unui număr mare de informații
referitoare la o firmă. Ea poate constitui un mijloc important de analiză ți comparație a
propriei firme cu firme concurente. Fișa de identitate poate fi proiectată în funcție de
necesitățile fiecăruia. Aceasta ar putea să cuprindă următoarele elemente:

o Localizarea geografică
 Suprafața deținută
 Statut juridic
 Istoric
 Modalități de funcționare
o Poziția deținută pe piață:
 cota de piață deținută și evoluția ei
 cota de piata relativă
 imaginea firmei pe piață
 fidelitatea clienților față de firmă

o Strategia adoptată:
 obiective de scurtă și lungă durată
 piețe țintă
 segmente de piață cărora li se adresează
 poziționare pe piață

o Elemente specifice:
 diversitate sortimentală
 prețuri practicate
 calitatea produselor/serviciilor
 servicii oferite
 acțiuni promoționale inițiale
o Potențialul deținut:
 resurse financiare
 resurse tehnologice
 resurse umane
 resurse logistice
 resurse materiale

9
 4.2. Analiza cotei de piață a firmelor concurente

Cota de piață – determinată de ponderea deținută pe piața țintă de concurent.

Cota de piață permite exprimarea ponderii deținute de o anumită firmă ,de un produs
ori de o marcă în cadrul unei piețe de referință. În funcție de piață de referință putem întâlnii
mai multe tipuri de cotă de piață :

 cotă de piață totală – se determina în raport cu vânzările totale pe această piață

 cotă de piață servită – se determină doar pe segmente de piață în care activează firma
și în raport cu vânzările totale înregistrate pe aceste segmente
 cotă de piață relativă – este determinată în raport cu vânzările celui mai puternic
concurent
 cotă de piață relativă a liderului – se determină în raport cu vânzările concurentului
care ocupă locul secund pe piață

Cota rațională – determinată de ponderea clienților ce au menționat firma concurentă

la întrebarea : Care este prima firmă care vă vine în minte când se menționează sectorul de
activitate

Cota efectivă – determinată de ponderea clienților ce au menționat firma concurentă

la întrebarea : De la ce firmă preferați să cumpărați acest produs?

10
 5. Analiza ofertei proprii în raport cu concurența

5.1. Analiza SWOT

Analiza SWOT este o metodă folosită în mediul de afaceri, pentru a ajuta la proiectarea unei
viziuni de ansamblu asupra firmei. Ea funcționează ca o radiografie a firmei sau a ideii de
afaceri și evaluează în același timp factorii de influență interni și externi ai unei organizații,
precum și poziția acesteia pe piață sau în raport cu ceilalți competitor cu scopul de a pune în
lumină punctele tari și slabe ale unei companii, în relație cu oportunitățile și amenințările
existente la un moment dat pe piață.

Primii pași în realizarea analizei SWOT constau în definirea obiectivelor.

Dupa ce au fost stabilite obiectivele se realizează analiza SWOT.
 puncte tari –sunt atribute interne ale firmei care ajută la realizarea obiectivelor
 puncte slabe- sunt atribute interne care împiedică realizarea obiectivelor
 oportunități- sunt factori externi care ajută la realizarea obiectivelor
 amenințări- sunt factori externi care împiedică realizarea obiectivelor

11
 5.2. Analiza ofertei proprii în raport cu concurența

Periodic firma trebuie supusă unei analize diagnostic, pentru evaluarea punctelor tari
şi a celor slabe şi pentru a stabili, pe această bază, dacă ea are competenţele necesare pentru a
fructifica oportunităţile. În acest sens, managementul companiei sau un consultant extern
evaluează competenţele firmei în ceea ce priveşte următoarele activităţi: marketing,
cercetare-dezvoltare, producţie (forţa de muncă, capacitatea de producţie etc.), resurse
umane, aprovizionare (resurse materiale), contabilitate (resurse financiare).

Analiza mediului intern vizează, în principal, următoarele aspecte:

 în domeniul produsului: mixul de produse, volumul de vânzări cantitative, valorice

totale, pe pieţe, pe sortimente de produse, pe clienţi, ciclul de viaţă al produsului,
ambalarea, condiţionarea, etichetarea, produsele noi ce vor fi lansate, produsele vechi
ce urmează a fi scoase din fabricaţie etc.;
 în domeniul preţului: preţurile practicate pe pieţe, produse, clienţi, profitul obţinut
(global, pe produse, pe pieţe), rentabilitatea produselor, adaosuri respectiv reduceri de
preţ etc.;
 în domeniul distribuţiei: canalele de distribuţie, intermediarii, costul distribuţiei –
totale, pe canale şi intermediari, pe produse, eficienţa distribuţiei, comisioane plătite,
etc.;
 în domeniul comunicării şi promovării: canalele de comunicaţie, suporturile
promoţionale realizate, costurile şi eficienţa acţiunilor promoţionale etc.

12
 Concluzii

O trăsătură de bază a economiei de piaţă o reprezintă concurenţa, motiv pentru care

aceasta este cunoscută şi sub numele de economie concurenţială. Tendinţa oricărui
întreprinzător este aceea de a acţiona singur în cadrul pieţei. Ea este, însă, contracarată de
reducerea treptată, pe măsura apariţiei de noi întreprinzători, a posibilităţilor de a fi singur pe
piaţă.

Toate firmele au concurenţi. De o mare importanţă pentru orice firmă este ca aceasta
să aibă concurenţi buni, care pot fi comparaţi cu o binecuvântare. Aceştia sunt ca nişte
învăţători care ne măresc viziunile şi ne îmbunătăţesc abilităţile. Concurenţii medii sunt ca o
neplăcere. Cei răi sunt o durere pentru competitor. Cei mai periculoşi concurenţi sunt, însă,
acei ce seamănă cu compania ta.

Calea spre victorie asupra competitorului este atacul, în primul rand, asupra propriei
firme. Trebuie depus un efort enorm pentru a face linia ta de producţie învechită înainte să ţi-
o facă concurenţa. Astfel, studierea concurenţei reprezintă, alături de investigarea pieţei, unul
din obiectivele centrale ale cercetărilor de marketing.

Concurenţa poate să îmbrace doua forme în funcţie de piaţa-ţintă (şi a nevoilor de

consum corespunzătoare) pe care întreprinderile le vizează: concurenţa directă şi concurenţa
indirectă. În primul caz, este vorba de relaţiile de concurenţă dintre întreprinderi care se
adresează aceloraşi nevoi cu produse similare, iar în cel de-al doilea caz, de relaţiile de
concurenţă stabilite între întreprinderi care realizând produse diferite, se adresează unor nevoi
diferite sau chiar aceloraşi nevoi ale consumatorilor potenţiali.

13
 Bibliografie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Analiza_SWOT

http://www.scritub.com/

http://www.regielive.ro/

http://referat.clopotel.ro/

14