UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ: DREPT
AN III, IFR

DISCIPLINA:
DREPTUL FAMILIEI

TEMĂ DE CERCETARE:
ANALIZĂ COMPARATIVĂ ÎNTRE CONCUBINAJ ȘI
LOGODNĂ

PROFESOR COORDONATOR,
CONF. UNIV. DR. MARILENA MARIN

STUDENT,
POPA (SILISTRĂ) ELENA-ALEXANDRA

CONSTANȚA
2021 / 2022
Cuprins:

Introducere..........................................................................................................................pg. 3

I. Terminologie specifică....................................................................................................pg. 4

II. Concubinaj versus Logodnă...........................................................................................pg. 8

Concluzii.............................................................................................................................pg. 12

Anexa 1 – Glosar de termeni..............................................................................................pg. 14

Anexa 2 – Test grilă............................................................................................................pg. 16

Anexa 3 – Model de acțiune / cerere de chemare în judecată pentru restituirea darurilor și

plata despăgubirilor pentru ruperea abuzivă a logodnei.....................................................pg. 17

Bibliografie.........................................................................................................................pg. 21

2
 Introducere

Lucrarea de față poartă titlul ”Analiză comparativă între concubinaj și logodnă”,

prezentând o scurtă trecere în revistă a terminologiei specifice noțiunilor de concubinaj și
logodnă, conform Dicționarului explicativ al limbii române, respectiv cadrului legislativ, dar
și o comparație succintă a acestora.
Proiectul este structurat în două părți, respectiv „Terminologie specifică” și ”Concubinaj
versus Logodnă”, urmate de trei anexe.
Partea I a lucrării prezintă definiția celor doi termeni care fac obiectul prezentului
proiect, respectiv concubinaj și logodnă, modul în care sunt tratați din punct de vedere juridic,
precum și evoluția acestora de-a lungul timpului.
Partea a II-a a lucrării tratează comparativ cele două noțiuni, respectiv concubinaj
versus logodnă. Astfel, după cum am putut remarca, printre cele mai importante deosebiri
care se nasc între acestea, remarcăm faptul că logodna este recunoscută prin lege, în timp ce
concubinajul este în afara acesteia; logodna reprezintă un legământ, în timp ce concubinajul
reprezintă doar o conviețuire; logodnicii intenționeză să se căsătorească, în timp ce concubinii
doar trăiesc împreună, etc.
Anexa I vine în sprijinul lucrării și aduce în prim plan câteva noțiuni pe care le
regăsim de-a lungul textului, prezentându-le în mod explicit, așa cum sunt înfățișate în cadrul
Dicționarului Explicativ al Limbii Române. Mai mult decât atât, ceea ce s-a dorit a se realiza
a fost un glosar cu termeni de specialitate pe care i-am întâlnit în cuprinsul textului.
Anexa 2 reprezintă elaborarea unui test grilă din tema comparației între logodnă și
concubinaj, cuprinzând nu doar variantele de răspuns, ci și explicarea grilei, pentru fiecare
dintre cele trei variante menționate.
Anexa 3 redă modelul unei cereri de chemare în judecată, având ca obiect restituirea
darurilor și plata despăgubirilor pentru ruperea abuzivă a logodnei.
Concluzia acestei lucrări, așa cum se dorește a se desprinde din cuprinsul textului, este
aceea că nu putem pune semnul egalității între logodnă și concubinaj, cele două fiind într-o
antiteză ce nu lasă loc de interpretări.

3
 I. Terminologie specifică

Concubinajul reprezintă un mod de conviețuire cu relativă stabilitate, între un bărbat

și o femeie, în care nu există o legătură de căsătorie. Concubinajul este o simplă stare de fapt,
tolerată de lege, care însă nu-i recunoaște efectele juridice proprii. Cetățenii români, trecuți de
vârsta majoratului sau persoanele care au rezidență în țara noastră, nu vor putea încheia
parteneriate civile și nu vor putea beneficia de aproximativ aceleași drepturi de care se bucură
și persoanele căsătorite, potrivit unui proiect de act normativ apărut în 2018 și care a fost
respins definitiv în anul 2021 la Camera Deputaților. Astfel, proiectul își încheie aici
parcursul legislativ.
În literatura de specialitate, concubinajul sau uniunea liber consimţită ori căsătorie nelegitimă
este convieţuirea de fapt sau menajul în comun dintre un bărbat şi o femeie o perioadă relativ
îndelungată de timp, fără ca aceştia să fie căsătoriţi. Concubinajul nu este o uniune juridică
întrucât nu este reglementat de legislaţia românească. Legea română nu interzice expres
concubinajul.
Ca să definim în mod unitar concubinajul, nu avem la dispoziție decât Dicționarul
Explicativ al Limbii Române dar, în realitate, fiecare dintre cei care-l practică îl definește așa
cum crede. Legiuitorul, în schimb, nu i-a oferit o șansă la reglementare, nici în Codul civil,
nici în vreun alt act normativ, motiv pentru care vom pleca, în cele ce urmează, de la o
premisă sigură și lipsită de echivoc: concubinajul NU este reglementat în prezent în
România, cu toate că el este amintit în anumite locuri, așa cum vom vedea în cele ce urmează,
și îi sunt acordate, măcar indirect, câteva beneficii juridice.
România este, în prezent, unul dintre cele cinci state membre ale Uniunii Europene care nu
aprobă parteneriatele sau uniunile civile de niciun fel (nici între persoane de sex diferit, nici
între persoane de același sex): „Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de
acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni
străini nu sunt recunoscute în România”1.
Cât despre cele înființate și care au produs chiar efecte juridice în alte state, putem spune că
poziția statului român este aceeași: nu sunt recunoscute din punct de vedere juridic și nu
produc efecte juridice pe teritoriul României. Dacă și în ce măsură alte state membre ale
Uniunii au ales să le recunoască efectele juridice este o chestiune lăsată la latitudinea statului
în cauză. Acestuia nu-i revine, nici din dreptul Uniunii Europene, nici din Convenția

1
Noul Cod Civil și Legea de punere în aplicare, Editura Hamangiu, București, 2011, Cartea a II-a, Capitolul II,
Secțiunea I, art. 277, alin. (3).

4
Europeană a Drepturilor Omului, nicio obligație de a asigura un cadru legislativ pentru
parteneriatele și uniunile civile.
Concubinajul nu este reglementat de legislația română ca atare, ci este privit ca un parteneriat,
cu un anumit specific și este definit de doctrină:
- din punct de vedere legislativ nu există nicio reglementare a concubinajului, în dreptul
românesc.
- din punct de vedere al jurisprudenței române, aceasta protejează relația de concubinaj,
în anumite situații particulare (de ex.: dreptul penal).
Deşi cele mai multe cupluri aleg ca formă de convieţuire socială concubinajul, multe
dintre aceste cupluri nu sunt conştiente de implicaţiile în timp ale traiului în comun într-o
formă pe care statul şi legea nu o apară din punct de vedere legal.
Potrivit Codului Familiei, în România statul ocroteşte căsătoria şi familia, apără interesele
mamei şi copilului, şi recunoaşte căsătoria încheiată în faţa ofiţerului de stare civilă. Legislaţia
din România nu recunoaşte concubinajul ca formă de convieţuire, neexistând un semn de
egalitate între concubinaj şi căsătoria încheiată legal, dar nici nu îl interzice. Concubinajului
nu i se pot aplica dispoziţii referitoare la căsătorie indiferent de durata sa.
Potrivit unor studii, după revoluţie a crescut foarte mult numărul persoanelor care trăiesc în
concubinaj. Sociologii spun că cea mai importantă cauză a concubinajului este sărăcia şi lipsa
de perspective economice din ultimii ani.
Majoritatea statelor europene au reglementat concubinajul mai ales din cauza numărului mare
de copii născuți din cupluri necăsătorite. Pe locul întâi se află Islanda cu 66.9% dintre copii
proveniți din relații din afara căsătoriei, urmată de Franța cu 59.1%. Majoritatea copiilor se
nasc în afara căsătoriei în Estonia, Bulgaria, Slovenia, Norvegia, Suedia, Danemarca și
Portugalia. În România, 31% din copii se nasc în afara căsătoriei (2015)2.
Fenomenul uniunii consensuale (sau concubinajul) a început să câștige teren. Foarte
multe cupluri care trăiesc astfel sunt formate din tineri. Partenerii n-au mai fost logodiți sau
căsătoriți și consideră aranjamentul o variantă optimă pentru vârsta și statutul lor prezent.
Ultimele cercetări naţionale realizate de SOROS în anul 2008 arată că 69% dintre cei
intervievaţi consideră că „este bine ca un cuplu care intenţionează să se căsătorească să
locuiască înainte împreună”, ceea ce demonstrează, de fapt, necesitatea unei stări premaritale
(de multe ori confundată cu uniunea consensuală), perioadă în care partenerii se cunosc,
interacţionează, construiesc elemente de solidaritate etc.

2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Concubinaj

5
 După 1970, atât în Europa, cât si în SUA, preferința pentru coabitare, în special a
tinerilor, a devenit atât de frecventă, încât a zdruncinat destul de semnificativ atitudinile
sociale stereotipe care blamau până nu demult acest mod de convieţuire. Asistăm în
contemporaneitate la o tendinţă din ce în ce mai pregnantă, de înlocuire a mariajului legal, dar
din păcate, din ce în ce mai scurt, cu un nou model familial – uniunea liberă, adesea stabilă şi
fecundă pe parcursul unui număr mare de ani. Ea nu este doar un subtitut de logodnă sau de
căsătorie de probă, şi cu atât mai puţin o promisiune amânată de căsătorie. Adoptată
preferenţial de cuplurile tinere, uniunea liberă nu este deci doar un mod de a convieţui câţiva
ani înaintea căsătoriei sau de a forma o a doua relaţie fără recăsătorie, ci pur şi simplu un nou
model de coabitare, susceptibil de a se extinde întregii vieţi şi de a înlocui mariajul în toate
fazele sale.
Logodna este, potrivit Noului Cod Civil, în Cartea a II-a – Despre familie, Titlul II,
Capitolul I, art. 266-270, promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria.
În primele pravile scrise în limba română, căsătoria era precedată de logodnă (numită şi
făgăduială sau învoială). Acest act juridic pregătitor al căsătoriei era posterior sau
concomitent cu momentul negocierii şi acceptării de către viitorul ginere a zestrei fetei. De
aceea, în secolul al XVIII-lea, în Muntenia, martorii care semnau foaia de zestre se numeau
„logoditori”.
Logodna nu reprezintă un element de noutate în ceea ce privește normele de drept din țara
noastră, aceasta fiind în trecut reglementată în Codul Calimach, potrivit căruia logodna
reprezenta „făgăduința pentru următoarea însoțire”.
În Codul Calimach, normele juridice privind logodna sunt incluse în parag. 64-70 din
Capitolul al II-lea „Pentru dritul căsătoriei” al Părţii I intitulată „Pentru dritul persoanelor”.
Potrivit dispoziţiilor parag. 64 „logodna este făgăduinţa pentru următoarea însoţire şi se face
desăvâşit sau nedesăvârşit.” Logodna desăvârşită, făcută cu ceremonie religioasă, avea aceeaşi
forţă juridică precum cununia şi nu se putea dezlega decât pentru pricinile prevăzute în parag.
120 şi 142. Logodna nedesăvâşită se făcea doar prin promisiuni şi dare de arvună şi nu dădea
naştere unei obligaţii legale de căsătorie ci doar unei obligaţii de despăgubire a celuilalt
logodnic în cazul ruperii logodnei fără un motiv temeinic. Dispoziţiile parag. 70 arată că
logodna nedesăvâşită se putea încheia doar dacă logodnicii aveau minim 7 ani, iar logodna
desăvâşită se putea încheia dacă femeia avea minim 12 ani iar bărbatul avea minim 14 ani3.

3
A. Rădulescu, Al. Costin, V. Grecu, V. Gaftoescu, C. Tegăneanu, Gh. Vlădescu-Răcosa, E. Herovanu,
Adunarea izvoarelor vechiului drept românesc scris – Codul Calimach, Ediție critică, vol. III, Ed. Academiei
RPR, București, 1985, p. 90 și urm.

6
 Legiuirea Caragea constituie un alt izvor de drept al logodnei, care o definea ca fiind
„mai întâi cuvântare de tocmeală a nunții”. Ceea ce este foarte interesant de observat în
cuprinsul acestor prevederi legale de la vremea respectivă este faptul că logodna se considera
desfăcută în cazul în care logodnicii nu se căsătoreau în cel mult 3 ani de la data încheierii
logodnei. Chiar dacă aceste dispoziții se aplicau cu multă vreme în urmă, ruperea logodnei
obliga foștii logodnici „să dea înapoi, cu osândă de pagubă sau fără osândă, arvunele, adică
darurile logodnei”. În această privință, erau de asemenea reglementate și cazurile în care
logodna putea fi desfăcută, un exemplu în acest sens fiind situația în care unul dintre
logodnici sau chiar amândoi doreau să urmeze viața monahală.
Codul civil Al. I. Cuza (1865) nu a mai reglementat această instituţie întrucât legiuirile
româneşti din secolul XVII până în secolul al XIX-lea i-au ataşat acesteia o coloratură
religioasă. Codul civil Al. I. Cuza, dorind să extragă instituţia căsătoriei şi a familiei din
jurisdicţia bisericii, nu a mai preluat reglementările vechi referitoare la această instituţie
premergătoare căsătoriei.
În Codul familiei, intrat în vigoare în anul 1954 (de inspiraţie sovietică), instituţia
logodnei nu este reglementată.
În ceea ce privește dimensiunea socială și juridică a instituției de drept a logodnei,
considerăm că demersul legiuitorului în vederea introducerii acesteia în cadrul Codului Civil
din 2009 are un important impact asupra celor care se află sub incidența unei promisiuni de
căsătorie. Din acest punct de vedere apare ca necesară o protecție legală a acestor veritabile
subiecte de drept, cu preponderență sub aspectul material, întrucât din punct de vedere al
libertății persoanei nimeni nu va putea fi constrâns să încheie o căsătorie, nici măcar atunci
când în prealabil, a încheiat o logodnă. Datorită faptului că doctrina abundă în definiții privind
logodna, legiuitorul Codului Civil din 2009 a tranșat această problemă în sensul că a
specificat în cuprinsul art. 266 C. civ. faptul că logodna este promisiunea reciprocă de a
încheia căsătoria.

Logodna presupune promisiunea încheierii unei căsătorii, o alegere ce se vrea a fi pe viaţă,

pe când, în concubinaj, rămâne o zonă de rezerve şi nesiguranţă.

7
 II. Concubinaj versus Logodnă

Logodnicul și concubinul sunt două noțiuni diferite, dintre care doar una beneficiază
de o recunoaștere legală în Codul civil. Ceea ce le diferențiază este o intenție clară a
partenerilor de a se căsători, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, dar și o serie de
condiții pe care legea le impune pentru încheierea valabilă a unei logodne.
Concubinajul și logodna nu sunt totuna. Logodna este o "promisiune reciprocă de a
încheia căsătoria" (art. 266 din Codul civil), ceea ce înseamnă, din start, că logodna este o
etapă premergătoare căsătoriei (cu toate că încheierea căsătoriei nu este condiționată de
încheierea logodnei).
Cel mai important lucru în legătură cu logodna îl reprezintă intenția celor care se logodesc:
intenția de a încheia o căsătorie, cândva, mai devreme sau mai târziu, intenție care trebuie să
aparțină însă ambilor parteneri. Cât timp pot două persoane să stea logodite, însă, Codul
Civil nu precizează. Spre deosebire de logodnici, concubinii nu intenționează să se
căsătorească și, de cele mai multe ori, nu conviețuiesc în ideea că vor face următorul pas –
căsătoria. Practic, această intenție este cea care face distincția fină, dar clară, dintre logodnă și
concubinaj.
În timp ce logodna înseamnă promisiunea unei căsătorii, deci un legământ
recunoscut de noul Cod Civil, concubinajul este doar o formă de conviețuire,
nereglementată de legislație. Dacă logodnicul părăsit abuziv se poate plânge justiției,
având dreptul la despăgubiri, concubinii nu sunt sancționați legal dacă nu-și respectă
eventuala promisiune de a se căsători și nu pot fi considerați proprietari în devălmășie
asupra bunurilor achiziționate în timpul conviețuirii lor. Cuvântul concubinaj provine din
limba franceză și înseamnă conviețuirea unei femei cu un bărbat fără îndeplinirea formelor
legale, fiind asociat unei căsătorii nelegitime. Mai mult, cu precădere în ultimii ani,
concubinajul este perceput drept o căsătorie de probă, la modă mai ales în rândul tinerilor.
Unii spun că acest fel de conviețuire este preferat ani buni înaintea unei eventuale căsătorii
întrucât le conferă partenerilor șansa de a se cunoaște mai bine, dar și o oarecare
independență. Logodna este o promisiune reciprocă de a încheia căsătoria. Prin urmare,
logodna ar avea o însemnătate mai mare, inclusiv în societate (formularea "dânsa este
logodnica mea" are o nuanță mult mai puternică decât "dânsa este concubina mea" sau, mai
rău, "cu dânsa stau în concubinaj").

8
 În continuare, Codul Civil ne spune că "pentru încheierea logodnei este necesară
îndeplinirea condițiilor de fond pentru încheierea căsătoriei" (art. 266), dintre care ne
interesează în special, în această discuție, următoarele condiții: logodnicii trebuie să fie de sex
diferit, cineva nu poate fi logodit cu mai multe persoane în același timp. Concluzia pe care
putem să o tragem de aici este că, concubinajul, nefiind reglementat, nu comportă astfel
de constrângeri legale. Cu alte cuvinte, nimic nu împiedică o persoană să aibă mai mulți
concubini fără să aibă, per se (în sine, în latină), o problemă cu legea.
"Logodna poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, iar încheierea logodnei nu
necesită îndeplinirea vreunei formalități" (art. 266). În situația în care logodna se rupe,
"darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în
vederea căsătoriei, sunt supuse restituirii" (art. 268) – excepție fac darurile
obișnuite. Problematica restituirii darurilor de către logodnici îi plasează pe aceștia într-o
situație în care concubinii nu se vor regăsi niciodată. Cu alte cuvinte, concubinii nu sunt
obligați să-și restituie darurile, pentru că tot ceea ce se dăruiește între cei doi, indiferent de
motiv și de scop, se înscrie în noțiunea de donație, despre care știm că este, în general,
irevocabilă.
Concubinii nu au drepturi și obligații reciproce, nu trebuie să dea socoteală de
gestiunea financiară proprie, pot să ascundă valoarea reală a salariilor câștigate, iar bunurile
aparțin fiecăruia după cum le-a cumpărat fiecare. Dacă unul dintre concubini, în calitate de
unic proprietar, dorește să-și ipotecheze casa în care locuiesc cei doi de mai mulți ani, nu va
trebui să dea seamă și nici să ceară acordul concubinului său.

9
Notă: Prin excepție de la principiul potrivit căruia donația este irevocabilă, donațiile între
soți sunt revocabile, însă numai în timpul căsătoriei (art. 1031).
Într-adevăr, între concubinaj și logodnă există diferențe esențiale, care, înainte de intrarea în
vigoare a noului Cod Civil, respectiv data de 1 octombrie 2011, nici măcar nu existau din
punct de vedere legal. Potrivit noii legislații însă, această diferență constă în faptul că logodna
reprezintă practic o promisiune reciprocă de căsătorie, chiar asumarea unei obligații a
părților de a se căsători. De cealaltă parte, concubinii nu-și promit nimic, sau chiar dacă o
fac, nu suportă consecințele legale în situația în care își încalcă promisiunea. Așadar, dacă
unul dintre logodnici, fără niciun motiv, deci abuziv, îl părăsește pe celălalt, renunțând la
proiectul căsătoriei, cel vinovat de ruperea logodnei poate fi obligat de lege să plătească
anumite daune celui părăsit.
Pentru a lăsa fără drept de apel discuția pe tema presupusei identități dintre
logodnă și concubinaj, ne vom referi la o prevedere legală unde intenția legiuitorului
român a fost cât se poate de clară: art. 315 din Codul de procedură civilă amintește atât
logodnicul, cât și concubinul printre persoanele care nu pot fi ascultate ca martori în
procesul civil, ceea ce înseamnă că, dacă nu ar fi vrut să le distingă, de ce le-ar mai fi
menționat pe amândouă în același paragraf?
O privire critică asupra reglementării logodnei ne lasă destul de clar de înțeles faptul
că pentru concubini asimilarea cu logodnicii nu ar fi tocmai avantajoasă, iar aceasta
tocmai din pricina condițiilor impuse pentru încheierea acesteia. Ne referim aici, desigur, la
concubinii de același sex, dar și la concubinii care sunt deja "angajați" într-o căsătorie.
Practic, pentru ca logodna să fie considerată valabil încheiată și să producă acele efecte
juridice prevăzute de lege, partenerii din aceste tipuri de concubinaj nu ar putea să funcționeze
ca logodnici pentru că nu poți fi logodit cu o persoană de același sex sau cu o persoană care
este deja logodită sau căsătorită cu altcineva. În altă ordine de idei, dacă cerințele de la
logodnă nu sunt îndeplinite, atunci relația dintre cei doi parteneri poate fi ușor caracterizată
drept concubinaj.

10
Asemănări:

- atât concubinajul, cât și logodna au la bază o relație ”de dragoste” între doi
parteneri de sex opus;
Deosebiri:

- logodna reprezintă un legământ, în timp ce concubinajul reprezintă doar o

conviețuire;

- Logodnicii intenționeză să se căsătorească, în timp ce concubinii doar trăiesc

împreună;

- Pentru încheierea logodnei este necesară îndeplinirea condițiilor de fond pentru

încheierea căsătoriei. Concubinajul, nefiind reglementat, nu comportă astfel de
constrângeri legale;

- Logodna este recunoscută prin lege, în timp ce concubinajul este în afara

acesteia;

- Una dintre consecințele ruperii logodnei este obligația de restituire (în natură sau
prin echivalent bănesc) a darurilor primite de către logodnici în considerarea
logodnei, în timp ce la concubini nu există această obligație;

- În cazul refuzului restituirii bunurilor între logodnici, partea păgubită are la

dispoziție un an pentru a-și recupera aceste bunuri pe cale judecătorească.
Concubinajul este o simplă stare de fapt, tolerată de lege, care însă nu-i
recunoaște efectele juridice proprii;

11
 Concluzii

Lucrarea de față și-a propus să analizeze comparativ concubinajul versus logodna.

Astfel, am putut remarca faptul că nu putem pune semnul egalității între logodnă și
concubinaj.
Deși cele două instituții au în comun conviețuirea a două persoane de sex opus, ele sunt totuși
diferite sub câteva aspecte. În primul rând, logodna reprezintă acea promisiune de căsătorie
din partea a două persoane. Dacă promisiunea făcută nu este respectată, iar pregătirile de
căsătorie au început a fi făcute, cel care rupe logodna în mod abuziv este obligat să plătească
partenerului despăgubiri și să înapoieze darurile de logodnă și costul cheltuielilor puse pe
seama pregătirilor de nuntă. Pe de altă parte, concubinajul, deși asemănător logodnei din
punct de vedere al modului de trai al partenerilor, nu înseamnă nici promisiunea, nici obligația
vreunuia dintre concubini de a-l lua de soț pe celălalt. În același timp, oricare dintre concubini
poate alege să iasă din relație fără a plăti despăgubiri sau a suporta anumite cheltuieli.
Din punctul de vedere al naturii juridice a bunurilor dobândite în timpul
concubinajului, acestea nu pot fi puse sub incidența prezumției de comunitate, care se aplică
doar în cazul soților. Dacă în timpul concubinajului cei doi achiziționează piese de mobilier în
proporții egale sau nu, tot în aceste proporții vor avea dreptul asupra bunurilor în caz de
partaj. Astfel, concubinilor li se aplică proprietatea pe cote-părți. În cazul unui imobil
cumpărat în comun de concubini intervine coproprietatea, iar cota parte a fiecăruia dintre cei
doi este stabilită în raport de contribuția fiecăruia la achiziționarea lui.
În situația moștenirilor, trebuie precizat faptul că un concubin nu are vocație
succesorală la moștenirea celuilalt, desi nu este exclus ca, prin testament, concubinul să
dorească să-l facă moștenitor pe partenerul său.
Tinerii identifică particularităţile unei relaţii de uniune consensuală (relaţie fără acte,
cu obligaţii şi investiţii reduse, cu o reticenţă în a-şi asuma anumite sarcini şi roluri etc.), dar
nu o plasează în alternativă cu instituţia legitimă. Mai mult, deoarece conceptele de stare
premaritală sau coabitare nu fac parte din limbajul comun al tinerilor, fiind mai degrabă unul
specializat, în vorbirea curentă sunt folosite conceptele de concubinaj sau uniune consensuală,
chiar şi atunci când aceştia privesc propriile relaţii conjugale din perspectiva orientărilor
maritale.

12
 Indiferent de asemănările sau deosebirile care există între concubinaj și logodnă sau
între concubinaj și căsătorie, cred că, odată cu trecerea timpului, legiuitorul român se va afla
în situația de a se gândi și la instituția concubinajului, nu atât ca fiind un moft al vremurilor de
astăzi, ci, mai ales, pentru a determina cu finețe și precizie anumite aspecte care acum sunt
neclare și care necesită atenție sporită.
Legalizarea uniunilor consensuale nu reprezintă doar un act în sine care ar recunoaşte o stare
de fapt, ci un sistem juridic complex, cu o gamă largă de consecinţe juridice, fiscale,
patrimoniale, parentale şi sociale.
În concluzie, observăm că şi în România, problematica uniunilor consensuale ocupă un
loc vizibil în dezbaterile sociale şi în mentalităţile tinerilor. Atât experienţele sociale, cât şi
cele juridice încep să aibă din ce în ce mai mult consistenţă, iar influenţe ale legislaţiilor
internaţionale se pot observa în proiectele de legalizare a uniunilor consensuale, propuse în
România.

13
 Anexa nr. 1
Glosar de termeni

1. CONCUBINAJ:
- Conviețuire a unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie;
căsătorie nelegitimă. – Din fr. concubinage (https://dexonline.ro/definitie/concubinaj);
- Conviețuire nelegitimă între două persoane de sex opus (Idem);
- Trai fără cununie între un bărbat și o femeie (Ibidem);
- Conviețuire a unui bărbat cu o femeie, fără a îndeplini condițiile legale de căsătorie -
căsătorie nelegitimă, afinitate de idei, de concepții (Ibidem);

2. LOGODNĂ:

- Ceremonie (religioasă) prin care un bărbat și o femeie se angajează să se căsătorească;

legământ solemn, promisiune de căsătorie între logodnici; credință. ♦ Petrecere
organizată cu prilejul acestei ceremonii. ♦ Intervalul de timp dintre această ceremonie
și nuntă (https://dexonline.ro/definitie/logodna);
- Ceremonie religioasă organizată pentru a consfinți logodna (Idem);
- Text religios prin care se oficiază legământul de a se căsători (Ibidem);
- Unire cu divinitatea printr-o viață monahală fără păcate (Ibidem);
- Garanție prin care se certifică sau se întărește o logodnă (Ibidem);
- Ceremonie prin care un tânăr și o tânără se angajează solemn să se căsătorească,
făcând schimb de verighete (Ibidem);
- Logodna este o promisiune reciprocă de căsătorie, făcută - de regulă -într-un cadru
festiv (https://legeaz.net/dictionar-juridic/logodna);
- Logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria (Noul Cod Civil și Legea
de punere în aplicare – în Cartea a II-a – Despre familie, Titlul II, Capitolul I, art. 266-
270, Editura Hamangiu, București, 2011);

3. CONVIEȚUIRE:
- A trăi împreună în același loc cu cineva; a coabita
(https://dexonline.ro/definitie/convietuire);
- A trăi laolaltă, în același loc cu cineva (Idem);

14
 - A conlocui (Ibidem);

4. INTENȚIE:
- Dorință, gând de a face, de a întreprinde ceva; proiect, plan. * Loc. adv. Cu intenție =
intenționat, înadins. Fără intenție = involuntar. * Loc. conj. Cu intenția să... (sau, loc.
prep., cu intenția de a...) = cu gândul, în dorința de a... * Expr. A face cuiva proces de
intenție = a învinui pe cineva de gânduri pe care nu le-a avut. A avea intenții serioase
(cu)... = a) a fi decis să realizeze ceea ce și-a propus; b) a fi decis să contracteze o
căsătorie. * (Jur.) Formă a vinovăției unei persoane care își dă seama de caracterul
ilicit al faptei sale, prevăzându-i și dorindu-i sau acceptându-i efectele
(https://dexonline.ro/definitie/intentie);
- Dorință, plan, gând de a întreprinde ceva. 2. (Jur.) Atitudine psihică a cuiva care-și dă
seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevăzându-i sau acceptându-i efectele (Idem);
- Pornire interioară conștientă, însoțită de un efort volitiv (de a înfăptui ceva); gând. ◊ A
avea ~i serioase (cu) a) a fi decis să realizeze ceea ce și-a propus; b) a fi decis să se
căsătorească. 2) Plan premeditat (de a realiza ceva) (Ibidem);
- Pornire sufletească către un scop, voință determinată: intențiunea lui e ca...; proiect
(Ibidem);
- Scop, gînd, plan, rezoluțiune de a face ceva, voință determinată (Ibidem).

5. CĂSĂTORIE:
- Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei
familii. * Trai comun între soți, viață conjugală
(https://dexonline.ro/definitie/casatorie);
- Convenție încheiată printr-un act de stare civilă între un bărbat și o femeie cu scopul
de a trăi împreună și a întemeia o familie (Idem);
- unirea legitimă a unui bărbat cu o femeie; taina bisericească care sfințește această
unire: celebrarea cununiei; a asista la o căsătorie (Ibidem);
- este uniunea liber consimtită între un bărbat şi o femeie, care se încheie potrivit
dispoziţiilor legale, cu scopul de a întemeia o familie (https://legeaz.net/dictionar-
juridic/casatorie);
- Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în
condiţiile legii (Noul Cod Civil și Legea de punere în aplicare, Editura Hamangiu,
București, 2011).

15
 Anexa nr. 2
Test grilă

1. Concubinajul se deosebește de logodnă prin următoarele:

a) logodna reprezintă un legământ, în timp ce concubinajul reprezintă doar o conviețuire;

b) logodnicii intenționeză să se căsătorească, în timp ce concubinii doar trăiesc împreună;
c) logodnicii nu sunt obligați la restituirea darurilor primite în timpul logodnei, în timp ce
concubinii au această obligație.

Rezolvare

1. Concubinajul se deosebește de logodnă prin următoarele:

a) logodna reprezintă un legământ, în timp ce concubinajul reprezintă doar o conviețuire;

RĂSPUNS CORECT - Logodna este, potrivit Noului Cod Civil, promisiunea reciprocă de a
încheia căsătoria, așadar un legământ făcut între parteneri. Concubinajul reprezintă un mod de
conviețuire cu relativă stabilitate, între un bărbat și o femeie, în care nu există o legătură de
căsătorie sau o intenție cu privire la aceasta;
b) logodnicii intenționeză să se căsătorească, în timp ce concubinii doar trăiesc împreună;
RĂSPUNS CORECT – Așa cum am văzut în cele de mai sus, logodna reprezintă un legământ
și o promisiune reciprocă în vederea căsătoriei, în timp ce la concubini nu putem vorbi de
această intenție. Spre deosebire de logodnici, concubinii nu intenționează să se
căsătorească și, de cele mai multe ori, nu conviețuiesc în ideea că vor face următorul pas –
căsătoria. Practic, această intenție este cea care face distincția fină, dar clară, dintre logodnă și
concubinaj.
c) Logodnicii nu sunt obligați la restituirea darurilor primite în timpul logodnei, în timp ce
concubinii au această obligație; RĂSPUNS GREȘIT – Una dintre consecințele ruperii
logodnei este obligația de restituire (în natură sau prin echivalent bănesc) a darurilor primite
de către logodnici în considerarea logodnei, în timp ce la concubini nu există această
obligație;

16
 Anexa nr. 3

Model de acțiune / cerere de chemare în judecată pentru restituirea darurilor și plata

despăgubirilor pentru ruperea abuzivă a logodnei

Către
Judecătoria Sectorului 1
str. Gheorghe Danielopol nr. 2-4, sector 4, București

Domnule/Doamnă Preşedinte,

Subsemnata SILISTRĂ ELENA-ALEXANDRA, cu domiciliul în mun. Mangalia la

adresa...................................................................., jud._, având
CNP..................................................... posesoare a CI seria....., nr........... eliberat de
SPCLEP ............la data de ........., adresa electronică alexandra.silistra@yahoo.com, tel.
nr................... fax nr.............................
în nume personal, în calitate de reclamantă,
Reprezentată prin avocat_, în baza împuternicirii avocaţiale nr......../.........., eliberată de
Cabinet de Avocat_,
Cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat_, cu sediul în mun. Bucuresti, la
adresa.............................. , e-mail...........,
Înaintez prezenta
CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ
PENTRU RESTITUIREA DARURILOR ŞI PLATA DESPĂGUBIRILOR
CA URMARE A RUPERII ABUZIVE A LOGODNEI

împotriva pârâtului POPA ION, cu domiciliul în mun. București la

adresa................................................... jud._
Pentru ca prin hotărârea pe care o veţi pronunţa să dispuneţi:

17
1. Obligarea pârâtului la restituirea bunurilor pe care subsemnata i le-am făcut cadou în
considerarea logodnei şi pe durata acesteia în vederea căsătoriei, menţionate în
cuprinsul prezentei cereri, ca urmare a ruperii în mod abuziv a logodnei;
2. Obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru cheltuielile făcute şi a celor
contractate de către subsemnata, în vederea căsătoriei, menţionate în cuprinsul
prezentei cereri;
3. Obligare pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C.proc.civ.

MOTIVE:
În fapt, subsemnata m-am logodit cu pârâtul în urmă cu un an, respectiv la data
de............., când a avut loc şi sărbătorirea acestui eveniment la care au participat circa 100
de persoane. Conform înţelegerii noastre, urma să ne căsătorim la un an de la încheierea
logodnei, respectiv, în urmă cu o lună, când invitaţiile la nuntă erau deja transmise
invitaţiilor.
Cu două săptămâni înainte de data fixată pentru căsătorie, pârâtul m-a anunţat că nu mai
doreşte să se căsătorească cu mine, fără a-mi da nicio explicaţie şi fără să-mi atribuie vreo
vină pentru ruperea logodnei, astfel încât mi-a cerut să restitui inelul de logodnă şi m-a
părăsit, mutându-se împreună cu altă femeie la adresa menţionată mai sus.
Atât cu ocazia încheierii logodnei, cât şi pe durata acesteia, eu i-am făcut mai multe daruri
de valoare, în considerarea logodnei, menţionate în Borderoul nr. 1, anexat prezentei,
precum şi alte daruri de valoare în vederea căsătoriei, menţionate în Borderoul nr. 2, anexat
prezentei, valoarea totală a acestor bunuri fiind de.............lei.
Întrucât aceste bunuri se afla în posesia pârâtului, solicit ca acesta sâ fie obligat sâ mi le
restituie în natură, iar în măsura în care acest lucru nu mai este posibil, solicit obligarea
pârâtului la plata contravalorii lor, adică a prejudiciului real, şi nu doar la despăgubirea
aferentă în măsura îmbogăţirii acestuia, întrucât această limitare legală este prevăzută doar
pentru cazul ruperii intempestive a logodnei, conform art. 268 alin. (2) C.civ., nu şi în cazul
ruperii abuzive a logodnei prevăzute de art. 269 C.civ.
Totodată, subsemnata am făcut şi am contractat mai multe cheltuieli în vederea căsătoriei şi
mi-au fost cauzate şi alte prejudicii menţionate şi evaluate în Borderoul nr. 3, anexat
prezentei, şi care sunt compuse din următoarele:
- cheltuieli cu organizarea sărbătoririi logodnei, suportate de către subsemnata;

18
- cheltuieli cu plata onorarilor artiştilor şi închirierea localului unde urma să aibă loc
petrecerea de nuntă şi penalităţile contractuale pentru denunţarea unilaterală a contractelor,
suportate, de asemenea, de către subsemnata;
- mobilier şi aparatură de bucătărie cumpărate şi montate în apartamentul pârâtului, din
Bucureşti, de la adresa............................................., unde urma sâ locuim, menţionate şi
evaluate conform Borderoului nr. 4, anexat prezentei;
- cheltuielile avansate de mine pentru plata vacanţei, conform Borderoului nr. 5, anexat
prezentei;
- prejudicii morale, ca urmare a faptului că în perioada logodnei, ştiind că ne vom căsători,
am locuit împreună, ceea ce este de natură a-mi afecta onoarea şi reputaţia, evaluate
conform Borderoului nr. 6, anexat prezentei.
Cheltuielile contractate în vederea căsătoriei şi prejudiciile care mi-au fost cauzate,
menţionate mai sus, sunt în valoare de............lei.
În drept, îmi întemeiez cererea pe
dispoziţiile art. 268 alin. (1), art. 269 alin. (1) C.civ.; art. 148/151 C.proc.civ., art. 192, art. 19
4 şi art. 195 C.proc.civ.
În dovedirea cererii mele şi a celor susţinute în cuprinsul său, solicit să încuviinţaţi
administrarea următoarelor probe:
- interogatoriul pârâtului;
- proba cu martorii menţionaţi în lista anexă;
- expertiza de evaluare a bunurilor care nu-mi mai pot fi restituite;
- notă de relaţii de la Asociaţia de proprietari de la imobilul în care pârâtul locuieşte împreună
cu concubina sa;
- înscrisurile şi documentele anexate.
Anexez prezentei următoarele înscrisuri şi documente:
- Borderourile nr. 1-6, însoţite de documentele de achiziţie a bunurilor oferite pârâtului şi
menţionate mai sus, precum şi documentele de plată a cheltuielilor efectuate cu ocazia
logodnei şi în vederea căsătoriei şi notele de calcul a valorii acestora;
- un număr de 3 imagini (fotografii) ale pârâtului, însoţit de concubina sa, surprinse la
petrecerea de ziua acestuia, care a avut loc în urmă cu două luni şi la care subsemnata nu am
fost invitată;
- e-mailul pârâtului prin care mă informează că nu mai doreşte să se căsătorească cu mine,
întrucât are o altă iubită.

19
Depun prezenta cerere însoţită de actele anexate acesteia în două exemplare, conform art. 149
şi art. 150 C.proc.civ.
Timbrez prezenta cerere conform art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013.
Alăturat prezentei depun împuternicirea avocaţială în original şi copia chitanţei de plată a
onorariului de avocat.
Solicit judecarea cauzei şi în lipsa subsemnatei reclamante şi/sau a avocatului, conform art.
411 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ.
Data_
Semnătura reclamantului /
Semnătura reprezentantului

Domnului/Doamnei Preşedinte al Judecătoriei Sectorului 1 București

20
 Bibliografie

1. A. Rădulescu, Al. Costin, V. Grecu, V. Gaftoescu, C. Tegăneanu, Gh.

Vlădescu-Răcosa, E. Herovanu, Adunarea izvoarelor vechiului drept românesc
scris – Codul Calimach, Ediție critică, vol. III, Ed. Academiei RPR, București,
1985;

2. Conf. univ. dr. Marilena Marin, Suport de curs – Dreptul familiei, an III, slide
16 – 23;

3. I. F. Popa, Discuţii privind cauza morală şi ilicită în raporturile contractuale

dintre concubini, Revista Dreptul nr. 10/2001, Editura Uniunea Juriştilor din
România, Bucureşti;

4. Noul Cod Civil și Legea de punere în aplicare, Editura Hamangiu, București,

2011;

5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Concubinaj;

6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Logodna;

7. https://dexonline.ro/;

8. https://legeaz.net/dictionar-juridic.

21