Concubinajul, conform doctrinei juridice, reprezintă raportul existent între două

persoane a căror relaţie nu este oficializată în faţa organelor de stare civilă. Este
acea instituţie interumană în care doi adulți hotărăsc să locuiască în comun.
Concubinajul nu este recunoscut în legislația noastră, ca de altfel şi în alte ţări ale
spaţiului ex-sovietic.
Cadrul legal existent nu prevede posibilitatea concubinajului, unica formă de
raport legal fiind căsătoria încheiată în faţa ofiţerului de stare civilă. Din această
cauză, raportul existent între concubini nu dă naştere unor obligaţii patrimoniale.
Cu toate acestea, nu putem exclude din câmpul obligaţional aşa-zisa dependenţă
morală a partenerilor, dar şi efectele concubinajului asupra viitorilor copii. Astfel,
art. 50 din Codul familiei al Republicii Moldova prevede că „copiii născuţi în afara
căsătoriei au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de părinţii şi rudele lor ca şi cei
născuţi de la persoane căsătorite”.
Relaţia de rudenie între copilul născut şi părinţi se face prin declaraţia acestora la
organele de stare civilă sau prin testul ADN, în eventualitatea stabilirii forţate a
paternităţii. Observăm că şi în această situaţie concubinii au o anumită doză de
libertate în acţiuni, însă şi statul prin forţa sa coercitivă asigură egalitatea între
copiii care se nasc în mariaj legal şi cei din comuniune concubinală.
Practica statelor străine tot mai des tinde să asigure un climat favorabil unor astfel
de comuniuni familiale, iată de ce Franţa oferă cetăţenilor săi un fel de căsătorie
de probă, de facto un fel de căsătorie civilă în perioada căreia persoanele încearcă
să se adapteze în cuplu. La Est, în Rusia există reglementarea conform căreia
cetăţenii au dreptul să încheie aşa-zisele căsătorii civile. Acestea sunt încheiate în
faţa organelor de stare civilă, însă nu în faţa autorităţilor publice locale, care sunt
împuternicite cu oficializarea căsătoriilor. În Germania s-a optat pentru aşa-
zisele relaţii similare căsătoriei şi, deşi ele nu sunt reglementate la nivel legislativ,
practica judiciară recunoaşte o serie de îndatoriri şi drepturi persoanelor implicate
în astfel de raporturi. În Ecuador, însă, o relaţie extraconjugală care are o durată
de mai mult de doi ani şi din care rezultă copiii dă naştere obligaţiilor patrimoniale
şi fiscale.
Din cele menţionate, putem observa că principalele efecte ale concubinajului
sunt:
  de ordin moral – care implică convieţuirea paşnică şi respectarea
drepturilor reciproce;
 de ordin parental – recunoscând principiul egalităţii în drepturi a copiilor
născuţi din concubinaj în raport cu cei din căsnicii legale;
 de ordin contractual – în eventualitatea în care concubinii sunt părţi ale
unor raporturi contractuale.
Cert este că tradiţionalismul şi cutuma existentă în ţara noastră, încă mult timp va
stopa acest fenomen marital ca fiind unul de divergenţă, contrar bunelor noastre
principii existenţiale.