UNIVERSITATEA 

"OVIDIUS " CONSTANȚA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ DREPT – IFR

DISCIPLINA :
DREPTUL FAMILIEI

TEMA DE CERCETARE :
Opinii personale pro și contra concubinaj

 PROFESOR COORDONATOR,
CONF. UNIV. DR. MARIN MARILENA
STUDENT,
GHEORGHE CIPRIAN

CONSTANTA
2021/2022
 I. Concubinajul (uniunea liberă)1

Deşi cele mai multe cupluri aleg ca formă de convieţuire socială, concubinajul, multe
dintre aceste cupluri nu sunt conştiente de implicaţiile în timp ale traiului în comun într-o formă
pe care statul şi legea nu o apară din punct de vedere legal.
Potrivit Codului Familiei, în România statul ocroteşte căsătoria şi familia, apără
interesele mamei şi copilului, şi recunoaşte căsătoria încheiată în faţa ofiţerului de stare civilă.
Legislaţia din România nu recunoaşte concubinajul ca formă de convieţuire, neexistând un semn
de egalitate între concubinaj şi căsătoria încheiată legal, dar nici nu îl interzice. Concubinajului
nu i se pot aplica dispoziţii referitoare la căsătorie indiferent de durata sa.
În România s-a iniţiat un proiect de lege de către Preşedintele Comisiei pentru drepturile
omului din Camera Deputaţilor, care este şi lider al Partidei Romilor (mandatul 2000-2004),
privind recunoaşterea concubinajului ca formă de convieţuire. Potrivit unor studii, după
revoluţie, a crescut foarte mult numărul persoanelor care trăiesc în concubinaj. Astfel, în 1993,
15% dintre copii proveneau din cupluri necăsătorite, iar în 2001 ponderea acestora ajunsese la
26%. În ceea ce priveşte căsătoriile, numărul acestora a scăzut de la 193.000 în 1990 la numai
136.000 în 2000 și 105.599 în 2011. Sociologii spun că cea mai importantă cauză a
concubinajului este sărăcia şi lipsa de perspective economice din ultimii ani.
Majoritatea statelor europene au legiferat concubinajul mai ales din cauza numărului
mare de copii născuţi din cupluri necăsătorite. Pe locul întâi se află Islanda cu 65% dintre copii
proveniţi din relaţii de concubinaj, urmată de Danemarca şi Suedia cu 55%, în timp ce în Marea
Britanie proporţia este de 40%.
Aplicarea prin analogie a dispoziţiilor legislaţiei familiei privitoare la raporturile dintre
soţi, la relaţiile dintre concubini nu este admisibilă din punct de vedere legal la noi în ţară. Astfel,
prezumţia de comunitate instituită de art. 30 Codul Familiei ("bunurile dobândite în timpul
căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor") în
favoarea soţilor nu funcţionează şi în cazul concubinilor, bunurile dobândite în timpul
concubinajului devenind proprietatea fiecăruia dintre concubini potrivit contribuţiei aduse la
achiziţionarea lor. Bunurile acumulate de aceştia devin proprietate comună pe cote-parţi pentru

1
A se vedea D.Lupaşcu, Dreptul Familiei, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2005

1
fiecare, în funcţie de gradul de contribuţie la achiziţionarea lor indiferent pe numele căruia dintre
ei s-a facut actul de cumpărare.
Aşadar, în cazul unei eventuale despărţiri, va trebui ca persoana interesată să dovedească,
cu acte şi martori, tot ceea ce pretinde. De asemenea, concubinajul nu oferă celor doi soţi o serie
de drepturi şi obligații precum obligaţia de fidelitate, sprijin reciproc, precum şi dreptul de a
purta un nume.
Copiii născuţi în timpul concubinajului sunt egali în drepturi cu, copiii născuţi în timpul
căsătoriei. În această privinţă, legea prevede asimilarea copilului din afara căsătoriei cu cel din
căsătorie (art. 48/pct. 3 din Constituţie şi art. 63 din Codul familiei). Copilul din afara căsătoriei
a carei filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească are aceeaşi
situaţie legală ca şi copilul din căsătorie, bucurându-se de aceleaşi drepturi legale ca un copil din
căsătorie.

II. Concubinaj sau căsătorie?

Şi la noi, din ce în ce mai multe cupluri de tineri aleg să trăiască împreună făra să-şi
legalizeze relaţia. De ce procedează aşa? În majoritatea situaţiilor, din cauza lipsei unei locuinţe
şi a resurselor necesare unui trai decent.
Fenomenul uniunii consensuale (sau concubinajul) a început să câştige teren în
detrimentul căsătoriei, consideră prof. univ. dr. Maria Voinea, prodecan al Facultatii de
Sociologie şi Asistenţă Socială din Bucureşti. Ca dovadă că românii au început să prefere
concubinajul, la recensământul populaţiei din 2002, pentru prima dată s-a impus necesitatea
înregistrării uniunii consensuale, ca tip de aranjament marital neconvenţional. Potrivit datelor
puse la dispoziţie de Institutul Naţional de Statistică (INS), 828.000 de persoane au răspuns că
trăiesc în concubinaj, ceea ce înseamna 3,8% din populaţia României. Însă cifra reală, susţine
sociologul Maria Voinea, s-ar putea să bată spre un milion de persoane.
Dintre persoanele care au declarat că traiesc în uniune consensuală, 73,6% erau
necăsătorite, 17,9% divorţate, 7,1% văduve şi 1,4% câsătorite (în acest caz, au recunoscut că, în
afara relaţiei legalizate, mai au o relaţie cu un amant/o amantă). Aproape jumatate dintre cei care
au ales concubinajul sunt necăsătoriti şi au între 20 si 34 de ani.
Foarte interesant este că majoritatea persoanelor necăsătorite, căsătorite sau văduve care
au declarat că au un astfel de aranjament marital (56,3%) locuiesc în mediu rural.

2
 "Experienţa arată că, după patru-cinci ani, astfel de cupluri decid să se căsătorească",
explică sociologul Maria Voinea.
Evident, există şi cupluri care stau mai mult timp în uniune consensuală, pentru ca ambii
parteneri, sau numai unul dintre ei a mai fost căsătorit şi nu are curajul să-şi legalizeze noua
relație.
Teoretic, într-o relatie de concubinaj, femeia este un pic mai protejată. Bărbatul
contribuie şi el la treburile casnice, mai dă prin bucătărie etc. Femeia poate petrece mai mult
timp cu partenerul. În plus, ea nu este o întreţinută, şi din acest punct de vedere bărbatul e
avantajat, fiindcă partenera contribuie la cheltuielile casei.
În plus, românii nu se mai căsătoresc la vârste tinere. Dar, chiar dacă românii nu se mai
regăsesc să ajungă în faţa altarului, ca altadată, nu avem totuşi motive de îngrijorare.
Cu 4,7 căsătorii la 1.000 locuitori (valoare înregistrată în anul de referinţă 2012),
România se situează încă între ţările europene cu o nupţialitate mai ridicată decât media (ratele
celorlalte ţări se situează în jurul valorilor de 4-5‰). Deci, nu e chiar rau deocamdată...
Foarte multe cupluri dintre cele care traiesc în uniune consensuală sunt formate din tineri.
Partenerii n-au mai fost căsătoriţi şi consideră aranjamentul o variantă optimă pentru vârsta şi
statutul lor prezent. Consider că la baza preferinţei pentru concubinaj stau factorii economici,
sociali şi de schimbare a mentalităţii. Cauzele posibile sunt enumerate mai jos:
 Emanciparea societăţii romaneşti sub influenţa (uneori, chiar sub presiunea) modelului
occidental (peste tot în lume creşte numărul de coabitari).
 Cerinţele crescânde de continuă calificare şi educaţie, necesare asigurării unui loc de
muncă corespunzător (scoala durează mai mult).
 Dorinţa tinerilor de a face carieră.
 Lipsa unei locuinţe şi a unor surse de trai decent.
 Inexistenţa unor avantaje/politici de stat care să stimuleze intemeierea de familii.
 Bani insuficienţi pentru oficializarea relaţiei în condiţii decente (care fată nu-şi doreşte o
nuntă frumoasă?!), în situaţia în care nici părinţii nu-i mai pot sprijini pe copii ca altadată
(ajutorul părinţilor constă, mai ales, în creşterea nepoţilor).
 Dispariţia unor restricţii (specifice vechiului regim) care erau impuse modului de
convieţuire.

3
 "O căsătorie nu poate funcţiona în afara unui spaţiu civilizat şi a unor surse de trai decente.
Cuplurile de uniune consensuală, se presupune, nu au casa lor şi trăiesc mai degrabă improvizat.
Pentru unul dintre parteneri este o variantă de supravieţuire", argumentează prodecanul Facultăţii
de Sociologie din Bucureşti conf. univ. dr. Marian Preda
Căsătoria de probă, spune prof. univ. dr. Maria Voinea, a fost experimentată în SUA, în
perioada hippie (anii '70), când tinerii obişnuiau să traiască în grup. La noi, uniunea consensuală
nu este o căsătorie de probă, ci mai degrabă o formula în care partenerii se cunosc mai bine şi
construiesc împreună spaţiul unde va apărea copilul.

II.A. Avantajele concubinajului

 Este o relaţie mai lejeră: mai puţine suspiciuni de gelozie, de infidelităţi.

 Cheltuielile materiale se împart între parteneri.
 Partenerii împart numai o parte din venituri (într-o căsătorie, trebuie puse la un loc toate
veniturile).
 Rezolvă problemele sexuale în condiţii de siguranţă, stabilitate, moralitate şi
cvasiconfort.
 Partenerii au posibilitatea să se cunoască mai bine şi să experimenteze traiul în comun.
 Fiecare partener îşi poate vedea linistit de carieră.

II.B. Dezavantajele concubinajului

 Intră în contradicţie cu normele religioase.

 Cuplul se caracterizează prin instabilitate, relaţia fiind totuşi fragilă.
 În concubinaj nu se întalnesc foarte mulţi copii. Activitatea sexuală e strict controlată,
partenerii fiind preocupaţi să evite o sarcină nedorită.
 Paradoxul concubinajului rezolvă problemele sexuale ale tinerilor în condiţii de
siguranţă; în acelaşi timp, relaţia sexuală este riguros controlată, întrucât partenerii nu vor
să aducă pe lume un copil atâta vreme cât nu au un statut marital cert.
 Riscurile concubinajului pentru femeie: cum, la noi, concubinajul e mai avantajos pentru
bărbat, în foarte multe cazuri, acesta amână la nesfârşit oficializarea relaţiei. Aşa se face

4
 că anii trec, iar femeia riscă să îmbatranească şi să ajungă la o varstă la care nu mai poate
face copii.
II.C. O soluţie pentru momentul actual…

În România, concubinajul nu este legalizat, iar prof. univ. dr. Maria Voinea consideră că
nici nu este nevoie de aşa ceva: "Legalizarea ar pune sub semnul întrebării instituţia căsătoriei, în
afara căreia nu poate exista familia.
Uniunile consensuale sunt doar o soluţie temporară. Romania nu e pregatită să accepte
mental acest model. În opinia oamenilor, acesta e un lucru imoral, ilegal, la marginea modelului
acceptat.
Mai ales cand apar copiii, se creează confuzii, intervine denaturarea de statut. Căsătoria
ramane în continuare importantă“.

II.D. Cum e la alţii?

Avocat Ion Gheorghe: "Concubinajul este legiferat în Franta, Suedia, Olanda, Norvegia,
Islanda, Danemarca, Belgia, Germania, provinciile spaniole Aragon şi Catalonia şi este
recunoscut în câteva state americane.
În aceste ţări, legea acordă persoanelor care trăiesc în concubinaj unele drepturi
asemănătoare celor din căsătoria legală. În prezent sunt, în curs de adoptare, legi cu acelaşi
obiect în Portugalia, Finlanda, Canada şi Australia.
În ţările din nordul Europei, acest model este mai frecvent decât căsătoria oficială, susţine
prof. univ. dr. Maria Voinea: "Lumea trăieşte în uniune consensuală 10-15 ani. Chiar dacă au
copii, nu se mai căsătoresc oficial".
Ce drepturi au soţii în raport cu concubinii, din punct de vedere juridic, explică avocatul
doctorand Ion Gheorghe.
 În timpul căsătoriei, toate bunurile dobândite de soţi se consideră bunuri comune. Soţii au
drepturi egale şi pot să le administreze, să le folosească în interesul familiei şi să dispună
împreună de ele.
 Bunurile proprii ale soţilor sunt determinate limitativ de Codul Familiei. Calitatea de
"bun comun" nu trebuie dovedită, se subintelege.

5
 În caz de divorţ, soţii hotărăsc asupra bunurilor comune; dacă nu se înteleg, partajul se
face în instanţă.
 În cazul decesului unuia dintre soţi, soţul supravieţuitor vine în concurs succesoral cu
moştenitorii defunctului, primind o pătrime, iar succesorii - trei pătrimi din masa
succesorală (formată din jumatatea bunurilor mobile şi imobile dobândite de soţi în
timpul căsătoriei, cealaltă jumatate aparţinând soţului supravieţuitor).

II.E. În concubinaj, partenerii nu au drepturi specifice soţilor.

 Fiecare este proprietar pe bunurile pe care le dobandeşte.

 Concubinul nu are drept de moştenire asupra averii partenerului (totuşi, unul dintre
parteneri îi poate lăsa prin testament averea celuilalt şi acesta poate deveni moştenitor
testamentar dacă partenerul nu are copii dintr-o alta căsătorie).
 Nu are nici drept la pensie de urmaş sau de întreţinere.
 Un avantaj e considerat faptul că se evită recunoaşterea bunurilor ca fiind comune. Dar,
dacă partenerii convieţuiesc o vreme, au achiziţionat mai multe bunuri împreună şi după
un timp decid să se despartă, concubinajul prezintă un mare dezavantaj. Daca bunul
achitat integral în timpul relaţiei este înscris pe numele unuia dintre parteneri, celalalt va
trebui să probeze recunoaşterea proprietății (una dintre cele mai dificile probe).
 Drepturile copiilor rezultaţi dintr-o relatie nelegalizată: Dacă sunt recunoscuţi de părinţi,
copiii au aceleaşi drepturi ca şi cei rezultaţi din căsătorie (drept de pensie, de întretinere,
de urmaş şi de moştenire).

II. F. Concubinaj
Avantaje:
 schimbarea partenerului (din ce în ce mai bun), multiplicarea întâlnirilor amoroase îţi vor
permite să-ţi descoperi toate faţetele personalităţii tale. Vei avea satisfacţia cunoaşterii
propriei valori, vei putea să dăruieşti mult mai mult decât se asteaptă de la tine.

Inconveniente:

6
  oboseală, insatisfacţie; te vei întreba într-o buna zi la ce ţi-a folosit această alergatură
după barbaţi sau după caz femei... şi cum fizicul plăteşte tribut anilor, te vei trezi
singur(ă) cu pisicile tale…

BIBLIOGRAFIE

 Dan Lupaşcu- Dreptul Familiei, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2005

 Pricopi, C Pricopi- Dreptul familiei, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2004
Ioan Chelaru- Căsătăorie şi divorţ
 Corneliu Turianu- Dreptul familiei- practică judiciară comentată şi adnotată. Editura
Pinguin Book, Bucureşti, 2004
 Ion T Amuza- Căsătorie şi divorţ în vechiul drept românesc. Editura Sylvi, Bucuresti,
2001
 Ion.P. Filipescu, Andrei I. Filipescu- Tratat de dreptul familiei, ediţia a VI, Editura All
Beck, Bucureşti 2001
 A. Bacaci, C.Hageanu, V.Dumitrache- Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti,1999
 Adriana Corhan- Dreptul familiei. Teorie şi practică, Editura Lumina Lex, Bucureşti
2001
 A. Pricopi- Dreptul familiei, Ed Lumina Lex, Bucureşti, 2004
 St. Cocoş- Dreptul familiei, Ediţia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti 2003
 I. Chelaru- Căsătoria şi divorţul, aspecte juridice civile, religioase şi de drept comparat,
Editura A 92 Acteon, 2004
 A. Ionaşcu- Curs de drept civil, Vol 2, Sibiu, 1941
 T. Bodoaşcă- Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti, 2005
 M. Tomescu- Dreptul familiei, protecţia copilului, Editura All Beck, Bucureşti, 2005
 Codul familiei
 Codul de procedură civilă
 Legea 273/2004
 https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-cfjbyoy/
ANEXA nr. 1

7
 Cvasiconfort – cuvânt compus din: CVÁSI adj. invar., adv. (Livr.; precedă
adjective și substantive) Pe jumătate; aproximativ, cam; aproape. – Din lat., fr. quasi. și
CONFÓRT s. n. Totalitatea condițiilor materiale care asigură o existență civilizată,
plăcută, comodă și igienică. – Din fr. confort;
Conviețuire – conviețuiesc, vb. IV. Intranz. A trăi laolaltă, în același loc cu
cineva; a coabita. – Con1- + viețui (după lat. convivere);
Fidelitate – sf ~tăți / E: fr fidélité, lat fidelitas, -atis] 1 Statornicie în convingeri,
în sentimente, în atitudine etc. Si: credință, devotament. 2 Loialitate conjugală. 
3 Precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realității, a unui text, a unui
model etc. 4 (Teh; îs) Înaltă ~ Calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai
fidel semnale sonore (înregistrate) Si: hi-fi.
Emancipare – sf  1 Ieșire de sub ocupația militară sau
străină Si: emancipat1 (1), emancipație (1). 2 Câștigare a independenței Si: emancipat1
(2), emancipație(2). 3(Fig) Ieșire de sub dominație Si: emancipat1 (3), emancipație (3).
4Modernizare prin desprinderea de obiceiurile vechi Si: emancipat1 (4), emancipație (4).
5(Jur) Ieșire a unui minor de sub autoritatea părintească (sau a tutorelui) prin intermediul
unui act juridic, ca urmare a căsătoriei Si: emancipat1 (5), emancipație (5). 6(Ccr) Act
prin care minorul este scos de sub autoritatea părintească (sau de sub
tutelă) Si: emancipat1 (6), emancipație (6). 7(Jur) Acordare unui minor a dreptului de a-și
administra și de a dispune singur de averea sa Si: emancipat1 (7), emancipație (7). 8
Scoatere a femeii, prin lege, din starea de dependență socială, economică și politică (și
acordarea de drepturi sociale, economice, politice egale cu ale
bărbatului) Si: emancipat1 (8), emancipație (8). 9(Spc; d. femei) Obținere a unui venit
care să asigure independența (economică) Si: emancipat1 (9), emancipație (9). 10 (Înv)
Scoatere, prin lege, din starea de sclavie, robie sau iobăgie a unor colectivități umane,
clase sociale etc. dezrobire, eliberare, emancipat1 (10), emancipație (10). 11 (Jur; îla) De
~ Care emancipează (9). 12 Acordare de drepturi sociale, economice și politice unei
categorii sociale Si: emancipat1 (12), emancipație (12). 13 Luare de către un adolescent a
unor libertăți nepotrivite pentru vârsta lui Si: emancipat1 (13), emancipație (13). 14 (Pex)
Depășire a limitelor bunei cuviințe Si: emancipat1 (14), emancipație (14).

8
 ANEXA nr. 2
Concubinajul :
a) nu este recunoscut de legislaţia din România ca formă de convieţuire,
neexistând un semn de egalitate între concubinaj şi căsătoria încheiată
legal, dar nici nu îl interzice ;
b) i se pot aplica dispoziţii referitoare la căsătorie indiferent de durata sa ;
c) oferă celor doi soţi/concubini o serie de drepturi şi obligații precum
obligaţia de fidelitate, sprijin reciproc, precum şi dreptul de a purta un
nume.

Răspunsul corect este varianta a), varianta b) este incorectă deoarece concubinajului NU i
se pot aplica dispoziţii referitoare la căsătorie indiferent de durata sa și varianta c) este
deasemenea incorectă, deoarece concubinajul NU oferă celor doi soţi/concubini o serie de
drepturi şi obligații precum obligaţia de fidelitate, sprijin reciproc, precum şi dreptul de a purta
un nume.

ANEXA nr. 3
P.M. în contradictoriu cu intimatul T.D.I., având ca obiect pretenţii.

Prin cererea înregistrată la data de 11.08.2010, reclamanta, P.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul
T.D.I., obligarea acestuia să-i restituie suma de 50000 de Euro şi la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii reclamanta arată că a început să convieţuiască cu pârâtul împreună cu mama şi fiica
acestuia in imobilul proprietatea mamei pârâtului din luna februarie 1995 achiziţionând o serie de bunuri,
electronice şi electrocasnice, autoturism Marca Dacia Logan. Cu privire la imobilul în care au locuit din banii săi
şi ai pârâtului , timp de 16 ani cât a durat convieţuirea au efectuat o serie de lucrări cu acordul proprietarului  şi
au avut ca efect sporirea substanţială a valorii imobilului.

Starea de concubinaj a luat sfârşit în luna iulie 2010.

In drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe disp. art.1191 Cod civil solicitând proba cu înscrisuri,
martori , interogatoriu şi expertize de specialitate.

Reclamanta prin încheierea de şedinţă din data de 27.01.2011 a fost scutită de plata taxei judiciare de
timbru de 5.911 lei.

9
 Prin sentinţa civilă nr. 1234/2012 pronunţata de Judecatoria Buftea, in dosarul nr.5678/90/2012 a fost
respinsă acţiunea formulată de reclamanta PM ca neintemeiata.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Instanța a reținut că îmbogățirea fără justă cauză este faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane
este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Condițiile
juridice ale intentării acțiunii în restituire sunt absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în
detrimentul alteia și absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat
patrimoniul.
Din probatoriul administrat (interogatoriu – filele 212/218, declaraţie martor  - fila 417) rezultă că între
părţi a existat o relaţie de concubinaj din anul 1999/2000 până în anul 2010, perioadă în care părţile au convieţuit
împreună în imobilul din Str. Băncii, nr. 25, Chitila, judeţul Ilfov.
Bunuri in timpul convieţuirii mele cu intimatul, nu imi poate cuantifica in mod concret aceasta contribuţie.

In motivarea cererii, apelantul a arătat ca în mod greşit prima instanţă a mai motivat in considerentele
sentinţei civile nr. 1234/2012 că facturile fiscale depuse la dosarul meu de judecată care au avut ca obiect
cumpărarea de materiale de construcţii au fost emise pe numele pârâtului. Nici această motivare nu se
argumentează astfel deoarece in cazul concubinilor, bunurile devin proprietatea comună pe cote-părţi pentru
fiecare in proporţia in care au contribuit la achiziţionarea lor, indiferent pe numele căruia dintre ei s-a făcut actul
de cumpărare, iar dovada cu martori este admisibilă pentru a se dovedi contribuţia concubinului la achiziţionarea
unui bun. In raporturile patrimoniale dintre concubini sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun care
reglementează proprietatea pe cote-părţi, in măsura in care este dovedită existenţa unei asemenea proprietăţi.

S-a decis de asemenea, că, in cazul concubinilor nimic nu împiedică să se constate existenţa unui drept de
proprietate comună pe cote-părţi al concubinilor asupra bunurilor dobândite de ei, in raport de contribuţia
fiecăruia dintre ei.

Contribuţia concubinilor la dobândirea bunurilor in timpul convietuirii lor este o chestiune de fapt şi poate
fi lămurită (cum s-a şi produs de altfel, in cadrul procesului de Ia primă instanţă) pe baza probelor ce se
administrează. In cazul concubinajului, dovada proprietăţii indivize trebuie făcută in raport de fiecare bun, nu in
raport de totalitatea bunurilor.

In cazul unui partaj intre concubini, fiecare parte trebuie sa dovedească că la dobândirea fiecărui bun.
Partea care dovedeşte ca a contribuit efectiv la dobândirea bunurilor va deveni proprietar exclusiv. Regimul
comunităţii de bunuri se aplica doar soţilor, nu si concubinilor.

A mai menţionat apelanta că toate aceste bunuri la care am contribuit şi eu au rămas in proprietatea
intimatului şi acesta refuză sa îmi restituie sumele de bani pe care i le-am dat in cuantum apreciat şi dovedit de
mine la 50000 Euro. Am arătat prin adeverinţele de venit traduse in limba română de un traducător atestat ca
veniturile mele erau net superioare celor ale intimatului, care avea şi pe fiica lui minoră şi elevă in întreţinere la
acea dată.

Din expertiză tehnica de specialitate construcţii efectuate in cauză a reieşit practic, ca in timpul convieţuirii
noastre s-a efectuat din banii mei, o construcţie complet nouă in imobil proprietatea mamei pârâtului. In cazul in

10
care concubinii ridică o construcţie pe terenul proprietatea unei terţe persoane , se aplică regula accesiunii , astfel
că proprietarul terenului dobândeşte dreptul de proprietate asupra construcţiei, cu obligaţia de a-i despăgubi pe cei
care au edificat-o. Punerea unei sume de bani la dispoziţia concubinului pe care acesta a investit-o in edificarea
unei construcţii locuinţe case generează un drept de creanţă împotriva concubinului titular.

În ceea ce priveşte dreptul de proprietate al partilor asupra acestor bunuri realizate împreuna doctrina şi
practica judiciară au reţinut ca prezumţia de comunitate asupra bunurilor nu operează si pentru concubini,
dispoziţia prevăzuta de art. 30 din Codul familiei fiind aplicabila numai bunurilor dobândire in timpul casatoriei,
astfel încât concubinii nu pot fi consideraţi în baza legii proprietari în devalmasie asupra bunurilor dobândire în
timpul convietuirii lor. Aceasta nu împiedica însa constatarea pe baza convenţiei lor, exprese ori tacite, ca bunurile
s-au dobândit pentru a fi proprietatea lor indiviza, in raport de contribuţia fiecăruia, indiferent pe numele caruia
dintre ei a fost achiziţionat bunul, fiind îndreptăţit fiecare dintre ei sa faca dovada, potrivit dreptului comun,
inclusiv prin prezumţiile reglementate de art. 1203 din Codul civil, ca a dobândit bunul, prin contribuţia materiala
comuna.

Astfel, pe fondul cauzei, ceea ce trebuia sa dovedesc eu in calitate mea de reclamantă potrivit art. 1169 cod
civil este ca intenţia noastră, a concubinilor a fost acea de a dobândi bunurile în coproprietate si am contribuit
material in acest sens, lucru pe care l-am dovedit. In mod greşit, prima instanţă a reţinut ca nu poate corobora
rezultatul expertizei tehnice construcţii cu celelalte probe din dosar, când chiar din interogatoriul martorei
intimatului sunt numită când chiriaşa, când concubina.

Instanţa a constatat ca toti martorii audiati în cauza (chiar dacă au fost ai pârâtului) au confirmat relatia
de concubinaj dintre parti, relatie care a avut caracter de continuitate si a durat o perioada indelungata de timp,
aproape 15 ani- noi locuind si gospodarind împreuna, în perioada in care eu, sezonier, am fost plecata la munca in
strainatate trimiţându-i bani intimatului de care el s-a folosit aici in ţară.

A mai arătat ca instanţa trebuia astfel sa aprecieze ca aceasta stare de fapt prezuma ca Între parti a existat
o conventie tacita ca toate bunurile dobândite de noi sa fie ori sa constituie proprietatea noastră indiviza, noi
comportându-ne ca o adevarata familie.

Chiar si in cazul actiunii fondate pe imbogatire fara justa cauza, chiar daca in materie de probatiune Codul
civil are reguli stricte in privinta valorii, se poate face aplicarea dispozitiilor art. 1198 cos civil, concubinul fiind in
imposibilitate morala (data fiind afectiunea care exista in cuplu) de a preconstitui un inscris doveditor al
contributiei sale la sporul de valoare adus bunului celuilalt concubin.

În ceea ce priveşte cota de contribuţie a partilor la dobândirea bunurilor instanţa nu a retinut ca

subsemnata am fost plecata o perioada mai îndelungata de timp la munca în străinătate, chiar dacă sezonier,
respectiv aproximativ 8 ani conform actelor de angajare din Spania în timp ce pârâtul a muncit în ţară o leafă
considerabil mai mica, (a se vedea inscrisuri de venituri de la dosar).

A mai arătat ca a întemeiat aceasta acţiune pe imbogatirea fara justa cauza, deoarece in speta de faţă este
tocmai acea situaţie in care are loc o mărire a patrimoniului intimatului TDI fără ca pentru aceasta să existe un
temei legitim precum îmbunătăţirile pe care eu le-am făcut la casa in care am locuit amândoi or, prima instanţă in
mod greşit a reţinut că, din probatoriul administrat in cauza nu rezultă ca intre noi s-ar f stabilit raporturi juridice,

11
acesta nefiind scopul, finalitatea şi cauza acestui probatoriu ci, dovedirea măririi patrimoniului intimatului odată
cu micsorarea patrimoniului meu cu existenţa acestei legături, cauze unice, fapt care a fost starea noastra de
concubinaj, convieţuirea nostra şi faptul ca câstigurile mele au fost net superioare lui.

In drept: dispoziţiile art. 282-298 C. Proc. Civ.

La data de 26.06.2013, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea apelului ca
nefondat.

A mai arătat intimata si ca soluţia este legala si temeinica. Aşa cum a arătat si la instanţa de fond, acţiunea
in pretenţii astfel cum a fost formulata si calificata este neîntemeiata întrucât reclamanta apelanta nu a făcut
dovada existentei sumei pretinse si ca aceasta suma a fost acceptata de mine, astfel incat sa existe o mărire a
patrimoniului meu in defavoarea patrimoniului reclamantei-apelante.

Mai mult decât atât, reclamanta-apelanta arata in motivarea acţiunii ca a convieţuit împreuna in imobilul
proprietatea mamei sale, ca a achiziţionat o serie de bunuri si s-au efectuat imbunatatiri la imobilul unde a
convieţuit.

Chiar daca s-a mers pe calea acţiunii in pretenţii întemeiata pe imbogatirea fara justa cauza, in măsura in
care pretenţiile ar fi fost dovedite, restituirea trebuia facuta tot in natura si nu sub forma unei sume de bani. Numai
in măsura in care aceasta restituire nu mai este posibila se trece la restituirea prin echivalent. Deci, in masura in
care reclamanta apelanta reusea sa dovedeasca, prin probe solide si de necontestat, pretentiile sale, restituirea se
facea in principiu in natura. Intentia reclamantei apelante a fost aceea de a obtine o suma considerabila de bani
50000 euro si nu de a lichida starea de concubinaj atipic care a existat.

S-a mai arătat ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica tocmai pentru ca apelanta reclamanta
nu a dovedit existenta sumei pretinse si nici oferirea si acceptarea acestei sume de catre mine, pe de o parte, iar pe
de alta parte, poate fi aleasa calea unei actiuni intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza numai daca nu exista
posibilitatea intentarii unei alte actiuni in justitie, cunoscut fiind faptul ca actiunea in restituire intemeiata pe
imbogatirea fara justa cauza are caracter subsidiar.

A arătat ca este adevărat ca a convieţuit împreuna in perioada 2000 - 2010, insa aceasta convieţuire a fost
întrerupta de perioadele de doua-trei luni când pleca in Spania la munci cu caracter sezonier si alte asemenea
perioade când pleca la părinţii sai in judeţul Calarasi unde se afla fiul sau dintr-o alta relatie. Astfel, concubinajul
a fost atipic si in nici un caz nu s-a bazat pe un buget comun. Veniturile obţinute din munca prestat erau mici,
neandestulatoare chiar pentru intretinerea propriei persoane si a fiului sau pe durata unui an, astfel incat nici nu se
poate lua in discutie o marire a patrimoniului meu care sa se bazeze pe contributia reclamantei-apelante. Asa cum
rezulta din probele administrate la instanta de fond singurele venituri realizate erau cele provenite din cele doua-
trei luni lucrate in Spania, venituri din care apelanta reclamanta trebuia sa-si asigure existenta atat in Spania, cat
si ulterior in România pe perioada unui an intreg. Singura contributie a apelantei reclamante la dobandirea
bunurilor mobile consta in achizitionarea unei masini de spalat, frigider si aspirator. Toate celelalte bunuri au fost
achizitionate exclusiv de mine.

12
 De asemenea, asa cum a aratat si instanţa de fond nu s-a dovedit nici o contribuţie din partea sa la
imbunatatirile aduse imobilului unde am convieţuit si care este proprietatea mamei mele, mai mult chiar, consider
ca nu am calitate procesuala pasiva.

Probe: acte, interogatoriu, martori, expertize si orice proba ar rezulta din dezbateri.

In drept: art.115 C.proc.civ.

La data de 15.10.2013, apelanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare solicitând admiterea
apelului aşa cum a fost formulat.

În motivarea răspunsului la întâmpinare, apelanta a arătat ca sentinţa atacata nu este legală şi temeinică şi
nu conţine o riguroasă argumentare atâta vreme cât instanţa nu poate cuantifica contribuţia sa la realizarea-
achiziţii bunuri comune enumerate in cererea introductivă de instanţa şi a îmbunătăţirilor cu consecinţa creşterii
sporului de valoare a imobilului in care am convieţuit cu intimatul-pârât, chiar dacă acest imobil este proprietatea
mamei intimatului.

A mai arătat ca pretenţiile sale au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul la dosarul cauzei. Starea
de concubinaj nu se lichidează prin acţiune promovată de mine in instanţa de judecată, ci prin separarea noastră şi
încetarea convieţuirii noastre care a avut loc in vara anului 2010. Prin demersul meu in instanţa de judecată care
face obiectul acestui dosar am urmărit sa lichidez starea de coproprietate cu intimatul şi nu pe aceea de concubinaj.

Mai arată si ca aceasta sumă de bani pe care a estimat-o la cca. 50 000 Euro (cincizecidemii) EURO, este
aportul meu pe parcursul celor mai bine de zece ani de viată comună. Eu nu am la dispoziţie o altă acţiune in
justiţie deoarece noi nu am avut calitatea de soţi legitimi, calitate care mi-ar ti deschis calea promovării unei
acţiuni in "Partaj bunuri comune lichidare regim matrimonial". Înainte de perioadele mele de munca în Spania care
au fost de aproximativ un semestru, am avut o perioadă de convieţuire cca. 5 ani in care eu am fost angajată cu
carte de muncă aici in România. Veniturile realizate de mine in Spania susţinute prin înscrisurile de la dosarul
cauză sunt net superioare celor realizate de intimat, .

De asemenea, prin expertiza tehnică de specialitate construcţii şi evaluatorie, expertul constată apariţia
unui imobil complet nou in locul casei vechi a mamei intimatului şi aceasta in perioada convieţuirii noastre care se
întinde ca durată pe aproximativ 14 (paisprezece) ani de zile şi nu zece, cum in mod eronat afirmă intimatul.

Probe: înscrisuri, proba cu martori (refacerea acestei probe), interogatoriu şi prezumţii,

În  drept:art. 294 şi urm. Cod Procedură Civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea de apel s-a susţinut că în mod netemeinic prima instanţă nu a admis cererea de chemare în
judecată, deşi s-a dovedit că reclamanta a avut o contribuţie la dobândirea bunurilor menţionate.

Motivul de apel este întemeiat. Astfel, din materialul probator administrat în cauză reiese faptul că
apelanta – reclamantă a contribuit la achiziţionarea bunurilor dobândite împreună cu intimatul – pârât. În acest
sens, la dosarul primei instanţe au fost depuse facturi fiscale emise pe numele reclamantei (f. 46-47), acestea
coroborându-se cu răspunsul la întrebarea nr. 23 din interogatoriul luat pârâtului (f. 217). De asemenea, s-a

13
dovedit faptul că reclamanta a lucrat cu caracter sezonier în Spania, în perioada convieţuirii sale cu pârâtul, având
un salariu lunar de aproximativ 500 de euro (f. 91-155, 169-174, 242-342). Martorul audiat în faţa instanţei de
apel, Ioniţă Viorel, a declarat că are cunoştinţă de faptul că apelanta a convieţuit împreună cu intimatul în
perioada 1995 – 2010 la imobilul situat în localitatea Chitila, iar începând cu anul 2003 a început să lucreze în
Spania pentru două sau trei luni pe an. Martorul a mai arătat că are cunoştinţă despre faptul că cei doi au
cumpărat în perioada convieţuirii bunuri precum frigider, televizor – plasmă, aragaz şi un autoturism marca Logan.

În acelaşi timp, la prima instanţă  a fost administrată proba cu expertiză în specialitatea evaluarea
proprietăţii imobiliare, stabilindu-se că începând cu anul 2000 au fost executate la imobilul situat în localitatea
Chitila, str. Bancii nr. 25, judeţul Ilfov, lucrări de îmbunătăţire care au constat în demolarea casei vechi, edificarea
unei construcţii noi, montarea instalaţiei de încălzire centrală şi a marchizei, finisaje şi instalaţii interioare, precum
şi termoizolaţii.

Tribunalul mai reţine că, în ceea ce priveşte raporturile patrimoniale dintre concubini, acestea sunt supuse
normelor dreptului comun care reglementează proprietatea pe cote – părţi, iar pentru determinarea proporţiei în
care fiecare concubin a contribuit la dobândirea bunurilor se poate recurge la dispoziţiile Codului familiei anterior,
în vigoare la data naşterii raportului de drept, la fel ca în cazul soţilor. În ceea ce priveşte imobilul – construcţie
care a beneficiat de îmbunătăţiri în timpul convieţuirii părţilor, tribunalul reţine că în cazul construirii unei case cu
materiale proprii pe terenul altuia, în baza unei înţelegeri cu proprietarul terenului, în scopul de a locui împreună,
fiind concubini, trebuie avute în vedere prevederile art. 492 – 494 şi 970 C. civ. anterior, privind executarea cu
bună – credinţă a convenţiilor, astfel că despăgubirile cuvenite celui care a construit pentru aportul său, trebuie
stabilite la valoarea de circulaţie a construcţiei.

Având în vedere considerentele expuse, apreciază că în speţă a fost dovedită efectuarea de către ambele
părţi din cauză, cu contribuţie comună, a lucrărilor de îmbunătăţire la imobilul situat în localitatea Chitila, str.
Bancii nr. 25, judeţul Ilfov, astfel cum acestea au fost descrise în raportul de expertiză efectuat în cauză. De
asemenea, a fost dovedită achiziţionarea în comun a autoturismului marca Dacia Logan, precum şi a celorlalte
bunuri mobile menţionate în raportul de expertiză tehnică judiciară bunuri mobile efectuat la prima instanţă.

În ceea ce priveşte gradul de contribuţie al părţilor la dobândirea acestor bunuri, tribunalul apreciază că
acesta se impune a fi reţinut în cuantum de 35 % pentru apelanta – reclamantă şi de 65 % pentru intimatul – pârât.
Procedând în acest fel, tribunalul are în vedere faptul că acesta din urmă a dovedit exista unor venituri provenite
din salariu cu caracter de continuitate şi în cuantum mai mare decât cele de care a beneficiat apelanta –
reclamantă, astfel cum reiese din cuprinsul copiilor cărţilor de muncă depuse la dosarul cauzei.

Având în vedere cele expuse, tribunalul constată contribuţia reclamantei ca fiind în cuantum de 59.575,57
de lei, corespunzătoare cotei de 35 %, menţionată mai sus. Această sumă a fost calculată luându-se în considerare
contravaloarea lucrărilor de îmbunătăţire efectuate la imobilul situat în localitatea Chitila, str. Bancii nr. 25,
judeţul Ilfov, astfel cum aceasta a rezultat din raportul de expertiză în specialitatea evaluarea proprietăţii
imobiliare (7.523,83 de lei, 96.641,47 de lei, 8.220,34 de lei, 29.469,75 de lei, 5.747.03 lei), contravaloarea
autoturismului, conform valorii de circulaţie a acestuia de 12.332,50 de lei, precum şi valoarea de circulaţie a
bunurilor mobile, de 21.878 de lei.

14
  Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 296 C. pr. civ., va fi admis apelul
declarat şi se va schimba în parte sentinţa civilă apelată în sensul că va fi admisă în parte cererea de chemare în
judecată şi va fi obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 59.575,57 de lei, reprezentând pretenţii.

În temeiul prevederilor art. 274 alin. 1 C. pr. civ., va fi obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de
1.000 de lei, cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând taxa de timbru şi timbru judiciar, sumă
corespunzătoare pretenţiilor admise.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta PM cu domiciliul in com. Crivăţ, sat Alizeu, nr. 176, Cod postal
910000, Judeţ Călăraşi împotriva sentinţei civile nr.1234/2012 pronunţata de Judecătoria Buftea, in dosarul
nr.5678/90/2012, în contradictoriu cu intimatul TDI cu domiciliul in Chitila, str. Băncii, nr. 25, Cod postal 077000,
Judeţ ILFOV.

Schimbă în parte sentinţa civilă apelată în sensul că:

Admite în parte cererea de chemare în judecată.

Obligă pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 59.575,57 de lei, reprezentând pretenţii.

Obligă pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 1.000 de lei, cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10.01.2014.

PRESEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,

15