Universitatea Transilvania din

Brașov
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
Programul de studiu: ECTS-ID

PROIECT LA
Microeconomie

Coordonator: Student:

Prof.univ.Dr. Tache Ileana Rusu Radu-Alexandru

Anul:1
 2021
Cuprins

MONOPOLUL.....................................................................................................................................2
Tipuri de monopol................................................................................................................................3
Efectele monopolului în piață...............................................................................................................5
Exemple de companii acuzate de practici monopoliste........................................................................7
Concluzii..............................................................................................................................................8
Bibliografie...........................................................................................................................................9

1
 MONOPOLUL

În sens economic, monopolul reprezintă capacitatea unei entități sau companii de a se constitui ca
unic ofertant al unui produs sau serviciu, având control deplin asupra pieței pe care activează,
termenul monopol, însemnând unic vânzător.

Monopolurile pot fi considerate un rezultat extrem al pieței libere în care o singură companie sau un
grup devine suficient de mare pentru a deține toată sau aproape toată piața de desfacere pentru un
anumit tip de produs sau serviciu.

Un monopol se caracterizează prin absența concurenței, ceea ce poate duce la costuri ridicate pentru
consumatori, la produse și servicii inferioare și la comportamente corupte. O companie care domină
un sector de afaceri sau industrie poate folosi această dominanță în avantajul său și în detrimentul
altora. Poate crea deficiențe artificiale, poate fixa prețurile și eluda în alt mod legile naturale ale
cererii și ofertei.

Cauzele apariției monopolului economic pot fi diverse, dar cele mai cunoscute sunt concentrarea
progresivă a producției şi eliminarea producătorilor mai puțin performanți, realizarea unei inovații
sau crearea unui produs nou creând o sursă temporară de monopol, existența unor obstacole în ceea
ce privește intrarea altor concurenți pe piață sau dreptul de proprietate asupra unor resurse naturale
inaccesibile altor firme.

În economiile de piață monopolul şi modul de a menține şi restaura concurența au devenit probleme

clasice ale ştiinței economice. 1Timp îndelungat, problemele monopolului au fost tratate unilateral şi
într-un mod simplificat, ceea ce a atras numeroase controverse şi a dat loc la interpretări şi concluzii
eronate. Astfel, în cadrul structurii economiilor de piață, concurența şi monopolul ar fi total divizate
iar monopolul, care şi-ar spori permanent ponderea în economie, ar fi unica alternativă la
concurența perfectă şi singura cale de concentrare a puterii economice şi politice în stat. Ori
concurența pură şi perfectă, ori monopolul pur, căi intermediare nu există.

Aceasta este principala concluzie ce se degajă din unele susțineri mai vechi ale unor critici ale
economiei de piață. În condițiile unor asemenea susțineri şi neclarități mulți economişti marxişti s-
au grăbit să tragă concluzii asupra destinului economiei de piață, prorocindu-i o totală degenerare
soldată cu dispariția sa eminentă. În opiniile lor, economia de piață ar evolua în mod implacabil spre
structuri economice dominante, până la sufocare, de monopoluri şi spre înlăturarea totală a
concurenței, având ca urmare scăderea eficienței, stingerea interesului

pentru inovarea tehnologică, stagnarea economică iar, în final, un colaps total al întregului sistem
economic de piață.

O seamă de economişti de prestigiu au contribuit la înlăturarea imaginilor exagerate şi adeseori

false prin clarificarea treptată a problemelor teoretice privind monopolul şi prin studiul realităților
economice în care evoluează structurile monopoliste în cadrul economiilor de piață, precum şi prin
evidențierea fenomenelor noi apărute în economiile moderne contemporane, paralel cu elaborarea şi
aplicarea pe scară tot mai largă a unor politici antimonopoliste.

1
Alex. Hunter, MONOPOLY AND COMPETITION, Penguin Books, Baltimore, 1969, p.9
2
 Tipuri de monopol

Situația de monopol se manifestă pe o piață atunci când aceasta este acaparata în calitate de
vânzător sau de cumpărător de bunuri sau servicii de către un singur subiect al vieții economice.
Mulți economişti considera monopolul drept o formă de organizare a economiei aflată la limita
normalului, dacă nu dincolo de aceasta. Analizând totuşi situația de facto în cele mai multe dintre
economiile lumii, se poate interpreta monopolul drept un moment firesc în lupta pentru acapararea
unui segment cât mai important din piață.

Situația de monopol implică lipsa substituenților de orice fel, lipsa indusă din rațiuni ce pot fi
economice sau extraeconomice (politice, cu precădere). Exista în acest sens o tipologie a
monopolului:

1. Monopolul juridic
Este cel introdus în economie prin voința unei puteri publice, cel mai adesea întâlnit,statul.
Puterea acestor genuri de monopoluri este practic limitată doar de bornele autoimpuse
coerciției statului în raport cu piața. Exista piețe monopolizate de acest gen în ramuri
precum : energia, resursele neregenerabile, telecomunicații, transporturi, cercetare, etc. Un
caz aparte de monopol juridic este constituit de subvențiile cu care marea majoritate a
statelor lumii (cele dezvoltate în mod expres) îşi dotează agricultura, în primul rând, dar şi
alte domenii de interes strategic, favorizându-le în raport cu altele, în care operează doar
legile pieței.

2. Monopolul de tip natural

Apare ca urmare a unor circumstanțe particulare provenite din mediul de afaceri şi care au
determinat ca o bună parte din resursele societății să se concentreze în mâinile unui număr
extrem de limitat de proprietari (terenuri în locuri exclusiviste, surse naturale aparte, etc.)
Monopolurile naturale se însoțesc în numeroase cazuri cu cele juridice, dar şi economice.

3. Monopolul economic
Reprezintă cea mai răspândită formă de monopol, proveniența lui fiind producția sau
schimbul ; substanța economică a acestui gen de monopol rezidă în superioritatea lui
tehnologică, în secretul de fabricație, în raritatea care poate fi reală sau artificială, etc.
Practica indică faptul că majoritatea monopolurior economice iau naştere prin reunirea
(liberă sau forțată) tuturor subiecților dintr-un sector de activitate.

4. Monopolul productivității
Ca formă de monopol reprezintă o variație tehnologică a monopolului economic, apărând în
momentul în care un ofertant pe piața îi elimină pe toți ceilalți numai prin procedee
considerate a fi conforme unui cod etic unanim acceptat.
5. Monopolul financiar
Manifest pe piața capitalurilor şi centrat pe ideea de a promova prin intermediul propriului
capital o întreagă piață (modalitate tipic japoneza de promovare în lumea contemporană).

3
 6. Monopolul concurenței neloiale
Situație în care acapararea pieței se face prin mijloace respinse de practică curentă
(dumpingul de durată, de exemplu).

7. Monopolul de origine psihologică

Generat de lipsa de informație a subiecților vieții economice, pe de o parte, de reclama
agresivă şi atotcuprinzătoare, pe de altă parte.
Cea mai răspândită formă de manifestarea competiției de tip monopolist consta în
monopolul de vânzare, cazul mai rar fiind acela al monopolului de cumpărare. În orice
situație, prețul de echilibru este înlocuit pe piața de prețul de monopol, pericolul cel mai
mare şi care de altfel reprezintă şi principalul motiv al tuturor demersurilor de factură
antimonopolista fiind spolierea consumatorilor. Marea majoritate a țărilor lumii adopta
legislații antimonopoliste şi de protecție a propriilor consumatori.
Cele mai multe dintre piețele lumii se prezintă însă sub formă de piețe de tip oligopol. În
această structură, un număr determinat, de regulă foarte mic de ofertanți domina categoric
piața. Dacă aceştia reuşesc şi cartelarea, atunci vom avea de-a face cu o economie controlată
exclusiv dintr-o parte. Piețele de tip oligopol sunt agregate de regulă prin politici agresive
sau prin perfecționări tehnologice care impun un avans adesea insurmontabil. Indiferent de
faptul că prețurile urcă sau scad pe aceste piețe controlate unilateral, pierderile de venituri
ale majorității celor care sunt siliți din multiple rațiuni să opereze sunt certe.

Efectele monopolului în piață

O problemă aparte în stabilirea justificării monopolului în piață, o reprezintă eficiența operatorilor

economici din punct de vedere al producției, inovației, costurilor, investițiilor în dezvoltare,
progresului tehnic etc.

Prețurile monopoliste sunt considerate în general ca fiind indezirabile de către consumatori datorită
efectelor dăunatoare asupra veniturilor, stabilitații economice, alocarea resurselor economice și a
motivației comerciale a operatorilor economici2.

Efectul prețurilor monopoliste se caracterizează printr-un transfer de venituri/bani de la consumatori

către întreprinderile monopoliste. Astfel, consumatorii vor fi lipsiți de banii economisiți, rezultați
dintr-un preț mai mic, caracteristic unei piețe concurențiale, pe când întreprinderea monopolistă va
avea un profit mult crescut față de costurile normale de productie si activitate în piață, fiind afectate
astfel domeniile mai sus menționate.

Este binecunoscut că întreprinderile ce se află în concurență pe piață cu alți operatori econimici, vor
încerca întotdeauna să iși îmbunătățească modalitatea de a activa pe piață în funcție de cerințele
consumatorilor, situația econimica, presiunea exercitată de concuirenții săi și alte motive ce
influențează producția și costurile practicate.

2
Richard Posner, Natural Monopoly and its regulation
4
Ca o primă caracteristică a întreprinderilor monopoliste, trebuie să amintim ineficiența acestora.
Ineficiență ce trebuie interpretată atât din punctul de vedere al satisfacerii cerințelor consumatorilor,
cât și al eficienței activității interne.

Într-o piață concurențială, intenția operatorului economic de a-și reduce costurile de producție și
funcționare va fi una susținută, întreprinderea căutând sa-și reducă aceste costuri în prefigurarea
unui profit mărit ori a continuității activării pe piață, sau chiar a unei creșteri a vânzărilor. La
celălalt capăt vom găsi monopolistul, care nefiind afectat de concurență, va putea fi usor prins in
capcana stabilității si a siguranței exsistentei lui pe piață. Astfel, o scădere a acestor costuri i-ar
putea aduce o creștere de profit, dar în lipsă concurență, procuoarea sa de a rămâne viabil in piață
nu va mai exista. Așadar, monopolistul nu va fi foarte încarcat cu preocuparea eficientizarii acestor
costuri, el avand o poziție în piață care nu îi este amenințată de nimeni, el hotarând atât asupra
pretului practicat, cat su a costuriloe proprii de funcționare.

Un alt aspect important ce va afecta piața în condițiile existenței unui singur operator econimic, va
fi problema dezvoltării și a progresului tehnologic. Ca și în cazul eficienței costurilor, un operator
economic aflat în concurență cu alții pe aceeași piață, se va afla în situația de a dispune alocarea
unei părți din profitul său în scopul dezvoltării diferitelor tehnologii a produselor sale ori ale
procesului de fabricație. Operatorul economic va fi dispus să facă acest lucru pentru a satisface
noile și constant crescânde cerințe așe consumatorilor, dar si pentru a-și îmbunătăți proprile
activități de producție, în scopul unei eficiențe mai mari, a reducerii costurilor ori a măririi
capacității de producție.

Monopolistul pe de altă parte, chiar dacă ar avea aceleași disponibilități financiare ca si un operator
economic aflat în concurență cu alții, nu va fi la fel de motivat să aloce acești bani, din aceleași
considerente de stabilitate și neconcurență.

Cu toate acestea, trebuie să facem o distincție în cazul acestor efecte ale situației de monopol, după
cum monopolistul este unul reglementat sau ajuns în această postură prin forțe proprii. Un
monopolist ajuns în această postura prin forțe proprii, credem că va fi la fel de motivat ca un
operator economic aflat într-o piață concurențială, poziția sa nefiind sigură datorită posibilității
intrării în piață și a altor întreprinderi, pe când un monopolist natural, sau administrativ, va fi în
postura prezentată de a nu fi presat de o posibila concurență, putând astfel să se gasească în situația
de a nu lua in considerare aceste aspecte.

Exemple de companii acuzate de practici monopoliste

Este unul dintre cele mai controversate cazuri de monopol și

poziție dominantă pe planetă. Sectorul său de producție de bunuri
și servicii este piața hardware și software, unde a generat o
revoluție încă de la apariția sa.

Fondată în 1975 de Bill Gates și Paul Allen. Microsoft este

responsabil pentru dezvoltarea sistemului de operare Windows și a

5
completăturilor acestuia. Are multiple litigii juridice pentru monopol în Uniunea Europeană și în
Statele Unite.

În 2020 Microsoft Windows încă deține o cotă de piață de 76,56% a sistemelor de operare care
rulează pe PC-uri sau noteboke-uri, urmat de OS X de la Apple inc. Cu doar 17.1%.

Cea mai importantă companie de motoare de căutare pe Internet

este investigată de monopol în Statele Unite și Europa. El este
creditat cu stabilirea unor condiții de piață abuzive pentru
producătorii de telefoane Android. În prezent, Android deține o
cotă de piața de 72,48% în categoria de sistemelor de operare
pentru telefoane mobile. Acesta este, de asemenea, acuzat că
acordă o mai mare relevanță motorului său de căutare conținutului companiei sale, care a fost
clasificat drept concurență neloială.

Compania de băuturi răcoritoare are alți concurenți puternici pe

piața mondială, însă este investigată pentru practicile monopoliste
din Mexic.

Cu o prezență în mai mult de 200 de țări, în multe dintre ele a

cumpărat și alte mărci din acest sector. În prezent, are mai mult
de 400 de etichete diferite. În acest fel, a redus piața în multe teritorii la interesele sale, ceea ce
generează o controversă puternică.

Concluzii

Monopolul reprezintă excepția incontestabilă de la regulile generale ale economiei libere bazate pe
concurență, reguli răspândite la nivel mondial.

Astfel, legiuitorul ar trebui să gasească un echilibru în procesul de legiferare pentru protecția pieței
libere, dar în acelasi timp sa nu ignore situația monopolurilor care trebuie inovată astfel încât
existenta lor să nu pericliteze regulile general aplicabile pieței ori nevoile sau cerințele
consumatorilor.

Putem concluziona că monopolurile sunt structuri economice ineficiente pe termen mediu și lung.
Dar ce anume le face să fie ineficiente?

O prima cazua a ineficienței o constituie relația proastă dintre monopol și piață. Monopolul tinde să
anuleze relația dintre cerere si ofertă. În consecință, el nu mai poate nici să ofere și nici să

6
primească informații corecte din piață. Lipsite de aceste informații, monopolurile devin incapabile
să se adapteze la piața libera bazata pe concurență.

Bibliografie

https://www.financialmarket.ro/terms/monopol/

https://ro.scribd.com/document/128873910/Piata-de-Monopol

Alex. Hunter, MONOPOLY AND COMPETITION, Penguin Books, Baltimore, 1969, p.9

Richard Posner, Natural Monopoly and its regulation

https://drept.unibuc.ro/dyn_doc/publicatii/revista-stiintifica/Drumaru%20Sebastian%20Mihai