Universitatea 

Tehnică a Republicii Moldova

Facultatea Construcții, Geodezie și Cadastru

Lucrare Individuală

la Disciplina ,,Termotehnica si Teoria Arderii”

Student(a) grupei IAC-203, Cojocaru Irina

Tema 40

Incendiul. Parametrii. Clasificarea.

Cuprins
Ce este un incendiu ?..................................................................................................................................2
Parametrii pentru aprecierea pericolului de incendiu.................................................................................3
Clasificarea substantelor si materialelor dupa indicele de combustibilitate.......................................11
Clasificarea incendiilor...............................................................................................................................20
Incendiile se împart în următoarele cinci clase:.................................................................................20
Clasa A „Incendii de solide”...........................................................................................................20
Clasa B „Incendii de lichide”..........................................................................................................21
Totuşi, distingem trei diferente:.........................................................................................................22
Clasa C „Incendii de gaze”.............................................................................................................22
Clasa D „Incendii de metale”..........................................................................................................23
Clasa F „Incendii uleiuri vegetale şi animale”...............................................................................24
Concluzie...................................................................................................................................................24
Bibliografie................................................................................................................................................25

1
Ce este un incendiu ?

Focul degajă în acelaşi timp căldură, lumină şi flăcări prin arderea unor materiale
ca : lemn, hârtie, plastic, textile. Incendiul este un foc scăpat de sub control, adică
pe care oamenii nu-l mai stăpânesc şi care se răspândeşte repede.

Incendiul distruge clădiri, arde păduri şi bunuri, omoară oameni şi animale.

De ce este focul periculos ?

 Focul degaja fum

Acesta îi poate face să se rătăcească pe cei care caută o ieşire şi îngreunează

acţiunile de salvare ale pompierilor. Respirarea fumului de către oameni este
foarte periculoasă şi este principala cauză a morţii în incendiu. Prin arderea
materialelor combustibile se produc gaze, cum ar fi minoxid de carbon şi dioxid
de carbon. Aceste gaze sunt foarte periculoase şi pot cauza moartea. Majoritatea
deceselor ca urmare a incendiilor sunt cauzate de axfisierea cu gaze de incendiu
şi nu de arsuri.

 Focul face totul scrum şi se răspândeşte foarte repede

 Temperatura focului este foarte mare. De exemplu, temperatura aerului într-
o casă care arde poate ajunge la 650 grade Celsius, iar în casa scărilor poate
atinge şi 1200 de grade Celsius.
 Focul face scrum tot ce-i stă în cale.
 Focul se răspândeşte foarte repede.

Atâta vreme cât are aer şi materiale de ars, el creşte şi se întinde. Specialiştii spun
că pentru a stinge un foc în primul minut de la producere ai nevoie de o cană de
apă, după două minute de o găleată, după trei minute de o cisternă.

2
Parametrii pentru aprecierea pericolului de incendiu

a. Pericolul de incendiu.

In obiectivele industriale, institutii, cladiri de locuit, instalatii tehnologice si ori

unde se depoziteaza, se manipuleaza si se folosesc materiale si substante
combustibile exista pericol de incendiu. Aceasta se datoreste faptului ca
materialele si substantele au inmagazinat un anumit potential caloric (sarcina
termica).

Daca in acelasi spatiu sau in imprejurimi exista sau isi fac aparitia vreo sursa de
aprindere, pericolul de incendiu este iminent. Acesta se produce atunci cand exista
o corelatie in timp si in spatiu a unor conditii specifice.

De fapt, este o trecere a energiei unei surse de aprindere asupra materialului sau
substantei combustibile (potentialul de incendiu), ceea ce are ca urmare pregatirea
si activarea energiei pana se formeaza sistemul inflamabil. Dintr-un astfel de
sistem inafara substantei combustibile face parte si oxigenul din aer.

In conditiile progresului de astazi, sursele de aprindere sunt prezente aproape

pretutindeni si daca incendiile nu izbucnesc in mare numar, aceasta se datoreste
faptului ca sursele nu se gasesc in corelatie necesara de timp si spatiu, fata de
potentialul de incendiu, pentru a declansa un incendiu.
3
Rolul de seama in inlaturarea acestui fenomen il au masurile de prevenire a
incendiilor.

In activitatea practica este necesar sa se aprecieze cat mai exact pericolul de

incendiu pentru a se putea lua cele mai eficiente masuri de prevenire, care au
ca scop principal:

- mentinerea la un nivel redus a probabilitatii de izbucnire a unui incendiu;

- oprirea propagarii rapide a unui eventual incendiu, respectiv producerea de

pagube minime.

Hotararea aspupra naturii masurilor de prevenire si stingere a incendiilor este

cateodata, greu de luat. Uneori se pune problema daca este necesar si economic
acceptabil ca pericolul de incendiu sa fie redus substantial prin masuri constructive
si de exploatare (de exemplu: peretii antifoc, mod de depozitare etc. ), alteori
trebuie stabilita si necesitatea unor instalatii automate de semnalizare si stingere.

Se pune problema de a gasi metode cu ajutorul carora sa se aprecieze pericolul de

incendiu deci de a se determina prin calcul marimi care sa contribuie la luarea unor
masuri corecte. Pe plan modial sunt deja initiate cateva metode de stabilire a
pericolului de incendiu.

4
Forta de distrugere a unui incendiu actioneaza in doua directii: asupra cladirii
si aspupra continutului acestuia. Pericolul pentru cladiri consta in distrugerea
elementelor de constructii. 

Gradul de distrugere este determinat de doi factori care actioneaza in sens

opus si anume: intensitatea si durata incendiului pe de o parte si capacitatea de
rezistenta a constructiei pe de alta.

Pericolul continutului se refera la distrugerea bunurilor materiale in cladiri.

Cele doua categorii de pericole au legatura intre ele, intrucat pe de-o parte
distrugerea unei cladiri are drept efect, de regula, si distrugerea continutului
acestuia, iar pe de alta parte sarcina termica constituie, deseori, pericolul principal
pentru cladire. Cu toate acestea, cele doua pericole pot exista independent unul de
altul. Astfel, poate sa existe un pericol mare pentru cladire, fara un pericol
apreciabil al continutului sau poate sa ajunga la o paguba apreciabila a continutului
cu mult inainte ca pericolul sa ameninte cladirea.

Din cele aratate rezulta ca pericolul total nu poate fi indicat printr-o singura valoare
numerica. Deci, trebuie stabilite valori pentru pericolul cladirii si valori pentru
pericolul continutului. Pentru aceasta este necesara cunoasterea marimii a o serie
de indici care sa intre cu valoarea respectiva in unele relatii matematice, ce nu fac
obiectivul acestui capitol.

Totusi se poate rezuma ca, la baza stabilirii pericolului de incendiu trebuie sa stea,
pe de o parte factori importanti care determina producerea si dezvoltarea
incendiului, iar pe de alta parte, factori ce trebuie sa determine prevenirea
incendiilor, exprimati in aceasta prin anumite marimi.

Produsul dintre factorii de pericol reda pericolul de incendiu potential, in timp ce

produsul marimilor care micsoreaza acest pericol exprima valoarea efectiva de
protectie.

5
Pericol potential 

Pentru stabilirea pericolului de incendiu potential se va tine seama de:

- sarcina termica;

- conditiile de vizibilitate si posibilitatea cresterii pagubelor datorita degajarii

fumului;

- marimea compartimentelor de incendiu in functie de posibilitatea de evacuare a

cladirii si ventilarea incaperilor;

- inaltimea incaperii, respectiv a cladirii;

- eventualitatea cresterii pagubelor datorita degajarii de gaze de ardere cu actiune

coroziva;

- aglomerare de valori (materiale etc. ) pe unitatea de suprafata.

Cu ajutorul factorilor de pericol trebuie sa se stabileasca atat gradul de pericol

pentru constructii si oamenii, determinat de incendiu, cat si marimea pagubelor
care se produc datorita efectelor secundare ale incendiului, ca de exemplu actiunea
fumului, a gazelor de ardere cu actiune coroziva si aglomerarea de valori.

Dintre masurile de protectie fac parte:

- masurile normale (regulile generale si specifice de prevenire a incendiilor);

- masurile speciale (instalatii semnalizare, mijloace de legatura cu unitatile de

interventie, dotarea pompierilor, instalatii automate de stingere etc. )

- asigurarea unei anumite rezistente la foc a cladirilor.

In general, calculul pericolului de incediu trebuie sa tina seama de 2 factori

principali:

6
- sarcina termica calculata intr-un anumit mod;

- rezistenta la foc a cladirilor, apreciata si interpretata cu toate implicatiile.

Sarcina termica SQ constituie primul si cel mai important parametru al

pericolului de incendiu.

Ea reprezinta cantitatea de caldura pe care o poate degaja prin combustie completa

totalitatea materialelor combustibile, fixe si mobile, existente in spatiul afectat de
incendiu.

Densitatea sarcinii termice se determina prin raportul sarcinii termice la

suprafata spatiului afectat de incendiu (suprafata compartimentului de
incendiu), conform relatiei:

S Qi Mi

Qs = SQ = t =1 [MJ/m²];

As As

SQ – sarcina termica, in MJ;

Qi – puterea calorica inferioara a materialelor de acelasi fel in MJ/kg;

Mi – masa totala a materialelor combustibile de acelasi fel, in kg;

As – aria sectiunii orizontale a spatiului afectat (compartimentul de incendiu), in

m².

Pentru a se lua in consideratie influenta ventilatiei si a configuratiei incaperii, in

ultimul timp se foloseste o alta relatie de calcul a sarcinii termice:

q = S (GH)
7
AtAf

At – suprafata totala a peretilor inconjuratori, in m²;

Af – suprafata ferestrelor

Rezistenta la foc a elementelor de constructie este o notiune actualmente deja

destul de precisa si susceptibila de a fi masurata, mai mult insa datorita cercetarilor
efectuate in acest domeniu este posibil sa fie calculata. Aceasta este definita si
masurata in comformitate cu numeroase norme nationale, existand chiar o norma
internationala.

Totusi, pentru ca rezistenta la foc sa constituie un element de baza in asigurarea

securitatii impotriva incendiilor in constructii ar trebui ca ea sa fie imbunatatita.

In prezent, notiunea de rezistenta la foc se bazeaza pe 3 elemente (criterii):

stabilitatea, izolatie termica si etanseitate la flacari. Ar trebui sa se tina seama si de
un al 4-lea element, etanseitatea la fum, incluzandu-se in afara fumului provenit de
la focar si pe cel succeptibil de a fi produs de insusi elementele de constructie pe
fata neexpusa la actiunea incendiului.

Desigur, trebuie stabilita tentatia de a impune pentru rezistenta la foc valori

anormale in detrimetrul economic. Unii specialisti din strainatate sustin ca o
rezistenta la foc de 2 h este deja ridicata.

Aprecierea pericolului de incendiu al substantelor si materialelor

combustibile este probabila numai daca se determina (cunosc) o serie de
parametrii ca: 

 grupa de combustibilitate 
 indici de combustibilitate 
 temperatura de imflamabilitate 
 temperatura de aprindere 
8
  temperatura de autoinflamare 
 tendinta spre autoaprindere 
 temperatura de autoincalzire 
 temperatura de ardere mocnita 
 intervalul de explozie 
 limitele de aprindere ale vaporilor 
 concentratia minima de stingere a incendiului 
 continutul minim de oxigen pentru explozie 
 viteza de ardere 
 substanta de stingere cea mai adecvata

b. Grupe de combustibilitate. Prin combustibilitate se intelege proprietatea pe

care o au unele corpuri de a arde in prezenta oxigenului sau a aerului.

Clasificarea materialelor din punct de vedere al combustibilitatii se face in

functie de capacitatea acestora de a se aprinde si de a arde in continuare
degajand caldura care contribuie la dezvoltarea incendiului. 

Din acest punct de vedere exista trei grupe de combustibilitate:

9
1) Incombustibile sunt considerate acele materiale care sub influenta focului sau a
temperaturilor ridicate, nu se aprind, nu ard mocnit, nu se carbonizeaza (de
exemplu: nisipul, betonul, zgura, mortarul, sticla etc. ).

2) Combustibile sunt materialele care sub actiunea focului sau a temperaturilor

inalte se aprind, ard mocnit sau se carbonizeaza.

Materialele combustibile se clasifica la randul lor in functie de posibilitatile de

a fi aprinse usor sau greu si de capacitatea lor de a contribui la dezvoltarea
incendiului in patru clase astfel:

- clasa C1 – practic neinflamabile;

- clasa C2 – dificil imflamabile;

- clasa C3 – mediu imflamabil;

- clasa C4 – usor imflamabile.

3) Materialele din clasele C1 si C2, denumite in ansamblu „greu combustibile” sunt
caracterizate si prin faptul ca arderea, mocnirea sau carbonizarea au loc numai in
cazul existentei unei surse exterioare de foc sau de temperatura inalta, incetand
dupa indepartarea acestora. Incadrarea materialelor combustibile in una din clasele
C1 – C4 se face pe baza incercarilor specifice, efectuate in laboratoarele autorizate
in acest sens.

c. Indicele de combustibilitate (tabelul 1). Aceasta este o marime adimensionala,

care exprima raportul intre cantitatea de caldura degajata de materialul care arde si
cantitatea de energie termica a sursei de aprindere. Se determina in laborator prin
metoda calorimetrica.

Tabelul 1

10
Clasificarea substantelor si materialelor dupa indicele de combustibilitate

Indicele de combustibilitate Grupa de combustibilitate

Pana la 0, 1 Imcombustibile

Intre 01, -0, 5 Greu combustibile

Intre 0, 5-2, 1 Greu inflamabile

Peste 2, 1 Combustibile

Pentru stabilirea gradului de combustibilitate, in ultimul timp pe plan mondial, se

foloseste si metoda indicelul de oxigen (continutul de oxigen al mediului in care
monstra continua sa arda independent).

d. Temperatura de inflamabilitate. 

Aceasta este temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza
aerul, deasupra acestuia, un amestec de o anumita concentratie, care sa-l aprinda in
contact cu o sursa de aprindere (flacara, corp incandescent, scantei electrice,
scantei mecanice etc. ).

Temperatura de inflamabilitate constituie un parametru de baza, care poate fi

folosit cu operativitate pentru indicarea cu aproximatie a conditiilor de temperatura
in care o substanta combustibila prezinta pericol de incendiu. Aceasta temperatura
se ia in considerare la clasificarea proceselor tehnologice, a incaperilor si
instalatiilor dupa gradul de incendiu, in conformitate cu normele in vigoare.

e. Temperatura de aprindere. 

Substantele si materialele combustibile se aprind la temperaturi diferite. Prin

temperatura de aprindere se intelege temperatura cea mai mica la care o substanta
aflata in prezenta aerului sau oxigenului trebuie incalzita pentru a se aprinde si a
11
arde in continuare, de la sine, fara incalzire ulterioara. Temperatura de aprindere
este caracteristica numai substantelor si materialelor combustibile.

f. Temperatura de autoinflamare. 

Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori

si a realizarii temperaturii de inflamabilitate. Prin temperatura de autoinflamare se
intelege temperatura minima pana la care este necesar sa se incalzeasca o substanta
combustibila pentru a produce aprinderea amestecului de vapori-aer, fara a veni in
contact direct cu o sursa de aprindere.

g. Tendinta de autoaprindere. 

Acest fenomen se constata la o serie de substanta si materiale combustibile, care

sunt supuse mai intai unei autoincalziri, ca urmare a unor procese chimice sau
biologice petrecute in insasi masa substantelor organice. Procesul de autoincalzire
daca nu este intrerupt, trece in autoaprindere. Natura reactiilor defineste si natura
autoaprinderilor din acest punct de vedere se deosebesc: autoaprinderi de natura
chimica, fizico-chimica si biologica.

Tendinta de autoaprindere termica se caracterizeaza prin temperatura de

autoincalzire si prin variatia temperaturii mediului in care se produce fenomenul.

h. Intervalul de explozie (limitele de explozie). 

Vaporii si gazele combustibile pot forma cu aerul amestecuri explozive care se

aprind numai daca au o anumita concentratie.

Concentratia minima a gazelor, vaporilor sau a prafurilor combustibile, in aer, la

care se produce explozia se numeste limita inferioara de explozie.

Concentratia maxima a gazelor, vaporilor sau a prafului in aer, la care aprinderea

sau explozia nu mai este posibila se defineste ca limita superioara de explozie.

12
Sub limita inferioara de explozie, amestecul nu poate sa arda si nici sa produca o
explozie din cauza excesului de aer, amestecul fiind prea sarac (contine prea putina
substanta combustibila pentru intretinerea arderii). In realitate, energia rezultata din
arderea unei particule se dispenseaza inainte de a putea activa o alta particula de
substanta combustibila pentru propagarea arderii.

Peste limita superioara de explozie, arderea si explozia nu pot avea loc datorita
lipsei de aer, amestecul fiind prea bogat.

Oxigenul disponibil se consuma in aer in cursul arderii unei particule, nemaifiind

suficient timp pentru intretinerea arderii particulei celei mai apropiate. Produsele
de ardere care inconjoara particula aprinsa sting flacara.

Explozia amestecului de gaze, vapori sau praf cu aerul sunt posibile numai intre
limitele inferioara si superioara, determinand in acest caz intervalul de explozie.

i. Energia minima de aprindere. 

Aceasta se defineste ca marime minima a energiei unei scantei electrice sau

mecanice, suficienta pentru aprinderea unui amestec de gaze-aer, vapori-aer sau
praf cu aerul, la o anumita concentratie (cea care se aprinde mai usor).

Cunoasterea energiei minime de aprindere ajuta la clasificarea diferentelor medii

explozive, precum si la alegerea parametrilor echipamentului electric de protectia
impotriva scanteilor.

j. Continutul minim de oxigen pentru explozie (ardere). 

Se defineste ca concentratia minima de oxigen in amestecul de aer, in care s-a

introdus un agent de diluare, sub care nu este posibila inflamarea amestecurilor
acestora cu gaze, vaporii, sau pulberi combustibile si deci nici propagarea arderii in
intregul volum.

13
Marimea continutului minim de oxigen pentru explozie se foloseste la calcularea
regimurilor sigure de functionare a aparatelor si conductelor in cadrul unor
instalatii tehnologice, precum si la proiectarea sistemelor si instalatiilor pentru
inhibitia exploziilor si stingerea incendiilor.

Concentratia de oxigen fara pericol de explozie se poate calcula din relatia:

Cneex = 1, 2 Cex – 4, 2

Cneex – concentratia neexploziva de oxigen in amestecul aer-agent de diluare, in %

volum;

Cex – continutul minim de oxigen pentru explozie, in % volum.

Relatia este valabila pentru Cex > 3, 5 % volum.

k. Indicele de oxigen (tabelul 2). Este continutul de oxigen al mediului in care un

material combustibil continua sa arda fara a mai fi supus actiunii sursei de
aprindere.

Valoarea indicelui de oxigen se calculeaza cu relatia:

n= 100 x O2 ;

O2+N2

O2 - proportia de oxigen (raportul volumetric al oxigenului);

N2 – proportia de azot in amestecul de gaze (raportul volumetric al azotului).

Indicele de oxigen pentru cateva materiale si substante combustibile

Natura materialului si substantei Valoarea indicelui de oxigen [% volum]

14
combustibile
Polietilena 16, 9

Poliester 19, 5

Policlorura de vinil 44, 9

Poliuretan 16, 3

Tesatura (20% nailon 80% lana)

Bumbac

Acetona 22, 5

Toluen 18, 3

Petrol 15, 3

Materialele al carui indice de oxigen este mai mic de 21 ard mai usor in aer decat
cele care au indicele de oxigen mai mare ca 21.

Indicele de oxigen al materialelor naturale se afla cuprins intre 20-30, iar al celor
sintetice intre 15-95. Materialele minerale sub forma de pulbere sau fibre au
indicele de oxigen mai mare decat al materialelor din care au provenit.

1. Viteza de ardere (tabelul 3). Este cantitatea de combustibil care se consuma

prin ardere in unitatea de timp.

Viteza de ardere a corpurilor solide, lichide si gazoase este diferita si depinde de:
cantitea de oxigen care participa la ardere, sarcina termica a materialului
combustibil; suprafata specifica a particulelor solide in raport cu volumul acestora;
gradul de umiditate; natura si proprietatile materialului combustibil; conditiile
meteorologice etc.
15
In cazul incendiilor, intensitatea acestora se defineste prin viteza de ardere
specifica, exprimata prin cantitatea de combustibil care arde in unitatea de timp pe
unitatea de suprafata in zona de ardere.

Tabelul 3.

Valori obiective pentru viteza de ardere specifica a principalelor materiale

combustibile

Natura materialelor si Viteza de ardere

substantelor combustibile Greutatea [kg min -1] Liniara [mm min-1]
Lemn (grinzi, mobila) 0, 65-0, 90
Hartie afanata 0, 48
Cauciuc natural 0, 80
Cauciuc sintetic 0, 53
Pelicula de celuloid 70, 00
plexiglas 0, 96
Stive de lemne taiate in aer 6, 70
liber
Polistiren 0, 86`
Textolit 0, 40
Bumbac afanat 0, 24
Celuloza afanata 0, 40
Carti pe rafturi de lemn 0. 33
Turba in stive (umiditate 0, 18
40%)
Acetona 2, 63 3, 3
Benzina 2, 7-3, 2 3, 8-4, 5
Eter dietilic 3, 60 5, 0
16
Petrol 2, 90 2, 6
Pacura 2,10 2,2
Titei 1, 20 1, 6
Alcool etilic 1, 6-2, 0 2, 0-2, 6

Daca se cunosc masa combustibila specifica (masa de combustibil si viteza

specifica de ardere se poate determina durata aproximativa de ardere libera.
Aceasta are o mare importanta practica la elaborarea masurilor operative
corespunzatoare pentru cercetarea si combatarea incendiilor.

m. Viteza de incalzire a lichidului (tabelul 4). 

Este determinata de viteza de crestere a grosimii stratului de lichid, in caz ca

aceasta arde pe o suprafata libera, a carei temperaturi este egala cu temperatura de
fierbere a lichidului.

Viteza de incalzire se foloseste in calcule care se refera la stingerea incendiilor de

lichidare, depozitare in rezervoare.

Tabelul 4

Vitezele de incalzire a catorva lichide combustibile

Natura lichidului Diametrul rezervorului Viteza de incalzire

combustibil [cm] [mm/min]
Acetona 80 10

Benzina auto 80-260 8-9

Titei 130 4, 6-5, 4

17
Titei usor fara umiditate 70 6, 0-15, 0

Titei cu umiditate 25% 56 4, 0

Pacura 130 1, 8-4, 0

Datele din tabelul 4 sunt orientative, la rezevoare cu diametre mari vitezele de

incalzire sunt mult mai mari.

n. Presiunea maxima de explozie. 

Presiunea maxima de explozie care s-ar produce, in caz ca n-ar exista un schimb de
caldura intre produsele de ardere si peretii instalatiei, poate fi calculata cunoscand
concentratia, compozitia substantelor respective, starea initiala a sistemului si
calitatea substantelor volatile (cazul prafurilor).

In urma exploziilor amestecurilor de praf aer, de vapori si gaze cu aer, care se

produc in cladirile industriale inchise, iau nastere presiuni destul de mari.

Calculele efectuate arata ca in urma exploziei unui amestec stoechiometric de praf-

aer intr-o camera cu volum constant, cand combustibilul si oxigenul ar actiona in
intregime, presiunea maxima de explozie ar fi 1-15 at. Marimea presiunii maxime
a exploziei se foloseste in calculele rezistentei la explozie a aparatajelor pentru
gaze, vapori si produse pulverulente combustibile, in calculele supapelor de
siguranta si ale membranelor de explozie ale carcaselor echipamentului electric
protejat la explozie.

In tabelul 5 sunt cuprinse cateva date in legatura cu presiunile care se pot inregistra
in urma exploziei unor amestecuri de praf-aer.

18
Tabelul 5

Presiunile de explozie pentru cateva amestecuri de praf-aer

Natura prafului Concentratia [kg/m3] Presiunea de explozie

[kg/m2]
Aluminiu 0, 025 25000
Faina de lemn 0, 040 25000
Zahar 0, 030 22000
Zirconiu 0, 040 17000
Sulf 0, 035 12000

Aceste presiuni sunt capabile sa distruga cladirile, marimea distrugerii depinzand

de efectul distrugator al presiunii.

Cu cat efectul presiunii dureaza mai putin in umra unei explozii, cu atat distrugerea
este mai redusa. In general distrugerea integrala a cladirilor se produce la o
presiune de 0, 5 at, iar degradarea partial a avanului si spargerea integrala a
geamurilor are loc la o presiune de 0, 1 at.

Dupa unele date din literatura de specialitate elementele de constructie ale

cladirilor rezista fara degaradari apreciabile la presiunea dinamica de 0, 15 at.
Aceasta inseamna ca daca presiunea la explozia amestecurilor este pana la 0, 15 at,
elementele de constructie ale cladirilor actuale de gradul II rezistenta la foc nu vor
fi distruse.

Timpul de actionare a sarcini dinamice se considera egal cu timpul de explozie

(ardere). Dupa unele date experimentale acest timp variaza de la sutimi de secunda
(amestec de hidrogen-aer), pana la zecimi de secunda. De exemplu, viteza de
ardere a amestecurilor gaz combustibile-aer se considera egala cu 0, 1-0, 2 s, iar a
amestecurilor praf-aer de 0, 5 s.

19
o. Caracterul reactiei intre substantele care ard si mijlocul de stingere (apa si
spuma). 

Apa sub forma de jeturi compacte sau pulverizate, spuma mecanica si chimica sunt
cele mai raspandite substante de stingere a incendiilor. Totusi ele nu pot fi folosite
in toate cazurile. La contactul intre apa si spuma si unele substante care ard, se
poate produce efervescenta si aruncarea lichidului in exterior.

Unele reactii chimice se desfasoara violent si maresc intensitatea arderii, putandu-

se produce si explozii. In alte cazuri folosirea apei si spumei nu prezinta pericol,
dar nu este eficienta. Pentru fiecare material si substanta combustibila trebuie sa se
stabileasca cea mai eficienta substanta de stingere.

Clasificarea incendiilor

Incendiile se împart în următoarele cinci clase:

Clasa A „Incendii de solide”

Sunt incendiile de materiale solide a căror combustie are loc cu formare de jar,
precum lemn, bumbac, hârtie, ţesături etc.

Ele sunt caracerizate a avea două modalităţi de ardere:

 ardere rapidă însoţită de flăcări;

 ardere lentă, fără flăcări vizibile, dar cu formare de jăratic incandescent.
Când materialele sunt împrăştiate sau în aer liber, arderea este în general
foarte rapidă, cu o puternică degazare de căldură (exemplu: depozite de
lemn, de hârtie), ceea ce face ca arderea să se răspândească cu repeziciune.
Când materialele sunt compacte (exemplu: rulouri de ţesături, cărţi, stive
de hârtie, baloţi de bumbac, grămezi de cărbune) sau atunci când sunt
strânse întrun spaţiu închis, ard lent, producând un fum greu, înecăcios, cu o
puternică degajare de monoxid de carbon.

20
Stingerea unui incendiu de clasă A, efectuată în general cu apă, cuprinde două
etape :

 oprirea arderii rapide prin stingerea flăcărilor;

 oprirea arderii lente prin inundarea jăratecului.

Clasa B „Incendii de lichide”

Sunt incendii de lichide sau solide lichefiate, precum hidrocarburile, gudronul,

smoala, grăsimea, uleiurile, vopselurile, lacul, alcoolul, cetonele, solvenţii şi alţi
diverşi produşi chimici.
Produsele care intră în clasa B pot arde şi pot fi stinse, dar nu prezintă
particularitatea de a arde mocnit. Deci, nu pot arde lent, iar stingerea flăcărilor
duce la eliminarea focarului.
Capacitatea lor de a se inflama, depinde de punctul de aprindere corespunzător
fiecărui produs, dar se poate produce şi o aprindere bruscă dacă temperatura
amestecului gazos o atinge pe aceea de autoinflamare.

În general, stingerea completă a unei arderi din clasa B nu poate fi obţinută decât
după o etapă de răcire.

21
Totuşi, distingem trei diferente:

Incendii de lichide inflamabile care nu sunt miscibile cu apa:

Incendiile de lichide de tipul benzine, uleiuri, eteruri, petrol, sunt, în general,

imposibil de stins cu apă, cu excepţia cazului când acestea sunt de mică intensitate
şi putem utiliza jetul de apă pulverizată. Agenţii de stingere cei mai eficienţi în
acest caz sunt pulberea pentru arderile de mică intensitate şi spumă pentru
suprafeţele arzânde cu întindere mare.

Incendii de lichide inflamabile miscibile cu apa:

Incendii pe suprafaţă restrânsă de lichide de tipul alcoolului, care pot fi stinse cu jet
pulverizat de apă. În cazul în care suprafaţa cuprinsă de ardere este mai importantă,
agenţii de stingere eficienţi sunt CO2 şi pulberea. În cazul în care se utilizează la
stingere spumă , este de preferat să fie verificată în prealabil compatibilitatea
emulsorului cu tipul focarului şi cu modul de refulare al acestuia

Incendii de substanţe solide lichefiante:

Incendiile de produse din plastic, cauciuc şi gudron, care degajă o cantitate mare de
căldură şi fum. În general, stingerea se face cu apă. Totuşi, în unele cazuri,
acţiunea apei se poate dovedi ineficientă, caz în care se recomandă utilizarea
spumei.

Clasa C „Incendii de gaze”

Sunt reprezentate de incendii de produse combustibile care sunt în stare gazoasă la

o temperatură ambiantă de peste 15 0C. Pentru ca arderea să fie posibilă,
amesteculgazos trebuie să se situeze în „intervalul de explozie”. Aprinderea lor
este în general însoţită de explozie, care este mai violentă cu cât amestecul aer-gaz
este în proporţii optime, adică între limitele inferioare şi superioare de explozie.

Aceste arderi se manifestă, în general, sub formă de scurgeri inflamate, care sunt
mai mult sau mai puţin importante, în funcţie de presiunea de depozitare sau

22
transport.
Aceste incendii sunt caracterizate de:

 degajare puternică de căldură, astfel existând posibilitatea de a se propaga

incendiul doar prin fenomenul de radiaţie termică.
 un potenţial pericol de explozie ca urmare a creeri, înainte de inflamarea
amestecului gazos, a unor acumulări sub forma unor pungi de gaze, sau ca
urmare a prezenţei unui depozit de gaze în vecinătatea evenimentului nedorit
care este astfel încălzit excesiv.
 degajare de vapori toxici, în cazul produselor chimice gazoase

În afara cazurilor de urgenţă, nu trebuie să se încerce stingerea unei scurgeri de gaz

inflamabil, întrucât acumularea de gaze, care continuă să se răspândească din zona
de stocare, poate produce o explozie. Intervenţia operativă trebuie axată pe
blindarea locului din conductă pe unde are loc scurgerea pentru blocarea acesteia,
şi în acelaşi timp, pe controlul şi supravegherea flăcării. Totuşi, în cazul în care
este absolut necesară stingerea arderii, agentul de stingere recomandat a fi folosit
este pulberea de tip ABC.

În cazul în care este o intervenţie la o scurgere de gaz metan pentru reţeau de

distribuţe pentru alimentarea consumatorilor casnici sau industriali, stingerea nu
poate fi efectuată decât în colaborare cu tehnicienii distribuitorului.

Clasa D „Incendii de metale”

Sunt reperezentate de incendii de metale precum aluminiu, zinc, magneziu.

Toxice prin inhalare, înghiţire sau prin simplu contact, arderea lor este, în general,
violentă şi foarte luminoasă.

Majoritatea acestor metale reacţionează violent în contact cu apa, ducând la

degajarea de hidrogen, ceea ce creează un risc suplimentar de explozie.
Unele dintre ele, precum magneziu, potasiu sau fosforul alb, se pot aprinde spontan

23
în prezenţa aerului, chiar exploda. Altele, precum aluminiul de exemplu, pot să de
inflameze sau să explodeze dar doar dacă sunt sub formă de pulbere sau granule.

La aceste incendii nu trebuie, în nici un caz, să se acţioneze la stingere cu apă sau

cu spumă. Singurele modalităţi de stingere sunt bazate pe utilizarea nisipului uscat
sau a cimentului.

Clasa F „Incendii uleiuri vegetale şi animale”

Sunt incendii de uleiuri şi grăsimi vegetale sau animale ce se manifestă în

aparatura pentru gătit.

Concluzie

Incendiile pot fi declanșate dintr-o mulțime de cauze, dar se încadrează în general

în una din cele două categorii: incendii cauzate de căldura care aprinde materiale
combustibile și cele cauzate de reacții chimice. Casa ta este plină de obiecte și
materiale care pot arde în condițiile potrivite. Unele dintre cauzele frecvente ale
incendiilor în casă sunt familiare tuturor, în timp ce altele vă pot surprinde.
Identificarea și reducerea acestor riscuri te ajută să reduceți șansele de incendiu,
menținând familia și casa în siguranță.

Bibliografie

https://www.primariapn.ro/documents/83381/2572646/cauze_incendii_gospodarii_2017.pdf

https://buesti.ro/z_Informatii%20Publice/SVSU/Pliante/incendii.pdf?fbclid=IwAR0TBeqJ2Ttq8UVq4VS-
sNUZafitMIUdDKdeZydyC3XwkGLWQJoemkneA0w

https://www.rasfoiesc.com/business/protectia-muncii/Parametrii-pentru-aprecierea-p28.php?
fbclid=IwAR1joqPU_fTPYdKUFEvjDviGpovXGMVNZ5ps4ROXdv8XrnczgtCc0JatFxM

24
https://securitateinromania.ro/clasificarea-incendiilor/?fbclid=IwAR34l-
h32iEyn9kl64PAtZcHDJR5WXv4a5XLQrDYpwB0ZKtamY1BjVoO3ow

25