ECHILIBRUL MACROECONOMIC

SUBIECTELE TEMEI:

1. Condiţii de realizare ale echilibrului

macroeconomic. Situaţii de dezechilibru

2. Cererea agregată. Componentele şi factorii

cererii agregate

3. Oferta agregată. Modelele clasic şi keynesian ale

ofertei agregate
CONDIŢII DE REALIZARE ALE ECHILIBRULUI
MACROECONOMIC.
SITUAŢII DE DEZECHILIBRU
DEFINIȚIE

Echilibrul economic este o balanţă, în care

părţile componente tind să fie egale între ele,
adică echivalente. El poate fi definit ca o tendinţă
permanentă de egalare a diferitor mărimi
economice interdependente (nevoi şi resurse,
cerere şi ofertă).
ECHILIBRUL MACROECONOMIC

Echilibrul macroeconomic reprezintă o situaţie a

tuturor pieţelor interdependente, care se
caracterizează prin lipsa excesului de cerere sau
de ofertă. Echilibrul macroeconomic vizează
fluxurile şi mărimile globale.
 COMPONENTE ALE ECHILIBRULUI
MACROECONOMIC
Principalele componente ale echilibrului
macroeconomic sunt:
 o creştere economică pozitivă;
 ocuparea deplină a forţei de muncă;
 stabilitatea nivelului general al preţurilor;

 soldul pozitiv al balanţei comerciale;

 o repartiţie justă a veniturilor.
 DEZECHILIBRUL ECONOMIC

Situaţia caracterizată printr-un exces de cerere sau de ofertă

poartă denumirea de dezechilibru economic.

Principalele forme de dezechilibre economice sunt:

 criza economică (dezechilibrul între cererea şi oferta de bunuri
şi servicii);
 şomajul (dezechilibrul între forţa de muncă disponibilă şi
locurile de muncă libere);
 inflaţia (dezechilibrul între cantitatea de bunuri şi servicii şi
masa monetară);
 soldul negativ al balanţei de plăţi (dezechilibrul între export şi
import).
STĂRI ALE DEZECHILIBRULUI ECONOMIC

Starea de presiune, când oferta este mai mare

decât cererea. Această stare generează
concurenţă între ofertanţi. Cumpărătorii acordă
prioritate ofertei celei mai avantajoase prin preţ
şi calitate, stimulând astfel îmbunătăţirea
calităţii produselor, reducerea costurilor şi
promovarea progresului
tehnic.
STĂRI ALE DEZECHILIBRULUI ECONOMIC

Starea de absorbţie, când cererea este mai mare

decât oferta. Astfel concurenţa apare între
consumatori, care nu-şi pot satisface pe deplin
nevoile. În acest caz, lipseşte stimulentul pentru
ridicarea calităţii bunurilor, deoarece tot ce se
produce se vinde uşor.
MODELUL AD - AS

Echilibrul macroeconomic se stabileşte în punctul în care

cererea agregată este egală cu oferta agregată. Această
situaţie poartă denumirea de „modelul AD - AS”.
CEREREA AGREGATĂ.
COMPONENTELE ŞI FACTORII CERERII
AGREGATE
DEFINIȚIE

Cererea agregată (sau globală) reprezintă

cantitatea totală de bunuri şi servicii finale, care
este cerută într-un interval de timp în cadrul unei
economii.
Cererea agregată exprimă acel volum al
produsului naţional pe care consumatorii
(întreprinderile, menajele şi statul) sînt dispuşi să-l
cumpere la un nivel dat al preţurilor.
 ELEMENTE ALE CERERII AGREGATE

 consumul personal (cheltuielile pentru consum

efectuate de familii);
 achiziţiile guvernamentale (cumpărările de
produse şi servicii efectuate de administraţia
centrală sau locală);
 investiţiile naţionale brute (cheltuielile pentru
investiţii efectuate de firme sau familii);
 exporturile nete (cererea din străinătate).
RAPORTUL CERERE AGREGATĂ - PREŢ

Principalul factor care influenţează mărimea

cererii agregate este nivelul general al preţurilor.
Între cererea agregată şi nivelul general al
preţurilor există un raport invers proporţional, o
relaţie negativă. Adică, o creştere a preţurilor
reduce cererea agregată,
şi invers.
RAPORTUL CERERE AGREGATĂ - PREŢ

Efectul de avere constă în modificarea valorii

reale a bogăţiei sub influenţa modificării
preţurilor. În consecinţă, are loc reducerea
consumului şi, respectiv, a cererii agregate.
P↑ - C↓ - CA↓
RAPORTUL CERERE AGREGATĂ - PREŢ

Efectul ratei dobînzii constă în faptul că o dată

cu creşterea preţurilor are loc o sporire a cererii
de monedă în economie, ceea ce duce la creşterea
ratei dobînzii. Ca urmare a ridicării ratei dobînzii,
scade volumul investiţiilor şi consumul de bunuri
de folosinţă îndelungată procurate pe credit.
Acestea, la rîndul lor, conduc la scăderea cererii
agregate.
P↑ - CM↑ - Rd↑ - I↓ - CB↓ - CA↓
RAPORTUL CERERE AGREGATĂ - PREŢ

Efectul exportului net. Mărimea exportului net depinde

de diferenţa dintre preţurile naţionale şi preţurile de pe
piaţa externă. Atunci cînd preţurile naţionale cresc,
produsele externe devin mai ieftine în compraţie cu cele
confecţionate de către producătorii autohtoni. Această
situaţie conduce la creşterea importurilor şi reducerea
exporturilor. Astfel, exportul net se reduce, ceea ce
micşorează cererea agregată.
P↑ - Enet↓ - CA↓
OFERTA AGREGATĂ.
MODELELE CLASIC ŞI KEYNESIAN ALE OFERTEI
AGREGATE
DEFINIȚIE

Oferta agregată (sau globală) reprezintă

cantitatea totală de bunuri şi servicii pe care
firmele doresc şi pot să o vîndă la un anumit nivel
al preţurilor.
 FACTORI DE INFLUENȚĂ

Oferta agregată depinde de mai mulţi factori, şi

anume:
 nivelul mediu al preţurilor pe economie;

 modificarea preţurilor factorilor de producţie;

 modificarea productivităţii muncii;

 informaţiile şi neotehnologiile;

 şocurile externe (se manifestă prin creşteri bruşte

ale preţurilor factorilor de producţie achiziţionaţi
din exterior.
OFERTA KEYNESIANĂ

Pe măsură ce producţia creşte, costul unitar mai întîi

scade, după care începe inevitabil să crească (legea
randamentelor neproporţionale). Evident, atîta timp cît
costurile unitare ale firmelor scad, ele vor produce mai
mult fără a modifica preţurile. În consecinţă, atîta timp
cît în economie există resurse neutilizate, oferta va fi
perfect elastică (oferta keynesiană), iar curba ofertei va
avea formă orizontală.
OFERTA CLASICĂ

Pe măsură ce costurile cresc, firmele vor produce

şi vor vinde mai mult numai dacă pot vinde mai
scump. La un moment dat, resursele disponibile
vor fi utilizate la maximum, iar oferta devine
perfect inelastică (oferta clasică) şi are formă
verticală.
 ZONE ALE OFERTEI

 zona I, în care resursele sunt subutilizate, iar

oferta este perfect elastică;
 zona II, în care resursele sunt exploatate intensiv,
iar oferta are pantă pozitivă;
 zona III, în care resursele sunt exploatate la
maximum, iar oferta devine perfect inelastică.