Libera circulatie a bunurilor

Libera circulație a mărfurilor este unul dintre succesele proiectului european, contribuind la
construirea pieței interne de care benefi ciază în prezent cetățenii și societățile comerciale
europene și care se afl ă în centrul politicii Uniunii Europene, fiind benefica pentru mediul de
afaceri. Din punct de vedere juridic, libera circulație a mărfurilor a reprezentat un element-cheie
al creării și dezvoltării pieței interne.

 DORIND să contribuie, printr-o politică comercială comună, la abolirea progresivă a

restricțiilor privind comerțul internațional ...

 Art. 2: Comunitatea va avea drept sarcină, prin înființarea pieței comune și armonizarea
progresivă a politicilor economice ale statelor membre, să promoveze în Comunitate
dezvoltarea armonioasă a activităților economice, extinderea continuă și echilibrată,
creșterea stabilității, accelerarea standardelor de viață și legături mai strânse între statele
ce-i aparțin.

 Pentru scopurile stabilite în art. 2, activitățile Comunității trebuie să includă (...)

 Eliminarea, între statele membre, a taxelor vamale și restricțiilor cantitative asupra

exporturilor sau importurilor de bunuri și a tuturor măsurilor cu efect echivalent

 Stabilirea unui tarif vamal comun și a unei politici comerciale comune față de terți

 Variante de integrare: Acorduri Comerciale Preferențiale

 Acorduri (Zone) de Liber Schimb

 Nu există tarif extern comun

 Reguli de certificare a originii

 Uniuni vamale: ZLS + tarif extern comun

 Piață comună: ZLS + LCK & LCS

 Uniune (economică și) monetară

 Uniune politică

Cererea si oferta: Cererea se defineste prin cantitatea de bunuri sau servicii pe care consumatorii o
pot cumpara la un anumit pret, intr-o perioada de timp.
Cererea poate fi

 individuală, adică din partea unui singur cumpărător la un bun economic sau la altul;
 totală, adică din partea tuturor cumpărătorilor la bunul sau serviciul respectiv;
 agregată sau globală care exprimă ansamblul cererii din partea tuturor cumpărătorilor și la
toate bunurile și serviciile existente; aceasta se exprimă în forma bănească, fiind astfel
posibile măsurarea și compararea.

Legea cererii exprimă relația dintre cerere și preț, în cadrul căreia cererea evolueză în sens
invers față de preț.

1. o crestere a pretului unui bun sau serviciu determina o scadere a cantitatii ceruta a acestuia ;
2. o scadere a pretului bunului sau serviciului determina o crestere a cantitatii ceruta a acestuia.

Oferta reprezintă cantitatea de bunuri sau servicii pe care un agent economic este dispus să o
ofere spre vânzare într-o anumită perioadă de timp. Oferta ca și cererea se referă la un preț
anume, și poate fi privită ca ofertă a unui bun, a unei industrii, a unei firme și ca ofertă totală de
piață. Desigur, în funcție de nivelul cererii, cantitatea care se vinde efectiv poate să difere de
cantitatea oferită.
Daca avem in vedere natura bunurilor destinate vanzarii, putem delimita

1. oferta de bunuri independente

2. oferta complementara, formata din bunuri principale si bunuri secundare
3. oferta mixta, constituita din bunuri ce satisfac aceeasi cerere.

Rolul statului in economie

Interventia statului in economie se realizeaza prin intermediul politicilor economice. Prin politica
economica se intelege ansamblul masurilor pe care le ia statul pentru a influenta viata economica.
Obiectivele politicii economice se refera la urmatoarele aspecte: controlul inflatiei si asigurarea
unei stabilitati a preturilor; controlul somajului si realizarea unei piete a muncii dinamice si
echilibrate; realizarea unei balante de plati echilibrate; realizarea unui buget de stat echilibrat;
distribuirea echilibrata a veniturilor si redistribuirea acestora; protejarea mediului
inconjurator. Interventia directa a statului se realizeaza prin urmatoarele instrumente: politica
preturilor, a salariilor si a veniturilor; balanta de plati care poate fi influentata la randul ei, de
politicile comerciale, in special prin masuri permanente legate de importurile si exporturile de
bunuri si capital;

Interventia indirecta se realizeaza mai ales prin politica bugetara si fiscala. Prin intermediul
politicii bugetare statul poate influenta economia modificand volumul si structura veniturilor si al
cheltuielilor.

Una din cele mai eficiente instrumente de interventie a statului in economiile tuturor tarilor lumii
este bugetul de stat.Acesta reprezinta un document care cuprinde pe de-o parte, cheltuielile publice
si pe de alta parte, veniturile aferente acestora, pe o perioada de un an.
Bugetul de stat se bazeaza pe trei principii: anualitatii, ceea ce inseamna ca se calculeaza pe un an;
unitati, ceea ce inseamna ca toate veniturile si cheltuielile sunt cuprinse intr-un singur act;
universalitatii, ceea ce inseamna ca toate veniturile se contopesc intr-o masa comuna si servesc
acoperirii cheltuielilor prevazute.

Modelul IS-LM, de asemenea cunoscut sub denumirile de modelul Hicks-Hansen și modelul

echilibrului dublu sau simultan, este un model economic elaborat de economiștii John
Hicks și Alvin Hansen în baza teoriei macroeconomice keynesiene.

În contextul acestui model, echilibrul economic este privit ca echilibru pe două piețe:

 piața bunurilor și serviciilor

Curba IS ("Curba investițiilor egale cu economisirile") reprezintă toate combinațiile posibile

dintre venit și rata dobânzii care echilibrează piața bunurilor și serviciilor. Această piață se
află în stare de echilibru atunci când oferta agregată (volumul de producție fabricată într-o
perioadă) este egală cu cererea agregată (suma cheltuielilor tuturor agenților economici
planificate pentru această perioadă).

Cheltuielile de consum depind de doi factori importanți: venitul disponibil (diferența dintre
venitul național și suma impozitelor achitate din el)

rata dobânzii (în primul rând, rata achitată pentru depozite bancare și rata dividendului
pentru acțiuni)

 piața monetară (sau piața banilor)

Curba LM ("Curba cererii pentru mijloace lichide egale cu masa monetară") reprezintă toate
combinațiile posibile dintre venit și rata dobânzii care echilibrează piața banilor. Această
piață se află în stare de echilibru atunci când oferta de bani (cantitatea de mijloace bănești,
sau masa monetară, în circulație) este egală cu cererea de bani (cantitatea de bani, de care
agenții economici au nevoie).

Teoria avantajului comparative

David Ricardo dezvoltă teoria avantajului comparativ sau teoria avantajului relativ explicand
odată cu această teorie costurile comparative.

• Este în interesul fiecăruia să se specializeze în domeniul în care este cel mai bun (sau cel
mai puțin „rău”)
• Comparația se face de fapt la nivel individual, între „domeniile” stăpânite mai mult sau
mai puțin de către individ
• Elementul central al comparației: costurile de oportunitate
• A nu se confunda cu teoria avantajului absolut: („fiecare se specializează în ceea ce este
mai bun decât alții”)
• Chiar și cei care excelează (sunt buni decât alții) în toate domeniile au interesul să se
specializeze (în domeniul pe care-l stăpânesc cel mai bine);
• Chiar și cei care nu excelează (nu sunt mai buni decât alții) în nici un domeniu au
interesul să se specializeze în domeniul pe care-l stăpânesc cel mai bine („cel mai puțin
rău”)
• Schimbul permite specializarea (și, în consecință, creșterea productivității muncii, dar
TAC este valabilă chiar făcând abstracție de acest lucru)
• Schimbul între ei le ameliorează imediat situația față de autarhie
• Bonus: în timp, fiecare devine mai bun în domeniul respectiv (creșteri ulterioare de
productivitate)

LCB: TTIP, CETA

 Inițiativa SUA de creare a unei zone de liber-schimb transatlantice

 Avantaje pentru consumator
 Lobby-urile încearcă să se pună la adăpost (obținerea de derogări)
 Soluția recunoașterii reciproce a normelor este singura cu potențial de a rezolva rapid
dezacordurile și de a „dezarma” lobby-urile