UNIVERSITATEA NICOLAE

TITULESCU
FACULTATEA DE ECONOMIE SI
ADMINISTRAREA AFACERILOR

ANTREPRENORIAT SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

REFERAT
Sisteme informatice pentru afaceri
Atributele unei entități

Data: 12.01.2024
Student: Patrascu Laura - Elvira
Coordonator: Conf. univ. dr. Crețan Adina
Anul 1 semestrul I

1
 ATRIBUTELE UNEI ENTITĂŢI

Entitatea reprezinta o abstractizare a proprietatilor si caracteristicilor unui obiect din cadrul

domeniului modelat. Entitatile sunt asadar niste reprezentari ale obiectelor si conceptelor din lumea
reala. Exemple de entitati: factura, banca, furnizor, beneficiar, produs, angajat, student, disciplină de
studiu, oras etc.

Pentru a selecta corect entitatile, trebuie sa luam in considerare caracteristicile unei entitati:

 Să aparţină spaţiului problemei de rezolvat (domeniului de modelat);

 Să poată fi descrisă printr-o suită de caracteristici, numite atribute;
 Să poată fi identificată în raport cu celelalte entităţi;
 Să aibă o existenţă de sine stătătoare.

Fiecare tip de entitate are un set de atribute asociate lui. Un atribut este o proprietate sau o
caracteristică a unei entități care prezintă interes pentru organizație. Atributele sunt percepute, din
punct de vedere informatic, ca
variabile ale datelor, caracterizate prin natura valorilor pe care le pot lua acestea la un moment dat.
Fiecare atribut are asociat un domeniu de valori. Domeniul de valori al unui atribut poate să impună
restricții cu privire la valorile valide pe care le poate lua un atribut.
Deși definiția noțiunilor de entitate, atribute, asociere este destul de simplă in practica
modelării apar dificultăți in clasificarea diverselor informații in una dintre aceste categorii.
De exemplu sediile unei bănci sunt localizate in diverse orașe. Obiectul ORAŞ este entitatea
distinctă sau atribut distinctiv al entității SEDIU? Pentru a putea clasifica corect informațiile, există
câteva criterii care trebuise respectate. Prima regulă dă un criteriu general de împărțire in entități și
atribute, următoarele 2 semnalează excepții de la prima regulă iar ultimele 2 reguli au un caracter
mai puțin normativ ci mai degrabă orientativ.

a. Entitățile au informații descriptive despre o anumită clasă de obiecte, aceasta va fi modelată ca o

entitate. Dacă pentru acea clasă de obiecte nu este nevoie decât de un indicator, ea va fi modelată ca
un atribut. Dacă despre un ORAŞ este necesară cunoașterea (și memorarea) unor informații ca
JUDEŢ, REŞEDINŢĂ, POPULAŢIE, atunci ORAŞ va fi o entitate.

b. Dacă singura informație necesară despre oraș este numele său, NUME-ORAŞ va fi un atribut al
altei entități.

c. Atributele mulți valorice vor fi reclasificate ca entități. Dacă la o valoare a unui identificator
corespund mai multe valori ale unui descriptor, acesta va fi clasat ca entitate. De exemplu în calul
unei bage de date privind localizarea în teritoriu a băncilor, dacă se memorează informații doar
despre bănci care au un singur sediu, LOCALITATEA este atribut al entității BĂNCI. Dacă însă se
memorează informații despre bănci care au sucursale și filiale in diverse localități, deci pentru o
singură bancă avem mai multe localități in care acea bancă are sedii, atunci LOCALITATEA va fi
entitatea distinctă. Bineînțeles, între cele două entități va exista o asociere binară unu-mulți numită
de exemplu ARE-SEDIUL-ÎN.

2
d. Atributele vor fi atașate la entitățile pe care le descriu în mod nemijlocit. De exemplu,
MINISTER-COORDONATOR va fi atașat ca atribut al entității UNITATEA-ECONOMICĂ și nu al
entităților SECŢIE sau SALARIAT.
e. Folosirea identificatorilor compuși va fi evitată cit mai mult posibil. Am văzut ca identificatorul
este acea submulțime de atribute ale unei entități care identifică in mod unic fiecare instanța a sa.
Această regulă specifică necesitatea ca identificatorii entităților să fie per cit posibil formate dintr-un
singur atribut. Respectarea ei se poate face în diverse moduri:

1. Daca identificatorul unei entități este compus din mai multe atribute care toate sunt identificatori
și în alte entități, acea entitate se elimină.

2. Dacă identificatorul unei entități este compus din mai multe atribute care nu sunt toate
identificatori și în alte entități, există două soluții:

2,1, entitatea respectivă se elimină și se definesc noi entități care au ca identificatori

elementele componente ale identificatorului compus, urmând ca între acestea să se evidențieze
asocierii astfel încât per ansamblu informația modelată în varianta originală să fie păstrată.

2,2, entitatea respectivă rămâne în forma originară, cu dezavantaje însă în privința vitezei
operațiilor: identificatorii entităților se vor regăsi în proiectarea fizică sub forma cheilor primare sau
indecșilor atomici.

Se vede deci că procedura clasificării obiectelor în entități și atribute este iterativă: se face o prima
împărțire conform regulii a., după care o parte din atribuțiile astfel obținute se reclasifică imn entități
conform regulilor b. și c. , după care se face o rafinare finală conform regulilor d. și e.

1.1.Clasificarea atributelor

Există mai multe criterii de clasificare a atributelor astfel:

1. Din punct de vedere al modului de reprezentare a informației, atributele pot fi:

- elementare – reprezentarea datei este indivizibilă în raport cu informația pe care o
reprezintă (nu mai pot fi descompuse in alte atribute). Aceste atribute se mai numesc
și atribute atomice;
- compuse – se pot descompune în mai multe atribute elementare (exemplu: „adresa”).

2. După modul de stocare al valorii:

- simple - stochează în ele valorile așa cum au fost introduse de utilizator;
- calculate - își obțin valoarea prin aplicarea unei formule asupra unor alte atribute,
pentru care utilizatorul a specificat valoarea (exemplu: câmpul)
„preț” respectiv „cantitate”, ale unei facturi sunt atribute simple, în timp ce
„valoarea” = „preț” * „cantitate” reprezintă un atribut calculat). În cele mai
multe cazuri, atributele calculate nu se stochează deoarece valoarea lor
poate fi dedusă cu ajutorul unor formule.

3. Din punct de vedere al realității modelate, atributele pot fi:

- opționale – dacă atributul respectiv nu poate prezenta o valoare la un moment dat,
valoarea lui nefiind neapărat necesară (exemplu: „limbi străine cunoscute”);
3
 - obligatorii – trebuie să prezinte neapărat o valoare. In această situație, utilizatorul nu
va putea continua prelucrările până când nu se furnizează respectiva valoare.

4. Din punct de vedere al valorilor pe care le pot lua la un moment dat, atributele
pot fi:
- mult valoare – atunci când valoarea pe care o poate lua un atribut, la un
moment dat, prezintă mai multe realizări concomitente pentru aceeași entitate (exemplu: limbi
străine cunoscute – o persoana poate cunoaște engleza, franceza și germana);
- mono valoare – prezintă doar o singură valoare pentru atributul respectiv.

5. După tipul datelor care sunt conținute de un atribut, atributele pot fi:
- atribute de tip text – sunt folosite când datele care descriu o anumită entitate sunt de
tip text (exemplu: nume, prenume, denumire, adresă);
- atribute de tip numeric – sunt utilizate pentru a stoca în ele caracteristici ce pot fi
exprimate valoric sau cantitativ pentru o anumită entitate (exemplu: preț, cantitate,
valoare, valoare TVA, cota de TVA);
- atribute de tip boolean – sunt atribute ale căror valori pot lua una din două stări
posibile: Da/Nu; Adevărat/Fals; 1/0;
- atribute de tip dată și oră – sunt atribute destinate in special stocării unor valori cu
privire la dată sau timp;
- atribute binare - sunt acele atribute în care se stochează informația ce nu poate fi
stocată cu nici unul dintre tipurile anterioare (exemplu: o imagine, un clip audio sau
video).

Se recomandă să se aleagă un atribut numeric ori de câte ori acel atribut este utilizat în
efectuarea unor calcule aritmetice sau comparative.
Exemplu: constituie o greșeală stocarea numerelor de telefon sub forma numerică, acesta nefiind
supus niciodată unor operații aritmetice. De aceea, tipul atributului ales trebuie sa fie de tip text (prin
alegerea unui atribut de tip numeric, se vor pierde zerourile situate la începutul numărului de
telefon).
De asemenea, trebuie să se stabilească pentru fiecare atribut, lungimea acestuia. Lungimea unui
atribut depinde in principal de tipul atributului. Astfel, lungimea unui atribut de tip text trebuie
stabilită luând în considerare valorile posibile pe care le poate lua respectivul atribut. De exemplu,
pentru atributul „nume” este suficientă o dimensiune de 50 caractere.

Din punct de vedere al rolului pe care îl îndeplinește atributul respectiv în cadrul modelului,
atributele pot fi:
- cheie primara (identificator) – reprezintă acel atribut, sau grup de atribute, care
reușește, prin valorile pe care le ia, să identifice în mod unic o entitate din mulțimea
entităților care prezintă același comportament.
Atributele care compun cheia primara nu pot avea valori nule. O alta cerință
- cheie candidat – reprezintă acel atribut, care prin natura sa, poate juca rolul de cheie
primară sau de identificator în cadrul unui tip de entitate.
Altfel spus, reprezintă o posibilă cheie primară, care nu a fost, însă, reținută ca atare.
- cheie externă – reprezintă un atribut, sau o mulțime de atribute, definite pe aceeași
mulțime de valori ca și cheia primară, rolul său fiind acela de a putea stabili o
asociere (legătura) între două sau mai multe tipuri de entități, care, în realitatea

4
 modelat, interacționează între ele. Altfel spus, orice cheie externă este cheie primară
pentru o altă entitate.

Identificatorul unei entitati este atributul (sau grupul de atribute) a carui realizare (valoare)
caracterizeaza in mod unic o realizare a entitatii.

Un alt criteriu de clasificare a atributelor il reprezintă domeniul de valori.

Din punct de vedere al domeniului de valori, atributele pot fi:

- atribute cu domeniul de valori continuu - sunt acele atribute numerice care iau valori în
limitele unui interval;
- atribute cu domeniul de valori discret - sunt acele atribute care nu pot lua decât anumite
valori din multimea valorilor domeniului.

Domeniul de valori reprezintă mulţimea tuturor valorilor posibile pe care le poate lua un atribut.
Orice atribut trebuie sa aiba asociat un domeniu de valori.
Atributele surprind partea statică a unui tip de entitate, iar valorile atributelor reflectă partea
dinamică a entităţii.
Exemplu: „vârsta” este atributul entităţii SALARIAT, iar valoarea acestui atribut se schimbă.