ALGEBRĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ, GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ

Unitatea de învăţare nr. 3

SPAŢII VECTORIALE

Cuprins Pagina
3.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3 1
3.2. Spaţii vectoriale. Definiţie. Exemple 1
3.3. Subspaţii vectoriale. Definiţie. Exemple 4
3.4. Dependenţa şi independenţa liniară. Sisteme de generatori 5
3.5. Baze. Dimensiunea unei baze 7
3.6. Răspunsuri şi comentarii la teste 9
3.7. Lucrarea de verificare nr. 3 11
3.8. Bibliografie minimală 11
Timp de învățare 3h

3.1. OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. 3

 Însuşirea noţiunilor de spaţiu vectorial, subspaţiu vectorial,

bază, dimensiune a unei baze.

 Studiul sistemelor liniar independente, respectiv, dependente.

 Studiul sistemelor de generatori.

3.2. SPAŢII VECTORIALE. DEFINIŢIE. EXEMPLE

Definiţie Fie o mulţime nevidă şi K un corp comutativ.
Un spaţiu vectorial peste K este un triplet format dintr-o
mulţime şi două operaţii

(operaţie internă numită adunare) şi

(operaţie externă numită înmulţirea cu scalari)

astfel încât sunt satisfăcute următoarele condiţii:

 este un grup abelian;

 a)
(distributivitatea la stânga a operaţiei faţă de operaţia
);

b)
(distributivitatea la dreapta a operaţiei faţă de operaţia

1
 ALGEBRĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ, GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ

);
c)
d) unde este elementul unitate din corpul .

Observaţie Orice corp comutativ are o structură de spaţiu vectorial peste el

însuşi.
Terminologie
 Elementele lui se numesc vectori şi se vor nota de obicei cu
;

 Elementele lui se numesc scalari şi se vor nota de obicei cu

;

 Cand , se numeşte spaţiu vectorial real;

 Cand , se numeşte spaţiu vectorial complex.

Exemple
i) este spaţiu vectorial real, unde

(adică doi vectori se însumează adunând între ele două câte două
componentele corespunzătoare)

(adică înmulţirea unui vector cu un scalar înseamnă înmulţirea

fiecărei componente a vectorului cu scalarul considerat).

ii) este spaţiu vectorial real, unde

;
.

iv) este spaţiu vectorial real, unde

;
.

iv) este spaţiu vectorial real, unde

;

v) este spaţiu vectorial real, unde

unde
, .

2
ALGEBRĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ, GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ

Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) Care este definiţia spaţiului vectorial?

b) Cum se numesc elementele lui ? Dar ale lui ?

c) Ce se înţelege prin spaţiu vectorial real?

d) Ce se înţelege prin spaţiu vectorial complex?

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

Un spaţiu vectorial peste K este un triplet format dintr-o
mulţime şi două operaţii
(operaţie internă numită adunare) şi

(operaţie externă numită înmulţirea cu scalari)

astfel încât sunt satisfăcute următoarele condiţii:

 este un grup abelian;

 a) (distributivitatea
la stânga a operaţiei faţă de operaţia );

b) (distributivitatea
la dreapta a operaţiei faţă de operaţia );

c)

d) unde este elementul unitate din corpul .

3
 ALGEBRĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ, GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ

3.3. SUBSPAŢII VECTORIALE. DEFINIŢIE. EXEMPLE

Definiţie Fie un spaţiu vectorial peste ( sau ). O submulţime

se numeşte subspaţiu vectorial dacă:



Teoremă Fie un spaţiu vectorial peste . Atunci submulţimea este
subspaţiu vectorial dacă şi numai dacă
.

Definiţie Dacă şi atunci se numeşte subspaţiu propriu al

lui .

Observaţie Orice subspaţiu are o structură de spaţiu vectorial, operaţiile

fiind cele induse din .
Exemplu este un subspaţiu
vectorial al spaţiului vectorial .

Test de autoevaluare
2. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) Ce înţelegeţi prin subspaţii vectoriale?

b) Dar prin subspaţii proprii?

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

O submulţime se numeşte subspaţiu vectorial dacă:


4
 ALGEBRĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ, GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ

3.4. DEPENDENŢA LINIARĂ ŞI INDEPENDENŢA LINIARĂ. SISTEME

DE GENERATORI

Definiţie Fie un spaţiu vectorial peste si vectori aparţinând lui

Se numeşte combinaţie liniară a vectorilor cu scalarii
vectorul
.

Definiţie Spunem că vectorii formează un sistem de

generatori al spaţiului vectorial dacă orice vector poate fi
reprezentat ca o combinaţie liniară a acestora, adică există scalarii
astfel încât:

Exemplu Să arătăm că vectorii v1  (1,1), v2  (1,1) formează un sistem de

generatori al spaţiului vectorial .
Vectorii formează un sistem de generatori al spaţiului vectorial
dacă orice vector poate fi reprezentat ca o combinaţie
liniară a acestora, adică există scalarii astfel încât:

Oricare ar fi vectorul v  ( x1 , x2 ) avem ( x1 , x2 )  1 (1,1)   2 (1,1) ,

ceea ce este echivalent cu
( x1 , x2 )  (1 , 1 )  ( 2 ,  2 ) , adică
( x1 , x2 )  (1   2 , 1   2 ) .
Această relaţie se mai poate scrie , de unde obţinem

Definiţie Spunem că vectorii sunt liniar independenţi (sau

că formează un sistem liniar independent) dacă din orice combinaţie
liniară nulă a vectorilor cu scalarii obţinem
scalarii nuli, adică

unde este elementul neutru din .

Exemplu
Vectorii v1  (1, 2), v2  (1, 1) din spaţiul sunt liniar independenţi.
Fie , adică 1 (1, 2)   2 (1, 1)  (0, 0) .
 (1 , 21 )  ( 2 ,  2 )  (0, 0)
Prin adunarea vectorilor, se obţine (1   2 , 21   2 )  (0, 0) .
Din egalitatea celor doi vectori ajungem la sistemul ,
care conduce la

Observaţie În cazul unui sistem de vectori liniar independenţi nici unul dintre
vectori nu se poate scrie ca o combinaţie liniară de ceilalţi vectori.
Definiţie Spunem că vectorii sunt liniar dependenţi (sau că
formează un sistem liniar dependent) dacă nu sunt liniar
independenţi (nu formează un sistem liniar independent).
Observaţie Vectorul nul formează un sistem liniar dependent.

5
 ALGEBRĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ, GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ

Observaţie Orice vector nenul formează un sistem liniar independent.

Teoremă Orice sistem de vectori din care se poate extrage un sistem liniar
dependent este de asemenea liniar dependent.
Observaţie Deoarece relaţia de dependenţă liniară reprezintă un sistem liniar şi
omogen cu necunoscute în practică se studiază natura
unui sistem de vectori (dependent sau independent liniar) prin
intermediul rangului matricei formată cu componentele vectorilor
scrise pe coloane. Astfel:
 dacă rangul matricei sistemului este egal cu numărul
vectorilor, atunci vectorii sunt liniar independenţi;

 dacă rangul matricei sistemului este mai mic decat numărul

vectorilor, atunci vectorii sunt liniar dependenţi.
Exemple i) Studiem dependenţa liniară a vectorilor
v1  (1, 0, 0), v2  (2,1, 0), v3  (3, 2,1) .

Construim matricea .

Deoarece A (=numărul vectorilor), vectorii sunt

liniar independenţi.
ii) Studiem dependenţa liniară a vectorilor
v1  (2,1,3), v2  (1, 2, 0), v3  (1,1, 3) .

Construim matricea .

Deoarece A (<3=numărul vectorilor), vectorii sunt

liniar dependenţi.
Observaţie În spaţiul un sistem de vectori poate conţine cel mult vectori
liniar independenţi.
Consecinţă
Întotdeauna vectori din spaţiul sunt liniar dependenţi.
Exemplu
Considerăm vectorii v1  (2,3), v2  (1, 2), v3  (4,5) din spaţiul .
Construim matricea .
Deoarece A (<3=numărul vectorilor), vectorii sunt
liniar dependenţi.

6
 ALGEBRĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ, GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ

Test de autoevaluare
3. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) Ce se înţelege prin sisteme liniar independente? Dar prin sisteme
liniar dependente?

b) Ce se înţelege prin sisteme de generatori?

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

Se numeşte combinaţie liniară a vectorilor cu scalarii
vectorul
.

3.5. BAZE. DIMENSIUNEA UNEI BAZE

Definiţie Spunem că vectorii formează o bază a spaţiului

vectorial dacă sunt liniar independenţi şi formează un sistem de
generatori al spaţiului vectorial .
Exemplu Vectorii e1  (1, 0), e2  (0,1) formează o bază a spaţiului vectorial
.
 vectorii sunt liniar independenţi dacă

Din relaţia rezultă

1 (1, 0)   2 (0,1)  (0, 0) , adică (1 , 0)  (0,  2 )  (0, 0) .
Prin adunarea celor doi vectori se obţine:
(1 ,  2 )  (0, 0) , ceea ce implică .
 vectorii formează un sistem de generatori al spaţiului
vectorial dacă orice vector poate fi reprezentat ca
o combinaţie liniară a acestora, adică există scalarii
astfel încât:

Oricare ar fi vectorul v  ( x1 , x2 ) avem

( x1 , x2 )  x1 (1, 0)  x2 (0,1) .

7
 ALGEBRĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ, GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ

Propoziţie Dacă formează o bază a spaţiului vectorial atunci

orice vector se poate scrie în mod unic sub forma

Demonstraţie Deoarece vectorii formează un sistem de generatori al

spaţiului vectorial rezultă că există scalarii astfel
încât:

Presupunând că ar mai exista reprezentarea

ar rezulta că

Aceasta duce la
Deoarece vectorii sunt liniar independenţi, din această
relaţie rezultă că adică
ceea ce arată că exprimarea unui
vector dat într-o bază este unică.
Teoremă Fie un sistem de generatori al spaţiului
vectorial şi presupunem că vectorii v1 , v2 ,..., vr , r  s sunt liniar
independenţi. Atunci există o bază în care conţine vectorii
şi este conţinută în

Definiţie Se numeşte dimensiune a spaţiului vectorial numărul de vectori

dintr-o bază a lui şi se notează cu . Dacă este spaţiul nul,
prin definiţie vom lua

Exemplu =2 deoarece am arătat într-un exemplu anterior că vectorii

e1  (1, 0), e2  (0,1) formează o bază a spaţiului vectorial .

Teoremă Orice două baze ale unui spaţiu vectorial au acelaşi număr de
elemente.
Teoremă Fie
Vectorii v1  (a11 ,..., a1n ), v2  (a21 ,..., a2 n ),..., vn  (an1 ,..., ann )
formează o bază în dacă determinantul matricei formată cu cei
vectori este nenul.
Observaţie
Dacă notăm cu matricea formată din

componentele celor vectori, atunci formează o bază în

. Dacă , atunci vectorii nu
formează o bază în .
Exemple
i) Vectorii v1  (1, 2), v2  (1, 1) formează o bază în .
Notăm cu matricea formată din componentele celor
vectori.
Deoarece , rezultă că vectorii , formează o
bază în

ii) Vectorii v1  (1, 0, 0), v2  (2,1, 0), v3  (3, 2,1) formează o bază

8
 ALGEBRĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ, GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ

în .

Construim matricea formată din componentele

celor vectori.
Calculând determinantul matricei obţinem , prin urmare
vectorii , formează o bază în

iii) Vectorii e1  (1, 0, 0,..., 0), e2  (0,1, 0,..., 0),..., en  (0,..., 0, 0,1)
formează o bază în .

Dacă formăm matricea cu componentele vectorilor

obţinem – matricea unitate de ordinul (matrice patratică de
ordinul care conţine 1 pe diagonala principală şi 0 în afara
acesteia). Cum , rezultă că formează o
bază în numită baza canonică. În plus, = n.

Test de autoevaluare
4. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarea întrebare:
Ce înţelegeţi prin dimensiunea unui spaţiu vectorial?

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

 Vectorii formează o bază a spaţiului vectorial

dacă sunt liniar independenţi şi formează un sistem de generatori
al spaţiului vectorial .
 vectori formează o bază în dacă determinantul matricei
formată cu cei vectori este nenul.

3.6. RĂSPUNSURI ŞI COMENTARII LA ÎNTREBĂRILE DIN TESTELE

DE AUTOEVALUARE

Test de autoevaluare:
Intrebarea 1
a) Un spaţiu vectorial peste K este un triplet format dintr-o
mulţime şi două operaţii
(operaţie internă numită adunare) şi

9
ALGEBRĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ, GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ

(operaţie externă numită înmulţirea cu scalari)

astfel încât sunt satisfăcute următoarele condiţii:
 este un grup abelian;

 a) (distributivitatea la
stânga a operaţiei faţă de operaţia );

b) (distributivitatea la
dreapta a operaţiei faţă de operaţia );
c)
d) unde este elementul unitate din corpul .

b) Elementele lui se numesc vectori, iar cele ale lui se numesc

scalari.

c) Cand , se numeşte spaţiu vectorial real.

d) Cand , se numeşte spaţiu vectorial complex.

Intrebarea 2
a) O submulţime se numeşte subspaţiu vectorial dacă:


b) Dacă şi atunci se numeşte subspaţiu propriu al lui

.

Intrebarea 3
a) Spunem că vectorii sunt liniar independenţi (sau că
formează un sistem liniar independent) dacă din orice combinaţie liniară
nulă a vectorilor cu scalarii obţinem scalarii
nuli, adică

unde este elementul neutru din .

Spunem că vectorii sunt liniar dependenţi (sau că

formează un sistem liniar dependent) dacă nu sunt liniar independenţi (nu
formează un sistem liniar independent).

b) Spunem că vectorii formează un sistem de generatori

al spaţiului vectorial dacă orice vector poate fi reprezentat ca o
combinaţie liniară a acestora, adică există scalarii astfel încât:

Intrebarea 4
Se numeşte dimensiune a spaţiului vectorial numărul de vectori dintr-o
bază a lui şi se notează cu .

10
 ALGEBRĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ, GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ

3.7. LUCRAREA DE VERIFICARE NR. 3

1) Studiaţi natura sistemelor de vectori:

a) v1  (5, 1), v2  (5,1) în ; (1.5 p)

b) v1  (2,1), v2  (4, 0), v3  (2, 3) în ; (1.5 p)

c) v1  (1,1, 2), v2  (3,1, 1), v3  (2, 1, 0) în ; (1.5 p)

d) v1  (1,1, 0), v2  (2, 0,1), v3  (1,1,1) în . (1.5 p)

2) Arătaţi că vectorii v1  (2,1, 2), v2  (1, 1,1), v3  (3,1, 1)

formează o bază în .

(2 p)

3) Arătaţi că vectorii v1  (3, 1, 0), v2  (1, 2, 1), v3  (4,1,3)

formează o bază în .

(2 p)

3.8. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ

1. V. Cruceanu, Elemente de algebră liniară şi geometrie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1973.
2. R.M. Dăneţ, Structuri liniare în algebră şi geometrie, Teorie prin exerciţii şi probleme,
Editura Matrix Rom, Bucureşti, 1999.
3. I.D. Ion, R. Nicolae, Algebra, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
4. A. Mihai, Algebră liniară şi geometrie analitică. Note de curs, Editura Conspress,
Bucureşti, 2014.
5. C. Udrişte, Algebră şi geometrie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.

11