Tema 11.

Centre în graf
1. Divizari
2. Centrul, raza și diametrul grafului.
3. P – centre.
4. Centru absolut.
5. Metoda Hakimi pentru determinarea
centrului absolut.
În activitatea practică deseori apar probleme de amplasare
optimă a unor puncte de deservire (stații, puncte de control,
utilaj) într-o rețea de localități, încăperi etc. Punctele pot fi
unul sau câteva, în dependență de condițiile problemei.
Formulată în termeni uzuali, problema este de a găsi un punct,
care ar minimiza suma distanțelor de la oricare alt punct al
reţelei până la el, sau în termenii teoriei grafurilor - de a
determina vârful grafului sau punctul geometric, care aparţine
unei muchii, astfel încât acesta va minimiza suma distanţelor
până la toate celelalte vârfuri a grafului. Se va considera
suplimentar, că drumurile pentru localitățile (vârfurile) situate
pe același lanț sunt distincte.
Pentru orice vârf xi al grafului G(X,U) se va nota prin
𝑅𝜆0 (𝑥𝑖 ) mulţimea de vârfuri xj ale grafului G care pot fi atinse
din xi prin căi care nu depăşesc mărimea 𝜆 . Prin 𝑅𝜆𝑡 (𝑥𝑖 ) se va
nota mulţimea de vârfuri xj ale grafului G din care xi poate fi
atins prin căi care nu depăşesc mărimea 𝜆. Astfel, pentru orice
vârf xi al grafului G se notează:

0
𝑅𝜆 𝑥𝑖 = 𝑥𝑗 , 𝑑 𝑥𝑖 , 𝑥𝑗 ≤ 𝜆, 𝑥𝑗 ∈ 𝑋

𝑡
𝑅𝜆 𝑥𝑖 = 𝑥𝑗 , 𝑑 𝑥𝑗 , 𝑥𝑖 ≤ 𝜆, 𝑥𝑗 ∈ 𝑋
 Exemplu. Prin metoda Floyd se determina
drumul minim dintre orice doua varfuri ale
grafului.
𝑅20 𝑥6 ={x2, x3, x4, x8},
𝑅2𝑡 𝑥6 ={x2, x3, x5, x7}
x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7 x8 x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7 x8
X1 0 1 100 1 100 100 100 100 X1 0 1 2 1 2 3 3 3
X2 100 0 1 100 100 100 100 100 X2 5 0 1 3 5 2 5 2
X3 100 1 0 100 100 1 100 1 X3 4 1 0 2 3 1 4 1
X4 100 100 100 0 1 100 100 100 X4 2 2 3 0 1 3 2 2
X5 1 1 100 100 0 100 1 1 X5 1 1 2 2 0 2 1 1
X6 100 100 1 100 100 0 100 1 X6 4 2 1 2 3 0 4 1
X7 100 100 100 100 100 1 0 100 X7 5 3 2 3 4 1 0 2
x8 100 100 100 1 100 100 100 0 x8 3 3 4 1 2 5 3 0
Exemplu din tema drumului minim. x2 3
x 4
Algoritmul Floyd 3
4
𝑅50 𝑥4 ={x2, x3, x5, x6}, 1 5
x6
x1 1
𝑅5𝑡 𝑥4 ={x2, x3, x5, x6}
4
x3 x 5
8
2

0 3 4 6 6 10
0 3 4 100 100 100
3 0 1 3 3 7
3 0 1 3 100 100
4 1 0 3 2 7
4 1 0 5 2 100 𝐷6 =
𝐷0 = 6 3 3 0 1 4
100 3 5 0 1 4
100 100 2 1 0 8 6 3 2 1 0 5
100 100 100 4 8 0 10 7 7 4 5 0
Pentru fiecare din vârfurile xi vor fi definite 2 mărimi:

𝑠0 𝑥𝑖 = max 𝑑(𝑥𝑖 , 𝑥𝑗 )
𝑥𝑗 ∈𝑋
𝑠𝑡 𝑥𝑖 = max 𝑑(𝑥𝑗 , 𝑥𝑖 )
𝑥𝑗 ∈𝑋

𝑠0 𝑥𝑖 - indice de separare exterior

𝑠𝑡 𝑥𝑖 -indice de separare interior
Exemplu. Graf tare conex Si matricea distantelor lui, determinat
conform algoritmului Floyd

x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7 x8 s0
X1 0 1 2 1 2 3 3 3 3
X2 5 0 1 3 5 2 5 2 5
X3 4 1 0 2 3 1 4 1 4
X4 2 2 3 0 1 3 2 2 3
X5 1 1 2 2 0 2 1 1 2
X6 4 2 1 2 3 0 4 1 4
X7 5 3 2 3 4 1 0 2 5
x8 3 3 4 1 2 5 3 0 5
st 5 3 4 3 5 5 5 3
Exemplu. Este evident, că pentru vârful xi , 𝑠0 𝑥𝑖 - indicele de separare exterior
- va fi determinată de valoarea maximă din rândul i al matricei distanțelor, iar
𝑠𝑡 𝑥𝑖 - indicele de separare interior -de valoarea maximă din coloana i. Tot de aici
rezultă că valorile 𝑠0 𝑥𝑖 si 𝑠𝑡 𝑥𝑖 au valori finite pentru orice i numai dacă graful
este tare conex.
x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7 x8 s0
X1 0 1 2 1 2 3 3 3 3
X2 5 0 1 3 5 2 5 2 5
X3 4 1 0 2 3 1 4 1 4
X4 2 2 3 0 1 3 2 2 3
X5 1 1 2 2 0 2 1 1 2
X6 4 2 1 2 3 0 4 1 4
X7 5 3 2 3 4 1 0 2 5
x8 3 3 4 1 2 5 3 0 5
st 5 3 4 3 5 5 5 3
2. Centrul, raza și diametrul grafului
Definiție. Vârful 𝑥0∗ pentru care are loc relaţia

𝑠0 𝑥0∗ = min 𝑠0 (𝑥𝑖 )

𝑥𝑖 ∈𝑋
se numeşte centru exterior al grafului G.

Vârful 𝑥0∗ pentru care are loc relaţia

𝑠𝑡 𝑥𝑡∗ = min 𝑠𝑡 (𝑥𝑖 )

𝑥𝑖 ∈𝑋
se numeşte centru interior al grafului G.
• Centrul exterior este vârful (sau vârfurile) care minimizează cea mai
lungă distanţă de la el spre oricare alt vârf al grafului.
• Din matricea distanţelor el poate fi determinat ca minimul valorilor
maxime de pe fiecare linie.
• Centrul interior este vârful (sau vârfurile) care minimizează cea mai
lungă distanţă spre el de la oricare alt vârf al grafului.
• Din matricea distanţelor el poate fi determinat ca minimul valorilor
maxime de pe fiecare coloană
Observație. Într-un graf neorientat centrul interior şi cel exterior
coincid.
Exemplu. Pentru graful din exemplu centrul exterior este vârful 5. Centre
interioare sunt vârfurile 2, 4 şi 8. In calitate de centru de ambulanta ar fi
bine sa fie ales varful 5. Dar in calitate de magazine, atunci varful 2,4 sau 8

x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7 x8 s0
X1 0 1 2 1 2 3 3 3 3
X2 5 0 1 3 5 2 5 2 5
X3 4 1 0 2 3 1 4 1 4
X4 2 2 3 0 1 3 2 2 3
X5 1 1 2 2 0 2 1 1 2*
X6 4 2 1 2 3 0 4 1 4
X7 5 3 2 3 4 1 0 2 5
x8 3 3 4 1 2 5 3 0 5
st 5 3* 4 3* 5 5 5 3*
Definiție. Valoarea 𝑠0 𝑥0∗ pentru care are loc relaţia

𝑠0 𝑥0∗ = min 𝑠0 (𝑥𝑖 )

𝑥𝑖 ∈𝑋
se numeşte raza exterioară al grafului G.

Valoarea 𝑠𝑡 𝑥𝑡∗ pentru care are loc relaţia

𝑠𝑡 𝑥𝑡∗ = min 𝑠𝑡 (𝑥𝑖 )

𝑥𝑖 ∈𝑋
se numeşte raza interioara al grafului G.
Observație. Pentru un graf neorientat raza interioară şi raza exterioară
sunt egale, iar centrele exterioare coincid cu cele interioare. Vârful x0
pentru care are loc relaţia 𝑠0 𝑥0∗ = min 𝑠0 (𝑥𝑖 ) se numeşte centru al
𝑥𝑖 ∈𝑋
grafului neorientat G.
Exemplu. Pentru graful din exemplu raza exterioară are valoarea 2, în
timp ce raza interioară are valoarea 3.

x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7 x8 s0
X1 0 1 2 1 2 3 3 3 3
X2 5 0 1 3 5 2 5 2 5
X3 4 1 0 2 3 1 4 1 4
X4 2 2 3 0 1 3 2 2 3
X5 1 1 2 2 0 2 1 1 2*
X6 4 2 1 2 3 0 4 1 4
X7 5 3 2 3 4 1 0 2 5
x8 3 3 4 1 2 5 3 0 5
st 5 3* 4 3* 5 5 5 3*
Definiție. Valoarea 𝑠0 𝑥0∗ pentru care are loc relaţia

𝑠0 𝑥0∗ = max 𝑠0 (𝑥𝑖 )

𝑥𝑖 ∈𝑋
se numeşte diametrul exterior al grafului G.

Valoarea 𝑠𝑡 𝑥𝑡∗ pentru care are loc relaţia

𝑠𝑡 𝑥𝑡∗ = min 𝑠𝑡 (𝑥𝑖 )

𝑥𝑖 ∈𝑋
se numeşte diametrul interior al grafului G.
Observație. Pentru un graf neorientat diametrul interior şi diametrul
exterior sunt egale.
Exemplu. Pentru graful din exemplu diametrul exterior și interior are valoare
5.

x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7 x8 s0
X1 0 1 2 1 2 3 3 3 3
X2 5 0 1 3 5 2 5 2 5*
X3 4 1 0 2 3 1 4 1 4
X4 2 2 3 0 1 3 2 2 3
X5 1 1 2 2 0 2 1 1 2
X6 4 2 1 2 3 0 4 1 4
X7 5 3 2 3 4 1 0 2 5*
x8 3 3 4 1 2 5 3 0 5*
st 5* 3 4 3 5* 5* 5* 3
Exemplu din tema drumului minim. Algoritmul Floyd

x2 3
x 4 4
3
1 5
x1 1 x6
4
x3 x 5
8
2
0 3 4 100 100 100
3 0 1 3 100 100
4 1 0 5 2 100
𝐷0 =
100 3 5 0 1 4
100 100 2 1 0 8
100 100 100 4 8 0
D6 - soluția optimă. Pentru fiecare linie se determină 𝑠0 𝑥𝑖 - indice de separare
exterior și 𝑠𝑡 𝑥𝑖 - indice de separare interior.

0 3 4 6 6 10
3 0 1 3 3 7
4 1 0 3 2 7
𝐷6 =
6 3 3 0 1 4
6 3 2 1 0 5
10 7 7 4 5 0
D6 - soluția finală obținută. Pentru fiecare linie se determină 𝑠0 𝑥𝑖 - indice de
separare exterior și 𝑠𝑡 𝑥𝑖 - indice de separare interior.

0 3 4 6 6 10 0 3 4 6 6 10 10
3 0 1 3 3 7 3 0 1 3 3 7 7
4 1 0 3 2 7 4 1 0 3 2 7 7
𝐷6 =
6 3 3 0 1 4 𝐷6 = 6 3 4 0 1 4 6
6 3 2 1 0 5 6 3 2 1 0 5 6
10 7 7 4 5 0 10 7 7 4 5 0 10
10 7 7 6 6 10
D6 - soluția finală obținută. Pentru fiecare linie se determină 𝑠0 𝑥𝑖 - indice de
separare exterior și 𝑠𝑡 𝑥𝑖 - indice de separare interior. Determinam centru,
raza și diametrul. In calitate de centru pot servi varfurile 4 și 5. Raza este de 6.
Diametrul este 10

0 3 4 6 6 10 0 3 4 6 6 10 10
3 0 1 3 3 7 3 0 1 3 3 7 7
4 1 0 3 2 7 4 1 0 3 2 7 7
𝐷6 =
6 3 3 0 1 4 𝐷6 = 6 3 4 0 1 4 6
6 3 2 1 0 5 6 3 2 1 0 5 6
10 7 7 4 5 0 10 7 7 4 5 0 10
10 7 7 6 6 10
 3. P-centre
Fie în municipiu sunt amplasate mai multe (P) centre de asistență
medicală urgentă, cu echipe mobile de medici. În cazul
recepționarii unei cereri de asistență la centrul comun de apel,
către solicitant se deplasează echipajul de medici de la cel mai
apropiat centru de asistență.
În acest caz amplasarea inițială a celor P centre de asistență
medicală urgentă este organizată într-un mod, care asigură
minimul de așteptare a pacientului, indiferent de locația acestuia.
Fie Xp o submulţime din X |Xp|=p.
Prin d(Xp , xi) se va nota distanţa de la cel mai apropiat
vârf din Xp pana la xi :
d Xp , xi = min d(xj , xi )
xj ∈Xp
La fel prin d(xi ,Xp) se va nota distanţa de la varful xi
pana la la cel mai apropiat vârf din Xp :
d xi , Xp = min d(xi , xj )
xj ∈Xp
Indicii de separare pentru mulţimea Xp se calculează la
fel ca şi pentru vârfurile solitare:

𝑠0 𝑋𝑝 = max 𝑑(𝑋𝑝 , 𝑥𝑗 )
𝑥𝑗 ∈𝑋
𝑠𝑡 𝑋𝑝 = max 𝑑(𝑥𝑗 , 𝑋𝑝 )
𝑥𝑗 ∈𝑋
Definiție. Mulţimea de vârfuri pentru care are loc
relaţia

∗
𝑠0 𝑋𝑝0 = min 𝑠0 (𝑋𝑝 )
𝑋𝑝 ∈𝐺
se numeşte p-centru exterior al grafului G. Mulţimea de
vârfuri pentru care are loc relaţia
∗
𝑠𝑡 𝑋𝑝𝑡 = min 𝑠𝑡 (𝑋𝑝 )
𝑋𝑝 ∈𝐺
se numeşte p-centru interior al grafului G.
Definiție. Valoarea

∗
𝑠0 𝑋𝑝0 = min 𝑠0 (𝑋𝑝 )
𝑋𝑝 ∈𝐺
se numeşte p-raza exterioară al grafului G. Valoarea

∗
𝑠𝑡 𝑋𝑝𝑡 = min 𝑠𝑡 (𝑋𝑝 )
𝑋𝑝 ∈𝐺
se numeşte p-raza interioară al grafului G.
Definiție. Valoarea

∗
𝑠0 𝑋𝑝0 = 𝑚𝑎𝑥 𝑠0 (𝑋𝑝 )
𝑋𝑝 ∈𝐺
se numeşte p-diametru exterior al grafului G. Valoarea

∗
𝑠𝑡 𝑋𝑝𝑡 = max 𝑠𝑡 (𝑋𝑝 )
𝑋𝑝 ∈𝐺
se numeşte p-diametru interior al grafului G.
 4. Centrul absolut
În cazul modificării restricţiilor de amplasare a centrului,
problema determinării acestuia poate să devină mult mai
complicată.
Fie că urmează să fie construit un centru regional al serviciului
de ajutor tehnic, care va deservi n localităţi. Acesta poate fi
amplasat atât în una din localităţi, cât şi pe unul din traseele
care le unesc. În calitate de criteriu principal de selecţie a
locaţiei pentru centru se consideră minimizarea distanţei până
la cel mai îndepărtat punct (localitate) deservit.
Centrul absolut
Problema poate fi modelată pe un graf, vârfurile
căruia corespund localităţilor, iar muchiile –
traseelor între localităţi. Ponderea fiecărei muchii
este distanţa dintre localităţile adiacente ei.
Locaţia optimă poate fi atât în unul din vârfurile
sau un vârf nou, amplasat pe una din muchiile
grafului iniţial.
Amplasarea optimă a centrului de deservire:
a. Numai pe vârfurile existente
b. Pe vârfurile sau muchiile existente
Fie muchia (xi, xj) cu ponderea cij. Un punct interior y al acestei
muchii poate fi descris prin intermediul lungimilor l(xi,y) şi l(y, xj)
a segmentelor (xi,y) și (y, xj) respectiv ţinând cont de relaţia:
l(xi,y)+ l(y, xj) = cij
În punctul y se va defini un nou vârf al grafului, adiacent vârfurilor
xi şi xj Pentru y se vor calcula aceleaşi două valori (indicii de
separare exterior și indicii de separare interior):

𝑠0 𝑦 = max 𝑑(𝑦, 𝑥𝑗 )
𝑥𝑗 ∈𝑋
𝑠𝑡 𝑦 = max 𝑑(𝑥𝑗 , 𝑦)
𝑥𝑗 ∈𝑋
 ∗
Definiție. Punctul 𝑦0 pentru care are loc relaţia

∗
𝑠0 𝑦0 = min 𝑠0 (𝑦)
𝑦∈𝐺
se numeşte centru exterior absolut al grafului G.
Punctul 𝑦𝑡∗ pentru care are loc relaţia
∗
𝑠𝑡 𝑦𝑡 = min 𝑠𝑡 (𝑦)
𝑦∈𝐺
se numeşte centru interior absolut al grafului G.
 ∗
Definiție. Valoarea 𝑠0 𝑦0

∗
𝑠0 𝑦0 = min 𝑠0 (𝑦)
𝑦∈𝐺
se numeşte raza exterioară absoluta al grafului G.
Valoarea 𝑠0 𝑦0∗
∗
𝑠𝑡 𝑦𝑡 = min 𝑠𝑡 (𝑦)
𝑦∈𝐺
se numeşte raza interioară absolută al grafului G.
Pentru exemplu analizat Centrul absolut va fi un vârf suplimentar (5)
poziţionat pe muchia (2,3) la distanţa 5 de vârful 2 şi 25 de vârful 3.
Pentru acest punct raza absolută va avea valoarea 25. Deplasarea
punctului în stânga sau în dreapta va duce la creşterea razei.
Metoda Hakimi pentru determinarea centrului
absolut
În cazul când problema iniţială cere amplasarea centrelor
de deservire numai în anumite puncte (vârfuri ale
grafului) problema se rezolvă nemijlocit, folosind
matricea distanţelor din graf, prin metode descrise
anterior. Dacă însă se admite şi amplasarea în puncte
interioare ale muchiilor grafului, atunci urmează să fie
determinat centrul absolut al grafului. În acest scop poate
fi folosită metoda propusă de Hakimi
 Algoritmul Hakimi
1. Pentru fiecare muchie ek a grafului se va determina
punctul (sau punctele) Yk (ek)cu indicele de separare
minim.
2. Dintre toate punctele Yk (ek) se va alege
𝑌 ∗ 𝑒𝑘 = min 𝑦(𝑒𝑘 )
𝑒𝑘 ∈𝑈
 Realizarea pasului doi este elementară. În continuare se va cerceta
pasul 1. Fie muchia ek între vârfurile xi și xj
Indicii de separare a punctului Y se calculează după
formula: xi
𝑠0 𝑦 = max 𝑑(𝑦, 𝑥𝑙 )
𝑥𝑙 ∈𝑋
𝑠𝑡 𝑦 = max 𝑑(𝑥𝑙 , 𝑦)
𝑥𝑙 ∈𝑋
Pentru punctul Yk de pe muchia ek se obţine: Y


𝑠 𝑦𝑘 = max 𝑑(𝑦𝑘 , 𝑥𝑙 )
𝑥𝑙 ∈𝑋
xj
Pentru punctul Yk de pe muchia ek se obţine:

𝑠 𝑦𝑘 = max 𝑑(𝑌𝑘 , 𝑥𝑙 ) = max min [𝑙 𝑌𝑘 , 𝑥𝑗 + 𝑑 𝑥𝑗 , 𝑥𝑙 , 𝑙 𝑌𝑘 , 𝑥𝑖 + 𝑑 𝑥𝑖 , 𝑥𝑙 ]

𝑥𝑙 ∈𝑋 𝑥𝑙 ∈𝑋

Aceasta din cauza ca drumurile minimale

până la celelalte vârfuri vor trece în mod xi
obligatoriu prin punctele xi sau xj.
𝑙 𝑌𝑘 , 𝑥𝑗 𝑙 𝑌𝑘 , 𝑥𝑖 - sunt lungimile Y

componentelor muchiei ek , în care o 

divide Yk . xj
Fie 𝑙 𝑌𝑘 , 𝑥𝑗 = 𝜉 Atunci 𝑙 𝑌𝑘 , 𝑥𝑖 = 𝑐𝑖𝑗 − 𝜉 iar formula precedent capătă forma:
𝑠 𝑦𝑘 = max 𝑑(𝑌𝑘 , 𝑥𝑙 ) = max min [𝜉 + 𝑑 𝑥𝑗 , 𝑥𝑙 , 𝑐𝑖𝑗 − 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑖 , 𝑥𝑙 ]
𝑥𝑙 ∈𝑋 𝑥𝑙 ∈𝑋

Pentru orice elemente fixate xl şi ek valoarea 𝑠 𝑦𝑘

poate fi calculată ca o funcţie liniară de variabila 𝜉 . xi
Pentru aceasta sunt separate expresiile:
𝑇 = 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑗 , 𝑥𝑙
Y

𝑇 ′ = 𝑐𝑖𝑗 − 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑖 , 𝑥𝑙 
şi cercetate ca funcţii de 𝜉
xj
• Pentru graficele funcţiilor se determină punctul de intersecţie şi
semidreptele inferioare ce pornesc din el. Aceste semidrepte se
vor numi semidrepte de minimizare inferioare.
• Semidreptele de minimizare se construiesc pentru toate 𝑥𝑙 ∈ 𝑋,
apoi pe baza lor se construieşte linia de maximizare. Aceasta
prezintă o linie frântă, cu mai multe puncte de minimum.
• Din toate punctele de minimum este ales cel maximal (conform
formulei.). Acesta va fi centrul absolut situat pe muchia ek .
• Pentru a determina centrul absolut al întregului graf se va
selecta minimul dintre centrele absolute pe toate muchiile din
G.
Exemplu. Să se determine centrul absolut.
Conform algoritmului Floyd se determinat matricea distantelor intre
vârfurile grafului.
Exemplu. Matricea distantelor
X1 X2 X3 X4 X5 X6
X1 0 9 8 6 3 5
X2 9 0 2 10 6 8
X3 8 2 0 10 8 10
X4 6 10 10 0 4 4
X5 3 6 8 4 0 2
X6 5 8 10 4 2 0
Exemplu. Matricea distantelor
X1 X2 X3 X4 X5 X6
X1 0 9 8 6 3 5
X2 9 0 2 10 6 8
X3 8 2 0 10 8 10
X4 6 10 10 0 4 4
X5 3 6 8 4 0 2
X6 5 8 10 4 2 0

Pentru fiecare muchie (xi xj) se calculează

𝑇 = 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑗 , 𝑥𝑙
𝑇 ′ = 𝑐𝑖𝑗 − 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑖 , 𝑥𝑙
 X1 X2 X3 X4 X5 X6
X1 0 9 8 6 3 5
X2 9 0 2 10 6 8
X3 8 2 0 10 8 10
X4 6 10 10 0 4 4
X5 3 6 8 4 0 2
X6 5 8 10 4 2 0

muchia e1 (x1 x3) j=1, i=3. l variază de la 1 la 6. l=1

𝑇 = 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑗 , 𝑥𝑙
𝑇 ′ = 𝑐𝑖𝑗 − 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑖 , 𝑥𝑙

T1 = ξ + d(1,1)= ξ+0;
T’1 = c(1,3) - ξ + d(3,1)=8- ξ+8=16- ξ;
Determinam semidreptele de minimizare.
 20
Pe muchia 1 (1,3)
18

T1 = ξ + d(1,1)= ξ;
16
T’1 = c(1,3) - ξ + d(3,1)= 16 - ξ;
14

12

10

2 4 6 8 10
Pe muchia 1 (1,3)
20
T1 = ξ + d(1,1)= ξ; 18

T’1 = c(1,3) - ξ + d(3,1)= 16 – ξ;

16

14

12

10

2 4 6 8 10
 X1 X2 X3 X4 X5 X6
X1 0 9 8 6 3 5
X2 9 0 2 10 6 8
X3 8 2 0 10 8 10
X4 6 10 10 0 4 4
X5 3 6 8 4 0 2
X6 5 8 10 4 2 0

muchia e1 (x1 x3) j=1, i=3. l variază de la 1 la 6. l=2

𝑇 = 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑗 , 𝑥𝑙
𝑇 ′ = 𝑐𝑖𝑗 − 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑖 , 𝑥𝑙

T2 = ξ + d(1,2)= ξ+9;
T’2 = c(1,3) - ξ + d(3,2)=8-ξ+2=10- ξ;
Determinam semidreptele de minimizare.
Pe muchia 1 (1,3)

T1 = ξ + d(1,1)= ξ; 20

T’1 = c(1,3) - ξ + d(3,1)= 16 – ξ; 18

T2 = ξ + 9; 16

T’2 = 10 - ξ 14

12

10

2 4 6 8 10
 X1 X2 X3 X4 X5 X6
X1 0 9 8 6 3 5
X2 9 0 2 10 6 8
X3 8 2 0 10 8 10
X4 6 10 10 0 4 4
X5 3 6 8 4 0 2
X6 5 8 10 4 2 0

muchia e1 (x1 x3) j=1, i=3. l variază de la 1 la 6. l=3

𝑇 = 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑗 , 𝑥𝑙
𝑇 ′ = 𝑐𝑖𝑗 − 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑖 , 𝑥𝑙

T3 = ξ + d(1,3) =ξ+8;
T’3 = c(1,3) - ξ + d(3,3)=8- ξ+0= 8- ξ;
Determinam semidreptele de minimizare.
Pe muchia 1 (1,3)

T1 = ξ + d(1,1)= ξ;
20
T’1 = c(1,3) - ξ + d(3,1)= 16 – ξ ; 18

T2 = ξ + 9; 16

T’2 = 10 - ξ
14

T3 = ξ + 8); 12
T’3 = 8 - ξ;
10

2 4 6 8 10
 X1 X2 X3 X4 X5 X6
X1 0 9 8 6 3 5
X2 9 0 2 10 6 8
X3 8 2 0 10 8 10
X4 6 10 10 0 4 4
X5 3 6 8 4 0 2
X6 5 8 10 4 2 0

muchia e1 (x1 x3) j=1, i=3. l variază de la 1 la 6. l=4

𝑇 = 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑗 , 𝑥𝑙
𝑇 ′ = 𝑐𝑖𝑗 − 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑖 , 𝑥𝑙

T4 = ξ + d(1,4)= ξ+6;
T’4 = c(1,3) - ξ + d(3,4)=8- ξ+10=18- ξ;
Determinam semidreptele de minimizare.
Pe muchia 1 (1,3)

T1 = ξ + d(1,1)= ξ; 20
T’1 = c(1,3) - ξ + d(3,1)= 16 – ξ; 18

T2 = ξ + 9; 16

T’2 = 10 - ξ
14

T3 = ξ + 8); 12
T’3 = 8 - ξ;
10

T4 = ξ +6;
8
T’4 = 18 - ξ;
6

2 4 6 8 10
 X1 X2 X3 X4 X5 X6
X1 0 9 8 6 3 5
X2 9 0 2 10 6 8
X3 8 2 0 10 8 10
X4 6 10 10 0 4 4
X5 3 6 8 4 0 2
X6 5 8 10 4 2 0

muchia e1 (x1 x3) j=1, i=3. l variază de la 1 la 6. l=5

𝑇 = 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑗 , 𝑥𝑙
𝑇 ′ = 𝑐𝑖𝑗 − 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑖 , 𝑥𝑙

T5 = ξ + d(1,5)= ξ+3;
T’5 = c(1,3) - ξ + d(3,5)=8- ξ+8=16- ξ;
Determinam semidreptele de minimizare.
 Pe muchia 1 (1,3)

T1 = ξ + d(1,1)= ξ; 20
T’1 = c(1,3) - ξ + d(3,1)= 16 – ξ; 18

T2 = ξ + 9; 16

T’2 = 10 - ξ
14

T3 = ξ + 8); 12
T’3 = 8 - ξ;
10

T4 = ξ +6;
8
T’4 = 18 - ξ;
6
T5 = ξ + 3;
T’5 = 16 - ξ; 4

2 4 6 8 10
 X1 X2 X3 X4 X5 X6
X1 0 9 8 6 3 5
X2 9 0 2 10 6 8
X3 8 2 0 10 8 10
X4 6 10 10 0 4 4
X5 3 6 8 4 0 2
X6 5 8 10 4 2 0

muchia e1 (x1 x3) j=1, i=3. l variază de la 1 la 6. l=6

𝑇 = 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑗 , 𝑥𝑙
𝑇 ′ = 𝑐𝑖𝑗 − 𝜉 + 𝑑 𝑥𝑖 , 𝑥𝑙

T6 = ξ + d(1,6)= ξ+5;
T’6 = c(1,3) - ξ + d(3,6)=18- ξ;
Determinam semidreptele de minimizare.
 Pe muchia 1 (1,3)

T1 = ξ + d(1,1)= ξ; 20
T’1 = c(1,3) - ξ + d(3,1)= 16 – ξ; 18

T2 = ξ + 9; 16

T’2 = 10 - ξ
14

T3 = ξ + 8); 12
T’3 = 8 - ξ;
10

T4 = ξ +6;
8
T’4 = 18 - ξ;
6
T5 = ξ + 3;
T’5 = 16 - ξ; 4

T6 = ξ + 5;
T’6 = 18- ξ; 2 4 6 8 10
Pe muchia 1 (1,3)

20

18

16

14

12 Minimul se va afla pe
10 linia frânta din partea
8 de sus. Valoarea
6 minima a lui T=8
4

2 4 6 8 10
Pe muchia 2 (2,3) X1 X2 X3 X4 X5 X6
X1 0 9 8 6 3 5
X2 9 0 2 10 6 8
T1 = ξ + d(1,2)=9;
20 X3 8 2 0 10 8 10
T’1 = 2- ξ + 8=10- ξ; 18
X4 6 10 10 0 4 4
X5 3 6 8 4 0 2
T2 = ξ + d(2,2)= ξ; 16
X6 5 8 10 4 2 0
T’2 = c(2,3) - ξ + d(3,2)=2- ξ+2=4- ξ; 14

T3 = ξ + d(2,3)= ξ+2; 12

T’3 = c(2,3) - ξ + d(3,3)=2- ξ; 10

T4 = ξ + d(2,4)= ξ+10; 8

T’4 = c(2,3) - ξ + d(3,4)=12- ξ; 6

T5 = ξ + d(2,5)= ξ+6; 4

T’5 = c(2,3) - ξ + d(3,5)=10- ξ; 2

T6 = ξ + d(2,6)= ξ+8;
T’6 = c(2,3) - ξ + d(3,6)12- ξ; 2 4 6 8 10
Pe muchia 2 (2,3) X1 X2 X3 X4 X5 X6
X1 0 9 8 6 3 5
X2 9 0 2 10 6 8
T1 = ξ + d(1,2)=9;
20 X3 8 2 0 10 8 10
T’1 = 2- ξ + 8=10- ξ; 18
X4 6 10 10 0 4 4
X5 3 6 8 4 0 2
T2 = ξ + d(2,2)= ξ; 16
X6 5 8 10 4 2 0
T’2 = c(2,3) - ξ + d(3,2)=2- ξ+2=4- ξ; 14

T3 = ξ + d(2,3)= ξ+2; 12

T’3 = c(2,3) - ξ + d(3,3)=2- ξ; 10

Minimul se va afla pe
linia frânta din partea
T4 = ξ + d(2,4)= ξ+10; 8

T’4 = c(2,3) - ξ + d(3,4)=12- ξ; 6

de sus. Valoarea
minima a lui T=10
T5 = ξ + d(2,5)= ξ+6; 4

T’5 = c(2,3) - ξ + d(3,5)=10- ξ; 2

T6 = ξ + d(2,6)= ξ+8;
T’6 = c(2,3) - ξ + d(3,6)12- ξ; 2 4 6 8 10
Pe muchia 3 (2,5)
X1 X2 X3 X4 X5 X6
T1 = ξ + d(2,1)= ξ+9;
X1 0 9 8 6 3 5
T’1 = c(2,5) - ξ + d(5,1)=9- ξ; 20
X2 9 0 2 10 6 8
18
X3 8 2 0 10 8 10
T2 = ξ + d(2,2)= ξ; 16
X4 6 10 10 0 4 4
T’2 = c(2,5) - ξ + d(5,2)=12- ξ;
14 X5 3 6 8 4 0 2
T3 = ξ + d(2,3)= ξ+2; X6 5 8 10 4 2 0
T’3 = c(2,5) - ξ + d(5,3)=14- ξ; 12

10
T4 = ξ + d(2,4)= ξ+10;
T’4 = c(2,5) - ξ + d(5,4)=10- ξ; 8

6
T5 = ξ + d(2,5)= ξ+6;
T’5 = c(2,5) - ξ + d(5,5)=6- ξ; 4

T6 = ξ + d(2,6)= ξ+8;
T’6 = c(2,5) - ξ + d(5,6)=8- ξ; 2 4 6 8 10
Pe muchia 3 (2,5)
X1 X2 X3 X4 X5 X6
T1 = ξ + d(2,1)= ξ+9;
X1 0 9 8 6 3 5
T’1 = c(2,5) - ξ + d(5,1)=9- ξ; 20
X2 9 0 2 10 6 8
18
X3 8 2 0 10 8 10
T2 = ξ + d(2,2)= ξ; 16
X4 6 10 10 0 4 4
T’2 = c(2,5) - ξ + d(5,2)=12- ξ;
14 X5 3 6 8 4 0 2
T3 = ξ + d(2,3)= ξ+2; X6 5 8 10 4 2 0
T’3 = c(2,5) - ξ + d(5,3)=14- ξ; 12

10
T4 = ξ + d(2,4)= ξ+10; Minimul se va afla pe
T’4 = c(2,5) - ξ + d(5,4)=10- ξ; 8

6
linia frânta din partea
T5 = ξ + d(2,5)= ξ+6; de sus. Valoarea
T’5 = c(2,5) - ξ + d(5,5)=6- ξ; 4

2
minima a lui T=6
T6 = ξ + d(2,6)= ξ+8;
T’6 = c(2,5) - ξ + d(5,6)=8- ξ; 2 4 6 8 10
Pe muchia 4 (1,5)
X1 X2 X3 X4 X5 X6
T1 = ξ + d(1,1)= ξ; 20
X1 0 9 8 6 3 5
T’1 = c(1,5) - ξ + d(5,1)=6- ξ; 18
X2 9 0 2 10 6 8
X3 8 2 0 10 8 10
T2 = ξ + d(1,2)= ξ+9; 16
X4 6 10 10 0 4 4
T’2 = c(1,5) - ξ + d(5,2)=9- ξ; 14 X5 3 6 8 4 0 2
X6 5 8 10 4 2 0
T3 = ξ + d(1,3)= ξ+8; 12

T’3 = c(1,5) - ξ + d(5,3)=11- ξ; 10

T4 = ξ + d(1,4)= ξ+6; 8

T’4 = c(1,5) - ξ + d(5,4)=7- ξ; 6

T5 = ξ + d(1,5)= ξ+3; 4

T’5 = c(1,5) - ξ + d(5,5)=3- ξ;

2

T6 = ξ + d(1,6)= ξ+5;
T’6 = c(1,5) - ξ + d(5,6)=5- ξ; 2 4 6 8 10
Pe muchia 4 (1,5)
X1 X2 X3 X4 X5 X6
T1 = ξ + d(1,1)= ξ; 20
X1 0 9 8 6 3 5
T’1 = c(1,5) - ξ + d(5,1)=6- ξ; 18
X2 9 0 2 10 6 8
X3 8 2 0 10 8 10
T2 = ξ + d(1,2)= ξ+9; 16
X4 6 10 10 0 4 4
T’2 = c(1,5) - ξ + d(5,2)=9- ξ; 14 X5 3 6 8 4 0 2
X6 5 8 10 4 2 0
T3 = ξ + d(1,3)= ξ+8; 12

T’3 = c(1,5) - ξ + d(5,3)=11- ξ; 10

Minimul se va afla pe
T4 = ξ + d(1,4)= ξ+6; 8
linia frânta din partea
T’4 = c(1,5) - ξ + d(5,4)=7- ξ; 6
de sus. Valoarea
T5 = ξ + d(1,5)= ξ+3;
T’5 = c(1,5) - ξ + d(5,5)=3- ξ;
4
minima a lui T=8
2

T6 = ξ + d(1,6)= ξ+5;
T’6 = c(1,5) - ξ + d(5,6)=5- ξ; 2 4 6 8 10
Pe muchia 5 (1,4)
X1 X2 X3 X4 X5 X6
T1 = ξ + d(1,1)= ξ; X1 0 9 8 6 3 5
20
T’1 = c(1,4) - ξ + d(4,1)=12+ ξ; X2 9 0 2 10 6 8
18
X3 8 2 0 10 8 10
T2 = ξ + d(1,2)= ξ+9; 16
X4 6 10 10 0 4 4
T’2 = c(1,4) - ξ + d(4,2)=16- ξ; X5 3 6 8 4 0 2
14

X6 5 8 10 4 2 0
T3 = ξ + d(1,3)= ξ+8; 12

T’3 = c(1,4) - ξ + d(4,3)=16- ξ; 10

T4 = ξ + d(1,4)= ξ+6; 8

T’4 = c(1,4) - ξ + d(4,4)=6- ξ;

6

T5 = ξ + d(1,5)= ξ+3; 4
T’5 = c(1,4) - ξ + d(4,5)=10- ξ;
2

T6 = ξ + d(1,6)= ξ+5;
T’6 = c(1,4) - ξ + d(4,6)=10- ξ; 2 4 6 8 10
Pe muchia 5 (1,4)
X1 X2 X3 X4 X5 X6
T1 = ξ + d(1,1)= ξ; X1 0 9 8 6 3 5
20
T’1 = c(1,4) - ξ + d(4,1)=12+ ξ; X2 9 0 2 10 6 8
18
X3 8 2 0 10 8 10
T2 = ξ + d(1,2)= ξ+9; 16
X4 6 10 10 0 4 4
T’2 = c(1,4) - ξ + d(4,2)=16- ξ; X5 3 6 8 4 0 2
14

X6 5 8 10 4 2 0
T3 = ξ + d(1,3)= ξ+8; 12

T’3 = c(1,4) - ξ + d(4,3)=16- ξ; 10

T4 = ξ + d(1,4)= ξ+6;
Minimul se va afla pe
8

T’4 = c(1,4) - ξ + d(4,4)=6- ξ; linia frânta din partea

6

T5 = ξ + d(1,5)= ξ+3; de sus. Valoarea

4
T’5 = c(1,4) - ξ + d(4,5)=10- ξ; minima a lui T=9
2

T6 = ξ + d(1,6)= ξ+5;
T’6 = c(1,4) - ξ + d(4,6)=10- ξ; 2 4 6 8 10
Pe muchia 6 (4,5)
X1 X2 X3 X4 X5 X6
T1 = ξ + d(4,1)= ξ+6;
X1 0 9 8 6 3 5
T’1 = c(4,5) - ξ + d(5,1)=7- ξ; 20
X2 9 0 2 10 6 8
18
X3 8 2 0 10 8 10
T2 = ξ + d(4,2)= ξ+10; 16
X4 6 10 10 0 4 4
T’2 = c(4,5) - ξ + d(5,2)=10- ξ; X5 3 6 8 4 0 2
14
T3 = ξ + d(4,3)= ξ10; X6 5 8 10 4 2 0
12
T’3 = c(4,5) - ξ + d(5,3)=12- ξ;
10

T4 = ξ + d(4,4)= ξ; 8
T’4 = c(4,5) - ξ + d(5,4)=8- ξ;
6

T5 = ξ + d(4,5)= ξ+4; 4
T’5 = c(4,5) - ξ + d(5,5)=4- ξ;
2

T6 = ξ + d(4,6)= ξ+4;
T’6 = c(4,5) - ξ + d(5,6)=6- ξ; 2 4 6 8 10
Pe muchia 6 (4,5)
X1 X2 X3 X4 X5 X6
T1 = ξ + d(4,1)= ξ+6;
X1 0 9 8 6 3 5
T’1 = c(4,5) - ξ + d(5,1)=7- ξ; 20
X2 9 0 2 10 6 8
18
X3 8 2 0 10 8 10
T2 = ξ + d(4,2)= ξ+10; 16
X4 6 10 10 0 4 4
T’2 = c(4,5) - ξ + d(5,2)=10- ξ; X5 3 6 8 4 0 2
14
T3 = ξ + d(4,3)= ξ10; X6 5 8 10 4 2 0
12
T’3 = c(4,5) - ξ + d(5,3)=12- ξ;
10
Minimul se va afla pe
T4 = ξ + d(4,4)= ξ;
T’4 = c(4,5) - ξ + d(5,4)=8- ξ;
8
linia frânta din partea
6
de sus. Valoarea
T5 = ξ + d(4,5)= ξ+4;
T’5 = c(4,5) - ξ + d(5,5)=4- ξ;
4
minima a lui T=8
2

T6 = ξ + d(4,6)= ξ+4;
T’6 = c(4,5) - ξ + d(5,6)=6- ξ; 2 4 6 8 10
Pe muchia 7 (4,6)
X1 X2 X3 X4 X5 X6
T1 = ξ + d(4,1)= ξ+6;
X1 0 9 8 6 3 5
T’1 = c(4,6) - ξ + d(6,1)=9- ξ; 20
X2 9 0 2 10 6 8
18

T2 = ξ + d(4,2)= ξ+10; X3 8 2 0 10 8 10
16
X4 6 10 10 0 4 4
T’2 = c(4,6) - ξ + d(6,2)=12- ξ;
14 X5 3 6 8 4 0 2
T3 = ξ + d(4,3)= ξ+10; X6 5 8 10 4 2 0
T’3 = c(4,6) - ξ + d(6,3)=14- ξ; 12

10
T4 = ξ + d(4,4)= ξ;
T’4 = c(4,6) - ξ + d(6,4)=8- ξ; 8

T5 = ξ + d(4,5)= ξ+4; 6

T’5 = c(4,6) - ξ + d(6,5)=6- ξ; 4

2
T6 = ξ + d(4,6)= ξ+4;
T’6 = c(4,6) - ξ + d(6,6)=4- ξ;
2 4 6 8 10
Pe muchia 7 (4,6)
X1 X2 X3 X4 X5 X6
T1 = ξ + d(4,1)= ξ+6;
X1 0 9 8 6 3 5
T’1 = c(4,6) - ξ + d(6,1)=9- ξ; 20
X2 9 0 2 10 6 8
18

T2 = ξ + d(4,2)= ξ+10; X3 8 2 0 10 8 10
16
X4 6 10 10 0 4 4
T’2 = c(4,6) - ξ + d(6,2)=12- ξ;
14 X5 3 6 8 4 0 2
T3 = ξ + d(4,3)= ξ+10; X6 5 8 10 4 2 0
T’3 = c(4,6) - ξ + d(6,3)=14- ξ; 12

T4 = ξ + d(4,4)= ξ;
10
Minimul se va afla pe
T’4 = c(4,6) - ξ + d(6,4)=8- ξ; 8 linia frânta din partea
T5 = ξ + d(4,5)= ξ+4; 6 de sus. Valoarea
T’5 = c(4,6) - ξ + d(6,5)=6- ξ; 4
minima a lui T=10
2
T6 = ξ + d(4,6)= ξ+4;
T’6 = c(4,6) - ξ + d(6,6)=4- ξ;
2 4 6 8 10
Pe muchia 8 (5,6)
X1 X2 X3 X4 X5 X6
T1 = ξ + d(1,5)= ξ+3;
X1 0 9 8 6 3 5
T’1 = c(5,6) - ξ + d(6,1)=7- ξ; 20
X2 9 0 2 10 6 8
18
X3 8 2 0 10 8 10
T2 = ξ + d(2,5)= ξ+6; 16
X4 6 10 10 0 4 4
T’2 = c(5,6) - ξ + d(6,2)=10- ξ; 14 X5 3 6 8 4 0 2
X6 5 8 10 4 2 0
T3 = ξ + d(5,3)= ξ+8; 12

T’3 = c(5,6) - ξ + d(6,3)=12- ξ; 10

T4 = ξ + d(5,4)= ξ+4; 8

T’4 = c(5,6) - ξ + d(6,4)=6- ξ; 6

4
T5 = ξ + d(5,5)= ξ;
T’5 = c(5,6) - ξ + d(6,5)=4- ξ; 2

T6 = ξ + d(5,6)=- ξ+2; 2 4 6 8 10
T’6 = c(5,6) - ξ + d(6,6)=2- ξ;
Pe muchia 8 (5,6)
X1 X2 X3 X4 X5 X6
T1 = ξ + d(1,5)= ξ+3;
X1 0 9 8 6 3 5
T’1 = c(5,6) - ξ + d(6,1)=7- ξ; 20
X2 9 0 2 10 6 8
18
X3 8 2 0 10 8 10
T2 = ξ + d(2,5)= ξ+6; 16
X4 6 10 10 0 4 4
T’2 = c(5,6) - ξ + d(6,2)=10- ξ; 14 X5 3 6 8 4 0 2
X6 5 8 10 4 2 0
T3 = ξ + d(5,3)= ξ+8; 12

T’3 = c(5,6) - ξ + d(6,3)=12- ξ; 10

T4 = ξ + d(5,4)= ξ+4;
T’4 = c(5,6) - ξ + d(6,4)=6- ξ;
T5 = ξ + d(5,5)= ξ;
T’5 = c(5,6) - ξ + d(6,5)=4- ξ;
Minimul se va afla pe
8 linia frânta din partea
6 de sus. Valoarea
4
minima a lui T=8
2

T6 = ξ + d(5,6)=- ξ+2; 2 4 6 8 10
T’6 = c(5,6) - ξ + d(6,6)=2- ξ;
Pe muchia 9 (3,4)
X1 X2 X3 X4 X5 X6
T1 = ξ + d(3,1)= ξ+8; X1 0 9 8 6 3 5
20
T’1 = c(3,4) - ξ + d(4,1)=16- ξ; X2 9 0 2 10 6 8
18
X3 8 2 0 10 8 10
T2 = ξ + d(3,2)= ξ+2; 16
X4 6 10 10 0 4 4
T’2 = c(3,4) - ξ + d(4,2)=20- ξ; 14 X5 3 6 8 4 0 2

T3 = ξ + d(3,3)= ξ; X6 5 8 10 4 2 0
12
T’3 = c(3,4) - ξ + d(4,3)=20- ξ;
10

T4 = ξ + d(3,4)= ξ+10; 8

T’4 = c(3,4) - ξ + d(4,4)=10- ξ;

6

T5 = ξ + d(3,5)= ξ+8; 4

T’5 = c(3,4) - ξ + d(4,5)=14- ξ; 2

T6 = ξ + d(3,6)= ξ+10;
2 4 6 8 10
T’6 = c(3,4) - ξ + d(4,6)=14- ξ;
Pe muchia 9 (3,4)
X1 X2 X3 X4 X5 X6
T1 = ξ + d(3,1)= ξ+8; X1 0 9 8 6 3 5
20
T’1 = c(3,4) - ξ + d(4,1)=16- ξ; X2 9 0 2 10 6 8
18
X3 8 2 0 10 8 10
T2 = ξ + d(3,2)= ξ+2; 16
X4 6 10 10 0 4 4
T’2 = c(3,4) - ξ + d(4,2)=20- ξ; 14 X5 3 6 8 4 0 2

T3 = ξ + d(3,3)= ξ; X6 5 8 10 4 2 0
12
T’3 = c(3,4) - ξ + d(4,3)=20- ξ;
10

T4 = ξ + d(3,4)= ξ+10; 8
Minimul se va afla pe
T’4 = c(3,4) - ξ + d(4,4)=10- ξ;
6
linia frânta din partea
de sus. Valoarea
T5 = ξ + d(3,5)= ξ+8; 4

T’5 = c(3,4) - ξ + d(4,5)=14- ξ;

minima a lui T=8
2

T6 = ξ + d(3,6)= ξ+10;
2 4 6 8 10
T’6 = c(3,4) - ξ + d(4,6)=14- ξ;
Pe liniile finale formate pe muchii se determina punctele de minim:

min pe muchia 1 este 8

min pe muchia 2 este 10
min pe muchia 3 este 6
min pe muchia 4 este 8
min pe muchia 5 este 9
min pe muchia 6 este 8
min pe muchia 7 este 10
min pe muchia 8 este 8
min pe muchia 9 este 8
min pe muchia 3 este 6
20

18

Centrul absolut este 16

situat pe muchia (2,5) şi 14

e situat la 4 unităţi de 12

vârful 2. 10

2 4 6 8 10
Lucru individual pentru grupa TI181. Sa se determine centrul relativ si
centru absolut.
n=numarul din registru

x2 3+[n/3]
x 4

1+[n/2]

1+[n/5]
x1
x3 x 5
2+[n/4]
Lucru individual pentru grupa TI182. Sa se determine centrul relativ si
centru absolut.
n=numarul din registru

x2 2+[n/4]
x 4

1+[n/2]
1+[n/5]
x1
x3 x 5
3+[n/3]