ALTE METODE DE

EVALUARE și selecție
a proiectelor
Prof. univ. dr. Gheorghița DINCĂ
 Alte abordări ale evaluării
proiectelor
 În timp ce analiza cost-beneficiu este tehnica cea mai frecvent
utilizată în evaluarea investiţiilor publice şi este cea mai cerută prin
Regulamentele fondurilor europene pentru proiectele majore, alte
tipuri de analiză a proiectelor există şi sunt utilizate.

 În această secţiune, sunt trecute în revistă principalele caracteristici

şi domeniile de aplicare pentru analiza cost-eficacitate (ACE),
analiza multicriterială (AMA) şi analiza de impact economic
(AIE). Aceste abordări nu pot fi luate în consideraţie ca substitute
pentru ACB, ci mai degrabă complementare acesteia pentru motive
speciale, sau ca o aproximare brută când realizarea efectivă a ACB
este imposibilă.

 Mai mult, ele sunt greu de standardizat şi, în cadrul Fondurilor

Structurale şi de Coeziune, precum şi fondurile IPA, ar trebui să fie
utilizate cu precauţie pentru a evita neconcordanţe între regiuni şi
ţări, ceea va face mai dificilă evaluarea proiectelor de către Comisie.
 Analiza cost-eficacitate

 Analiza cost-eficacitate (ACE) este o comparaţie a proiectelor

alternative care au un efect comun unic dar care poate diferi în
magnitudine.
 Aceasta are ca scop selectarea unui proiect care, pentru un nivel
de ieşire, minimizează valoarea netă actualizată a costurilor, sau,
alternativ, pentru un cost dat, maximizează nivelul de ieşire.

 Rezultatele ACE sunt utile pentru acele proiecte ale căror

beneficii sunt foarte dificil, dacă nu imposibil, de evaluat, în timp
ce costurile pot fi prezise cu mai multă încredere.
 Analiza C-E
 Această metodologie este adesea folosită în evaluarea
economică a programelor din sănătate, dar poate de asemenea
să fie folosită pentru a evalua unele proiecte din domeniul
cercetării ştiinţifice, educaţie şi mediu.

 Pentru aceste exemple, simple rapoarte cost-eficacitate sunt

folosite, cum ar fi costul cercetării per brevet, costul educaţiei
per student, costul pe unitate de reducere a emisiilor şi aşa
mai departe.
 ACE este mai puţin utilă atunci când o valoare, chiar şi una
orientativă, poate fi atribuită beneficiilor şi nu doar costurilor.
În general, ACE rezolvă o problemă de optimizare a resurselor, care
este de obicei prezentată în următoarele două forme:

 - având un buget fix şi n proiecte alternative, factorii de decizie

urmăresc să maximizeze rezultatele realizabile, măsurate în
termeni de eficacitate (E);
 - având în vedere un nivel fix al rezultatelor de realizat (E),
care trebuie să fie atins, factorii de decizie urmăresc să diminueze
costul (C).
 Analiza C-E

 Deşi s-ar putea compara simplele raportări ale costurilor la

rezultate (C/E) pentru fiecare alternativă, comparaţia
corectă este bazată pe raportarea costurilor
incrementale la rezultate incrementale, deoarece aceasta
ne spune cât de mult plătim pentru adăugarea măsurii
suplimentare mai benefice.

 În special, atunci când proiectele alternative sunt în

competiţie şi se exclud reciproc, o analiză
incrementală este necesară în scopul de a clasifica
proiectele şi de a-l stabili pe acela care este cel mai
rentabil.
 În general, analiza cost-eficacitate este aplicată pentru a testa
ipoteza nulă unde cost-eficacitatea medie a unui proiect (a)
este diferită de cost-eficacitatea medie a unei intervenţii
concurente (b). Se calculează raportul:

care definește costul marginal pe unitatea de rezultat obținută

suplimentar.

 În timp ce măsurarea costurilor este aceeaşi, ca şi în cazul

analizei financiare a ACB, măsurarea eficacităţii depinde de
tipul de rezultat ales. Câteva exemple de măsuri de
eficacitate utilizate în ACE sunt: numărul de ani de viaţă
acumulată, zile de dizabilitate evitate (proiecte din
sănătate), sau scoruri de testare (educaţie).
 Atunci când o strategie este mai eficientă şi mai puţin
costisitoare decât alternativa (Ca – Cb < 0 şi Ea - Eb > 0), se
spune că „domină” alternativa: în această situaţie nu este
nevoie să se calculeze raportul cost-eficacitate, deoarece
decizia privind strategia aleasă este evidentă.

 Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, proiectul în curs de

examinare este în același timp mai mult (sau mai puţin)
costisitor şi mai mult (sau mai puţin) eficient decât alternativa
(alternativele) (Ca - Cb > 0 şi Ea - Eb > 0 sau, alternativ, Ca -
Cb < 0 şi Ea - Eb < 0).
 În această situaţie, raporturile incrementale cost-
eficacitate permit evaluatorilor să clasifice proiectele în
curs de examinare şi să identifice, şi apoi să elimine,
cazurile de „dominanță extinsă”.

 Din punct de vedere operaţional, dominanța extinsă

apare atunci când raportul incremental cost-eficacitate
pentru un anumit proiect este mai mare decât raportul
următoarei alternative mai eficientă (a se vedea exemplul
de mai jos).
 EXEMPLU: DOMINANŢA EXTINSĂ ÎN ANALIZA
COST-EFICACITATE
 În tabelul de mai jos sunt arătate ratele cost-eficacitate incrementale ipotetice
pentru trei intervenţii de îmbunătăţire a capacităţii cognitive a unei ţinte de 50 de
copii:
 A) autoînvăţare bazată pe computer
 B) sesiuni de instruire pentru întreg eşantionul ţintă
 C) sesiuni de instruire pentru grupuri mici (până la 5 persoane)
În exemplul nostru, strategia B este un caz de dominanță extinsă, deoarece strategia C
are un raport cost-eficacitate
Categoria Cost
mai mic (200 < 600).
Eficacitate /
Scor mediu la test
Autoînvățare 1000 10 - - 100
bazată pe PC
Sesiuni de instruire 4000 15 3000 5 600
pentru toți Dominanța extinsă

Sesiune de instruire 9000 40 5000 25 200

grupuri
 În practică, ACE permite evaluatorilor să excludă acele opţiuni
care nu sunt eficiente din punct de vedere tehnic, în timp ce,
pentru restul proiectelor, alegerea va depinde de mărimea
bugetului.
 Tratamentul cu cel mai mic raport incremental cost-eficacitate ar
trebui să fie primul care este implementat şi apoi alte strategii ar
trebui să fie adăugate până când bugetul este epuizat.

 De asemenea, există probleme tehnice în centralizarea

rezultatelor care apar în ani diferiţi, pentru că nu este evident
care ar trebui să fie factorul de actualizare specific (în mod clar
nici RAF sau RAS aplicate la actualizarea numărului de studenţi,
sau brevete ori emisii).
 În concluzie, analiza cost-eficacitate este un instrument pentru
compararea proiectelor atunci când doar o singură dimensiune a
rezultatului contează. Acest aspect limitează în mod semnificativ
domeniul de aplicare: în majoritatea cazurilor, proiectele au un
impact care nu se încadrează într-o măsură unică de eficacitate.

 De asemenea, fără evaluarea beneficiilor, ACE poate măsura

numai eficienţa tehnică, mai degrabă decât eficienţa alocativă.
Singurul caz pentru care, probabil, ACE este aproape de ACB
este atunci când măsurarea eficienţei surprinde toate prestaţiile
sociale livrate de un anumit proiect, dar aceasta este o sarcină
foarte dificilă.
 În programele de sănătate, „anii de viaţă salvată” (de asemenea
ajustaţi uneori prin „calitatea” lor) poate fi considerată o măsură
cuprinzătoare de asistenţă socială.

 De fapt, atunci când planificatorul atribuie o valoare

convenţională de bani la viaţa statistică (sau calităţii vieţii ajustată
statistic), în sănătate, la fel ca în transporturi sau în unele proiecte
de mediu, ne-am întors la ACB standard.
 Analiza multicriterială
 Analiza multicriterială (AMC) cuprinde un ansamblu de
metode folosite pentru a selecta alternative în conformitate cu un
set de criterii diferite şi „ponderea” lor relativă.

 Spre deosebire de ACB, care se axează pe un criteriu unic

(maximizarea bunăstării sociale), analiza multicriterială este un
instrument care se ocupa cu un set de obiective diferite care nu
pot fi agregate prin preţuri umbră şi valoarea bunăstării, la fel ca
în ACB standard.
Există mai multe moduri de a pregăti un exerciţiu de AMC. O
abordare posibilă este după cum urmează:

- obiectivele trebuie să fie exprimate în variabile măsurabile.

Ele nu trebuie să fie redundante dar pot fi alternative (realizarea
unei părţi mai mari dintr-un obiectiv ar putea exclude
îndeplinirea altuia);
- odată ce a fost determinat „vectorul obiectivelor”,
trebuie găsită o tehnică pentru agregarea informaţiei şi pentru
a face o alegere; obiectivelor trebuie să le fie atribuită o pondere
care reflectă importanţa relativă;
- definirea criteriilor de evaluare; aceste criterii se pot referi la
priorităţile urmărite de către părţile implicate sau se pot referi la
aspecte particulare ale evaluării;
- analiza impactului: această activitate implică descrierea,
pentru fiecare dintre criteriile alese, a efectelor pe care
respectivul criteriu le produce. Rezultatele pot fi cantitative şi
calitative;
 - previzionarea efectelor intervenţiei în ceea ce priveşte criteriile
selectate; pornind de la rezultatele din stadiul anterior (atât
cantitative cât şi calitative) sunt atribuite un scor si o valoare
normalizată (acesta este echivalentul „banilor” din ACB);
- identificarea tipologiei subiecţilor implicaţi în intervenţie
şi determinarea funcţiilor preferenţiale (ponderilor) respective
acordate diferitelor criterii;
- agregarea scorurilor acordate fiecărui criteriu (prin însumare
sau aplicarea unei formule neliniare) pentru a da o evaluare
numerică intervenţiei; rezultatul poate fi apoi comparat cu cel
obţinut pentru intervenţii similare.
În continuare evaluatorul proiectului ar trebui să verifice dacă:

 - previziunile pentru aspectele nemonetare au fost

cuantificate într-un mod realist în evaluarea ex-ante;
 - există, în orice caz, o ACB pentru obiectivele standard
(analiza financiară şi economică);
 - criteriile suplimentare în cadrul AMC au o pondere
politică rezonabilă, pentru a determina schimbările
semnificative în rezultatele financiare şi economice.
Exemplu: AMC– metodă complementară
de evaluare a proiectelor de mediu
 AMC este utilă atunci când monetizarea costurilor şi beneficiilor
este dificilă sau chiar imposibilă.
 Să presupunem că un anumit proiect are, la o rată de actualizare de
5% , o VANE negativă de 1 milion de Euro. Acest lucru înseamnă
că evaluatorul proiectului prevede o pierdere netă socială a
proiectului în termeni monetari.
 Cu toate acestea promotorul proiectului a putut aprecia că, în ciuda
acestui fapt, proiectul ar trebui să fie finanţat din fonduri, deoarece
acesta are un impact „foarte pozitiv” asupra mediului, care nu este
posibil să fie monetizat. De exemplu, proiectul ar trebui să reducă
emisiile poluantului Z cu 10% pe an.
Acum ar trebui să ne întrebăm dacă:
 a) prognoza emisiilor care trebuie reduse în termeni fizici este
de încredere;
 b) 1 milion de Euro este un „preţ” acceptabil pentru o reducere
de 10% a emisiilor;
 c) un astfel de „preţ” este în concordanţă cu ponderea pe care
Guvernul statului membru al UE sau Comisia o acordă pentru
proiecte similare.

 De exemplu, se poate vedea dacă în mod regulat sau chiar

ocazional, statele membre au finanţat proiecte similare sau, în
cazul în care nu există nicio dovadă de consecvenţă, ar trebui să
se întrebe de ce această abatere de la practica anterioară este
propusă pentru proiectul de asistenţă în cadrul finanţării UE.
 În cazul în care beneficiile nu sunt doar nemonetare, dar nici
nu sunt măsurabile din punct de vedere fizic, o analiză
calitativă ar trebui să fie efectuată în continuare. Un set de
criterii relevante pentru evaluarea proiectului (capitaluri
proprii, impactul asupra mediului, egalitatea de şanse) este
colectat într-o matrice, împreună cu impacturile (măsurate
cu scoruri sau procente) proiectului asupra criteriilor
relevante.

 O altă matrice ar trebui să atribuie apoi ponderi la fiecare

criteriu relevant. Prin înmulţirea scorurilor şi ponderilor este
obţinut impactul total al proiectului: aceasta permite selectarea
celor mai bune alternative.
 În exemplul prezentat în Tabelul 2.17, proiectul B are un impact
social mai mare, având în vedere preferinţele pentru criteriile
sociale alese.
 Aceste matrice sunt simple, dar şi foarte subiective, şi este
nevoie de multă prudenţă în interpretarea rezultatelor.
 Analiza impactului economic

 În ceea ce priveşte proiectele majore, articolul 40 alineatul (e)

din Regulamentul UE 1083/2006 impune statelor membre
sau autorităţilor de management să furnizeze Comisiei o
analiză cost-beneficiu, inclusiv „impactul previzibil asupra
sectorului în cauză şi asupra situaţiei socio-economice a
statului membru al UE şi / sau regiunii şi (atunci când
este posibil şi atunci când este cazul) asupra altor regiuni
ale Comunităţii”.
 Discuţia cu privire la contextul socio-economic, se va ocupa
de obicei, cel puţin calitativ, de unele impacturi ale
proiectului la nivel naţional, regional sau de sector, dar ACB
este o abordare intrinsec micro- economică. Impactul
general social este capturat de VANE şi acest lucru ar fi o
statistică suficientă a schimbărilor de bunăstare.

 Când mega-proiectele (proiecte foarte mari în raport cu

economia) sunt luate în consideraţie, ele sunt susceptibile
de a avea un impact macro-economic (din punct de vedere
tehnic acestea urmează să schimbe preţurile umbră deoarece
acestea sunt nemarginale). În astfel de cazuri (rare), o
evaluare a impactului economic poate fi efectuată ca o
completare a ACB.
Analiza economică de impact este un instrument utilizat pentru a
evalua impactul asupra mediului socio-economic al unei intervenţii
sau program date. Acest tip de analiză se concentrează asupra
indicatorilor macroeconomici şi prognozează influenţa proiectului
asupra acestor indicatori. Rezultatele analizei de impact economic
stabilesc de multe ori dacă sprijinul public ar trebui să fie furnizat pe
baza beneficiilor economice pentru o anumită zonă.

Rezultatele ar trebui să fie de ajutor la:

 - nivel de sector, în identificarea zonelor critice şi definirea
acţiunilor de politică;
 - nivel macro-economic, în definirea contribuţiile relative.
 De exemplu, metoda poate fi utilizată pentru a evalua impactul
economic mai larg al unei instalaţii sau al unui
eveniment/atracţie pentru o localitate ţintă. În contextul
fondurilor structurale, impacturile social, economic şi de mediu
ale unei intervenţii sunt legate între ele.

 Prin urmare, poate fi necesar ca diferitele tipuri de evaluare a

impactului să fie combinate într-o evaluare integrată a
impactului, a cărui natură va varia în funcţie de tipul de
intervenţie şi de obiectivele de cost-eficacitate ale pachetului de
evaluare a impactului global.
 Mai degrabă decât o alternativă la ACB, analiza impactului
economic este, prin urmare, recomandată ca un instrument
complementar, cel puţin în măsura în care analiza de impact
economic furnizează informaţii suplimentare, care nu sunt
furnizate de ACB, cu privire la macro-efectele implementării
proiectului (de exemplu, impactul asupra comerţului regional,
impactul asupra creşterii PIB-ului etc.).