TEORIA OPŢIUNII
PUBLICE (PUBLIC
CHOICE)
Prof. univ. dr. ec. Gheorghita Dinca
JAMES M.
BUCHANA
N

3 Octombrie 1919-9 Ianuarie 2013

 DATE AUTOBIOGRAFICE
Lucrări celebre
 Economist american, profesor universitar  Public Principles of Public Debt: A defense and Restatement
cofondator al teoriei opţiunilor publice (1962)
(public choice), împreună cu Gordon
Tullock.
 The calculus of Consent with Gordon Tullock (1958)
 The Limits of Liberty: Between Anarchy and Leviathan (1975)
 Fondatorul școlii alegerilor publice

 Democracy and deficit : The Political Legacy of Lord Keynes

A introdus etica, gandirea juridică și cea with Richard E. Wagner (1977)
socială în economie

 S-anăscut în Tenessee, SUA, nepot al  The reason of Rules :Constitutional Political economy with
guvernatorului de Tenessee Geoffrey Brennan(1985)

 Laureat al premiul nobel în 1986 în științe  Economics from the Outside In: Better than Plowing and
economice privind dezvoltarea teoriei
Beyond 2007)
contractuale și constituționale
 James Buchanan și teoria
opțiunii publice
Obiectivul școlii
 prezentarea modului în care sunt cheltuiți banii publici,
 determinarea faptului în ce masură și prin ce rețele și mijloace deciziile politice
determină alocarea eficientă sau nu a resurselor.

Teoria opţiunii publice= o subramură a unei ramuri mai extinse a economiei

politice, respectiv economia constituţională.

 Argument
-motivaţia umană nu se schimbă de fapt o dată cu regulile sociale, acţiunea colectivă,
dacă este încadrată corespunzător, poate funcţiona în beneficiul unei societăţi
libere şi în special al indivizilor care formează acea societate.
 James Buchanan și teoria opțiunii
publice

 Viziunea lui Buchanan

Economicul
ANALIZEAZĂ PIAȚA ȘI
MECANISMELE EI

Politicul STATUL , STRUCTURILE SOCIALE,

SISTEMLE ELECTORALE

CLASE ȘI GRUPURI SOCIALE CU

Socialul COMPORTAMENTE INFLUENȚATE DE
INSTITUȚII

Filosoficul MECANISMELE DE MAI SUS PRIN PRISMA

FILOSOFIEI
 Buchanan și impunerea fiscală
Comunitatea x
Cetățenii A,B,C

PERIOADĂ PERIOADĂ PERIOADĂ

FISCALĂ 1 FISCALĂ 2 FISCALĂ 3

Beneficii egale A și B A și C B și C

0 Beneficii C B A
 Buchanan și impunerea fiscală

 Fiecare individ din cadrul grupului este motivat să discute cu semenii

săi introducerea unei scheme generale de colectare a impozitelor.

 Distribuţia de probabilitate a beneficiilor este probabil necunoscută.

 Sistemul trebuie să rămână ineficient pe termen scurt pentru ca

individul care nu primeşte nici un beneficiu din programele de
cheltuieli specifice să fie supus unor costuri ale impunerii egale cu
cele atribuite semenilor săi, care sunt beneficiarii direcţi.
Buchanan și progresivitatea
impozitului pe venit

Progresivitatea trebuie să fie examinată prin

intermediul unui sistem de referinţă bazat pe
opțiunile individului

Progresivitatea nu trebuie să fie discutată numai în termenii

impactului său asupra unui grup de persoane situate pe diferite niveluri
de venit.

Analiza tradiţională a considerat progresivitatea în termenii redistribuirii între

persoane, această trebuie tratată ca pe una dintre alternativele aflate la dispoziţia
individului

Problema structurii cotelor =

problemă de opţiune individuală
TEORIA OPȚIUNII PUBLICE

-încadrare
- principii
- originalitate
- contribuții
 Neoliberalismul este o reînnoire, o revalorificare a ideilor
liberalismului economic, atât la nivel de teorie, cât şi la nivel
de politică economică. Neoliberalii recunosc conceptul de
ordine naturală, plasează în centrul doctrinei lor noţiunea de
individualism economic, acordă o atenţie deosebită analizei
pieţei şi a preţului.
 Cât priveşte politica economică, ei se pronunţă pentru
înfăptuirea privatizării, reducerea impozitelor şi a cheltuielilor
publice.
 Spre deosebire de autorii liberalismului tradiţional, neoliberalii
sunt conştienţi că o intervenţie limitată a statului în economie
şi societate este absolut necesară.
 Scopul intervenţiei statului constă nu în limitarea libertăţilor
economice, ci din contră, în apărarea lor, în crearea acelui
cadru legislativ care protejează piaţa şi concurenţa.
• Argumentele care au stat la baza expansiunii şi a impactului
deosebit ale teoriei opţiunii publice au constat atât în
fundamentarea deosebită a acestei teorii, care şi-a găsit
rădăcini nu numai în plan filozofic şi moral, dar şi în situaţia
financiar – fiscală dificilă a majorităţii ţărilor occidentale, care
au experimentat, cu excepţia S.U.A. şi parţial a Marii Britanii,
diferite variante ale statului bunăstării în anii care au urmat
celui de-al doilea război mondial.
 Sinteza preceptelor teoriei opţiunii publice:

1. Din punct de vedere metodologic, teoria opţiunii publice poate fi

considerată una individualistă.

Individualismul, ca metodă analitică, sugerează că toată teoretizarea,

toată analiza, se rezumă în final, la consideraţii cu care se confruntă
persoana individuală, în calitatea sa de decident.

Indiferent de rolul individului în structura reală a opţiunii sociale – fie

că este conducător, fie că este condus – analiza se limitează la o
examinare a problemei privind opţiunea şi a mijloacelor sau
posibilităţilor de a rezolva această problemă.
 Abordarea sau metoda individualistă tinde să şteargă orice
distincţie logică între sectoarele “public” şi “privat” ale
activităţii umane.
 Acţiunea colectivă împreună cu acţiunea privată sunt motivate
de scopuri concepute individual şi toată acţiunea continuă numai
după ce este făcut un calcul mental de către individ sau indivizi;

2. Aspectul inovator al doctrinei public choice constă în faptul că

aceasta îndrăzneşte să analizeze instituţiile politice şi implicit
acţiunea guvernamentală prin prisma unei viziuni economice,
îndepărtându-se astfel de concepţiile politice tradiţionale.

Nu există nici un motiv plauzibil pentru care omul, acţionând în

vederea maximizării utilităţii sale pe piaţă, s-ar comporta altfel
când este vorba de bunuri publice.
• Postularea unui aşa-zis „bine comun” nu este numai ineficientă, ci şi
dăunătoare, deoarece împiedică individul (care este, în fond, în orice
democraţie cel care contează) să-şi satisfacă în cel mai eficient mod
utilitatile/nevoile.
• Renunţarea la binele propriu pentru cel colectiv echivalează cu
sprijinirea unei utopii, proces care creează insatisfacţie;

3. Cercetătorii opţiunii publice scot în evidenţă “eşecurile sistemului de

stat”: risipa, redistribuirea inadecvată a veniturilor etc., şi analizează
modul în care statele iau decizii cu privire la impozite, cheltuieli,
reglementări şi alte probleme de politică economică.
La fel ca în jocul pieţelor, jocul de pe scena politică trebuie să pună de
acord nevoile oamenilor pentru bunuri colective cu posibilitatea
economiei de a furniza aceste bunuri.
• Participanţii cei mai importanţi la jocul politic, politicienii,
sunt preocupaţi în primul rând de câştigarea alegerilor, în timp
ce participanţii cei mai importanţi la jocul pieţelor, firmele, au
ca obiectiv obţinerea de profit;

4. Teoria opţiunilor publice, deşi este de dată recentă, a reuşit să

furnizeze o serie de explicaţii cu privire la motivaţia votării,
funcţionarea grupurilor de interes şi a acţiunii colective, a
sistemului judiciar, a birocraţiei politice şi administrative, a
societăţii umane constituţionale etc.;
5. Buchanan şi ceilalţi adepţi ai teoriei opţiunii publice propun o nouă
abordare a modului de adoptare a deciziilor economice majore, prin
utilizarea principiilor democraţiei politice reale.
În acest sens, pentru luarea unor decizii care să corespundă voinţei
votanţilor este necesar să se proiecteze un cadru constituţional
bazat pe consultarea directă a cetăţenilor;

6. Deşi a plecat de la analiza procesului politic, Buchanan a mutat

accentul dinspre problema stabilităţii politice către obţinerea unei
combinaţii de eficienţă economică şi echitate, sub auspiciile regulii
majorităţii;

7. Reprezentanţii teoriei opţiunii publice propun revizuirea legilor

constituţionale fundamentale pentru a preveni dominaţia intereselor
particulare în procesul de guvernare şi pentru a asigura o îndeplinire
eficientă a funcţiilor statului;
8. Promotorii acestei teorii sunt de acord cu o dimensiune redusă şi
o intervenţie limitată a statului, care să se concretizeze în
crearea cadrului juridic şi a setului de reguli ce trebuie
respectate de către toţi participanţii la viaţa social-economică
pentru a se putea asigura o funcţionare corespunzătoare a
economiei de piaţă.

Tendinţele manifestate în practica economică şi politică a mai

multor state occidentale confirmă legitimitatea măsurilor şi
soluţiilor propuse de promotorii teoriei opţiunii publice chiar
dacă uneori acestea sunt însoţite de reţete de natură
intervenţionistă, keynesiste (vezi cazul Suediei, Noii Zeelande,
Australia, Italiei, Danemarcei).
 În perioada contemporană, în majoritatea statelor lumii, atât în cele
dezvoltate cât şi în cele în curs de dezvoltare, se înregistrează o
creştere a cheltuielilor bugetare, în special datorită creşterii
cheltuielilor militare şi a celor cu asistenţa socială, şi implicit a
necesităţilor de resurse financiare publice. Drept urmare, guvernele
şi-au diversificat metodele de colectare a veniturilor bugetare,
conducând în final la creşterea presiunii fiscale asupra plătitorilor de
impozite şi taxe, persoane fizice şi juridice.

 Dacă din punct de vedere fiscal-bugetar aceste metode au avut efectul

scontat, din punct de vedere social-economic, acestea au determinat
acumularea de tensiuni la nivelul maselor de contribuabili, care devin
tot mai reticenţi în a plăti un volum considerabil de impozite ascunse
(cuprinse în preţul bunurilor şi serviciilor consumate), care se adaugă
impozitelor directe, de asemenea stabilite în cuantum foarte ridicat.
 Globalizarea şi creşterea permanentă a standardelor de calitate şi eficienţă a
activităţii, manifestate în toate domeniile de activitate, inclusiv în cele non-
profit, conduc la reducerea constantă a disponibilităţii contribuabililor de a
finanţa programe sociale ineficiente, prin care anumite categorii social-
profesionale dobândesc avantaje nemeritate, iar cele care au cu adevărat
nevoie de protecţie suferă în continuare.

 În plus, sectorul de stat şi administraţia publică au reprezentat pentru multă

vreme un refugiu călduţ, neinfluenţat în nici un fel de schimbările profunde
care au afectat sectorul privat din economie.

 Astfel, în timp ce angajaţii firmelor private s-au confruntat, chiar în ţările

cele mai dezvoltate, cu probleme grave provenite din ameninţarea continuă a
pierderii locurilor de muncă (ca urmare a globalizării şi a intensificării
concurenţei pe plan internaţional), funcţionarii publici şi personalul angajat în
sectorul de stat au fost protejaţi de orice presiuni (cu preţul însă al creşterii
fiscalităţii şi a deficitelor bugetare) pentru mai multă vreme.
 Guvernele majorităţii ţărilor dezvoltate au fost nevoite să
accepte aceste realităţi (inclusiv ca urmare a eforturilor depuse
de reformatorii fiscali) şi au procedat la promovarea unor
reforme care au vizat, în principal, reducerea tendinţei de
creştere a cheltuielilor publice, creşterea concurenţei în
furnizarea de bunuri şi servicii publice, limitarea şi reducerea
numărului de persoane angajate în sectorul public,
reorganizarea şi creşterea eficienţei activităţii instituţiilor
publice.
• Protecţia şi asistenţa socială trebuie limitată la categoriile sociale
defavorizate (copii orfani, femei singure cu copii în întreţinere, bătrâni fără
mijloace de întreţinere, persoane cu handicap), iar pentru toţi ceilalţi
protecţia trebuie să vină din prestarea unei munci utile pentru societate,
pentru facilitarea căreia trebuie promovate într-adevăr măsuri fiscale,
economice şi de altă natură.

• Creşterea inegalităţilor de venituri şi imposibilitatea de a renunţa la unele

componente de bază ale statului asistenţial au pus guvernele în faţa unor mari
dileme şi alegeri de politică economică.

• Aceste căutări s-au reflectat în apropierea programelor economice ale

partidelor social-democrate şi ale celor liberale sau creştin-democrate (în
Europa) sau între Partidul Democrat şi cel Republican în S.U.A.; toate
partidele par să fie în căutarea unei formule magice care să asigure
flexibilitate şi dinamism economiei, fără a tensiona excesiv structurile sociale.
• Este esenţial ca procesul reformei (economice şi politice) să nu
fie acaparat de grupuri restrânse de interese, care să lucreze
împotriva interesului public, a cetăţenilor în general; trebuie să
se evite “capturarea” statului de către grupuri de interese.

• De aici rezultă nevoia funcţionării eficiente a sistemului de

control, nevoia de transparenţă şi asumarea responsabilităţii de
către funcţionarul public, la orice nivel. Lupta împotriva
corupţiei rămâne una dintre provocările importante ale
tranziţiei.
 În contextul tranziţiei la economia de piaţă, statului îi revine un rol
evident: acela de a asigura respectarea contractelor, de a garanta
drepturile de proprietate şi de a oferi servicii publice, cum sunt
educaţia şi sănătatea publică, servicii sociale şi infrastructura de
bază (telecomunicaţii, transporturi etc.) şi, nu în cele din urmă,
acela de a stabili un sistem legislativ eficient.

 Acţiunile statului trebuie să fie previzibile, transparente şi

explicabile. În prezenţa unor informaţii incomplete despre intenţiile
decidenţilor, politicile structurale pot fi inconsistente de-a lungul
timpului şi agenţii privaţi pot suferi pierderi de utilitate, din cauza
aşteptărilor neîmplinite în ceea ce priveşte reformele.
Critici aduse teoriei
optiunii publice
1. DEFICIENTE DE Principalul punct critic
ORDIN IDEOLOGIC • Comparând şi analizând seturi
alternative de reguli constituţionale,
atât dintre cele care există, cât şi
dintre cele care ar putea fi introduse,
se pune întrebarea cum poate teoria
opţiunii publice să rămână neutră ca
atare din punct de vedere ştiinţific
• Ideologia social-democrată era
predominantă şi susţinută de un
program de cercetare neutru -
economia teoretică a bunăstării - se
concentra pe identificarea eşecurilor
pieţei, în scopul demonstrării unor
standarde idealiste
1. DEFICIENTE DE • Programul de cercetare al opţiunii
publice poate fi privit mai bine ca o
ORDIN IDEOLOGIC corecţie a teoriilor ştiinţifice decât
promovarea unei ideologii
antiguvernamentale.
• Indiferent de deficienţele ideologice,
expunerea la analiza oferită de teoria
opţiunii publice creează o atitudine mai
critică faţă de soluţiile politice la
problemele socio-economice.
• Opţiunea publică îl obligă pe cercetător
să fie pragmatic în compararea
aranjamentelor constituţionale
alternative, excluzând corecţiile
birocratice ca soluţii ale eşecurilor
pieţei.
2. IMORALITATEA
• Contestarea aplicării în politică a
principiului interesului personal
• Indivizi motivați diferit atunci când aleg
pentru o colectivitate decât pentru ei
înșiși
• Criticii contestă faptul că persoanele
care acționează politic se comporta ca
și pe piață
2.IMORALITATE Ipoteza opțiunii publice:
Indivizii nu devin automat lipsiţi de orice
A interes pe măsură ce se implică politic.
Persoanele care răspund în mod previzibil la
motivaţiile curente de pe piaţă îşi vor
menţine cel puţin în parte comportamentul
lor atunci când acţionează în calitatea lor de
cetăţeni.

Teoreticianul opţiunii publice trebuie să recunoască

desigur că vigoarea şi puterea predictivă a
modelului strict economic de comportament sunt
reduse pe măsura trecerii de la piaţa privată la
opţiunile colective. Persoanele în roluri politice pot
într-adevăr să acţioneze într-o anumită măsură în
direcţia a ceea ce este considerat interes general.
2. IMORALITATEA
Modelul economic
comportamental

Nu ar trebui
Restricționat considerat că
la oferă
răspunsuri și
activitatea finalitate la
de pe piață toate soluțiile
științifice
3. IDEEA LUI
BUCHANAN LEGATĂ
DE GENERATIILE • puternic combătută de şcoala
VIITOARE aşteptărilor raţionale
Aceștia afirmă că: Oamenii apreciază
corect viitorul şi se gândesc cu mărinimie
la urmaşii lor.
Argumentul cel mai puternic:
• deficitul bugetar federal a dispărut
în 1997
• excedentele au început să se
înmulţească.
• 1990, 1993 şi 1997, Congresul a
adoptat legi menite să reducă
ritmul de creştere a cheltuielilor
federale şi (în 1990 şi 1993) să
crească impozitele mai ales pentru
americanii cu venituri mari.
CONCLUZII
Deşi poate fi criticată pe alocuri, datorită unor
ipoteze simplificatoare pe care le utilizează în
explicarea poziţiilor sale şi a soluţiilor pe care le
propune, teoria opţiunii publice rămâne un reper
semnificativ în cadrul curentelor de gândire
actuale, care oferă puncte de sprijin deosebite în
rezolvarea problemelor dificile cu care se
confruntă societatea contemporană.
QUIZ
1. CUM SE NUMESTE STUDIUL
ELABORAT DE A. DOWNS IN 1953?
A Calculul consensului

B Teoria economică a democrației

C Limitele libertății
1. CUM SE NUMESTE STUDIUL
ELABORAT DE A. DOWNS IN 1953?
A Calculul consensului

B Teoria economică a democrației

C Limitele libertății
2. IN STUDIUL COMPORTAMENTULUI ECONOMIC, A.DOWNS DEFINESTE
CONCEPTELE DE:

A comoditate si interes public

B comportamentul consumatorului

C consumatorul econom
2. IN STUDIUL COMPORTAMENTULUI ECONOMIC, A.DOWNS DEFINESTE
CONCEPTELE DE:

A comoditate si interes public

B comportamentul consumatorului

C consumatorul econom
3. CARE ESTE VIZIUNEA LUI BUCHANAN LEGATĂ DE EXAMINAREA
PROGRESIVITĂȚII?

A examinarea prin intermediul unui sistem de referințe

bazat pe decizia comună a populației

B examinarea printr-un sistem de referințe bazat pe

opțiunea individului

C examinarea printr-un sistem de referințe legat de

nivelurile de venituri.
3. CARE ESTE VIZIUNEA LUI BUCHANAN LEGATĂ DE EXAMINAREA
PROGRESIVITĂȚII?

A examinarea prin intermediul unui sistem de referințe

bazat pe decizia comună a populației

B examinarea printr-un sistem de referințe bazat pe

opțiunea individului

C examinarea printr-un sistem de referințe legat de

nivelurile de venituri.
4. PENTRU CE CONTRIBUȚII BUCHANAN A FOST LAUREAT AL PREMIULUI
NOBEL ÎN ECONOMIE ÎN 1986?

A analiza economică a birocrației

B dezvoltarea teoriei contractuale

C teoria alegătorului de rând

4. PENTRU CE CONTRIBUȚII BUCHANAN A FOST LAUREAT AL
PREMIULUI NOBEL ÎN ECONOMIE ÎN 1986?

A analiza economică a birocrației

B dezvoltarea teoriei contractuale

C teoria alegătorului de rând

5. NEOLIBERALISMUL PUNE
ACCENTUL PE :

A democrație

B individualism

C politică
5. NEOLIBERALISMUL PUNE
ACCENTUL PE :

A democrație

B individualism

C politică
6. SCOPUL INTERVENȚIEI STATULUI ÎN ECONOMIE, ÎN CADRUL
NEOLIBERALISMULUI ESTE:

A limitarea libertăților economice

B apărarea libertăților economice

C intervenția limitată în economie

6. SCOPUL INTERVENȚIEI STATULUI ÎN ECONOMIE, ÎN CADRUL
NEOLIBERALISMULUI ESTE:

A limitarea libertăților economice

B apărarea libertăților economice

C intervenția limitată în economie

7. CARE ESTE LUCRAREA REPREZENTATIVĂ A LUI GORDON
TULLOCK IN DOMENIUL OPŢIUNILOR PUBLICE?

The Calculus of Consent: Logical

A foundations for constitutional democracy

B The Politics of Bureaucracy

The Welfare Cost of Tariffs, Monopolies

C and Theft
7. CARE ESTE LUCRAREA REPREZENTATIVĂ A LUI GORDON
TULLOCK IN DOMENIUL OPŢIUNILOR PUBLICE?

The Calculus of Consent: Logical

A foundations for constitutional democracy

B The Politics of Bureaucracy

The Welfare Cost of Tariffs, Monopolies

C and Theft
8. TEORIA ALEGĂTORULUI MEDIAN A LUI GORDON
TULLOCK CONSTĂ :
Într-un model în care alegătorul median
A este cel care influenţează rezultatul
În descoperirea legăturii dintre
B comportamentul indivizilor care acţionează
pe piaţa economic
În faptul că preferinţele alegătorului
C median coincide cu punctul unde
nemulţumirea este cea mai mică
8. TEORIA ALEGĂTORULUI MEDIAN A LUI GORDON
TULLOCK CONSTĂ:

Într-un model în care alegătorul median

A este cel care influenţează rezultatul
În descoperirea legăturii dintre
B comportamentul indivizilor care acţionează
pe piaţa economic
În faptul că preferinţele alegătorului
C median coincid cu punctul unde
nemulţumirea este cea mai mică
9. O CRITICĂ IMPORTANTĂ ADUSĂ TEORIEI SE REFERĂ LA:

A Deficiențe de ordin ideologic

B Deficiențe de ordin economic

C Claritate
9. O CRITICĂ IMPORTANTĂ ADUSĂ TEORIEI SE REFERĂ LA:

A Deficiențe de ordin ideologic

B Deficiențe de ordin economic

C Claritate
FELICITĂRI!