.. . .

:CEU
◄ • •

LIMITELE LIBERTATII
lntre anarhie �i Leviathan
A

James M. Buchanan
Colectia

CIVITAS

6
 Aceasta carte a fast publicata in cadrul proiectului de traduceri
al Universitatii Central Europene, fiind sponsorizata de Regional
Publishing Center - Open Society Institute din Budapesta �i Fundatia
SOROS pentru o Societate Deschisa, Romania

Edipe autorizata de University ofChicago Press, Chicago, Illinois, U.S.A.

© 1975 University of Chicago Press, James M. Buchanan,
The Limits ofLiberty: Between Anarchy and Leviathan
Toate drepturile rezervate
© 1997 Central European University Press
© 1997 Institutul European, pentru prezenta versiune in limba romana
I S B N 973-586-038-4 PRINTED IN ROMANIA
 JAMES M. BUCHANAN

LIMITELE LIBERTATII
Intre anarhie �i Leviathan

Traducere de Liviu PAPUC

Introducere de Cristian R. PIRVULESCU

INSTITUTUL EUROPE AN

1997
 INTRODUCERE

A alege sa alegi

in memoria tatalui meu

Omul �i opera sa

Nascut in 1919 la Murfreesboro, Tennessee, James M. Buchanan a

urmat cursurile universitare la Middle Tennessee State College pina in
1940, continuindu-$i apoi masteratul la Universitatea din Tennessee (1941)
$i studiile doctorale la Universitatea din Chicago (1948).
Este laureat al premiului Nobel pentru economie in 1986 pentru
contribu/iile sale la dezvoltarea teoriei contractuale $i constitu/ionale
fondate pe studiul procesului de pregatire $i luare a deciziilor politice $i
economice. James Buchanan a aplicat metode specifice economiei pentru
a ana/iza comportamentul alegerilor pub/ice ale votanfilor, ale liderilor
de partid, ale lobbi$tilor sau ale funcfionarilor. Lucrarile relevante citate
la acordarea premiului Nobel drept contributii importante la dezvoltarea
teoriei alegerilor pub/ice au Jost: Calculus of Consent (Calculul Consen­
sului) (1962), Limits of Liberty (Limitele libertatii) (1974), Freedom in
Constitutional Contract (Libertatea in contractul constitutional) (1978), The
Power to Tax (Puterea de a impozita) (1980) $i Liberty, Market, and State
(Libertate, piata �i stat) (1985).
6 CRISTIAN R. PfRVULESCU

fntre multele sale titluri onorifice obfinute ca recunoa�tere a meritelor

in sistematizarea acestui nou tip de abordare interdisciplinara a raportului
dintre institufii $i indivizi se ajla $i cele de doctor honoris causa al Univer­
sitafii din Bucure$ti $i al Academiei de Studii Economice, acordate in 1994.
Cariera sa universitara a inceput la Universitatea Tennessee din
Knoxville, unde a predat economia din 1948 pina in 1951. De altfel, Ten­
nessee va ramine un punct de reper permanent pentru Buchanan. in
perioada 1951-1956 va Ji proJesor la Departamentul de economie al Univer­
sitafii de Stat Florida din Tallahassee unde, intre 1954-1956, va indeplini
# funcfia de pre�edinte (Chairman). Va Ji de asemenea pre$edinte $i la
Departamentul de economie James Wilson al Universitafii Virginia din
Charlottesville intre 1956-1962. Tot la Universitatea din Virginia, unde a
funcfionat intre 1956-1968, a fost proJesor la catedra Paul G. McIntire
(1962-1968) $i director la T homas Jefferson Center.for Political Economy
(I 958-1969). intre 1968-1969 a.fost proJesor de economie la Universitatea
California din Los Angeles (UCLA). intre 1969-1983 a.fost University Dis­
tinguished Professor la Virginia Polytechnic Institute & State University
din Blacksburg unde va fi in acela�i timp # director general la Center for
Study of Public Choice. Din 1983 a Jost profesor la catedra Holbert L.
Harris de la Universitatea George Mason din Fairfax, Virginia, $f director
general la Center for Study of Public Choice (1983-1988). Din 1988 este
director general consultant la Center for Study ofPublic Choice, din Knox­
ville, Tennessee# la Universitatea George Mason din Fairfax, Virginia.
A Jost intre altele Visiting Professor la London School of Economics
in 1967 # Fulbright Visiting Professor la Universitatea din Cambridge in
1961-1962.
Au fost repertoriate 283 de contribufii la lucrari colective # 192 de
studii # articole importante aparute in numeroase reviste de specialitate,
alaturi de sute de alte contribufii # recenzii.

Teoria alegerilor publice

James M Buchanan este considerat, alaturi de Gordon Tullock,fonda­

torul $i liderul $CO!ii alegerilor pub/ice (Public Choice), teorie cu ajutorul
 INTRODUCER£ 7

careia economi$lii, dar $i politologii, cerceteaza, jolosind instrumentele

metodologice ale Seo/ii de la Chicago, institu/iile politice $i modul in care
acestea i# stabilesc reperele $i i$i realizeaza scopurile.
Dezbaterile asupra politicii economice se due in general asupra
a/egerii instrumentelor de punere in aplicare # a combina/iei optime.
Aceasta dezbatere opune in mod traditional economi$lii liberali, ce consi­
dera ca echilibrul economic, in special ocuparea dep/ina a for/ei de munca,
se realizeaza spontan daca nu este blocat de interven{ii pub/ice inoportune,
�i economi$tii de inspira{ie keynesiana dupa care doar o politica activa
poate asigura ocuparea deplina a for{ei de munca. Dar, dincolo de diver­
gen{e, ace$lia considerau ca cei care au puterea de decizie urmaresc rea/iza­
rea binelui public. Teoreticienii alegeri/or pub/ice au schimbat aceasta
viziune. Aplicind deciziilor politice $i administrative principiile economiei
de pia/a, ei au depa$it opozifiafictiva intre agenfii economici care urmaresc
doar interesul personal $i agen{ii publici care sint motiva{i doar de respec­
tarea interesului general.
Ce sint alegerile pub/ice? Daca alegerea este actul prin care se
opereaza selec{ia intre mai multe alte'rnative, prin cuvintul public se face o
evidenta referinta la comunitate, la ceea ce este de interes general. Dar
comunitatea nu poate alege. Alegerile sint /acute de indivizi $i pot Ji pri­
vate sau pub/ice. 0 alegere este privata atunci cind se raporteaza la
problemele vie/ii individuale $i nu ajecteaza prin consecin/ele ei pe ceilal/i,
dar devine publica cind sint selectate alternative care ajecteaza nu doar
pe eel ce face alegerea, ci $i pe ceila//i. Astfel de a/egeri devin obiecte de
cercetare in teoria alegeri/or pub/ice. A/egerile pub/ice vizeaza modul in
care sint a/ocate anumite bunuri considerate necesare. Anumite bunuri
sint dificil de c/asat $i de ana/izat. Bunurile pub/ice sint bunuri furnizate
de co/ectivita/i pub/ice (de exemplu de administrafie sau de comunitafile
locale). Producerea bunurilor pub/ice urmare$fe o logica particulara in
care nu primeaza ideea profitului. Accesul la unele bunuri pub/ice este
gratuit (educafie, justifie), jinanfarea for asigurindu-se prin impozite. far
politica de impozitare este, sau ar trebui safie obiect de dezbatere pubIica.
Stiinfa economica tradi/ionala studia alegerile, insa erau vizate doar
a/egerile private ale indivizilor in cadru/ proceselor economiei de piafa;
8 CRISTIAN R. PIRVULESCU

$tiin/a politico. tradi/ionala rareori analiza comportamentul a/egerilor

individuale. Combina/ia dintre alegeri $i public pune teoria alegerilor
pub/ice la intersec/ia acestor doua discipline: institu/iile sint studiate din
perspective $liin/ei po/itice, iar metoda este preluata din teoria economica.
Alegeri/e pub/ice presupun ca actorii ce intervin in cimpul politic efectueaza
ace/e a/egeri ce Ii se par mai ejicace pentru a-�·i atinge scopurile. Se
formeaza astfel o pia/a politico.. Postulind similitudinea intre spafiul poli­
tic $i eel economic, teoria piefei politice presupune ca raporturile dintre
guvernanfi # guvernafi se rea/izeaza dupa modelul cerere-oferta. Oferta
este produsa de guvernanfi asimi/afi intreprinderi/or ce urmaresc sa maxi­
mizeze capacitatea de raspuns la cererile formulate de guverna/i, conside­
rafi ca un fe/ de consumatori clien/i. Pe piafa e/ectoralii, expresia cea mai
clara a piefei politice (in/eleasa insa de unii # ca ansamblu al proceselor
de interac/iune ce /eaga guvernan/ii de guvernafi), sint puse in rela/ie
ofertele programatice ale partidelor politice cu cereri/e exprimate in voturi.
Prin contribu/iile sale la teoria alegerilor pub/ice, James M Buchanan
a schimbat gindirea conven/ionala despre rolul guvernului in via/a
indivizilor. Prin lucrarile sale, intre care Calculul consensului $i Limitele
libertatii, el a impus idei pe baza carora, astazi, guvernele de pretutindeni
(evident, sint vizate doar guvernele democratice) incearca sa-�i redejineasca
raporturile cu ceta/enii.
lncepindu-$i cariera la sfir#tul deceniului cinci, ca economist
specializat in finan/e pub/ice, Buchanan a incercat sa in/eleaga modul in
care se iau decizii/e privind bugetul, despre modelul politicilor pe care se
fondau, sau ar Ji trebuit sa sefondeze, impozitele. in aceasta intreprindere
de clarificare a supozifiilor pe care se cladeau politicile economice, el a
Jost injluenfat de economistul suedez Knut Wicksell care considera ca pentru
a corecta politici/e trebuie pe,fec/ionate regu/ile # structuri/e. Politicienii
se comporta in acord cu propriile /or interese $i cita vreme mediul in care
i# desfa$oara activitatea ramine constant, comportamentul /or va Ji
asemanator. Petrecind un an in Italia (1955-1956) Buchanan i#va schimba
perspectiva asupra politicii. Sub injluen/a scepticismului italian fa/a de
manifesto.rile politice, pe care generafia lui Buchanan nu ii cunoscuse, dar
# a teoriilor sociale $i economice italiene, el va promova un punct de
 INTRODUCER£ 9

vedere mult mai critic in raport cu modul de formulare $i aplicare a

diferitelor politici.
lnfluenfat de lectura liberalilor italieni de la inceputul secolului XX
(cum aratii $i in discursul de recepfie a premiului Nobel) James M.
Buchanan se aflii in continuarea marii traditii a liberalismului c/asic $i a
statului minimal, dar in cadrul unei epistemologii hobbesiene (vizibilii $i
in viziunea sa asupra lui Rawls - .,A Hobbesian Interpretation of the
Rawlsian Difference Principle", Kyklos, 29/1976) spre deosebire de linia
lockeanii pe care s-a situat Hayek. Teoria optimului buniistiirii ce descinde
de la Vilfredo Pareto este asumatii de Buchanan. Dupii Pareto, in orice
ordine socialii existii un scop care urmiire$te consensul unanim spre
finalitiifi sociale. Politicile economice conduc spre aceste finalitiifi care
nu sint totdeauna corect sesizate, uneori acestea ajlindu-se chiar in contra­
dicfie unele cu altele. Economia buniistiirii, cum este numitii teoria pare­
tianii, urmiire$te sii influenfeze consensul social facind mai c/are direcfiile
$i obiectivele diferitelor politici. Teoria alociirii optime a resurselor a lui
Pareto are la bazii judeciifi de valoare. Asife/, a/ocarea optima a resurselor
se realizeaza daca jiecare individ este eel mai bun judecator al propriei
sale buniistiiri, dacii bunastarea sociala se dejine$fe doar prin buniistarea
indivizilor $i dacii buniistarea indivizilor nu poate Ji comparatii. 0 a/ta
sursii italianii a teoriei lui Buchanan este legata de teoria piefei politice,
influen/ata de teoria elitista a lui Gaetano Mosca care considera ca
politicienii, in concurenfa pentru ocuparea jimc/iilor pub/ice, se comporta
dupii o logica rafionala, asemiinatoare celei a antreprenorilor.
0 altii sursii teoretica a ideilor lui Buchanan au constituit-o dezba­
terile prilejuite de publicarea in 1951 a car/ii lui Kenneth Arrow, Social
Choice and Individual Value, care a avut, chiar daca nu imediat, o mare
audien/ii intre economi$li $i politologi. Arrow a demonstrat, pe baza unor
presupuneri, cii $i in situafia in care ar exista un nivel maxim al buniistiirii,
acesta nu vafi relevat de un proces de insumare a prejerinfelor individuale.
Teoria alegerilor rafionale pe care o jimdamenteazii Arrow considerii cii
actorii ce ac/ioneaza in cimpul politic (fie ei ale$i sau alegatori) se comportii
rational iar deciziile /or urmaresc sii realizeze ceea ce le este util - de
unde posibilitatea teoretica de a le prevedea teoretic comportamentul. Fa/ii
I0 CRISTIAN R. PiRVULESCU

de aceasta teorie s-au manifestat atitudini din cele mai diverse. Wilit Riker
considera ca ,, teoria alegerilor rafionale este la originea singurului pro­
gres veritabil realizat vreodata in �tiinfa politica". Al/ii, avind o a/tapers­
pectiva asupra domeniului politic, manifesta prudenfa in legatura cu apli­
carea modelelor economice pentru explicarea viefii politice. ,, Ca numeroase
opfiuni economice sint dictate de astfel de ca/cule este probabil, fora a ft
intr-adevar demonstrat, dar este stupeJiant a le vedea aplicate la politica.
Dacaexista un domeniu unde decizii/e scapa motivafiilor rationale, atunci
aces/a este eel al pasiunilor".
Reacfia critica a lui Buchanan atit fafa de cei ce ii criticau pe Arrow,
cit $i fa/a de Arrow insu\,;i, a Jost provocata de Japtul ca ace$tia nu au
infeles ca, daca regula majoritafii nu duce la un echi/ibru politic, atunci
este nevoie de realizarea unei ciclicitafi po/itice. Democrafia, pentru
Buchanan, nu inseamna doar regula majoritafii simple, ci existenfa unei
rotafii in fancfie de preJerinfele exprimate.
intilnirea cu Gordon Tullock in 1958, cind acesta sosea la Univer­
sitatea Virginia pentru studii postdoctorale, dupa ce petrecuse 9 ani la
Departamentul de Stat, a Jost evenimentul care a Javorizat inchegarea
teoriei alegerilor pub/ice. Avind o viziune realista asupra politicii ameri­
cane, Tullock a inceput sa faca cercetari asupra regulii majoritafii sub
influenfa lui Duncan Blank, Anthony Downs �i Arrow. Astjel, cei doi au
inceput sa lucreze impreuna, rezultatul imediat al acestei colaborari Jiind
Calculul consensului.
Denumirea de a/egeri pub/ice (Public Choice) are propria sa istorie.
Daca conceptul de a/egeri sociale Jusese lansat de Arrow in 1951, locu­
fiunea alegeri pub/ice va aparea abia in 1967. Dupa publicarea Calculului
consensului, James Buchanan $i Gordon Tullock au infeles ca este nevoie
de o consultare interdisciplinara. Pentru aceasta au organizat cu ajutorul
unei finanfari acordate de National Science Foundation o intilnire la
Charlottesville in Virginia in 1963. Cu aceasta ocazie s-a format Commit­
tee for the Study of Non-Market Decision Making (Comitetul pentru
studierea luarii deciziilor non-piafa). Pentru a treia intilnire a acestui
comitet, ce a avut loc la Chicago in 1967, s-a cautat o a/ta denumire. Cea
alesa a Jost Public Choice, comitetul devenind Public Choice Society.
 INTRODUCER£ I I

James M. Buchanan a pus bazele, aliituri de Gordon Tullock, unei

teorii a bunurilor pub/ice care demonteaza viziunea tradifionala asupra
statului. Aceasta teorie - mai intii exprimata in Calculul consensului, #
apoi in Limitele libertatii - a jucat un rol cheie in critica $i deconstrucfia
statului bunastarii, ca si in geneza politicilor de dereglementare.
lnterogindu-se asupra motive/or pentru care economi$tii justificau
intervenfia statului plecind de la ideea ca piafa este imperfecta, $i deci
rezultatul intervenfiei nu poate Ji altjel decit mai bun in comparafie cu
rezultatele acfiunii regulilor piefei, Buchanan .yi $COala a/egerilor pub/ice
ajung la concluzia ca statul nu trebuie privit doar ca omogen $i impartial,
ci .yi (sau mai ales) ca spafiu al conjlictului dintre oameni ce au interese,
slabiciuni sau ambifii proprii. Oamenii trebuie deci analizafi, pentru ca
deciziile /or nu pot sa nu fie influenfate de interese #, in consecinfa,
influenfeaza mediul institufional din careJae parte.
in prelungirea analizelor lui Friedrich von Hayek pentru care politica
economica nu face decit sa camujleze, sub eticheta interesului general,
servicii aduse unor grupuri particulare, teoria alegerilor pub/ice ajunge
la reprezentarea statului $i a democrafiei ca spafiu al schimbului, al .. nego­
cierii prefului ", in care alegerile constituie modul de a schimba periodic
ojertele de intervenfie guvernamentala contra voturi. Una din principalele
inovafii ale $CO/ii alegerilor pub/ice a Jost tocmai conceptualizarea piefei
po/itice. Piafa publica prezinta, ca $i piafa in general, o serie de imper­
jecfiuni care pot influenfa deciziile pub/ice. 0 politica rejormatoare, de
exemplu, se poate lovi de cererile asistenfiale ale electoratului intr-un an
electoral, ceea ce are drept consecin{a o serie de decizii specifice, dar care
vor afecta eficien{a reformei. Buchanan a repro$at pozi{iilor keynesiene
ca au neglijat faptul ca oamenii politici ce decid po/itica economica se
preocupa si de (sau mai ales de) realegerea /or, iar cariera jimcfionari/or
publici care pregatesc si apoi aplica deciziile nu depinde doar de rezultatele
macroeconomice ob{inute. Analiza acestor imper:fec{iuni si a mijloacelor
institufionale prin care pot Ji remediate se constituie in spa{iul de acfiune
al teoriei a/egerilor pub/ice. Stiinfei economice si $1iinfei politice, ca funda­
mente ale teoriei alegerilor pub/ice, Ii se adauga inevitabil, avind in vedere
problematica analizei, sociologia, dreptul {i jilosojia politica.
12 CRISTIAN R. PIRVULESCU

Leviathan-ul �i statul minimal

Cercetiirile realizate in fiirile occidentale (mai ales in cele anglo­

saxone) din perspectiva teoriei alegeri/or pub/ice conduc la ideea cii exis­
tenfa unui stat puternic nu este compatibilii cu prejerinfele cetiifenilor.
Buchanan constatii cii mecanismele m�joritare jolosite in regimuri/e politice
occidentale blocheazii func/ionarea democratiei in projitul unor clientele
ce se exprimii prin grupurile de presiune $i prin lobby-uri/e cele mai bine
organizate. Pentru a stabili remediile prin care sii se opreascii extinderea
continua a Leviathan-ului etatic, Buchanan a simfit nevoia sii stabileascii
un model de referin/ii in raport cu care sii determine criteriile $i sursele
/egitimitii/ii politice. Aceastii intreprindere dejilosofie politicii va constitui
esen/a cercetiirilor din a doua mare carte a sa, Limitele libertatii.
Presupozifia pe care Buchanan o imprumutii de la liberalii clasici
este cii democratia este un proces ra/ional. Voin/a genera/ii s-ar putea
realiza in cadrul unui proces de de/iberare. Dar regula unanimitii/ii poate
deveni ineficientii. lntr-un grup restrins negocieri/e ce due la apari/ia unei
preferin/e colective pot pleca de la alegerile individuale, insii acela,yi lucru
este dificil de realizat in cazul grupurilor mari. Votul devine astfe/ o formii
de economisire a tzmpului. Prin procesul votarii sint economisite costurile
negocierii presupuse de deliberare. Regula unanimitiifii este un procedeu
incontestabil, dar aplicarea ei este in cele mai multe cazuri imposibilii.
Dacii regula unanimitii/ii" ar fl folositii, in sensul ca fiecare cetiifean sii
aibii un drept de veto ejectiv, ar rezultat o negociere costisitoare. Ca urmare,
se impune procedura votului majoritar, care rea/izeazii, deci, o eficienfii
crescutii, dar care este departe de a Ji satisfaciitoare. Justificarea acestei
proceduri aratii cii minoritatea nu ar jijormatii din invin,yi iar majoritatea
din invingiitori, ci, pur $i simplu, minoritarii au o viziune diferitii asupra
voin/ei generale. Pentru Buchanan interesul public este echivalent cu
rezultatul procesului democratic care ii identifica.
In Limitele libertatii, Buchanan demonstreazii cum existen/a unui
anumit tip de stat nu este incompatibilii cu respectarea strictii a prejerin/e/or
individuale. Si aceasta deoarece aceastii ultimii exigen/ii implicii recursul
la regula unanimitii/ii despre care se crede, in general, cii face imposibilii
 INTRODUCER£ I 3

o via/ii socialii linistitii # organizatii. Dar Buchanan aratii cum, chiar in

situafia de stare naturalii, in sensul lui Hobbes, existii interese clar asumate
de fiecare, in funcfie de care oamenii incheie # i# constring acfiunile in
funcfie de un contract ce stabife$1e drepturile individuale, garanteazii
libertatea de posesiune $i acceptii pentru aceasta un minimum de con­
stringere si de transfer de drepturi ciitre stat, mai ales in domeniul fiscal,
impunind pentru toate incerciiri/e de schimbare a regulilorjocu/ui respec­
tarea procedurilor constitufionale $i, pe cit posibil, a regulii unanimitiifii.
Definifia weberianii a statului ca singur de{iniitor al puterii de constringere
pe un teritoriu dat pune problema modului in care sint sancfionafi cei ce
nu se conjormeaza. in toate democra{iile, institufiile statului sint specia/izate
sii participe la constringerea ceta{enilor. Dar aceste puteri ale statului
trebuie, la rindul /or, supuse unui control cu rol sancfionatoriu din partea
societiifii. Daca acest control nu se realizeaza, rezultii Leviathan-ul. Ordinea
sociala se obfine prin sacrificarea libertii{ii individuale. lntre stat # cetafeni
se rea/izeaza ofracturii care este, aparent, doar injavoarea primului. Pentru
Buchanan statul are dub/ajimc{ie de a face respectatii ordinea constitufio­
nala # de a furniza bunuri pub/ice. El trebuie sii raspunda atit voinfei
oamenilor de a ft liberi de orice constringeri, cit $i asumiirii con$tiente a
necesitafii ordinii. .,Nu existii mare{ie nici in cadrul statului, nici in starea
de salbaticie, aceasta este realitatea pe care trebuie sa ne-o asumiim ".
Aceste idei indica apartenen{a lui Buchanan la libertarianism si la
teoria statului minimal. Miscarea libertarianii regrupeazii curentele
radicale ale gindirii liberale (folosesc aici termenul de radical pentru a
desemna atitudinile critice la adresa statului $i in javoarea individului, iar
nu in sensul, ce nu trebuie uitat, pe care termenul ii avea in secolul al
XIX-lea # la inceputul secolului XX cind prevalau atitudinile in favoarea
laiciziirii si largirii democrafiei). Punctul Lor comun este cautarea solufiilor
pentru un tip de organizare socialii care sii permitii oamenilor sii beneficieze
de cit mai multii libertate individualii posibilii. Convingerea Lor este ca
acest obiectiv nu poate Ji atins decit in cadrul unei economii de piafa $i a
unui stat minimal care sa aibii ca June/ii asigurarea ordinii # a justifiei.
Problema posibi/itii/ii statului minimal divizeazii mi$carea libertarianii;
cita vreme unii autori precum Buchanan sau Robert Nozick considera ca
14 CRISTIAN R. PIRVULESCU

statul minimal al liberalilor clasici poate exista jarii. sii. violeze drepturile
individuate, al/ii, precum Murray Rothbard sau David Fridman considerii.
imposibil de justijicat conceptual # de realizat practic un astfel de stat,
deoarece toate statele sint imorale si ilegitime. Pentru libertarieni, atasa­
mentul fafii de na/iune,fafii. de comunitate in general, este o atitudine bazatii
pe sentimente reale, dar care exprimii. o percep/ie, in primul rind, indivi­
dualii.. Nu existii. nicliieri o entitate care sii. fie depozitara acestor s_entimente.
Ele se realizeaza atunci cind anumifi indivizi se considera, din anumite
ra/iuni, depozitari ai acestor atitudini. Ei isi ., imprumutii." constiin/a !or
ce/orlal/i, limitind implicit libera asumare a ac/iunii si participarea la luarea
deciziilor pub/ice, ceea ce conduce la tendinfe autoritare incompatibile cu
libertatea individuala. Buchanan nu merge insii. pinii. la a respinge orice
forma de stat. El se situeazii. totu:ji la intersec/ia intre ceea ce s-ar putea
numi cele doua tendin/e ale liberalismului de la sjirsitul secolului XX, un
liberalism conservator (tradi/ion(l/) [ii libertarianism. Aceste douii. tendin/e
se despart in ceea ce priveste natura raporturilor ce se stabilesc intre individ
[ii grup. Libera/ii conservatori promoveaza o concep/ie asupra liberta/ii
ce privilegiazii. o viziune in care individul este integral unei colectivita/i cu
care individul, a cii.rui dimensiune socialii. este astfel ajirmata, se afla in
interdependen/ii., pe cita vreme pentru libertarieni doar individualitatea
este un criteriu esen/ial, toate celelalte aspecte ce privesc organizarea
socialii fiind astfel dependente de respectarea si incurajarea acesteia.
Insistenfa de a face din unanimitate jundamentul deciziilor pub/ice [ii
criteriul moralita/ii sociale, cum subliniazii. Henri Lepage, ca [ii teoria sa
contractualistii asupra originii dreptului, conduc spre o concepfie etica in
care ceea ce este drept decurge dintr-un contract care conjirma si legife­
reazii raporturile de for/a specifice stii.rii naturale. 0 asemenea tendin/a
javorizeaza o politica de stricta conservare a status quo-ului. Aici se giiseste
una din ce/e mai criticate idei ale Jui Buchanan, unii comentatori avertizind
cii nu se poate jonda o societate Libera/a altfel decit pe fundamentul unei
concep/ii transcedentale asupra originii drepturilor.
Discufia asupra contractului social are astazi alte motive decit acum
citeva sute de ani cind, in condifii specifice, Hobbes sau Locke incercau sa
gaseasca o forma de a limita anarhia care piirea sii. se instaleze in Anglia.
 INTRODUCER£ I 5

in secolul XX statul a devenit omniprezent. Reglementarea excesivii in

occident, destructurarea statului totalitar # neincrederea in noile dimen­
siuni a/ejenomenului statal in fostele fiiri comunistefac din ciiutarea con­
tractului ,. ciiutarea unei cit mai pu/ine ordini care este neapiirat necesarii".
Rescrierea contractului social $i stabilirea limitelor statului este un proces
continuu. Riispunsul dat de Jiecare societate problemelor specifice trebuie
sii imbine adaptarea cit mai realistii la prezent cu spiritul contractului.
Aliituri de Friedrich Hayek $i Milton Friedman, James M. Buchanan
este unul din ginditorii farii de care ceea ce s-a numit revolu{ia conserva­
toare din anii '80 nu ar Ji avut loc. De$i a inceput sii se manifeste in lumea
anglo-saxonii o tendin{ii critica la adresa teoriei morale a dreptuluifunda­
mentatii pe bazele $tiinfei economice, James Buchanan ramine incontestabi/
unul din cei mai importanfi libertarieni ai lumii. A tent la problemele prezen­
tului, el s-a implicat in discu{iile privind viitorul Europei (,,Europe s Con­
stitutional Opportunity", Europe's Constitutional Future, Londra, Insti­
tute of Economic Affairs, 1990, .. Une Constitution pour /'Europe? Etats
Unis 1787 - Europe 1990", Paris, Institut Euro 92, 1990, ,.An American
Perspective on Europe s Constitutional Opprtunity", Cato Journal, 10,
Winter 1991) $i situa/ia state/or postcomuniste (,,Socialism Is Dead But
Leviathan Lives On", publicat in CIS Occasional Paper, Centre for Inde­
pendent Studies, Sidney, 1990 $i din care au apiirut extrase in Wall Street
Journal pe 18 iulie 1990). Prin lucrari/e sale, Buchanan a adus ideilor
libertariene despre statul minimal o rigoare $fiin/ijica ce le lipsea.

Cristian R. Pirvulescu
 in memoria colegului meu
WINSTON C. BUSH

Jar principala problemii, cea mai serioasii problemii a ordinii sociale

�i a progresului este... de a.face respectate regulile, de a preveni tri�area.
Din cite viid, nu existii o solu{ie intelectualii a acestei probleme. Nici o
ma#niirie socialii de ,, sanc/iuni" nu va Jeri jocul de a sfir�i intr-o ceartii
sau intr-o luptii (jocul de aft o societate arareori se dizolvii, pur .yi simplu!),
in afara cazului in care participan{ii au acea pre.ferinfii ira/ionalii de a-1
face sii meargii mai departe, de.yi, individual, ei ies in pierdere. Altfel,
societatea trebuie men/inutii prin for/ii, din exterior - pentru cii dictatorul
nu este membru al societiifii pe care o conduce - �i este indoielnic cii ea
s-ar mai putea numi societate, in sens moral.

Frank H. Knight
,,Confuzia intelectualii privind morala �i economia"
 PREFATA

Preceptele convieµ.iirii nu vor fi expuse de pe pozitii inalte. Oamenii

trebuie sa-�i foloseasca inteligenta pentru a face ordine in haos, inteligenta
nu in solutionarea problemelor �tiintifice, ci in sensul mult mai complicat
al gasirii �i mentinerii intelegerii intre ei. Anarhia este ideala pentru oamenii
ideali; cei patima�i trebuie sa se inarmeze cu ratiune. Dupa cum au fiicut-o
atitia inaintea mea, eu examinez bazele unei societati de barbati �i femei
care vor sa fie liberi, dar care recunosc limitele inerente pe care le impune
interdependenta sociala. Libertatea individuala nu poate fi nemarginita,
dar acelea�i forte care fac necesara aparitia unor limite, pot, daca sint lasate
sa actioneze, sa restringa insuportabil sfera libertatii omene�ti.
Pomim de aici, de unde ne aflam, nu de la vreo lume idealizata,
populata cu fiinte cu o istorie diferita �i institutii utopice. Sint esentiale
citeva aprecieri asupra status quo-ului, inainte de a incepe discutarea
perspectivelor de imbunatatire. Ar putea institutiile existente sa fi aparut,
conceptual, din comportarea contractuala a oamenilor? Putem explica setul
de drepturi existente pe temeiuri fundamental contractualiste? Cum �i de
ce sint pastrate aceste drepturi? Relatia dintre drepturile individuate �i
distributia preconizata a talentelor naturale trebuie sa fie semnificativa
pentru stabilitatea sociala. Ordinea sociala, in sine, implica ceva ce seamana
cu contractul social sau cu cvasi-contractul, dar este esential sa respectam
distinctia categorica dintre contractul constitutional care traseaza drepturile
�i contractul post-constitutional care implica schimburi in aceste drepturi.
I 8 JAMES M. BUCHANAN

Oamenii vor eliberarea de constringeri, dar, in acela�i timp, recunosc

necesitatea ordinii. Paradoxul acesta, de a fi guvemat, devine mai intens pe
mlisurli ce cre�te partea politizatli din viatli, pe mlisurli ce statul are mai
multa putere asupra afacerilor personale. Statul are un dublu rol, acela de a
impune ordinea constitutionalli �i accla de a asigura ,,bunurile publice".
Aceastli dualitate i�i genereaza propriile confuzii �i neintelegeri. ,,Legea",
in sine, este un ,,bun public", cu toate problemele familiare privind asigu­
rarea respectarii ei voluntare. Constringerea este esentiala, dar incapatinarea
celor ce se supun legii de a-i pedepsi pe cei ce-o violeaza, �i de-a o face
efectiv, trebuie sa prevesteasca erodarea �i distrugerea finala a ordinii pe
care o respectam. Aceste probleme apar in societatea modema chiar �i atunci
cind guvemul raspunde la modul ideal solicitarilor cetatenilor. Cind guvemul
i�i asuma o viata proprie independentli, cind Leviathan traie�te �i respira,
apar o serie intreaga de aspecte suplimentare ce tin de control.
Obiectivul rlimine ,,anarhia ordonata", dar ,,ordonata" de cine? Nici
statul, nici salbaticul nu sint nobili �i acestei realitliti trebuie sa i se faca
fata, cinstit.
Institutiile se dezvolta, dar cei ce supravietuiesc �i prospera nu trebuie
sa fie ,,cei mai buni", dupa evaluarea facutli de oamenii care traiesc sub ei.
Evolutia institutionala poate plasa oamenii, din cc in ce mai mult, in situatii
descrise de dilema devenita familiara in teoria modema a jocurilor. Evadarea
generala ar deveni posibila doar printr-o veritabila revolutie in structura
constitutionala, prin rescrierea completa a contractului social. A a�tepta ca
o astfcl de revolutie sa aiba loc poate parea ceva himeric �i din acest punct
de vedere cartea poate fi consideratli cvasi-utopica. Regindirea trebuie, insa,
sa preceada actiunea, iar daca aceasta carte ii va face pe filosofii sociali sa
se gindeasca mai mult la ,,cum sa ajunga" la o societate mai buna �i mai
putin la descrierea propriei lor versiuni a paradisului odatli ci�tigat, scopul
meu va fi fost atins.
Sint pe deplin con�tient de faptul ca, in calitate de economist profe­
sionist, ratacesc dincolo de granitele disciplinei mele. Sint motivat de impor­
tanta problemelor �i de convingerea ca in cazul multor subiecte, pot aduce
contributii �i oameni care privesc din afarli, la fel de bine ca �i cei din inte-
 LIM/TELE LIBERTATII: iNTRE ANARHIE $/LEVIATHAN 1 9

rior, care discuta intre ei. Tratez aici aspecte discutate de-a lungul timpului
de filosofi invatati, ale caror contributii au fost la rindul lor comentate de
speciali�ti. Am citit citeva din aceste surse primare �i secundare, fiira indo­
iala ca nu pe toate. Asta ar fi insemnat sa devin un filosof politic profesionist,
cu pretul abandonarii disciplinei mele d� baza. Ca economist, sint specialist
in contract, iar pentru colegii mei, demersul contractualist i�i contine pro­
pria aparare odata ce valorile individuale sint acceptate ca materiale de
baza. Pentru invatatii care au incercat, mai devreme sau mai tirziu, sa demo­
leze edificiile contractualiste, eforturile mele nu vor parea sensibile la
criticile lor. Nu acesta este scopul meu, iar cei ce resping fiira ezitare abor­
darea contractualista vor gasi putine elemente in incercarea de clarificare
apartinind unui economist.

in cartea aceasta, ca �i in unele lucrari anterioare, pun in evidenta

necesitatea de a distinge doua etape ale interactiunii sociale, una care implica
selectarea regulilor �i alta care are in vedere actiunea in cadrul acestor
reguli stabilite. Importanta critica atribuita acestei distinctii reflecta influenta
globala a .,profesorului meu", Frank H. Knight �i, oarecum mai direct,
consecinta discutiilor cu colegul meu Rutledge Vining, in timpul celor citiva
ani in care am predat la Universitatea Virginia.
in forma sa specifica, aceasta carte a aparut ca interpretarea �i elabo­
rarea mea proprie �i ca o expresie a unei mai recente discutii care a continuat
vreme de doi ani in Blacksburg, la Center for Study of Public Choice, la
Institutul Politehnic �i la Universitatea de Stat din Virginia. Discutia aceasta
a implicat participarea �i contributiile multor colegi �i studenti, dintre care
doar putini pot fi pomeniti aici. Gordon Tullock �i Winston Bush au fost
figurile centrale �i influenta fiecaruia dintre ace�tia asupra gindirii mele a
fost substantiala. Fiecare a citit variantele initiale ale cartii, pe masura ce
erau elaborate capitolele. Dupa ce am terminat varianta aproape definitiva
�i in afara discutiei initiale, William Breit, Dennis Mueller, Richard Wagner
�i Robert Tollison au fiicut comentarii detaliate, de mare ajutor. in etapa de
revizuire finala, Nicolaus Tideman a oferit sugestii extrem de utile.
 LIM/TELE LIBERTATII: iNTRE ANARHIE SI LEVIATHAN 69

actiunilor celorlalti din grup. in aceasta situatie, individul i�i maximizeaza

utilitatea prin abtinerea de la prestarea vreunei contributii independente la
fumizarea �i finantarea bunurilor sau serviciilor folosite in comun. in ambele
cazuri, unele dintre potentialele ci�tiguri din comert, care sint la indemina
tuturor membrilor grupului, nu vor aparea spontan, chiar daca drepturile
individuale initiale sint bine definite �i impuse. Schimburile de bunuri
publice veritabile nu vor fi finalizate, in mod voluntar, in cadrul aceleia�i
structuri institutionale care faciliteaza schimburile de bunuri private5•

SCHIMB SI UNANIMITATE

Schimburile obi�nuite de bunuri private pot fi descrise ca avind loc

intr-o unanimitate implicita. Adica, daca un cumparator �i un vinzator cad
de acord in privinta termenilor, schimbul are loc �i toti membrii comunitatii
din afara acestei relatii bilaterale accepta rezultatul. Nu este necesar un
acord explicit din partea acestor outsideri �i, daca cineva din grup ar fi
dorit sa intervina in schimb, ar fi avut posibilitatea sa ofere termeni mai
favorabili fie cumparatorului, fie vinzatorului. Atita timp cit efectul de
,,revarsare" catre alte procese sau efectele exteme produse prin schimb
sint nesemnificative, comequl bilateral in conditiile unei astfel de unani­
mitati implicite satisface criteriile de eficienta 6. Daca, totu�i, trasaturile
caracteristice ale bunurilor sint de a�a natura incit toti membrii trebuie sa
participe explicit la aranjamentele eficiente de folosire in comun, unanimita­
tea coruta devine cu mult mai formidabila. Toate persoanele trebuie sa fie
de acord in mod explicit cu termenii contractului. Eficienta poate impune
ca intreaga colectivitate a membrilor sa fie organizata ca o unitate atotcuprin­
zatoare pentru efectuarea schimburilor de bunuri publice.
Knut Wicksell a fost primul savant care �i-a dat seama ca o regula a
unanimitatii in deciziile colective ofera o analogie institutionala pentru
comequl dintre doua persoane cu bunuri strict private sau partitionabile7 •
Coalitia atotcuprinzatoare a negustorilor care este necesara pentru exploata­
rea totala a intregului surplus potential nu va aparea, insa, in mod natural
sau spontan din comportamentul particular, tinzind catre maximizarea
utilitatii, al persoanelor care se gasesc intr-o interactiune de bunuri pur
70 JAMES M. BUCHANAN

publice. Enuntul este adevarat chiar �i daca ignoram costurile tranzactiilor,

reflectate in negocierea termenilor schimbului, poate sa apara spontan, in
situatii particulare, un ,,echilibru natural", in care o coalitie oarecare de
persoane produce o parte din bunul public iar alti membri ai comunitatii
ramin pe dinafara, pasageri clandestini, dar aceste rezultate tind sa fie
ineficiente.
0 analiza atenta sugereaza ca, pentru a fi intrunite criteriile de eficien­
ta, trebuie sa se instituie un ,,contract social" intre toate persoanele, con­
tract care-i obliga pe toti membrii comunitatii sa participe la deciziile
colective care sint, la rindul lor, luate conform regulii unanimitatii. Aici
avem de a face cu un evident paradox care merita luat in seama. 0 lege a
unanimitatii ii va asigura pe fiecare individ ca nu va fi pagubit sau prejudiciat
prin actiunea colectiva. Dar indivizii, atit timp cit nu sint organizati, in
mod expres, intr-un ,,contract social" asemeni celui indicat mai sus, nu vor
ajunge, pe cont propriu �i independent, la rezultate eficiente prin schimb
sau negot spontan.
Aceasta ridica o intrebare importanta pentru demersul meu. Un ,,con­
tract social" prin care toti membrii comunitatii sint de acord sa faca toate
alegerile colective referitoare la fumizarea �i impartirea costurilor aferente
unui bun public implica, oare, o coercitie semnificativ definita? Ex ante,
fiecare participant �tie ca va obtine profit in urma unui astfel de contract,
ci�tiguri cu mult peste cele pe care le-ar avea daca nu s-ar fumiza nimic din
bunul pur public. Membrii recalcitranti ai comunitatii pot spera, totu�i, sa
fie in stare sa obtina ci�tiguri mai mari prin raminerea in afara posibilei
coalitii de participare la costurile furnizarii respectivei cantitati din bunul
consumat in comun. Odata ce, dupa presupunerile noastre, eficienta sau
optimalitatea Pareto nu este atinsa pina cind nu sint atrase in aranjamentele
comerciale toate persoanele, trebuie sa existe ci�tiguri reciproce de pe urma
schimbului, ca �i intre potentialii participanti la plati �i orice potentiali
,,pasageri clandestini", in sensul acesta de ,,contract social". De aici, se
pare ca poate fi atinsa, f'ara coercitie, o intelegere de aderare la o colectivitate
care-�i va lua hotaririle doar in cadrul unei reguli a unanimitatii. 0 astfel
de intelegere ar impune, totu�i, ca anumiti membri ai grupului sa beneficieze
in mod diferentiat de ci�tiguri mai mari numai de pe urma refuzului lor de
 LIM/TELE LIBERTATII: iNTRE ANARHIE SI LEVIATHAN 1 I

a coopera. Pe de altii parte, dacii apare acest tip de tratament diferentiat, el

s-ar putea, la rindul siiu, sii se dovedeascii inacceptabil pentru persoane
care, altfel, ar subscrie de buniivoie contractului. Principiul de bazii al ordinii
politice colective, acela al tratamentului egal, ar fi violat din start. Paradoxalii
cum pare, concluzia trebuie sa fie aceea ca o colectivitate atotcuprinzatoare
cu greu ar putea fi organizata in mod voluntar - chiar �i una care este
limitata in mod strict prin clauza unei aderiiri obligatorii la o regula a unani­
mitatii in toate optiunile colective8 •

UNANIMITATE, VOLUNTARISM �I EXCLUDERE

Acest rezultat se modifica dacii poate fi introdusa cxcluderea. Dacii

persoanele care nu aderii Ia aranjamentele colective prin care toate deciziile
privind impaqirea costurilor sint luatc in unanimitate (fara indoiala, un set
minim de premise) pot fi excluse de la orice participarc la beneficiile ulteri­
oare ale aprovizioniirii cu bunuri publice, eficienta sau optimalitatea Pareto
va tinde sa fie atinsii in mod benevol, chiar �i in cazul bunurilor pur publice.
Vor tinde sa aparii aranjamente de participare in comun la care vor lua
parte toate pcrsoanele9 • Nu vor exista potentiali ,,pasageri clandestini", odatii
ce fiecare persoanii va recunoa�te ca, in cazul in care ar refuza sa participe,
ar fi exclus cu totul de la participarea la beneficiile bunurilor publice,
beneficii pe care le evalueazii pozitiv. Excluderea, in felul acesta, ar putea
sa nu apara niciodata in cadrul unui astfel de aranjament, odata ce certitu­
dinea de a fi exclu�i (daca ar riimine pe dinafarii) ar motiva toate persoanele
sii adere la contractul de bazii. Excluderea, dacii este practicatii, poatc fi in
unele cazuri extrem de costisitoare pentru cei din grupul de participanti,
iar in cazul unui bun care nu iscii rivalitate in consum sau folosire, excluderea
este intotdeauna o risipa de resurse. Cu toate acestea, in miisura in care se
�tie ca exista puterea de a exclude �i vointa de a exclude, acest gen de
ineficientii generatii de comportamentul ,,pasagernlui clandestin" va aparea
rareori, dacii va apiirea vreodatii 10 •
Mai importantii pentru demersul meu, insii, este problema reconcilierii
puterii de a exclude, indiferent de cost, cu supozitia ca indivizilor le-au
fost alocate drepturi, bine definite �i acceptate mutual de toate piiqile. Daca
72 JAMES M. BUCHANAN

trecem aici la modelul economistului traditional �i specificam acestea in

dimensiuni tinind strict de maria, reprezentind drepturile de proprietate ca
pretentii individualizate la stocurile de resurse �i bunuri finite, se ivesc
situatii complexe. Sa presupunem ca, intr-o comunitate den persoane, n-1
dintre ele i�i exprima dorinta de a intra intr-o intelegere contractuala obliga­
torie de participare la aranjamentul comun privind aprovizionarea cu un
bun pur public, iar hotaririle referitoare la cotele cantitative �i de cost se
iau numai potrivit legii unanimitatii. Atunci cind va fi aplicata, aceasta va
presupune ca fiecare din cele n-1 persoane va renunta la o parte din dotarea
sau stocul sau initial in ,,schimbul" a�teptatelor beneficii de pe urma
bunurilor publice. Dar ce se intimplii cu a n-a persoanii care refuzii sii se
integreze contractului? Am presupus implicit ca, initial, aceasta este un
,,membru al comunitatii", dar n-am specificat ce inseamnii aceasta
apartenenta. Excluderea de la folosirea beneficiilor bunului public trebuie
sa implice o expulzare completa sau partiala din comunitatea ca atare. Dar
actul acesta pare incompatibil cu alocarea drepturilor din contractul
constitutional de baza, care define�te individul in functie de inzestriirile �i
indreptatirile initiale care, probabil, incorporeaza amplasarea fizica intr-o
comunitate geografica, precum �i o amplasare ,,sociala" intr-o comunitate
care a adoptat anumite drepturi generale de cetatenie. Excluderea de la
folosirea bunului public poate implica o intruziune coercitivii in drepturile
individului, definite independent de hotarirea privind bunurile publice.
Sint douii cai de scapare din aceasta dificultate logica. Putem ori I) sa
respingem posibilitatea logica a contractului social propriu-zis, chiar �i in
faza post-constitutionala, in timp ce continuam sii definim drepturile
individului in maniera sugerata, ori 2) sa redefinim alocarea drepturilor in
contractul social astfel incit sii cuprinda �i excluderea. Dupii cum o aratii
discutia, a doua posibilitate ofera un model mai explicit pentru explorarea
aspectelor complexe ale ordinii sociale. Mai prccis, propun ca alocarea
initiala a drepturilor individuate care reies dintr-un contract constitutional
anterior sii cuprindii seturi de pretentii personale fatii de dotari de resurse
definite fizic (umane �i non-umane) precum �i pretentii de a beneficia de
drepturile generalizate de cetatenie, }imitate sau restrinse de negarea minima
a unor pretentii, negare care ar putea fi reclamatii in vederea excluderii