Deșertificarea – când acționăm?

Tamara Bivol

Deşertificarea este o problemă globală care afectează direct peste 250 milioane de oameni şi
o treime din suprafaţa pământului. Din 1990, circa 6 milioane de hectare de teren productiv
sunt pierdute anual din cauza acestui fenomen. Şi România are probleme: o treime din
teritoriu şi circa 40% din suprafaţa agricolă se află în zone cu risc de deşertificare.
Iar în spatele acestor cifre alarmante pentru mult prea puțini oameni se află o hartă a lumii în
care galbenul deșertic înlocuiește treptat frumoase porțiuni de verde, se află „nisipurile” din
Dolj și Olt, se află kiwi-ul care „se chinuie” să crească la Constanța. Totul, pentru că
pământul acestor zone pur și simplu a obosit de tratamentul pe care i-l oferim.
Din păcate, în multe din aceste zone, cauza primară a începerii procesului de deșertificare au
fost defrișările. Încă o dată interesul imediat și corupția au câștigat. De la cele 18 ha de păduri
cu care ne lăudat la începutul secolului al XX-lea, am rămas cu puțin peste 7 ha (conform
datelor din 2016). Pădurile românești, care au fost și puținele care au mai rămas, sunt de o
importanță majoră nu numai local, cât și european, reprezentând ultimele suprafețe de păduri
seculare de pe întregul continent. Dispariția lor a însemnat în primul rând o pierdere a
omenirii. Iar în ultimii ani începem să simțim și efectele asupra spațiului local.
În aceeași listă a inconștienței umane și a nepăsării care cauzează deșertificare introducem și
practicarea necorespunzătoare a agriculturii. Puțini agricultori au respectat regulile
fundamentale referitoare la rotația culturilor, irigația corespunzătoare și folosirea moderată a
pesticidelor și îngrășămintelor chimice. Toate tipurile de culturi, de la roșii, castraveți și până
la secară, grâu și porumb suprasolicită solul. Acest lucru va rezulta, în câțiva ani, în
distrugerea completă a stratului fertil de sol, urmată de pierderea capacităţii acestuia de a
susţine recolte, păşuni sau alte activităţi umane.
Toate acestea, combinate cu schimbările climatice care ne ies deja complet de sub control,
determină accentuarea din ce în ce mai mult a fenomenului de deșertificare.
Dar ce putem face?
Primul lucru care trebuie să se întâmple ar fi o conștientizare majoră în rândurile populației
asupra necesității conservării acestei resurse fundamentale în orice timp de stat – pământul.
La acest cânt comun dedicat solului trebuie să se alăture nu numai țăranii, cu măsurile
corespunzătoare, ci și statul, cu o atitudine activă și nepărtinitoare în această problemă.
Pământul e al tuturor.
Astfel, soluționarea problemei deșertificării ar trebui să înceapă în plan legislativ.
Promovarea de acte normative care să reglementeze defrișările și noile plantații este
imperativ necesară. De asemenea, legile privind administrarea apei și a resurselor solului
trebuie completate într-un spirit mai radical, cu sancțiuni substanțiale în caz de
neconformitate. De asemenea, tot statul trebuie să se ocupe cu demararea unor proiecte ample
de protejare a zonelor de risc. Acest lucru poate fi realizat în colaborare cu țările vecine cu
care împărțit întinse teritorii cu început de deșertificare. Deși începute de sus, aceste proiecte
trebuie să se disemineze eficient și în rândul populației, pentru o implicare unilaterală. În
acest sens, este necesară înființarea de structuri administrative la nivel local în domeniul
forestier, pedologic și hidrologic. Dotarea acestora cu echipament modern și oferirea libertății
de acțiune în anumite arii geografice sunt esențiale.
Specialiștii în domeniu trebuie să întreprindă ample procese de informare la nivel local, prin
seminare și discuții cu agricultorii locali și pădurarii. Aceștia din urmă trebuie să fie la curent
cu direcțiile de dezvoltare pe care le propune statul, cu normele ce trebuie respectate și cu
pedepsele pe care le riscă comiterea unei ilegalități în aceste domenii. Iar aceste pedepse
trebuie să fie semnificative.
O muncă de echipă la nivel național și regional în Europa de sud-est în direcția stopării
deșertificării pământului este posibilă și se poate dovedi și incredibil de eficientă. Condiția
este ca aceasta să înceapă imediat. Nu mai există timp de pierdut. Când acționăm? Acum.