Înregistrarea sunetului – binecuvântare sau blestem?

Bivol Tamara

Din seria lucrurilor spre care prea puțin ne uităm astăzi cu entuziasm sau curiozitate, pentru
că le-am primit de-a gata, se înscrie și fenomenul de înregistrare a sunetului. Spre deosebire
de noi, astăzi, care, în cele mai multe cazuri ascultăm muzica din căști în tramvai, din marile
boxe la cinema și din oricare alte dispozitive în restul zilei, oamenii epocii clasice vedeau arta
sonoră ca pe un lux, ca pe un ritual complex, de care puțini puteau beneficia. Se pare, însă, că
pe măsură ce dezvoltarea tehnologică i-a oferit muzicii posibilități nemărginite de viețuire,
același progres ne-a luat nouă, oamenii epocii marilor case de discuri, bucuria sinceră de a
„consuma” muzică valoroasă în forma ei brută.

Influența decisivă pe care au avut-o gramofonul, discurile plate, vinyl-urile și în timpuri mai
recente sample-urile și muzica electronică în evoluția acestei arte în sine este evidentă.
Consecințele sunt vizibile nu doar în sfera de producție și compoziție, ci și în cea de receptare
și consumare a produsului. Din punctul în care muzica, prin intermediul primelor dispozitive
de înregistrare, a încetat a mai fi un produs de lux și a devenit accesibilă maselor, acestea din
urmă au influențat arta sonoră. „Oferta” propusă de compozitori, cântăreți și producători a
fost în strânsă legătură cu ceea ce „piața”, deci consumatorul de muzică, a cerut.

Pentru că acum muzica era peste tot, nu doar în sufrageriile sofisticate ale domnilor de
societate, se diversifică mai ales momentele din viețile oamenilor în care aceștia aveau nevoie
de muzică. Respectiv, pentru acoperirea acestor nevoi ale oamenilor, se diversifică și stilurile
de muzică. Iar, în acest sens, fiecare arie geografică, spațiu cultural și-a creat și promovat
propriile armonii de sunete cu care să se identifice. În timp ce vechiul clasicismul european
înregistrează o decădere pe piață, noi și noi stiluri de muzică ajung să cucerească publicul
global.

Acum începe, de fapt, adevărata călătorie a muzicii, în momentul în care aceasta nu doar că
ajunge în numeroase colțuri ale lumii, ci și pornește din mai multe. Exemplul cel mai
concludent în acest sens este cazul locuitorilor originari ai Africii, ai căror reprezentanți
culturali în SUA au revoluționat industria muzicală. Comunitățile de culoare au creat sau au
reprezentat surse de inspirație pentru numeroase arii culturale muzicale – jazz, blues, rock
and roll și, mai recent, hip-hop, reggae, house, tehno. Muzica electronică din zilele noastre
întregește această listă a schimbărilor. Aceasta elimină limitele între genuri, stiluri și forme
de expresie muzicală. Astăzi, producătorii mizează până și pe muzicalitatea cuvântului rostit
și fac din el artă.

Într-adevăr, poate că unii ar spune că pe acest drum al evoluției s-a sacrificat mult din
calitatea și valoarea generală a industriei. Pentru toate acestea există, însă, o explicație.
Ritualul pe care l-a impus dintotdeauna muzica nu a dispărut, el doar s-a modificat. El s-a
adaptat fiecărei comunități în parte. Astăzi se produce pentru fiecare segment infinitezimal de
populație, iar, într-o anumită măsură, această diversitate este necesară într-o societate
democratică.

Tot ce ne rămâne nouă de făcut, este să găsim segmentul/segmentele din care spiritual facem
parte și să ne bucurăm de ceea ce pentru noi se produce, să tratăm muzica ca pe un adevărat
lux pe care îl obținem azi cu atât de puțin efort.