TARAFUL, MUZICA UŞOARĂ ŞI FANFARA

TARAFUL
Taraful este un ansamblu instrumental,
cu muzicieni profesionişti numiţi lăutari, care au
interpretat pentru melodii pentru joc în România,
de aproximativ 300 de ani. În trecut, aceste
formaţiuni au fost mici, cu sunete distincte şi
specifice din punct de vedere regional
Lăutar: termenul este derivat din Lăută,
un tip de instrument cu coarde; muzicianul care
interpretează la acest instrument este un lăutar.
Termenul s-a extins pentru a include toţi
muzicienii de taraf de muzică populară, precum
şi cei care cântă cântece populare împreună cu
taraful.
În România, cei mai mulţi muzicieni de
muzica populară în tarafuri sunt acum ţigani, prin
urmare, muzicienii ţigani sunt cunoscuţi ca
lăutari, deşi istoric, termenul se referă la o
profesie, mai degrabă decât un fundal etnic.
TARAFUL Nobilimea din Transilvania, Ţara
Românească şi Moldova au angajat muzicieni
ţigani pentru a interpreta muzica de joc în stilul
modei timpului. Prin urmare, în Transilvania avem
ansamblul de coarde de tip central european, în
timp ce în Ţara Românească şi Moldova avem mai
multe influenţe turceşti în instrumentaţie, cobză,
ţambal, nai, dar chiar şi aici vioara europeană este
dominantă.
Când ţiganii au fost dezrobiţi (mijlocul
secolului al 19-lea), aceştia s-au mutat la marginea
satelor şi au preluat repertoriul de joc al satului, dar
folosind aranjamentele muzicale în concordanţă cu
muzica timpului, conducând în Transilvania la
formarea de ansambluri bazate pe trupa de coarde,
şi sudul României ansambluri bazate pe nai şi
ţambal.
Ultimele dintre aceste grupuri de muzică
sunt încă în existenţă, unele fiind popularizate mai
recent de fenomenul world music.
 TARAFUL În urma celui de-al doilea război mondial,
lăutarii care cântau prin restaurantele din oraşe s-au
alăturat pentru a forma ansambluri mai mari. La
început, acestea nu au avut un dirijor, repertoriul
preluat a fost cel al restaurantului iar numărul de
muzicieni nu a fost stabil. Succesul înregistrat de
acestea au dus la formarea de orchestre de muzică
TARAFUL DIN CLEJANI
populară cu un dirijor, au apărut aranjamente noi,
bazate pe melodii tradiţionale şi un sunet distinctiv
nou.
Muzicienii ţigani, lăutarii, au avut o
influenţă majoră asupra muzicii de dans din
România. În oraşele şi satele cu lăutari, muzica
superioară a ţiganilor a înlocuit muzicienii locali
FĂRÂMIŢĂ LAMBRU
români. După război, lăutarii care interpretau muzică
populară în cafenele şi restaurante s-au organizat în
orchestre şi au început sa-şi promoveze repertoriul
de muzică populară în sălile de concert sau la radio
şi televiziune.

CONCERT LA SALA RADIO

MUZICA UŞOARĂ
Muzica ușoară reprezintă un gen muzical
eterogen, adeseori definit prin raportare la alte genuri
de muzică. În mod nejustificat, denumirea capătă, nu
de puține ori, o tentă depreciativă. Muzica ușoară,
fiind mai veche decât multe alte genuri promovate
azi ca muzici de consum, suportă mai multe grade
de deschidere în privința cronologiei, dar în sens
general se vorbește în ziua de astăzi de muzica
creată începând cu a doua jumătate a secolului XX.
Muzica ușoară, în conștiința publicului
actual, își are rădăcinile situate nu mai devreme de
anii 1950. În consecință, cadrul ei este determinat
prin opoziție cu alte genuri ale muzicii de consum
(muzica rock, chiar și pop), în funcție de context.
Uneori, ea este prezentată ca însumarea tuturor
acestor genuri și pusă în opoziție cu muzica de
factură cultă.
MUZICA UŞOARĂ
Deceniul 1960 aduce în primii săi ani
muzica rock, iar de la jumătatea deceniului începe
mișcarea underground, asociată noii muzici. Rock-ul
ajunge în opoziție cu muzica ușoară, atât stilistic, dar
și prin ideologia promovată. Numele câtorva
interpreți de muzică ușoară românească de după cel
de-al doilea război mondial, Aurelian Andreescu,
Elena Cârstea, Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Stela
Enache, Luigi Ionescu, Horia Moculescu, Margareta
Aurelian Andreescu Pâslaru, Gică Petrescu, Angela Similea, Dan
Spătaru, Aura Urziceanu.
Pentru începuturile anilor șaizeci, un nume
semnificativ este cel al trioului fraților Grigoriu, unii
dintre primii artiști români de muzică ușoară care au
adoptat elemente de sintaxă rock în muzica lor (de
altfel, și una dintre primele formații de rock'n'roll din
România). Între compozitorii mai apreciați se pot
TRIO Marius Țeicu, aminti Florin Bogardo, Cornel Fugaru, George
Mihai Constantinescu Grigoriu, Margareta Pâslaru, Temistocle Popa,
şi Olimpia Panciu Marius Țeicu.
MUZICA UŞOARĂ
Unii autori tind să confere noțiunii de
„muzică ușoară” o accepțiune mult lărgită. Mai exact,
prin ea se înțelege totalitatea genurilor de muzică de
consum apărute de la jumătatea secolului XX, adică:
rock, pop, rap, disco, folk ș.a., toate puse în contrast
cu muzica de factură cultă. Raționamentul
Dan Spătaru respectivilor autori amplasează muzicile de consum
în dreptul culturii populare, susținând că îi sunt
proprii unele dintre caracteristicile ei:
funcționalitatea - muzica este scrisă pentru a
acompania activități ale societății
caracterul colectiv – muzicile de consum sunt
Angela Similea scrise în unele cazuri de mai mulți autori,
caracterul oral se manifestă parțial – există, totuși,
unele sisteme de notare a muzicii.
sincretism – din rațiuni comerciale, muzicile de
consum sunt, cel mai adesea, muzici cu text, însoțite
de videoclipuri.
Laura Stoica
FANFARA
Fanfara este o piesă scurtă muzicală,
interpretată de trompete şi alte instrumente de
alamă, frecvent însoţite de percuţie, de obicei în
scopuri ceremoniale. Termenul este de asemenea
folosit simbolic, de exemplu, de ocazii pentru care
nu există publicitate mult, chiar şi atunci când nu
este vorba de muzică.
Originea fanfarelor o regăsim în Evul
Mediu în formaţiunile militare muzicale ale Imperiului
Otoman; deşi basoreliefuri din Roma antică includ
frecvent reprezentări ale fanfarelor, dovezile sunt
neconcludente.
Fanfarele cântă oriunde şi pretutindeni,
nunti, festivaluri, petreceri, înmormântări, baruri şi
cluburi.
FANFARA
Fanfarele sunt populare ca temă muzicală în
programele de ştiri de televiziune şi radio. În plus,
ele sunt adesea folosite ca marşuri de victorie în
jocurile video.
Fanfarele sunt, de asemenea, frecvent folosite în
paradele militare. Acestea sunt, de asemenea,
folosite pentru a introduce pe cineva special sau
The Band of the Royal important.
Regiment of Scotland

United States Army Band

REALIZAT DE:
IOANA BOUROŞ, clasa a VII-a B
Colegiul Naţional C. NEGRI GALAŢI