Manele

Manelele (singular, manea)

sau muzica de manele constituie
un gen muzical, originar
în comunitățile
etnice de romi (sau țigani)
din România.
 Genul are influențe din muzica
populară aromână, greacă, turcă, arabă și
sârbă și din muzica lăutărească românească;
este remarcabilă capacitatea genului de a
încorpora elemente din practic toate celelalte
genuri muzicale accesibile culturii de
masă din România (muzică pop, rap sau hip-
hop, muzică dance, techno până
la jazz, muzică rock sau chiar muzică cultă).
Muzica de manele, cu o istorie relativ scurtă
(de ordinul a câteva decenii) a devenit cu
timpul un gen muzical apreciat în spațiul
vorbitorilor de limbă română.
 Semnificație
 Maneaua este o creație
 În țară există un număr
contemporană cu rădăcini în
semnificativ de ascultători de
cultura muzicală încă
manele (apreciate în special de
predominant otomană a boierilor
tineri), cu predilecție în zonele
din România sud-estică a
rurale și în cartierele muncitorești
începutului secolului al XIX-lea.
de la oraș. Fenomenul este de
Ca atare, ea prezintă o seamă de
asemenea prezent și
caracteristici pan-
în Bulgaria (cealga), Serbia (turbo
balcanice. Conform Dicționarului
-
explicativ al limbii române, ediția
folk), Albania (alb. tallava), Grecia
a II-a, maneaua este un cântec
(gr. laïká) sau în Turcia (arabesk).
de dragoste de origine orientală,
cu melodie duioasă și tărăgănată
ISTORIC
Originile manelei

 Cercetările efectuate până în ziua de astăzi nu au reușit să

reconstituie împrejurările în care au apărut manelele. Au fost
întâmpinate dificultăți din pricina volumului redus de informații
existente și a fiabilității lor, adesea îndoielnică. Cuvântul „manea”
este de origine turcă (cf. „cafea”) și datează din secolul al XIX-
lea sau anterior, ceea ce sugerează practicarea pe pământ
românesc a unei muzici denumite astfel, probabil în caracter
turcesc. Conținutul muzical al manelei din această perioadă nu
este cunoscut. Se pare că ea se auzea la curțile domnești și a fost
mai apoi preluată de către boieri. Maneaua a fost uitată până la
sfârșitul secolului, una dintre ultimele relatări cunoscute vorbind de
românul Stănică Pârlează, interpret de manele la Istanbul.
 Manelele moderne

În înțelesul actual, maneaua a apărut în

comunitățile țigănești din anii 1950–1960, ca reacție
la sofisticata muzică lăutărească. Maneaua era o
muzică accesibilă, cu text, ale cărei versuri descriau
în mod idilic aspecte ale vieții duse de romi. Nu sunt
cunoscute motivele pentru care această nouă muzică
a fost corelată cu noțiunea de manea, vehiculată
anterior; lăutarii o numeau chiar „manea turcească”,
probabil pentru a-i sublinia caracterul străin
de muzica țigănească. Ea făcea parte dintr-o
categorie ritmică distinctă, împrumutată din muzica
turcească de petrecere
 Trăsături
Muzica

Studiul muzicii de manele reprezintă un alt aspect al genului, încă lipsit de

interes de specialitate. Prima dificultate întâlnită în acest demers este
delimitarea granițelor genului, punându-se întrebarea dacă anumite piese
„atipice” trebuie incluse sau raportate la alte genuri muzicale . Însă în general,
configurația este unitară: muzica de manele folosește un limbaj armonic tonal,
cel mai adesea diatonic apariția de relații plagale interzise de tonalitate nu este
totuși exclusă. În limbaj tonal, se preferă modul major (spre deosebire de
muzica lăutărească, unde este mai apreciat minorul). În contrast cu armoniile
desfășurate, melodica este una de tip modal, folosind scări
muzicale împrumutate din genul lăutăresc, cu trepte mobile (folosirea în
melodie a treptei a doua urcate deasupra acordului de treapta I, de pildă,
amintește prin enarmonie de contrastul terță mare-terță mică din muzica
blues), ornamentații abundente, intervale de secundă mărită ș.a. Suprapunerea
dintre o acordică tonală majoritar diatonică și melodica puternic cromatizată
este o trăsătură comună cu muzica lăutărească și poate aduce uneori cu jazz-ul
modal.
 Videoclipurile
 Muzica de manele, fiind un gen în mare parte comercial,
este promovată prin producerea de videoclipuri. Există o
diferențiere clară între cântăreți în funcție de bugetul
investit în acest scop.
 Astfel, muzicienii puțin cunoscuți apelează la rețete deja
existente, inspirate din videoclipurile pentru muzica hip-
hop: cântărețul (cântăreața) se află în studio sau într-o
altă locație (de obicei, de interior), înconjurat
de dansatoare (sau, mai rar, dansatori) și este filmat în
timp ce cântă. Vestimentațiile celor ce apar în imagine
sunt provocatoare și creează, de regulă, un contrast
vizual între cântăreț și dansatori. Filmările, adesea
stângaci realizate și montate, îl au în centru pe
cântăreț. Nivelul calitativ al acestor producții este
scăzut, mai ales din cauza solicitării intense a echipelor
de filmare și a realizării în regim de „bandă rulantă”.
Cultura asociată muzicii de
manele
 Nume de scenă
 Interpreții de manele își
aleg
pseudonime hiperbolizante,
de exemplu Adrian
Minune sau Sorin Copilul
de Aur, sau nume prin care
scot în evidență localitățile
de origine, Gabi de la
Oradea sau Adi de la
Vâlcea. Nu întotdeauna
interpreții de manele au
pseudonime, uneori își
folosesc numele real
(parțial, cum ar
fi: Florin Salam, Nicolae Gu
ță (Nicolae
Linguraru), Vali Vijelie sau
complet, ca Mihai Priescu.
 Vestimentație
 În august 2009, Brad Pitt a
atras atenția la premiera
filmului Soția călătorului în
timp (The Time Traveler's
Wife) de la Teatrul
Ziegfeld prin vestimentația
sa neobișnuită, apropiindu-
se de ținuta tipică a unui
manelist: costum cream,
cămașă albă, pantofi maro
cu vârf alungit, ochelari de
soare și lanț de aur la gât.
 Discreditare și
interzicere
ÎN PERIOADA ANILOR 1995-2005 ACEST GEN MUZICAL A FOST FOARTE

RĂSPÂNDIT ÎN ROMÂNIA, ASCULTÂNDU-L DIN CE ÎN CE MAI MULȚI ROMÂNI,

DECADENȚA SA A FOST PROVOCATĂ DE O CAMPANIE DE DISCREDITARE A

ACESTUI GEN DE MUZICĂ CONDUSĂ DE INTELECTUALI ȘI MASS MEDIA CARE S-AU

AJUTAT DE STEREOTIPURILE LEGATE DE ETNIA RROMĂ ȘI DE ANTIȚIGĂNISMUL

ROMÂNILOR. AU EXISTAT STUDII CONTROVERSATE CARE ARĂTAU CĂ

ASCULTĂTORII DE MANELE AU CREIERELE PRIMITIVE. AU FOST INTERZISĂ PRIN

HOTĂRÂRI ALE CONSILIILOR LOCALE DIN MULTE ORAȘE AUDIREA LOR ÎN PUBLIC:

FESTIVALURI, MIJLOACE DE TRANSPORT ÎN COMUN, TAXIURI .