LUDWIG VAN BEETHOVEN

"Arta este o republica, unde fiecare e dator sa faca tot binele de care este n stare, pana si in cele mai vitrege conditii"

Ludwig van Beethoven (16 decembrie 1770, Bonn - 26 martie 1827, Viena) a fost un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Beethoven este considerat un compozitor de tranziie ntre perioadele clasic i romantic ale muzicii. El a lsat posteritii opere nemuritoare, printre care:

9 simfonii ( a 3-a Eroica, a 5-a a Destinului, a 6-a Pastorala, a 9-a cu finalul Od bucuriei pe versuri de Friedrich von Schiller, adoptat ca imn oficial al Uniunii Europene)

5 coancerte pentru pian i orchestr (remarcabile al 4-lea i al 5-lea Imperialul)

Un concert pentru vioar i orchestr Missa solemnis 32 Sonate pentru pian (printre care a 8-a Patetica, a 14-a Clar de lun, a 23-a Appassionata)

Sonate pentru vioar i pian (mai cunoscut Sonata Kreutzer) 16 cvartete pentru coarde Opera Fidelio Ludwig van Beethoven s-a nscut n 1770 la Bonn, Germania, ca fiu

al lui Johann van Beethoven (1740-1792), de origine flamand i al Magdalenei Keverich van Beethoven (1744-1787). Pn relativ recent ziua de 16 decembrie este considerat, n multe lucrri de referin, ca fiind data de natere a lui Beethoven deoarece se tie c el a fost botezat pe 17

decembrie, ori la vremea respectiv copiii erau botezai la o zi dup natere. Oricum aceast presupunere este nc privit cu rezerve la ora actual. Mediul familial nu i era tocmai favorabil, sub autoritatea capricioas a tatlui, un cntre de curte mediocru, alcoolic notoriu. Observnd ns talentul muzical precoce al fiului su, acesta a ncercat s fac, fr succes, din micul Ludwig un copil-minune, asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Beethoven a nceput s ia lecii de muzic, n jurul vrstei de 10 ani, cu organistul Christian Gottlob Neefe. Acesta recunoate dotarea muzical excepional a tnrului Beethoven i, cu sprijinul Arhiepiscopului din Bonn, Maximilian Franz, i faciliteaz n 1787 o cltorie la Viena. Aici ia probabil cteva lecii cu Mozart, dar trebuie s se ntoarc dup scurt timp la Bonn, din cauza nbolnvirii i morii mamei sale. n urmtorii patru ani lucreaz cu capela curii i cu orchestra teatrului din Bonn, avnd astfel prilejul s-i mbogeasc cunotinele muzicale cu operele aflate n circulaie n acel timp. n aceast perioad compune o Cantat cu ocazia morii mpratului Iosif al II-lea. n noiembrie 1792, Beethoven pleac pentru a doua oar la Viena, unde devine elevul lui Joseph Haydn, mai trziu i al lui Antonio Salieri. n capitala imperiului habsburgic, Beethoven reuete s ctige favorurile aristocraiei vieneze prin concerte private, cu care ocazie capt faima de virtuos pianist i de compozitor. Graie acestor relaii i a contactelor cu casele de editur, care i public unele compoziii, Beethoven reuete s dobndeasc o independen, pe care i-a dorit-o cndva i Mozart. n martie 1795 apare pentru prima dat n faa publicului vienez executnd primul su concert pentru pian i orchestr. Urmeaz o serie de concerte la Praga, Dresda, Berlin i Preburg (Bratislava). Dup primele sonate pentru

pian - printre care sonata op. 13 "Patetica" - , Beethoven deschide, ncepnd cu anul 1798, seria cvartetelor de coarde, compune i prima lui simfonie, n Do-major. n acelai timp apar primele semne ale scderii auzului, ceea ce l face s se izoleze tot mai mult de societate. n celebrul "Testament de la Heiligenstadt" (1802) Beethoven se adreseaz fratelui su, nspimntat de surzenia sa tot mai accentuat. Totui, tocmai n aceti ani, Beethoven compune o serie de opere desvrite ale stilului clasic de maturitate, ca cele trei sonate pentru pian op. 31, simfonia III-a "Eroica", apoi sonata pentru pian op. 57 "Appassionata", concertul pentru vioar i orchestr, simfoniile a V-a (a "Destinului") i a VI-a ("Pastorala"). n aceste compoziii se observ deosebirile fa de operele compuse n primii si ani n Viena: orchestra devine principalul "instrument" al lui Beethoven, chiar i operele compuse pentru instrumente soliste au un caracter orchestral. Evoluia stilului muzical Producia muzical a lui Beethoven este considerat n mod tradiional ca o punte ntre Clasicism i Romantism i se poate mpri n trei perioade:

Prima perioad (1790-1802), cuprinznd compoziiile din tineree de la Bonn i primii ani n Viena, reprezint continuarea stilului lui Haydn i Mozart, i desvresc clasicismul vienez ajuns la maturitate. Un exemplu l constitue cvartetul de coarde n La-major op. 18, foarte apropiat de compoziiile similare ale lui Mozart.

A doua perioad (1807-1812), aa zisul "ciclu eroic", cuprinde compoziii ca simfonia III-a (Eroica), concertele pentru pian i orchestr nr.4 i 5 (Imperialul), sonata pentru pian Appassionata. n

toate aceste opere se remarc profunzimea temelor, contrastele dramatice i noutile armonice, nentlnite nc la predecesorii si.

A treia perioad se profileaz din anul 1813. Compoziiile din aceast perioad nu mai pot fi grupate pe cicluri, fiecare din ele se prezint cu o proprie i puternic individualitate, eliberate de conveniile tradiionale. n muzica instrumental introduce recitative i arii, n fugi, variaiuni i elemente lirice, mereu n cutare de noi moduri de expresie. Cele dou opere importante din aceast ultim perioad, a 9a i Missa solemnis, se deprteaz complet de genul tradiional: astfel n finalul simfoniei se introduce o partitur pentru soliti vocali i cor, n timp ce Missa solemnis iese din tiparele messelor liturgice, devenind o confruntare subiectiv cu divinitatea.

Motenirea artistic Importana lui Beethoven se refer i la transformarea rolului compozitorului n societate. De la artizanul n serviciul Bisericii sau aristocraiei, el devine un artist care creeaz dintr-o necesitate interioar i nu la comand. Influena lui asupra compozitorilor ce l-au urmat a fost enorm. Admirat de Franz Schubert, Felix Mendelssohn Bartholdy, Robert Schumann, Johannes Brahms, pn la Richard Wagner i Arnold Schoenberg ca ntemeietor al unei ere noi n muzic, este considerat pn astzi ca figur cardinal n evoluia muzicii tuturor timpurilor, recunoscut i n limbajul i tehnica muzicii contemporane.El a format era unei noi generatii de muzic.

Istoria muzicii universale cunoaste multi compozitori mari, ale caror lucrari au supravietuit veacurilor, dar singur Beethoven, dintre toti, a fost supranumit Titanul. Titan, ca artist si ca om deopotriva, fiindca in arta, ca si in viata a invins prejudecatile timpului sau, a incurajat nazuintele spre libertate ale popoarelor ce se trezeau din lungul sau somn al unei istorii vitrege, a inlaturat destoinic piedicile ce i s-au ridicat in cale si s-a inaltat, asemenea unui vultur, deasupra amaraciunilor care l-au insotit pana acum. Revolutionar intr-adevar deoarece a inteles sa-si poata exprima nestanjenit gandurile si descatusa puterile ce mocneau intr-insul, in vederea fauririi unei societati noi, a unei lumi libere si drepte. Conditiile in care Beethoven a trait si creat o opera pe cat de vasta, pe atat de importanta, au fost cum nu se poate mai vitrege. A vazut lumina zilei intr-o familie impovarata de griji fara numar, a trebuit sa se zbata mereu spre a studia muzica si a-si castiga existenta, fiinta cea mai apropiata - un nepot de frate, in care isi pusese toata nadejdea - l-a dezamagit prin purtarile sale, ba a trebuit sa indure si lovitura cea mai cumplita a unui muzician, pierderea auzului la 29 de ani, o lovitura cumplita si brusca! "- Un muzician surd? a gemut el. Cum ar rade lumea de mine! E ca si cum un pictor ar fi orb, un atlet n-ar avea brate, un dansator ar ramane fara picioare! A umblat luni si ani in sir pe la medici in speranta ca-si va recapata auzul. Dar cu cat vizitele acestea la specialistii cei mai vestiti se inmulteau, cu atat surzenia era mai definitiva. -Cand voi auzi din nou? ntreba el cu o raza de speranta in priviri. -Nu putem cunoaste cauza raului , asa ca nu va putem ajuta, raspundeau medicii.

-Ce-ati spus? striga Beethoven, cu o expresie de panda pe fata. Voi auzi in curand, intr-adevar? Nu citea sau nu vraoia sa citeasca pe buzele lor raspunsul groaznic: niciodata, niciodata nu vei mai auzi! Cand intr-un tarziu, s-a convins ca nimeni nu-l poate ajuta, a exclamat cutremurat: -Doamne, de ce nu mi-am pierdut picioarele sau ochii? As indura orice, numai sa pot iar auzi!" Oricare altul ar fi fost zdrobit sub povara unei astfel de nenorociri. Dar Beethoven era un titan, care si-a invins durerea si descurajarea . "Vreau sa deprind curajul rabdarii", a notat el pe un caiet. "Daca trupul meu e nevolnic, spiritul trebuie sa biruiasca. Ceea ce nu pot auzi cu urechea, inima mea va trebui sa ghiceasca. Voi sfarama catusele pe care mi le-a pus destinul, vreau sa cant, sa cant pentru toti! Omule! Ajuta-te singur, odata ce ti-a fost daruita puterea s-o faci!" Si Titanul a invins cu adevarat, creand o opera nemuritoare, ale carei sunete strabat lumea de la un capat la altul, ca niste chemari la incredere, la lupta neintrerupta impotriva raului, la infratitrea tuturor oamenilor. Beethoven a cunoscut inca din tinerete succesul ce i se cuvenea unui artist adevarat. Dar recunoasterea publica a geniului sau creator a intarziat timp indelungat, incat abia pe cand implinea 40 de ani lucrarile lui se cantau in marile orase ale Europei, unde era socotit unul din cei mai de seama compozitori ai vremii, avea adepti inflacarati in randurile muzicienilor tineri, Academia din Amsterdam il alesese printre membrii sai, editorii ii cumparau si publicau lucrarile. Ce folos insa, odata ce el nu mai auzea deloc si comunica cu prietenii sai doar cu ajutorul unor caiete de conversatie, in care acestia scriau intrebarile si raspunsurile? Infirmitatea il facuse ursuz, ocolea oamenii si refuza

invitatiile, rusinandu-se de boala care ridica un zid de neintrecut intre el si lume. Traia singur, ca un sihastru, in locuinte pe care le schimba des si in care domnea dezordinea. Cartile si notele muzicale erau imprastiate pe jos, pe pervazul ferestrelor si pe alte mese unde erau uitate si resturi de mancare. Pe pian si masa de lucru se lafaiau insa compozitiile pe care cerneala nu se uscase. In harababura aceasta, compozitorul se simtea totusi in largul sau. Se scula dis-de-dimineata si lucra pana la pranz, dupa care facea lungi plimbari, in cursul carora ii veneau idei pentru ceea ce avea sa compuna a doua zi. Avea insa perioade de creatie cand renunta pana si la aceste plimbari ce-i erau atat de necesare, ca sa munceasca zi si noapte, mai multe saptamani la rand. In asemenea imprejurari se neglija pe sine cu desavarsire, uita sa se dezbrace cand dormea pe apucate cate un ceas doua, ba uita chiar sa si manance. Odata, prin anul 1823, ca sa-si odihneasca capul dupa o munca indelungata, iesi din casa fara palarie, in hainele sale de lucru. In WienerNeustadt, la o destul de mare distanta de casa, fu vazut spre seara un vagabond acoperit de praf, cu parul valvoi, pe care l-au arestat fiindca se oprea la ferestre luminate si arunca priviri curioase inauntru. Inchis intr-o carcera a postului de politie, necunoscutul cu infatisare de vagabond facu un taraboi asurzitor, pretinzand ca este Beethoven. "Esti o haimana, asta esti, fiindca domnul Beethoven e imbracat ca un artist, nu ca un cersetor!" a incercat sa-l amuteasca gardianul. Arestatul insa nu s-a lasat, ci a pretins sa fie chemat de urgenta directorul muzical al orasului. Acesta veni in graba si recunoscu, intr-adevar, in vagabondul din celula, pe celebrul compozitor. Beethoven a fost eliberat indata cu scuzele de rigoare, iar a doua zi primarul

i-a pus la dispozitie caleasca oficiala, cu care s-a inapoiat la Baden, langa Viena, unde locuia pe vremea aceea. Numai unui artist cu suflet de copil, liber de eticheta pretentioasa a burgheziei, putea sa i se intample una ca asta. Pe el nu-l preocupa decat muzica pe care o scria si cu care vroia sa trezeasca in oameni sentimente de demnitate, de solidaritate si cu cei multi, dragostea de libertate. A facut-o cu geniul sau fara seaman, si in "Simfonia a IX-a", cu cor, in care a folosit versurile din "Oda bucuriei" lui Friederich Schiller. Ideea ei l-a urmarit ani intregi, ca s-o realizeze in 1824. Este una din cele mai marete opere simfonice din intreaga muzica universala a tuturor timpurilor. In ea, Ludwig van Beethoven si-a exprimat increderea in victoria omului care lupta pentru binele tuturor. Este sinteza a doua concepte asupra carora artistul a lucrat decenii intregi inainte de a le finaliza respectiv amplasarea Odei bucuriei a lui Schiller ca expresia idealului dragostei universale si o simfonie ampla, fundamentala pe realizarile deja geniale ale compozitorului. Primele trei parti ale simfoniei a IX-a sunt o expansiune a modelului clasic, dar cea de-a patra nu se aseamana cu nimic din ceea ce fusese creat inainte. Aceasta incepe prin reluarea celor trei parti precedente, dar de care se indeparteaza si introduce patru solisti vocali si un cor. Pe langa forta absoluta si inovatiile continue greu de imaginat, aspectul uman al muzicii lui Beethoven a facut ca aceasta lucrare sa reprezinte una din principalele inspiratii pentru perioada romantica, perioada in care idealurile subiective ale artistului erau duse pana la limite. Primele doua simfonii ale lui Beethoven (I- in do major, op. 21, a II-a in re major, op. 36) au reflectat traditia vieneza. Cea de-a treia, "Eroica" (in mi bemol major, op. 55) a fost un punct de cotitura in evolutia acestei forme muzicale. Aceasta a fost prima lucrare a compozitorului in care si-a exprimat

propriile idealuri, si nu a realizat pur si simplu o forma abstracta prestabilita. Lucrarea reflecta diverse aspecte ale personalitatii artistului si este influentata de mai multi factori, printre care surditatea compozitorului si revolutiile din Europa acelor vremuri. Cu toate acestea, "Eroica" este, mai ales o incercare indrazneata de solutionare a problemei - considerata pana atunci insurmontabila - dezvoltarii perfectiunii atinse de Haydn si Mozart. Beethoven a extins lungimea partilor si proprtilor dramatice mult peste modelul clasic mai ales in simfonia a III-a si in majoritatea urmatoarelor simfonii (a IV-a, in si bemol major, op. 60, a V-a, in do minor, op. 67, a VIa, in fa mojor, op. 68, numita si Pastorala, a VII-a, in la major, op. 92, a VIII-a in fa major, op.93 si a XI-a, in re minor, op. 125, numita si Corala). LIBERTATE-DETERMINISM Libertate-determinism reprezinta prezumtia dupa care persoana este capabila sa preia influentele mediului si sa le orienteze in propriul sau comportament sau comportamentul este cauzat de actiunea unor evenimente si nu exista libertate. Beethoven facea foarte multe plimbari din care incerca sa-si gaseasca inspiratia pentru urmatoarea sa creatie de a doua zi. Uneori pleca in aceste plimbari fara sa se mai schimbe ajungand la distante destul de mari fata de casa lasandu-se purtat de val. Putem afirma astfel ca Beethoven se gaseste la atributul puternic al libertatii, acesta find influentat puternic de mediu. RATIONALITATE-IRATIONALITATE Dimensiunea care vizeaza gradul in care persoana este capabila sa actioneze rational. Am putea trata raionalitatea ca mod operant aplicabil unui spaiu obiectual-procesual, ca ansamblu de proceduri i strategii configurante prin care un sistem informaional genereaz o reprezentare a realitii n care se afl, i definete propria modalitate, poziie i mulime

de relaii-dependente cu aceasta i declaneaz aciuni pentru a i satisface nevoile funcionale. Beethoven a fost o persoana pe care o gasimfoarte rationala. Acesta desi incepea sa-si piarda auzul nu s-a lasat invins de acest aspect, a incercat in continuu sa gasesca solutii pentru problema sa fapt ce sa si intamplat : Ceea ce nu pot auzi cu urechea, inima mea va trebui sa ghiceasca. HOLISM ELEMENTARISM Din punct de vedere holistic comportamentul uman poate fi explicat studiind persoana in totalitate, nefiind posibila reducerea intregului la partile sale componente. Pozitia elementarista explica comportamentul prin investigatii ale aspectelor particulare independente de ansamblu. Abordarea holista porneste de la premisa ca oamenii pot fi ntelesi doar ca entitati de sine statatoare. Explicarea elementelor nu este relevanta pentru ntelegerea ntregului.Reprezentantii acestei abordari sustin ca, cu ct explicam mai mult o parte dintr-un ntreg, cu att avem de a face cu abstractiuni. n opozitie, sustinatorii abordarii elementariste argumenteaza faptul ca o ntelegere sistematica a comportamentului uman poate fi realizata doar prin studierea atenta a partilor sale componente. Adeptii elementarismului considera ca nu trebuie negate importanta studierii factorilor specifici care stau la baza comportamentului oamenilor.

CONSTITUTIONALISM ENVIROMENTALISM Prezumtie care se refera la importanta aspectelor ereditare sau a influentelor mediului in explicarea naturii umane si a comportamentului. Putem spune ca Beethoven nu apartine constitutionalismului deoarece nu a contat spre exemplu faptul ca era surd, sau ca tatal sau era un foarte slab professor de muzica. SUBIECTIVITATE- OBIECTIVITATE Existenta umana poate fi influentata de experienta subiectiva sau de exterior, de factori subiectivi. Ludwig iesea in diverse plimbari in cautarea inspiratiei si putem afirma ca este obiectiv insa acesta prelucra subiectiv informatiile gasite, astfel acesta mediaza intre cele doua atribute. ACTIUNI GENERATE DE STIMULI INTERNI ACTIUNI GENERATE DE STIMULI EXTERNI Se refera la cauzele reale ale actiunilor umane. Sunt aceste actiuni generate de stimuli interni, ori sunt simple raspunsuri la o serie de stimuli externi. Beethoven se incadreaza in laturaactiunilor generate de stimuli externi. Acesta vrea sa creeze muzica pentru lumea inconjuratoare, si este influentat de aceasta in mare masura. HOMEOSTAZIE - HETEROSTAZIE Aceasta dimensiune este strns legata de latura motivationala. Problema care se ridica este daca oamenii sunt motivati n scopul reducerii tensiunii si mentinerii unei stari de echilibru interior sau daca motivatia de baza a oamenilor depinde de crestere, de cautarea stimulilor si de autoactualizare. Bethoven face doar ceea ce-I place, nu este conditionat de nimeni si are libera alegere, ceea ce el allege sa faca e o optiune aleasa de el, motivatia vine din interiorul sau.

COGNOSCIBILITATE INCOGNOSCIBILITATE Poate fi natura umana cunoscuta in termini stiintifici sau potentialul stiintific al cunoasterii este transcendent, depasind posibilitatile cunoasterii. Beethoven este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari compozitori de muzica clasica, geniul sau uimind pe toata lumea. Pozitia compozitorului fata de prezumtiile de baza asupra naturii umane:
Libertate Rationalitate Holism Constitutionalis m Schimbare Subiectivitate Stimulare interna Homeostazie Cogniscibilitate PUTERNIC X X MODERAT SLAB MEDIU SLAB MODERAT PUTERNIC Determinism Irationalitate Elementarism Enviromentalism Uniformitate Obiectivitate Stimulare EXT Heterostazie Incognoscibilitat e

X X X X X X X

A murit in anul 1827, la 57 de ani. Atunci. Un suflet amplu de muzician, plin de suferinta, a parasit lumea, dar operele sale au zdruncinat si aratat acestei lumi puterea muzicii Beethoven a aratat lumii ca in ciuda pierderii auzului, focul muzicii dinauntrul lui nu s-a mistuit, ci si-a continuat palpairea. Averea lasata noua e muzica lui, mostenirea de pe urma lui, sunt compozitiile sale. Sa nu le uitam si sa nu i uitam suferinta!

"Nu conteaza ca sunt surd. Voi canta. Voi canta pentru voi toti!"