Aspecte generale

Deșertificarea este un hazard complex, de degradare a terenurilor în zone aride,

semiaride din cauza schimbărilor climaterice și activităților umane. Deșertificarea
este procesul prin care ecosistemele regiunilor semiaride își pierd capacitatea de a se
regenera, cedînd locul deșerturilor veritabile. În ultimile
decenii, ea s-a accelerat și a căpătat o mare
extensiune, reducînd dramatic spațiul vital
al populațiilor.

Principalele fenomene care pun în

evidență deșertificarea:
 Reducerea rezervelor de apă în sol
 Modificarea treptată a terenurilor
și pășunatul excesiv
 Distrugerea solului prin eroziunea în
suprafață, salinizarea și alcalinizarea
 Cultivarea excesivă și epuizarea solului
 Irigația cu utilizarea unui drenaj incorect
 Defrișarea plantațiilor de arbori și arbuști.

Procesul actual de deșertificare este de origine natural-antropogenă. Cauzele de

ordin natural cuprind încălzirea climei și intensificarea vînturilor, acestea din urmă
mărind evaporarea și uscarea plantelor, reducerea cantităților de precipitații,
modificarea regimului acestora.

Cauzele deşertificării:
 Încălzirea globală şi modificarea regimului precipitaţiilor atmosferice
 Activităţile antropice: suprapăşunatul, creşterea rapidă a populaţiei
 Sărăcia
 Cultivarea excesivă
 Lipsa mijloacelor alternative de existenţă

Cu ajutorul sateliților artificiali ai pămîntului, în deșertul Libiei au fost

indentificate dune de nisip care se deplasează spre valea Nilului, sub influența
vînturilor de nord-vest, fără a exista
posibilitatea de a fi oprite.
Cauzele de ordin antropogen cuprind
suprapopularea și utilizarea
necorepunzătoare a unor terenuri, mai ales
atunci cînd se înregistrează perioade
secetoase prelungite.
Pe plan international s-au desfășurat
mai multe programe de cercetare a acestor
fenomene și de ajutorare a țărilor slab dezvoltate, care înregistrează cele mai grave
pagube.
Sub egida ONU a fost elaborată Convenția pentru combaterea deșertificării în
țările afectate grav de secetă și deșertificare, adoptată în 1994, la care RM a aderat în
1998. În conformitate cu această hotărîre Guvernul RM a obligat Ministerul Mediului
și Amenajării Teritoriului, Serviciul de Stat ,,Hidrometeo,, și Institutul Național de
Ecologie să elaboreze Programul Național de Acțiuni pentru combaterea deșertificării
și secetei în RM. Programul respective a fost aprobat la 13 aprilie 2000. Scopul
Programului Național a fost de a identifica factorii care contribuie la deșertificarea și
măsurile practice necesare pentru combaterea deșertificării și reducerea efectelor
secetei în RM.
Aderînd la Convenția ONU pentru Combaterea Deșertificării, RM urmează:
 Să acorde întîietate combaterii deșertificării și reducerii efectelor secetei,
alocînd resurse necesare pe măsura necesităților
 Să elaboreze strategii și priorități în cadrul planurilor sau al politicilor de
dezvoltare durabilă
 Să abordeze problema deșertificării și să acorde o atenție deosebită
factorilor socioeconomici care generază procesele de deșertificare
 Să creeze un cadru favorabil prin consolidarea Legislației

Aspecte de risc
Deșertificarea ca hazard este evidentă pe aproape 25% din suprafața uscatului
terestru. Fenomenul de deșertificare a atras atenția opiniei pblice mondiale în anii 70
ai secolului trecut, cînd în Sahel- s-au înregistrat cîteva perioade cu secete puternice
care au produs numeroase pierderi de vieți omenești, foamete și migrații.
În ultimele decenii s-au înregistrat cîteva perioade secetoase,
care au avut urmări extrem de grave. În
partea de vest a Africii au murit de
foame 250 mii de oameni, lacul Ciad
și-a restrîns în 1973 suprafața cu 2/3.
Fenomene similare s-au
înregistrat în nordul și sudul Africii, în
sudul Asiei, în Americe de Nord și în
Australia, ceea ce i-a determinat pe
specialiști să considere deșertificarea
drept un fenomen global de modificare a
mediului.
În RM exploatarea intensivă a
terenurilor agricole și folosirea unor tehnologii
dăunătoare din punct de vedere ecologic au condus la diminuarea considerabilă a
productivității și au avut un impact negativ asupra solului.
La ora actuală, pe teritoriul Republicii cca 40% din terenurile agricole au soluri
erodate de diferite grade. În fiecare an suprafața pămînturilor erodate crește în medie
cu 0,9% iar pierderile anuale de sol fertile sunt estimate la 26 milioane de tone.
 Efectele deşertificării:
 Scăderea fertilităţii solului, distrugerea biomasei
 Producţii alimentare scăzute şi apariţia problemelor legate de lipsa hranei
 Scăderea stării de sănătate a populaţiei şi riscul de apariţie a unor epidemii
 Apariţia actelor ilegale şi a conflictelor

Măsuri de atenuare și de combatere a deșertificării

Printre cele mai importante activități îndreptate spre combaterea deșertificării în
RM sunt:
1. Crearea Cadrului Legislativ favorabil pentru protecția, ameliorarea și
utilzarea durabilă a resurselor de sol
2. Administrarea rațională a resurselor de sol
3. Organizarea monitoringului deșertificării
4. Sporirea fertilității solurilor, introducerea organizată a procedurilor
agrotehnice
5. Extinderea irigației mari și mici
6. Restabilirea ecologică a solurilor degradate
7. Restabilirea ecologică a vegetației pajiștilor
8. Asigurarea științifică de combatere a degradării solurilor și deșertificării
9. Dezvoltarea și implimentarea fazelor pilot de proiecte
10.Crearea sistemului e informare a populației în privința problemelor
deșertificării.