COMPORTAMENTUL UMAN

O ABORDARE ECONOMICA

Gary S. Becker

BIOGRAFIE

“M-am nascut in Pottsville, Pennsylvania, un mic orasel minier in Estul Pennsylvaniei,

unde tatal meu detinea o mica afacere, inca de la varsta de 16 ani. Intr-un sfarsit ne-am
mutat din acel oras catre Brooklyn, New York, unde tatal meu a decis sa se alature, in
calitate de partener unei alte afaceri”. Astfel incepe biografia acestui mare ganditor al
economiei si sociologiei, laureat al premiului Nobel.
”Eram mai interesat de Sport decat activitatile intelectuale pana la varsta de 16 ani. La un
moment dat am fost pus sa aleg intre a face parte din echipele de Handbal si cea de
Matematica ale liceului. Am vrut neaparat sa aleg Matematica; recunosc faptul ca fost o
decizie importanta, pe care am luat-o in mod constient, prin schimbarea oarecum
“neanuntata” a prioritatilor mele, chiar daca eram mai bun la handbal.
Dupa ce tatal meu si-a pierdut vederea in mare parte, a trebuit sa ii citesc detalii despre
stocuri si alte rapoarte pe partea de dezvoltare financiara, pentru ca el era antreprenor.
Poate ca acest lucru mi-a stimulat interesul pentru economie, desi initial eram destul de
plictisit de subiect.

Am discutat de multe ori despre politica, justitie. Cred ca astfel se explica faptul ca pana la
terminarea liceului, interesul meu pentru matematica era completata de o dorinta din ce in
ce mai mare de a realiza ceva care sa foloseasca societatii. Aceste doua directii m-au
influentat in primul an la Princeton, cand am urmat accidental un curs de economie si am
fost foarte atras de rigurozitatea matematica a unul subiect care era influentat de
organizarea sociala a societatii. In vara care a urmat, am citit mai multe carti despre
economie.
Pentru a deveni independent financiar cat mai repede, m-am hotarat sa absolv facultatea in
3 ani, optiune nu prea populara la Princeton. A trebuit sa urmez mai multe cursuri ca
ceilalti in timpul anului urmator si am ales sa citesc cursuri de algebra moderna si ecuatii
diferentiale pentru vara care a urmat. Pentur cursul de ecuatii mi-a fost incredintat un set
de cursuri nepublicate care puneau accent pe existenta unor solutii unice la ecuatiile
diferentiale. Am invatat multe despre aceste solutii, mai putin despre rezolvarea lor. Totusi,
investitia mea in matematica la Princeton m-a pregatit destul de mult pentru utilizarea
acesteia in economie.

Am inceput sa imi pierd interesul in economie in timpul ultimului an, pentru ca mi se

parea ca aceasta nu trata cele mai importante probleme sociale. M-am gandit sa ma
transfer la sociologie, dar mi s-a parut greu de urmat. Din fericire, m-am decis sa urmez
Universitatea din Chicago in ceea ce priveste practica de absolvent in economie. M-am
intalnit pentru prima oara in anul 1951 cu microeconomia lui Milton Friedman, ceea ce mi-
a reinnoit entuziasmul de a studia Economia. El punea accent pe faptul ca teoria
economica nu era un joc condus de academicieni destepti, ci o unealta puternica pentru a
analiza lumea din jur. Cursul sau era plin de pareri in ceea ce priveste structura teoriei
economice si aplicarea sa in raspunderea la intrebari importante, mai ales in practica. Acel
curs si contactul cu Friedman in sine au exercitat un efect profund in legatura cu directia
pe care am urmat-o in cercetare.”

Gary Stanley Becker, nascut pe 2 Decembrie 1930 in Pottsville, Pennsylvania, este un

economist American si laureat al Premiului Nobel. El a obtinut licenta de “Bachelor of Arts”
la universitatea Princeton in 1951 si doctoratul la universitatea din Chicago in 1955. A
predat la universitatea Columbia intre anii 1957 – 1968 (11 ani), dupa care s-a intors la
universitatea din Chicago, unde a organizat sedinte cu departamentele de Economie,
Sociologie si cu Scoala de Afaceri Booth.

Becker a fost unul dintre primii economisti care s-au decis sa faca legatura dintre economie
si subiecte care erau traditional considerate ca apartinand sociologiei, inclusiv
discriminarea rasiala, crima, organizarea familiei si dependenta de droguri. El este
cunoscut pentru nenumaratele argumente aduse faptului ca multe tipuri diferite de
comportament uman pot fi vazute ca fiind rationale si doritoare de maximizarea utilitatii.
Felul in care el a abordat aceste probleme este unul altruist, prin definirea potrivita a
utilitatii indivizilor. El se afla printre exponentii de baza ai studiului asupra capitalului
uman. Becker a fost de asemenea creditat pentru teorema copilului rasfatat (rotten kid
theorem).

Cunoscut fiind pentru munca sa la Universitatea din Chicago, el a castigat premiul Bancii
Suediei in Stiinte Economice, in memoria lui Alfred Nobel in anul 1992 pentru „extinderea
domeniului analizei microeconomice la o varietate de comportamente si actiuni umane,
incluzand comportamentul „non-market”.

Becker a fost unul dintre primii economisti sI ramifice ceea ce era considerat ca fiind
subiecte traditionale care apartin sociologiei, incluzând discrimnarea rasialI, crima,
organizarea familiei si dependenta de droguri. Este cunoscut pentru argumentarea sa
conform cIreia diferitele tipuri de comportament uman pot fi vIzute ca fiind rationale si
maximalizatoare a utilitItii. Abordarea sa poate include comportamentul altruistic ca
definiind utilitatea adecvata indiviziilor. De asemenea, face parte din exponentii cei mai
importanti ai studiului capitalului uman. Poate niciun economist contemporan nu a
contribuit mai mult in extinderea zonei de interes a economiei precum Becker.

Conform citatului de pe premiul Nobel, munca sa poate fi impartita pe patru arii:

 Investitiile in capitalul uman

 Comportamentul familial/ household, incluzand distributia muncii si alocarea

timpului in familie distribution of work and allocation of time in the family

 Crima si pedeapsa

 Discriminarea pe pietele muncii si bunurilor.

1
 ABORDAREA ECONOMICA A COMPORTAMENTULUI UMAN.

Gary S. Becker. Inca de cand deschidem pentru prima oara cartea sa, ne este clarificata
situatia ce ii confera dreptul de a ne impartasi din ideile sale pentru acest domeniu. Becker
se prezinta noua in calitate de profesor la departamentul economic al univ. din Chicago,
Illinois, SUA si, mai cu seama, cercetator principal la Biroul National de Cercetari
Economice.

Cartea sa reprezinta o colectie de lucrari, structurata in 7 parti, referinte, index, 13 teme

numerotate.

PARTEA I

INTRODUCERE

1.O ABORDARE ECONOMICA A COMPORTAMENTULUI UMAN

Ca in orice prim capitol de carte economica, Becker incepe cu abordarea insasi a notiunii
de economie, pe care o defineste in 3 feluri, astfel: “Economia se spune ca este: (1) studiul
alocarii bunurilor materiale pentru satisfacerea nevoilor materiale, (2) studiul sectorului de
piata si (3) studiul alocarii resurselor insuficiente pentru satisfacerea unor cereri
concurente.”

El argumenteaza aici despre faptul ca “definirea economiei in termenii bunurilor materiale

este cea mai ingusta si mai putin satisfacatoare” definitie, deoarece “nu descrie in mod
adecvat nici sectorul de piata, nici ce fac economistii.” O alta definitie evidentiaza
necesitatea ca “economia sa fie definita prin insasi natura problemei ce trebuie rezolvata, si
cuprinde mai mult decat sectorul de piata sau ce fac economistii”.

Desi autorul ofera mai multe definitii gasite de-a lungul timpului asupra notiunii de
economie, acesta le utilizeaza doar pentru a conchide ca “toate aceste definitii ale economiei
trateaza numai scopul, si niciuna dintre ele nu ne spune ce inseamna abordarea
economica”. El este de parere ca ceea ce distinge cel mai mult economia ca disciplina de alte
discipline in cadrul stiintelor sociale nu este subiectul ei, ci modul specific de abordare,
care, potrivit lui, presupune existenta pietei, care prin diferite grade de eficienta
coordoneaza actiunile diferitilor participanti (indivizi, firme sau natiuni), astfel incat
comportamentele lor devin reciproc comparabile.

El realizeaza, in aceasta sectiune, un minirezumat la subiectele atinse mai departe.

Ipoteza ca informatia este adesea foarte incompleta din cauza ca obtinerea ei este
costisitoare, este utilizata in abordarea economica pentru a explica acelasi tip de
comportament care in alte dezbateri este calificat drept comportament irational, si volatil,
comportament traditional sau comportament “nonrational”.

2
Becker abordeaza si tema sanatatii si a vietii lungi, care, considera el, nu sunt singurele
scopuri, ele pot fi sacrificate pentru ca ele contravin altor scopuri. Abordarea economica
implica existenta unei lungimi optime a vietii, in care valoarea in utilitate a unui an in plus
este mai mica decat utilitatea inainte stabilita folosind timpul si alte resurse pentru
obtinerea acelui an. El afirma ca prin urmare, conform abordarii economice, cea mai mare
parte a mortilor (daca nu toate) sunt intr-o oarecare masura sinucideri, in sensul ca ar fi
putut fi amanate daca s-ar fi investit mai multe resurse in prelungirea vietii.

Mai departe el abordeaza si problema casatoriei. El afirma ca o persoana decide sa se

casatoreasca atunci cand utilitatea probabila a casatoriei este mai mare decat cea a
ramanerii singure sau decat utilitatea cautarii mai departe a unui partener mai potrivit. In
mod similar, o persoana divorteaza atunci cand utilitatea anticipata a ramanerii singure
sau a casatoriei cu altcineva depaseste pierderea in utilitate a despartirii, incluzand
pierderile datorate separarii fizice de copii, impartirii bunurilor, taxelor legale si altele.
Asadar, se poate afirma existenta unei “piete a casatoriei”. De asemenea, “potrivitii” tind sa
se casatoreasca intre ei, luand ca etalon educatia, rasa, mediul familial, inaltimea etc. iar
“nepotrivitii” atunci cand etaloanele sunt marimea salariului si altele precum aceasta.

Alta teorie prezentata este cea a persoanelor care aleg o cariera universitara sau o alta
cariera intelectuala sau artistica numai daca se asteapta ca beneficiile, atat monetare cat si
psihice, sa depaseasca beneficiile corespunzatoare altor ocupatii.

3
 PARTEA A II-A

PRET SI PREJUDICIU

Eseul este preluat din “the Economics of Discrimination”, publicata pentru prima data in
1957, carte care a fost o versiune mult mai revizuita a tezei de doctorat a autorului din
1955, numita “Discrimination in the workplace”.

2. DISCRIMINARE EFECTIVA

De exemplu, discriminarea exercitata de albi determina se pare reducerea veniturilor

negrilor, dar cum actioneaza ea asupra propriilor venituri? Multi scriitori au afirmat ca
discriminarea in sfera pietei, exercitata de catre albi este in interesul albilor – se presupune
ca le cresc veniturile. Daca acest lucru ar fi corect, ar fi in interesul negrilor sa se razbune
impotriva albilor, discriminandu-i la randul lor, de vreme ce acest lucru ar trebui sa duca
la cresterea veniturilor negrilor. Daca, pe de alta parte, discriminarea exercitata de catre
albi conduce la reducerea si a propriilor lor venituri, procentajul reducerii veniturilor lor
este mai mare sau mai mic decat in cazul veniturilor negrilor?

Concluzia lui Becker este ca discriminarea exercitata de orice grup W conduce atat la
reducerea propriilor venituri cat si a celor ale N, si drept urmare o razbunare a N determina
mai degraba o inrautatire a situatiei pentru N decat o imbunatatire. Se arata de asemenea
de ce minoritatile sufera mai mult din cauza discriminarii decat grupurile majoritare,
folosindu-se un model in care se urmeaza pasii unei demonstratii matematice.

Deoarece discriminarea de catre W afecteaza atat W cat si N, in cele din urma reiese ca ea
nu poate reprezenta o metoda subtila prin care W sa isi poata mari comanda neta de
bunuri economice.

Comertul dintre doua societati este maximizat atunci cand nu exista discriminare si
descreste pe masura ce creste discriminarea. Daca membrii unei societati lucreaza numai
intre ei, izolarea economica completa va insemna si segregare economica completa.

Acesta abordeaza si problema “discriminarii in realitate”, aducand in atentia cititorului

niste detalii poate prea putin cunoscute. In realitate, numai circa 10% din populatia totala
a Statelor Unite o reprezinta negrii (1997), deci cantitatea de munca furnizata de ei este
substantial mai mica decat cea furnizata de albi. Becker demonstreaza ipoteza si traseaza o
comparatie intre situatia minoritatii negrilor din SUA fata de majoritatea lor, in Africa de
Sud, unde, surprinzator, tot populatia alba detine cele mai mare venituri si cele mai multe
beneficii comparativ cu restul.

Pornind de la asemenea afirmatii, logic urmeaza sa realizam ca grupurile minoritare sunt

tentate adesea sa se “razbune” impotriva discriminarii lor de catre altii prin intoarcerea
acestei discriminari.

4
Bineinteles, Becker isi sustine demonstratia cu formule; una dintre acestea se exprima
astfel: o crestere a discriminarii de catre W trebuie sa reduca venitul net al N relativ la cel
al W, daca si numai daca,

1 Y (W ) l n
= >
R Y ( N )/ c t l w ,

unde: R=, Y(W)=venit net la echilibru al lui W, Y(N)=venit net la echilibru al lui N,
ct=marimea capitalului exportat, ln= cantitate totala de munca furnizata de N, l w=cantitate
totala de munca furnizata de W.

Daca aceasta inegalitate ar fi satisfacuta, ar exista in continuare discriminare efectiva

impotriva N.

5
 PARTEA A III-A

LEGE SI POLITICA

3. CONCURENTA SI DEMOCRATIE

Economistii au argumentat adesea ca daca o ramura industriala actioneaza ca un monopol,

o politica guvernamentala de dorit ar fi fie inchiderea monopolului, sau daca acest lucru nu
e de preferat din cauza cresterii beneficiilor, reglarea sau chiar nationalizarea lui.
Monopolurile determina o distribuire proasta a resurselor, de vreme ce pretul cerut de
monopolist depaseste costurile marginale, iar o distribuire optima presupune un pret egal
cu costul marginal.

Ar fi avut loc o alocare optima daca ramura ar fi fost facuta sa fie concurentiala, de vreme
ce in ramurile concurentiale pretul este egal cu costurile marginale. Daca ramura era
monopol natural, pretul putea fi facut egal cu costul marginal fie indirect prin reglare
guvernamentala, fie direct prin conducere guvernamentala. Prin urmare, recomandarea de
mai sus este o lege anti-trust cu scopul de a impiedica sau inchide monopolurile artificiale
si reglarea sau administrarea guvernamentala a monopolurilor naturale.

In prima sectiune, concurenta in democratiile ideale, este dezvoltata teoria functionarii

democratiei politice in conditii ideale. Se arata ca o democratie ideala este foarte
asemanatoare cu un sistem ideal al liberei intreprinderi in cazul pietei. Ceea ce inseamna
ca deciziile politice vor fi determinate de dorinta electoratului iar sectorul politic va fi
condus foarte eficient.

Sectiunea a doua, concurenta in democratiile efective, incearca determinarea motivului

pentru care democratiile efective difera semnificativ de cea ideala, si daca interventia
guvernamentala in monopolurile particulare in democratiile efective ar aduce imbunatatiri
situatiei actuale. Concluzia este totusi una apoteotica, de forma: “poate ar fi preferabil sa
nu reglezi monopolurile economice si sa suporti efectele negative, decat sa le reglezi si sa
suporti efectele imperfectiunilor politice”, deoarece, considera Becker, ignoranta si cerintele
ridicate impuse organizatiilor politice sunt probabil cele mai puternice doua forte care
produc monopoluri si alte imperfectiuni in democratii, alaturi de alegerile periodice mai
degraba decat continue, si preferintele diferite ale electoratului.

4. CRIMA SI PEDEAPSA

Eseul asupra crimei si pedepsei aplica abordarea economica la comportamentul criminal si

politica de stat fata de crima. Pune sub semnul intrebarii parerea larg raspandita ca
inchisoarea si alte pedepse nu sunt eficace in impiedicarea crimei, si trateaza raportul intre
pedeapsa si metode mai eficace de intimidare a criminalilor, meritele relative ale amenzilor,
inchisorii, si ale altor tipuri de pedeapsa, si sarcinile politicii de stat in ce priveste crima.
Aceste probleme sunt dezbatute in mod curent ca rezultat al cresterii rapide a numarului

6
crimelor in ultimele doua decenii si nemultumirii fata de metodele traditionale de
intimidare si pedepsire a criminalilor.

Respectarea legii nu este considerata de la sine inteleasa, iar resursele de stat si cele
particulare sunt cheltuite in general atat pentru impiedicarea infractiunilor, cat si pentru
intimidarea infractorilor. Condamnarea nu este considerata in sine o pedeapsa suficienta
prin ea insasi; celor condamnati li se aplica pedepse suplimentare si uneori severe.

Gradul optim de aplicare al legii se arata ca depinde, printre alte lucruri, de costul prinderii
si condamnarii infractorilor, de natura pedepselor – de exemplu, daca ele se pun in termeni
de amenda sau inchisoare – si de reactiile infractorilor la modificari ale tipurilor de
constrangere.

Becker defineste crima, o descrie folosind tabele si statistici, pe costuri ale crimelor. Astfel,
crimele impotriva persoanelor au un cost de 815 milioane de dolari, cele impotriva
proprietatii 3932 milioane de dolari si asa mai departe, evaluate de Comisia Crimei.

O dovada indirecta a cresterii numarului de crime este cresterea mare a banilor lichizi aflati
in circulatie incepand cu 1929. De atunci, in ciuda urbanizarii continue, a cresterii
veniturilor, a raspandirii cartilor de credit si a altor tipuri de credite, ambele proportii au
crescut sesizabil. Aceasta inversare de situatie poate fi explicata printr-o crestere
neobisnuita a activitatilor ilegale, deoarece banii lichizi sunt evident mai usor de folosit in
tranzactii ilegale decat cecurile, pentru ca nu raman urme ale tranzactiei.

Pentru determinarea modului optim de combatere a crimei este utila dezvoltarea unui
model care sa cuprinda relațiile comportamentale ce se afla in spatele costurilor din tabelele
furnizate.

Categorii: relații intre:1. Nr. de infracțiuni, 2. Nr. infracțiunilor si pedepsele aplicate, 3. Nr.
de infracțiuni, arestari si condamnari si cheltuielile naționale pentru politie si condamnare,
4. Nr. condamnarilor si cheltuielile pentru inchisorile sau cu alte tipuri de pedepse, 5. Nr.
de infracțiuni si cheltuielile persoanelor particulare cu politia si arestarile.

Costul omorului se mascara prin pierderea din veniturile victimelor si nu cuprinde printre
alte lucruri, valoarea pe care societatea o da vieții insasi; costul jocurilor de noroc nu
cuprinde nici utilitatea celor care joaca si nici “disutilitatea externa” a clerului si a altora;
costul transferurilor precum spargerile si delapidarile nu cuprinde atitudinile sociale fata
de redistribuirea forțata a averilor si nici efectele furturilor asupra acumularilor de capital.
Prin urmare, estimarea costului crimei la 15 bilioane de dolari poate reprezenta numai
jumatate din pierderea neta a societații, nu numai din cauza ca sunt omise costurile multor
crime ale gulerelor albe, dar si pentru ca sunt omise o mare parte din pierderi, chiar si
pentru crimele enumerate.

Teoriile asupra factorilor determinanți ai nr. de infracțiuni difera mult ,,de la accentuarea
importantei tipurilor de cranii si a moștenirii biologice pana la educația din familie si
contactul cu societatea. Practic toate teoriile sunt de acord: atunci când alte variabile sunt

7
constante, o creștere probabilitații de condamnare sau pedepsire a unei persoane va
conduce in general la micșorarea, poate substanțiala, poate neglijabila, a numarului de
infracțiuni pe care le comite persoana respectiva. In plus, o generalizare frecventa facuta cu
persoanele cu experiența judiciara este ca o schimbarea probabilitații de condamnare are
un efect mai mare asupra nr. de infracțiuni decât o schimbare a pedepsei, deși, dupa cate
se știe, niciuna din teoriile cunoscute nu a facut lumina acestei relații.

Abordarea folosita aici urmeaza analiza economiștilor asupra alegerii si pornește de la

ipoteza ca o persoana comite o infracțiune daca utilitatea probabila a acelei infracțiuni
depaseste utilitatea pe care o poate obține folosindu-si timpul si celelalte resurse in alte
activitati. Unele persoane devin „criminali” deci, nu din cauza ca motivația lor
fundamentala difera de cea a altor persoane, ci pentru ca beneficiile si cheltuielile lor sunt
diferite. Totuși, autorul recunoaște ca un astfel de comportament face parte dintr-o teorie
mult mai generala si nu necesita concepte ad-hoc ca asociere diferențiala, anomie, si altele
asemenea, nici nu presupune cunoașterea perfecta, calcularea rapida cu ușurința, sau orice
alte caricaturi ale teoriei economice.

Aceasta abordare presupune existenta unei funcții ce leaga numarul de infracțiuni comise
de orice persoana de probabilitatea ei de a fi condamnata, de pedeapsa primita daca este
condamnata si de alte variabile, ca venitul din activitati legale sau altele ilegale, frecventa
arestarilor si tendința ei de a comite un act ilegal. Aceasta se poate reprezenta astfel:

Oj=Oj (pj, fj, uj),

Unde Oj – nr. infracțiunilor pe care le va comite o persoana intr-o anumita perioada, p j –

probabilitatea sa de a fi condamnata per infracțiune, fj – pedeapsa per infracțiune, iar uj – o
variabila care include toate celelalte influente.

Deoarece numai infractorii condamnați sunt pedepsiți, apare ca efect „discriminarea prin
preț” si nesiguranța. O creștere a veniturilor din activitati legale sau o creștere a gradului
respectarii legilor, datorate, de exemplu, „educației” va conduce la reducerea stimulentelor
de a intra in activitati ilegale si deci si numarul acestor infracțiuni.

Problema daca crima este profitabila se pune in funcție de atitudinile infractorilor fata de
risc si nu este legata direct de eficienta politiei sau de banii cheltuiți in combaterea crimei.

In sec. XVIII si XIX exista in tarile anglo-saxone si chiar si astazi in tarile comuniste si
subdezvoltate, tendința de a-i pedepsi destul de sever pe cei condamnați pentru infracțiuni
criminale, in timp ce probabilitatea de capturare si condamnare a acestora avea valori
relativ scazute. O explicatie a acestei tendințe este ca probabilitatea ridicata de condamnare
absoarbe evident resurse naționale si particulare sub forma numarului mare de polițiști,
judecatori, jurați si așa mai departe. Prin urmare, o reducere compensata a acestei
probabilitatea, reduce in mod evident cheltuielile cu combaterea crimei, si daca pedeapsa
anticipata ramane neschimbata, nu exista o creștere evidenta compensatoare nici a marimii
daunelor si nici a costului pedepselor. Rezultatul poate fi o presiune politica continua

8
pentru a pastra cheltuielile cu politia si celelalte cheltuieli la o marime relativ scazuta si
pentru a compensa prin aplicarea unor pedepse severe celor condamnați.

Teoremele bunastarii si stabilirea prețului transmisibil

Deși stabilirea prețului transmisibil in bani este cea mai obișnuita modalitate astazi,
cealalta modalitate nu trebuie ignorata, mai ales in tarile subdezvoltate sau comuniste. In
afara condamnarii la inchisoare si a altor pedepse, alte exemple sunt polițele, plata in
natura si cozile sau alte forme de așteptare a raționalizarii care rezulta din restricții legale
asupra fixarii prețului si din variații intamplatoare in condițiile cererii si ofertei. Este un
lucru interesant si merita un studiu mai aprofundat faptul ca condițiile de optimalizare
sunt atât de tare afectate de o schimbare in premizele caracterului transmisibil al prețului
fixat.

Condițiile optimalizarii

Economiștii trag in general concluzia ca pentru activitațile care cauzeaza un rau „extern” ca
de exemplu, fabricile care cauzeaza poluarea aerului sau taierea padurilor care pustiesc
pamantul ar trebui percepute taxe sau ar trebui reduse pana la nivelul la care raul extern
marginal ar egala castigul particular marginal, adica pana când pagubele nete marginale ar
fi zero.

Situația amenzilor

Aceasta parte a lucrarii prezinta diferite argumente care arata ca bunastarea sociala creste
daca amenzile sunt folosite de cate ori este cazul.

Eliberarea condiționata si instituționalizarea consuma rezervele sociale, iar menzile nu, din
moment ce sunt de fapt doar plați prin virament in timp ce primele doua pedepse necesita
resurse sub forma gardienilor, personalului de supraveghere, ofițerilor pentru
supravegherea celor eliberați condiționat si chiar si timpul infractorilor. Amenzile asigura
victimelor o compensație iar amenzile optimale la limita compenseaza victimele in totalitate
si restabilesc status-ante-ul, astfel incat victimele nu sunt cu nimic dezavantajate fata de
cazul in care infracțiunea n-ar fi fost comisa.

Amenzile optimale depind doar de raul si costul minim si in nici un caz de poziția
economica a infractorilor. Acest lucru a fost criticat ca fiind nedrept si au fost sugerate
amenzile proporționale cu veniturile infractorilor. Daca scopul este de a minimiza pierderea
sociala in venituri datorata infracțiunilor si nu de a se razbuna sau a le face rau
infractorilor, atunci amenzile ar trebui sa depinda de raul total facut de infractori si nu in
mod direct de venitul, rasa, sau sexul lor, etc.

Impotriva amenzilor au aparut multe argumente, printre care de exemplu faptul ca anumite
crime, ca omorul sau violul sunt atât de odioase incat nicio suma de bani nu poate
compensa raul provocat. Deci principiul mai general conform caruia nu te poți baza
exclusiv pe amenzi ori de cate ori raul depaseste resursele infractorilor. Aceasta este

9
explicația pentru care inchisoarea, eliberarea condiționata si eliberarea pe cuvânt de onoare
sunt pedepse majore pentru crime majore; este cauzat un rau considerabil iar infractorii
criminali nu au destule resurse pentru compensare. Din moment ce sunt preferate totuși
amenzile , acest lucru indica nevoia unui sistem flexibil de amenzi in rate pentru a le da
infractorilor posibilitatea sa plateasca amenzile cu o mai mare promptitudine si astfel sa
evite alte pedepse.

Compensarea si legea penala

Procedurile penale actuale din Statele Unite cauta sa imbine intimidarea, compensarea si
razbunarea. Acestea nu pot fi atinse simultan; daca pedeapsa cu amenzi optimale ar deveni
o regula, abordarea tradiționala a legii penale ar trebui sa fie substanțial modificata – telul
primar al tuturor procedurilor penale ar deveni același: nu pedeapsa sau intimidarea, ci
evaluarea „raului” facut de acuzat. Autorul abordeaza un exemplu practic, cel al legilor
antitrust. Un avantaj neașteptat, datorat accentuarii compensației si amenzii si nu
pedepsei si intimidarii, este ca validitatea poziției clasice nu trebuie verificata apriori. Daca
este valida, amenzile compensatorii ar descuraja toate constrângerile asupra comerțului si
ar atinge scopurile clasice. Daca nu, aceste amenzi ar permite constrângerilor care ar fi de
dorit din punct de vedere social, sa continue si in același timp ar compensa si societatea
pentru raul facut.

Cheltuieli particulare destinate prevenirii crimelor

O multitudine de masuri particulare si publice sunt luate pentru a se incerca sa se reduca

numarul si frecventa crimelor. Nevoia de acțiuni particulare este mare, in special in cazl
economiilor moderne, in mare masura interdependente, unde o persoana trebuie sa isi
incredinteze in mod frecvent propriile resurse si propria persoana „grijii” angajatilor,
patronilor, clientilor sau vanzatorilor. Daca fiecare persoana incearca sa minimizeze
pierderea previzibila din venitul personal datorata crimelor, deciziile particulare optimale
pot fi cu usurinta deduse.

Eficacitatea politicii publice

Anticiparea condamnarii si pedepsirii reduce pierderea datorata infractiunilor si astfel

mareste bunastarea sociala descurajand unii infractori.

Concluzii:

Aceasta lucrare foloseste analiza economica pentru a expune politicile optimale publice si
private de combatere a comportamentului ilegal. Deciziile „optimale” sunt interpretate in
sensul de decizii care minimizeaza pierderea sociala din venit cauzata de infractiuni.
Aceasta suma este suma pagubelor, costurilor de prindere si condamnare, a costurilor de
realizare a pedepselor impuse, s poate fi minimizata simultan in ceea ce priveste p,f sau
forma lui f daca una sau mai multe dintre aceste variabile nu sunt supuse unor restrictii
„exterioare”.

10
Amenzile au un anumit avantaj fata de pedepse: de exemplu conserva resursele,
compenseaza societatea in timp e pedepsesc si infractorii si simplifica determinarea
valorilor optimale. Nu este surprinzator faptul ca amenzile sunt cele mai obisnuite pedepse
si importanta lor a crescut de-a lungul timpului. Indfractorii care nu pot plati amenzi
trebuie pedepsiti in alte feluri, dar analiza optimalizarii implica faptul ca pentru ei valoarea
in bani a acestor pedepse trebuie in general sa fie mai scazuta decat amenzile.

Razbunarea, intimidarea, siguranta, reabilitarea si compensarea sunt probabil unele din

cele mai importante deziderate propuse de-a lungul istoriei. Alaturi de acestea, minimzarea
pierderii sociale din venituripoate parea limitata, stupida, chiar caraghioasa.

Dar, spre exemplu, daca pedeapsa ar fi o amenda optimala, minimizarea pierderii din venit
ar fi echivalenta cu compensarea „victimelor” in totalitate si ar elimina „panica" sau ar fi
echivalenta cu impiedicarea tuturor infractiunilor care cauzeaza pagubele mari daca costul
prinderii, condamnarii si pedepsirii acestor infractiuni ar fi relativ scazut.

Deoarece acelasi lucru poate fi demonstrat si pentru razbunare si reabilitare, morala ar

trebui sa fie clara: minimizarea pierderii din venituri este de fapt foarte raspandita si astfel
este mai folositoare decat aceste deziderate atragatoare si dramatice, dar rigide.

Aceasta lucrare se concentreaza aproape in totalitate asupra determinarii politicilor

optimale pentru combaterea comportamentului ilegal si da mai putina atentie politicilor
existente. De exemplu, s-a constatat, pe baza celor sapte crime majore in Statele unite ca
sunt pedepsite mult mai sever crimele care aduc mai multe pagube. Oricum, exista si
discrepante: de exemplu schimbul existent intre inchisoare si amenzi prevazut in diverse
regulamente este in mod frecvent mai scazut decat cel prevazut, favorabil celor inchisi.

11
 PARTEA A IV-A

TIMPUL SI PRODUCTIA GOSPODAREASCA

Lucrarea despre alocarea timpului reformuleaza teoria gospodariei, astfel gospodariile nu

mai sunt considerate simplii consumatori pasivi si bunuri achizitionate din sectorul de
piata, ci producatori activi de marfuri nevandabile, cum ar fi sanatatea sau prestigiul.
Aceste marfuri sunt compuse combinand bunurile si serviciile de pe piata, timpul propriu
al membrilor gospodariei, educatia, indemanarea si alte variabile „ambientale”. Tot in
aceasta parte este abordata si functia productiei gospodaresti.

5. ALOCAREA TIMPULUI

Aceasta lucrare prezinta o teorie a alocarii timpului pentru diverse activitati. La baza teoriei
sta ideea ca gospodariile sunt atat producatori cat si consumatori, ele produc marfuri
combinand inputurile timp si bunuri conform regulilor de minimizare a costurilor din teoria
traditionala a firmei. Marfurile sunt produse in cantitati determinate de maximizarea
functiei utilitatii configuratiei marfurilor, supusa preturilor si constrangerii asupra
resurselor. Resursele sunt masurate cu ajutorul asa numitului venit complet, care este
suma venitului in bani si a celui la care se renunta sau ‚pierdut’ prin folosirea timpului si
bunurilor pentru obtinerea utilitatilor in timp ce preturile marfurilor sunt masurate cu
ajutorul sumei costurilor inputurilor bunuri si timp.

Efectul schimbarilor de venit, alte venituri, preturile bunurilor si productivitatea timpului

de lucru si de consum asupra alocarii timpului si configuratiei marfurilor produse a fost de
asemenea analizat. De exemplu, o crestere a castigurilor compensata de o scadere a
celorlalte venituri astfel incat venitul complet sa fie neschimbat, va cauza o micsorare a
cantitatii de timp folosite pentru activitatile de consum pentru ca timpul va deveni mai
scump.

O interpretare „economica” traditionala a micsorarii de-a lungul timpului a orelor de munca

a accentuat cresterea productivitatii timpului de lucru si venitul si efectele substitutiei care
rezulta, presupunand ca cresterea productivitatii este dominanta. Alt factor care a avut
influenta a fost micsorarea de-a lungul timpului a preturilor bunurilor folosite pentru
marfurile in care se aloca intensiv timp.

Estimarile aproximative sugereaza ca, castigurile la care se renunta sunt importante

cantitativ si ca din aceasta cauza venitul complet este substantial superior venitului
banesc. Deoarece castigurile la care se renunta sunt in primul rand determinate de
folosirea timpului, mult mai multa atentie ar trebui data eficientei si alocarii sale. Bugetele
de timp, considera autorul, ar trebui incluse in bugetele banesti pentru a obtine o imagine
mult mai fidela a marimii si alocarii venitului complet.

12
6. ALOCAREA TIMPULUI SI BUNURILOR DE-A LUNGUL TIMPULUI

In aceasta parte se discuta despre alocarea timpului si bunurilor pe toata durata vietii intre
trei sectoare principale: consumul, investitia in capitalul uman si participarea la forta de
munca. Este folosit cadrul expus in lucrarea autorului: „O teorie a alocarii timpului”,
Economic Journal, sept. 1965.

Unele implicatii ale acestui model au fost testate de autor cu ajutorul datelor
recensamantului din 1960, pe esantioane de 1/1000, in ceea ce priveste castigurile, orele si
saptamanile lucrate, clasificate in functie de varsta, sex, rasa, educatie.

7. CONSIDERATII DESPRE NOUA TEORIE A COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI

Aceasta lucrare pledeaza pentru reformularea teoriei comportamentului consumatorului,

bazata pe abordarea functiei productiei gospodaresti, sugerata in lucrarea lui Becker „O
teorie a alocarii timpului”. Reformularile au aparut partial datorita caracterului inadecvat
al teoriei traditionale a alegerii si ceea ce este mai important, datorita capacitatii noii
abordari de a genera o gama larga de ipoteze convingatoare, care se pot testa si de a pune
la dispozitia omului de stiinta instrumentele necesare pentru intelegerea unui spectru mai
larg de comportamente umane studiate.

„O mare parte din ceea ce este foarte important in stiinta necesitatilor este imprumutat de la
stiinta eforturilor si activitatilor”. (Alfred Marshall)

Tratat in acest fel, efectul capitalului uman asupra consumului devine simetric cu efectul
sau asupra investitiei: acesta din urma indica valoarea baneasca a valului de venituri
marite, in timp ce primul indica valoarea monetara a valului de costuri reduse.

Pot fi observate pe scurt cateva implicatii ale includerii efectelor de consum ale capitalului
uman. Deoarece aceste efecte maresc in mod clar beneficiile totale ale investitiei, se va
consuma mai mult timp la orice varsta pentru a investi, decat s-ar consuma daca aceste
efecte ar fi nule. Acest lucru la randul sau implica o probabilitate mai mare a solutiilor „de
stocare” mai ales la varste fragede, demonstratia fiind relevanta. In plus, acum ar fi
justificata presupunerea ca randamentul consumului si randamentul ratelor salariilor
cresc si scad in acelasi timp pentru ca sunt rezultatele comune ale schimbarilor din fondul
capitalului uman.

In concluzie, aceasta lucrare sugereaza ca abordarea functiei de productie gospodareasca a

teoriei consumului este un instrument puternic de analiza. Ea incorporeaza sistematic si
simetric numeroase constrangeri asupra comportamentului gospodariei, se bazeaza pe
schimbarile venitului si preturilor ca explicatii ale comportamentului studiat si reduce
corespunzator increderea in diferentele de gusturi sau preferinte. Aceste schimbari sunt de
dorit in primul rand pentru ca genereaza o varietate de previziuni comportamentale
suplimentare, fara o ingeniozitate deosebita sau teoretizari ad-hoc facute de cercetator.

13
Noua abordare extinde aplicabilitatea teoriei economice a alegerii in sectorul din afara
pietei, facandu-se astfel mai utila pentru analizarea comportamentului gospodariei din
toate punctele de vedere.

Teoria consumului a fost transformata, asadar, dintr-o zona sterila a economiei intr-o zona
dintre cele mai atragatoare. Aceasta reprezinta cea mai convingatoare dovada a puterii sale
analitice si a avantajelor sale practice.

9. O ANALIZA ECONOMICA A FERTILITATII

Economistii au recunoscut demult ca oportunitatile de consum ale gospodariilor sunt

limitate de venitul disponibil, dar nu si faptul ca oportunitatile de productie ale firmelor
sunt limitate in exact acelasi mod la cele care produc profituri nenegative – sau la un set
oarecum mai mare atunci cand venitul provine si din alte surse. Aceasta neglijare provine
din preocuparea aproape exclusiva de firmele care maximizeaza profiturile, ele si numai ele
fiind independente de constrangerea oportunitatilor de productie. Daca firmele ar maximiza
mai degraba utilitatea decat profiturile sau s-ar comporta irational, constrangerea asupra
oportunitatilor ar actiona asupra firmelor la fel ca asupra gospodariilor.

Trebuie sa accepte realitatea chiar si unitatile de decizie irationale, ele neputand sa

mentina, de exemplu, o alegere care nu se mai afla in setul lor de oportunitati. Iar aceste
seturi nu sunt fixe sau dominate de variatii haotice, ci sunt modificate sistematic de diferite
variabile economice: o crestere compensata a pretului unor marfuri va schimba
oportunitatile de consum in altele. Prin urmare, sunt posibile raspunsuri sistematice, cu o
mare varietate de reguli de decizie, cuprinzand in mare parte comportamentul irational.

Intr-adevar, cel mai mare rezultat al acestei lucrari este faptul ca unitatile irationale vor fi
fortate adesea de o variatie a oportunitatilor sa reactioneze irational. De exemplu,
gospodariile impulsive vor tinde sa aiba curbe ale cererii inclinate negativ pentru ca o
crestere a pretului unor marfuri va schimba oportunitatile cu altele. Alte gospodarii
irationale vor tinde de asemenea, sa aiba curbe ale cererii inclinate negativ, firmele
irationale curbe ale cererii inclinate negativ pentru intrari, iar muncitorii irationali curbe
ale ofertei pozitiv inclinate pentru ocupatii.

Daca unitatile irationale raspund totusi adesea rational, explicatia ar fi aceea ca s-a
acordat putina atentiei studiului comportamentului irational. Un grup insa va reactiona
mai corect si mai rational decat o singura unitate, iar concentrarea exagerata asupra
nivelului individual poate conduce usor la o supraestimare a gradului de irationalitate
asupra nivelului pietei.

S-a demonstrat explicit ca numai modelele simple ale comportamentului irational in care
alegerile curente erau determinate partial fata de cele din trecut si partial prin consideratii
probabilistice.

PARTEA A V-A

14
 COMPORTAMENTUL IRATIONAL

In aceasta parte se demonstreaza ca teorema fundamentala a teoriei traditionale a cererii

consumatorului. Noua teorie a gospodariei este mai bogata si mai vasta decat teoria
traditionala, incluzand marfuri nevandabile, productia gospodareasca, alocarea justa a
timpului multor membri ai gospodariei, preturi umbra, investitii in capitalul uman si altele.
Abordarea care foloseste maximizarea si preferintele stabile ofera o indrumare mai
amanuntita in ceea ce priveste influenta acestor variabile diferite comparativ cu modelele
de comportament „irational” folosite in acest eseu.

8. COMPORTAMENTUL IRATIONAL SI TEORIA ECONOMICA

Se porneste de la ipoteza ca fiecare familie isi controleaza perfect atat numarul de nasteri,
cat si perioadele de timp dintre ele. Pentru majoritatea parintilor, copiii sunt o sursa de
venit psihic sau de satisfactie, iar, in terminologia economica, copiii vor fi considerati un
bun de consum.

Aceasta lucrare foloseste un cadru economic pentru a analiza factorii care determina
fertilitatea. Copiii sunt priviti ca un bun de consum indelungat, care aduce venit parintilor,
in primul rand venit psihic. Fertilitatea este determinata de venit, costurile copilului,
cunoastere, nesiguranta si preferinte. O crestere a venitului si o scadere a pretului va
creste cererea de copii, desi este necesar sa se faca distinctia intre cantitatea si calitatea
copiilor ceruti. Calitatea copiilor este direct proportionala cu marimea cheltuielilor cu ei.

Fiecare familie trebuie sa isi produca proprii copii, deoarece copiii nu pot fi cumparati sau
vanduti in sfera pietei. De aceea, fiecare nesiguranta in producerea de copii(cum ar fi sexul
lor) creeaza o nesiguranta corespunzatoare in consum. Acesta este si motivul pentru care
numarul de copii dintr-o familie nu depinde numai de cererea acesteia ci si de capacitatea
ei de a-i produce si de a-i aproviziona. Unele familii nu pot produce atatia copii cati doresc,
iar altele sunt nevoite sa produca mai multi decat doresc. Deci, fertilitatea efectiva poate fi
substantial diferita de fertilitatea dorita.

Autorul explica in mai mare masura cresterea fertilitatii in tarile vestice dupa razboi,
fluctuatiile ciclice ale fertilitatii relativ mici in comparatie cu cele ale altor bunuri de
consum indelungat, cateva relatii observate intre cantitatea si calitatea copiilor, si de ce
femeile din mediul rural sunt mai fertile decat cele din mediul urban.

De asemenea, Becker analizeaza in amanuntime o implicatie importanta, si anume ca

numarul de copii dorit depinde direct proportional de venit. Datele brute tipic selectionate
arata o relatie inversa cu venitul, dar aceste date nu mentin constanta cunoasterea
contraceptivelor. Cand este mentinuta constanta, apare o relatie directa. Aceasta parere
este sustinuta de corespondenta directa dintre modificarile ciclice ale venitului si fertilitatii.
Declinul secular al fertilitatii poate fi de asemenea compatibil cu o relatie directa deoarece
declinul secular al mortalitatii infantile si cresterea seculara atat a cunoasterii
contraceptivelor cat si a costurilor copilului pot depasi usor cresterea seculara a venitului.

15
10. CONSIDERATII DESPRE INTERDEPENDENTA DINTRE CANTITATEA SI CALITATEA
COPIILOR

Aceasta parte analizeaza existenta unei relatii speciale intre numarul (cantitatea) de copii
nascuti intr-o familie si calitatea copiilor, asa cum sunt ei perceputi de altii, daca nu de
parinti. Pentru intelegerea datelor privind interdependenta dintre calitate si cantitate si a
celor privindu-le exclusiv, este necesara presupunerea ca acestea doua sunt mai strans
legate decat orice alte marfuri alese la intamplare.

Trasatura de baza a acestei analize este consideratia ca pretul umbra al copiilor in raport
cu numarul lor este cu atat mai mare cu cat calitatea lor este mai mare. Sunt analizate,
astfel efectele venitului si efectele pretului.

11. O TEORIE A CASATORIEI

In acest eseu se demonstreaza faptul ca actul casatoriei nu reprezinta o exceptie si ca poate

fi analizat cu succes prin prisma cadrului oferit de economia moderna.

Doua principii simple formeaza inima analizei de fata:

Primul: deoarece casatoria se incheie practic intotdeauna in mod voluntar fie de catre
persoanele care se casatoresc, fie de catre parintii acestora, se poate aplica cu usurinta
teoria preferintelor, si se poate presupune ca persoanele care se casatoresc (sau parintii
acestora) se asteapta sa le creasca nivelul utilitatii deasupra celui pentru cazul cand ar
ramane singure.

Al doilea: de vreme ce pentru gasirea unui partener concureaza multi barbati si multe
femei, se poate presupune ca exista o piata a casatoriei. Fiecare persoana incearca sa
gaseasca cel mai bun partener, in functie de restrictiile impuse de conditiile de piata.

Aceste doua principii explica de ce sunt casatoriti cei mai multi dintre adulti si de ce
clasificarea partenerilor dupa avere, educatie si alte caracteristici este similara chiar atunci
cand conditiile sunt vizibil diferite. Tiparele maritale sunt diferite de la o societate la alta si
se modifica in timp intr-o varietate de moduri.

Sectiunea 2 din partea I analizeaza determinantii avantajelor casatoriei fata de cele ale
ramanerii singur pentru un barbat si o femeie. Castigul dintr-o casatorie depinde de
compatibilitatea sau complementaritatea timpului, bunurilor si altor intrari ale partenerilor
in productia gospodariei.

Sectiunea 3 din partea I se ocupa de modul in care un grup de barbati si femei se pot
clasifica in functie de caracteristici de piata si din afara pietei. Combinarea compatibila – o
corelare directa a trasaturilor caracteristice ale sotilor cu cele ale sotiilor – este in general
optima, o exceptie importanta fiind cazul cand clasificarea se face in functie de veniturile
barbatilor si ale femeilor, caz in care apare o corelatie inversa. Din punct de vedere empiric,

16
cea mai comuna este combinarea compatibila si se verifica pentru IQ, educatie, inaltime,
atractivitate, culoarea pielii, origine etnica si alte caracteristici.

Sectiunea 4 a partii I trateaza modul in care se imparte intre sot si sotie productia totala a
unei gospodarii. Partajarea nu este fixa intotdeauna, sa zicem 50-50, sau determinata
mecanic, ci variaza in functie de variatia ofertei si cererii pentru diferite tipuri de parteneri.

Partea II cuprinde diverse extinderi si modificari ale analizei relativ simple din partea I. Este
definita „grija”, si sunt tratate cateva dintre efectele sale asupra clasificarii optime precum
si avantajele casatoriei. Sunt analizati factorii care determina incidenta uniunilor maritale
poligame. Se renunta la presupunerea ca trasaturile caracteristice ale partenerilor
potentiali sunt cunoscute cu exactitate, si se analizeaza „cautarea” de parteneri, amanarile
casatoriei, casatoria de proba si divortul. Divortul si durata casatoriei sunt legate de
asemenea de investitii specifice facute in timpul casatoriei sub forma copiilor, a
atasamentului si sub alte forme. Se cerceteaza de asemenea pe scurt implicatiile diferitelor
modele maritale asupra fertilitatii, selectiei naturale si asupra inegalitatilor de venit din
cadrul familiei.

Constatarile din partea II:

O explicatie a motivului pentru care persoanele tin una la cealalta e mai probabil sa se
casatoreasca decat celelalte persoane similare care nu manifesta aceasta afectiune una
pentru cealalta. Acest fapt ofera la randul sau o justificare pentru presupozitia ca fiecare
familie actioneaza ca si cand ar maximiza o singura functie de utilitate.

O explicatie a motivului pentru care poligamia, atunci cand este permisa, se intalneste mai
mult la barbati mai prosperi si in general de ce inegalitatile dintre barbati si diferentele
dintre numarul de barbati si femei au fost importante in determinarea incidentei
poligamiei.

O analiza a relatiei dintre selectia naturala in timp si casatoria compatibila, care este
relevanta pentru intelegerea, printre alte lucruri, a persistentei timp de cateva generatii a
diferentelor dintre veniturile diferitelor familii.

O analiza cu privire la casniciile care sunt mai expuse separarii sau divortului precum si o
analiza referitoare la modul in care difera casnicia compatibila a celor care se recasatoresc
de prima lor casnicie.

Discutiile din aceasta lucrare reprezinta in principal o serie de prezentari preliminare ale
unor studii mult mai complexe aflate in curs. Studiile complete vor permite cititorilor o
evaluare mult mai corecta a valorii abordarii noastre economice pentru intelegerea tiparelor
materiale.

PARTEA A VII-A

INTERACTIUNI SOCIALE

17
Cele doua lucrari din aceasta sectiune analizeaza interactiunea dintre persoane, care
rezulta din atitudinea pe care o au, una fata de cealalta. In prima lucrare este expusa o
analiza generala a acestor „interactiuni sociale”, iar apoi sunt analizate cateva aplicatii, in
special interactiunea dintre membrii aceleiasi familii. Se arata, printre altele, de ce chiar si
membrii egoisti ai familiei au cateodata tendinta sa se poarte ca si cand ar fi altruisti unul
fata de celalalt.

Aceasta tendinta este denumita „teorema pustiului ticalos” si este folosita in a doua lucrare
pentru a explica de ce comportamentul altruist poate fi selectionat biologic de-a lungul
timpului. Comportamentul altruist poate de fapt sa mareasca in loc sa micsoreze consumul
personal si propriile proiecte de supravietuire. Deoarece probabilitatea ca altruismul sa le
mareasca este mai mare atunci cand este indreptat spre membrii familiei, altruismul real
sau simulat este mai puternic selectionat biologic in interiorul familiei decat intre familii
diferite.

12. O TEORIE A INTERACTIUNILOR SOCIALE

„Nici un om nu este o insula” – John Donne

„Omul este un animal social” – Seneca

Acest eseu foloseste instrumentele simple ale teoriei economice pentru a analiza
interactiunile dintre comportamentul anumitor persoane si diverse caracteristici ale altor
persoane. Desi aceste interactiuni sunt accentuate in literatura sociologica si antropologica
contemporana, si au fost considerate piatra de temelie a comportamentului de catre
economisti importanti ai secolului XIX, au fost ignorate in mare parte de literatura
economica moderna.

Conceptul central al analizei este venitul social, suma venitului personal al unei persoane
(castigurile sale etc.) si valoarea monetara pe care o au caracteristicile relevante ale
celorlalti pentru el, ceea ce eu numesc mediu social. Cheltuirea optimala a venitului sau
personal pentru schimbarea acestor caracteristici este data de conditiile marginale
obisnuite. Folosind conceptul de venit social, pot analiza efectul asupra acestor cheltuieli
pe care il au schimbarile diverselor surse de venit si preturi, inclusiv „pretul” mediului
social. Poate ca cea mai importanta implicatie este ca schimbarea doar a venitului personal
va tinde sa cauzeze o schimbare relativ importanta a acestor cheltuieli, cu alte cuvinte,
elasticitatea venitului personal a cererii de cheltuieli va tinde sa fie „mare”, mai mare decat
elasticitatea rezultata din schimbari cu acelasi procentaj ale venitului personal si mediului
social.

Interactiunilor dintre membrii aceleiasi familii li s-a dat cea mai mare atentie. „Capul
familiei” este ales indiferent de sex sau varsta, drept membrul care transfera puterea
generala de acizitie celorlalti membri ai familiei pentru ca este preocupat de bunastarea
lor, daca un astfel de membru are urmatoarele proprietati:

18
O distribuire a venitului intre membri nu afecteaza consumul sau bunastarea niciunui
membru pentru ca determina schimbari compensatorii ale transferurilor facute de capul
familiei. Drept rezultat, fiecare membru este cel putin partial asigurat impotriva dezastrelor
care il pot afecta.

Nu numai capul familiei, ci si ceilalti membri se comporta ca si cand i-ar „iubi” pe toti
membrii, chiar si cand sunt de fapt egoisti, in sensul ca maximiszeaza nu doar venitul
personal ci venitul familiei. Astfel, existenta unui cap al familiei economiseste canditatea de
dragoste adevarata dintr-o familie.

O familie se comporta ca si cand ar maximia o functie a utilitatii consistenta si tranzitiva

supusa unei constrangeri bugetare care depinde doar de variabilele familiei. Aceasta functie
a utilitatii este aceeasi cu a capului familiei, nu pentru ca acesta are o putere dictatoriala,
ci pentru ca preocuparea sa pentru bunastarea familiei integreaza toate functiile lor de
utilitate intr-o singura functie consistenta.

Transferurile de la parinti la copii in forma, sa spunem, scolarizarii, cadourilor si

mostenirilor tind sa fie invers proportionale cu ceea ce ar fi venitul copiilor comparativ cu
cel al parintilot, in absenta acestor transferuri. Astfel, venitul relativ al copiilor inclusiv
transferurile poate sa nu fie dependent sau sa fie chiar invers proprotional cu aceste
transferuri. In consecinta, nu putem presupune nimic despre stabilitatea de peste generatii
a pozitiilor economice sau sociale, cunoscand doar relatia dintre pozitia parintilor si suma
transferata.

Am tratat mai pe scurt caritatea si invidia, dand o atentie speciala efectelor diverselor
schimbari ale venitului asupra contributiilor caritabile si cheltuielilor pentru miscorarea
invidiei. De exemplu, elasticitatea mult mai mare a venitului cererii de contributii
caritabile(estimata cu ajutorul diferentelor dintre veniturile individuale a la un moemnt dat)
decat cea dedusa din schimbarile compuse ale venitului de-a lungul timpului este ilustrata
de implicatiile acestei teorii a interactiunilor sociale si nu de teoria traditionala a alegerii.

Din punct de vedere metodologic, scopul acestei lucrari este de a arata cum o alta relatie
considerata importanta in literatura sociologica si antropoligica, poate fi analizata cu folos
cand este inclusa intr-un cadru furnizat de teoria economica. Probabil ca principala
explicatie pentru neglijarea interactiunilor sociale de catre economisti nu este nici
dificultatea analitica, nici o preocupare pentru concepte mai importante, ci atentia excesiva
data dezvoltarilor formale din utlimii 70 de ani. Drept consecinta, chiar si conceptele
considerate importante de economistii anteriori, cum ar fi interactiunile sociale, au fost
lasate deoparte.

13. ALTRUISM, EGOISM, SI COMPETITIVITATE GENETICA: ECONOMIA SI SOCIOBIOLOGIA

Economistii in general preiau gusturile asa cum le primesc si rezolva consecintele

schimbarilor preturilor, veniturilor si altor vairabile presupunand ca acestea nu se
schimba. Atunci cand sunt fortati, ori incep sa se teoretizeze ad-hoc, ori trimit in mod

19
expliciti discutia despre gusturi sociologilor, psihologilor sau antropologilor. Din pacate,
aceste discipline snu s-au dezvoltat foarte mult in ceea ce priveste cunostintele sistematice
si folositoare despre gusturi.

Aceasta sectiune isi propune a realiza o continuitate a studierii impreuna a domeniilor

prezentate, avand un caracter amplu psihologic.

20
 AU TRATAT ACELASI SUBIECT…

Pentru aceste esee, autorul i-a consultat pe specialisti, si anume: Joseph Ben – David,
Milton Friedman, Victor Fuchs, Robert T. Michael, Richard Posner, T.W. Schultz, George J.
Stigler, Robert K. Merton, dintre care se pare ca ultimii doi au fost cei mai porniti pentru a-i
da o mana de ajutor in alcatuirea, precum si critica materialului de fata. Autorul
recunoaste insa ca, dintre persoanele pe care le mentioneaza, o parte nu sunt de acord cu
tema principala.

Abordarea economica a comportamentului uman nu este noua, si nici in afara sectorului

de piata. Adam Smith a utilizat adesea acest mod de abordare pentru intelegerea
comportamentului politic.

Jeremy Bentham si-a afirmat convingerea potrivit careia calculul placere-durere este
aplicabil intregului comportament uman: “Natura a situat omenirea sub guvernarea a doua
stapane suverane, durerea si placerea. Numai ele ne indica ce trebuie facut, dupa cum tot
ele hotarasc ce vom face... Ele ne guverneaza in tot ce faptuim, in tot ce spunem, in tot ce
gandim” (1963). Bentham a aplicat calculul sau la o gama destul de larga a
comportamentului uman, incluzand pedepsele criminalilor, reforma inchisorilor, legislatia,
jurisprudenta, legile privitoare la specula, precum si piata bunurilor si serviciilor.

Marx si adeptii sai au aplicat ceea ce se numeste de regula abordare “economica” la

politica, casatorie si alte comportamente ce nu se supun legilor pietei precum si la
comportamentul de piata. Pentru marxist, abordarea economica inseamna considerarea
organizarii productiei ca decisiva in determinarea structurii sociale si politice, si el pune un
mare accent pe bunuri materiale, procese, scopuri, conflictul intre capitalisti si muncitori si
subjugarea generala a unei clase de catre o alta.

Indreptandu-ne atentia mai spre zilele noastre, putem gasi variate, desi nu multe, exemple
asemanatoare in studiul comportamentului uman din punct de vedere economic. Un
scriitor care mi-a atras atentia in mod special este Gordon Tullock, cu a sa carte (scrisa
impreuna cu Richard B. McKenzie) „Noua lume a economiei. Expeditii de explorare a
experientelor umane”("The new world of economics. Explorations into the human
experience"), Homewood, Illinois, 1981.

Gordon Tullock (n. 13 februarie 1922, Rockford, Ilinois) a primit doctoratul in drept de la
University of Chicago in 1947. El a publicat peste 150 de articole si 16 carti (inclusiv, in 1962,
impreuna cu James M. Buchanan, The Calculus of consent - Calculul consensului: Fundamente
logice ale democratiei constitutionale, tradusa in limba româna de Paul Fudulu, Bucuresti,
Editura Expert, 1995, una dintre cartile fundamentale pentru teoria institutiilor).

Gordon Tullock a studiat dreptul la Scoala de drept din Chicago si a lucrat catva timp intr-
un birou de avocati privat si ca avocat al Departamentului de stat. A fost profesor la
Universitatile din South Carolina, Virginia, Rice University, Virginia Polytechnic Institute,
Virginia State University, George Mason University si Arizona. Astazi este profesor de

21
Economia dreptului la Center for Political Economy creat de Buchanan la George Mason
University.

In 1966 Tullock a participat ca editor la fondarea revistei Journal of

Non-Market Decision Making, numita mai tarziu Public Choice. Este si
fondatorul Center for Studies in Public Choice. A fost presedintele
diferitor societati stiintifice: Public Choice Society,   European Public
Choice Society,  Southern Economic Association si Western Economic
Association. In 1998 a fost desemnat ca Distinguished Fellow of the
American Economic Association.

In cele douazeci si trei de carti si sute de articole, a analizat campurile

alegerii sociale, economia dreptului si bioeconomia. Este unul din
numele cele mai importante ale Noii Economii Institutionale si al
Economiei Politice Constitutionale.

In cartea sa "Calculul consensului" scrisa impreuna cu James Buchanan, analizeaza

problema costurilor de adoptare a deciziilor politice: adoptarea de decizii are unele costuri
de tranzactie ce sunt mai mari cu cat mai mare este numarul indivizilor implicati, dar in
acelasi timp cu cat ne apropiem de unanimitate, cu atat mai mici sunt costurile externe pe
care unii indivizi le pot impune altora sau societatii. Calculul consensului trebuie sa
minimizeze suma ambelor tipuri de costuri.

The New Word of Economics: Explorations Into the Human Experience, scrisa de catre
Gordon Tullock impreuna cu Richard B. McKenzie, este o introducere accesibila in analiza
economica a institutiilor si a fenomenelor sociale in general. Ideea de baza a acestei lucrari
este aceea ca analiza economica poate fi aplicata si in studiul unor domenii considerate
treditional a fi distincte si care ar beneficia de metode specifice de analiza. Dintre acestea
pot fi enumerate: relatiile interumane, politica, educatia si altele.

Alt concept ce-si are originea in lucrarea lui Gordon Tullock este cel al societatii de
cautatori de venituri. Se utilizeaza expresia "cautatori de venituri" pentru a ne referi la
grupurile de interes ce incearca sa influenteze deciziile politice pentru ca regulile sa se
elaboreze si interpreteze in propriul lor beneficiu. Gordon Tullock a demonstrat ca in orice
sistem ce permite adoptia de decizii prin intermediul majoritatilor neunanime va fi posibila
si va avea o tendinta ca, prin schimbul de voturi, se ajung la coalitii de grupuri de interes
majoritare ce reusesc sa aprobe proiecte de care beneficiaza chiar daca costurile totale sunt
mai mari decat beneficiile totale rezultate. Costurile generate de acest tip de activitati au
fost numite "costuri ale cautatorilor de venituri" sau "costuri Tullock".

Nu orice merita facut, merita facut bine.

Una dintre presupozitiile de baza ale comportamentului rational uman este aceea ca orice
om va prefera mai multa calitate decât mai putina, in aproape orice situatie. Cu toate

22
acestea, putem observa ca oamenii se multumesc deseori cu mai putin decât cel mai bun
lucru posibil. Acest lucru se datoreaza costurilor mari implicate de calitate. Un individ
rational va creste nivelul calitativ al lucrului pe care il face pâna când beneficiul adus de
fiecare noua unitate de calitate este egal cu costurile acelei noi unitati de calitate. Problema
costurilor este una subiectiva, fiecare individ valorizând diferit resursele angrenate in orice
decizie luata.

Alegerile prezidentiale

Intr-un sistem politic cu doua partide sau cu mai multe partide, dar in care doar doua isi
disputa puterea, cele doua partide vor tinde catre centru. Reprezentând totalitatea
alegatorilor pe o axa, cei mai multi se vor situa spre centru, nu spre extreme. Si,
presupunând ca exista un centru, situarea unui candidat oricum altfel decât aproximând
acest centru, il va costa pe acel candidat atâtia alegatori câti sunt intre punctul unde a ales
sa se situeze si centru. In plus, cu cât se va departa mai mult, oponentul sau se va situa
mai aproape de centru, dar in aceesi directie ca si el, in speranta de a-i prinde pe toti acei
alegatori.

Intreprinzatori birocratici

Oamenii angajati in sistemul birocratic(in aceeasi masura ca si politicienii) sunt la fel ca

oricare altii, având perferintele si interesele lor. Potrivit autorilor, a considera ca ei iau
decizii pe considerente morale, total independente de interesele lor este eronat. La fel ca
oricare alti agenti de pe piata, ei cauta sa isi creeze avantaje. Una dintre rezultatele acestui
proces este faptul ca toti ceilalti indivizi ramân dezavantajati. Um mod prin care urmarirea
intereselor birocratilor este dezavantajoasa pentru oameni este risipirea banilor dati de stat.
Pentru a dobândi bani, influenta, statut social sau orice urmaresc sefii departamentelor, ei
pot investi in extinderea sau redecorarea biroului, infiintarea de filiale, cu posibilitatea
avansarii sau retrogadarii angajatilor s.a.m.d. In plus, atunci când o agentie sau un
departament trebuie sa faca un lucru, pretul pe care statul trebuie sa-l plateasca nu va fi
niciodata cel mai mic. In lipsa concurentei, statul nu are nici un control aupra diferentei
dintre costul efectiv si pretul cerut de agentia sau departamentul in cauza. Solutia propusa
de autori este ca statul sa preia modelul pietei. ori de câte ori un proiect trebuie facut si
sunt vizati bani de la buget, diferitele departamente interesate, chiar si firme private, ar
trebui sa vina fiecare cu proiectele lor si cel mai bun sa fie ales.

Revolte si panica

Autorii constata ca exista doua explicatii pentru fenomenele asociate cu revoltele maselor:
1)conditiile de viata sunt aspre si oamenii se rasvratesc sau 2)exista o "psihologie a masei",
ceva care ii determina pe oameni sa faca lucruri pe care nu le-ar face in mod normal.
Totusi, spun ei, explicatia comportamentului indivizilor este alta si este mult mai simpla.
Independent de factorii care declanseaza revolta, ceea ce se petrece in fiecare caz si ceea ce
poate explica aceste fenomene este faptul ca se schimba costurile pentru cei implicati.
Ideea lor este ca multa lume ar vrea uneori sa distruga, din diverse motive. Dar, in mod

23
normal, costurile sunt foarte mari si riscul de a fi prins este prea mare, asa ca astfel de acte
sunt izolate. In timpul unei revolte lucrurile se schimba. Presupunând ca un singur individ
din multime arunca o piatra, ceea ce este putin probabil, si chiar presupunând ca politia il
identifica pe acela, sansele ca el sa fie arestat sunt mult mai mici decât de obicei.
Prioritatile sunt altele. Pentru a discuta despre panica, autorii iau un exemplu de fenomen
care acum nu se mai petrece, dar care a fost cât se poate de real: salile de teatru care luau
foc. In acestea, pericolul de a muri din cauza arsurilor era reletiv mic, comparativ cu cel de
a muri strivit de tavanul foarte greu, care se prabusea. Interesul oricui din sala era sa iasa
cât mai repede, iar modul cel mai simplu de a obtine ceea ce isi dorea fiecare era sa iasa
inaintea tuturor. Fiecare, cu cât lasa mai putini oameni sa iasa inaintea sa, cu atât mai
repede era in siguranta. Nu ar trebui sa ne mire, conchid autorii, ca majoritatea victimelor
acestor teatre sunt de fapt victime ale celorlalti, care ii calca in picioare pentru a scapa.

Relatii interpersonale

Tullock atinge subiecte de ordinul: comportamentul sexual, Exploatarea afectiva, casatorie,

divort si familie, productia de copii, faradelege si lipsa de onestitate, baza economica a legii,
aspecte economice ale faradelegii, inselatorie si minciuna, politica, birocratie si grupuri
s.a.m.d.

O abordare institutionala contemporana a familie si casatoriei este aceea din The New
World Of Economics scrisa de McKenzie si Gordon Tullock, conform carora casatoria este un
contract intre un barbat si o femeie (sau intre doua parti de acelasi sex), motiv pentru care
analiza acesteia poate fi analizata in termeni de costuri si beneficii:

„Cu siguranta trebuie sa recunoastem importanta dragostei in casatorie si familie. Totusi

trebuie sa recunoastem ca in infiintarea unei familii, indivizii sunt condusi de o varietate de
motive. Unele dintre ele nu sunt fundamental diferite de acelea care ii influenteaza pe
oameni sa cumpere o masina sau haine noi.

Una din cele mai importante variabile ale mediului economic asupra carora organizatia nu
are control dar pe care încearca sa o influenteze în sensul dorit este consumatorul.
Comportamentul cumparatorului cuprinde toate actiunile implicate în alegerea,
cumpararea, utiliazarea si debarasarea de produse si servicii.
În analiza comportamentului consumatorilor, trebuie sa se aiba în vedere urmatoarele
trasaturi:
- comportametul consumatorului este dinamic, exista foarte putine reguli absolute ale
comportamentului uman;
- comportamentul consumatorului determina interactiuni, fiind necesar sa se cunoasca ce
cred consumatorii (perceptie), ce simt (impresie) si ce fac (conduita), precum si care sunt
factorii care îi influenteaza (mediul înconjurator);
- comportamentul consumatorului determina schimburi între participantii la procesul de
vânzare cumparare;
- consumatorii sunt foarte diferiti unul de celalalt;
- consumatorii actioneaza mai degraba emotional decât rational si pot

24
actiona diferit în momente de timp distincte;
- comportamentul consumatorului poate fi influentat, acesta poate învata si îsi poate
schimba atitudinile si comportamentul.
Factorii care detemina comportamentul consumatorilor referitor la cumpararea unui bun
sau servuciu nu se refera doar la necesitatile fizice (hrana, adapost, îmbracaminte) si nu
depind în exclusivitate de puterea sa de cumparare (pret, venit). Cele mai multe teorii
considera comportamentul consumatorului ca fiind o functie determinata de factori socio-
culturali si de trasaturi personale. Dintre factorii socio-culturali cu cea mai mare influenta
asupra comportamentului consumatorului si respectiv în elaborarea strategiei de
marketing, se disting cultura, clasa si pozitia sociala, comportamentul familial si grupul
(grupul de referinta).
Cultura reprezinta ,,ansamblul de norme, valori materiale si morale, convingeri, atitudini si
obiceiuri create în timp de omenire, pe care le poseda în comun membrii societatii si care
determina în mare parte comportamentul acestora, inclusiv comportamentul de cumparare
si de consum''.
Subcultura sau cultura secundara reprezinta ,,un set de convingeri adoptat de un subgrup
din cadrul culturii principale'' . În cadrul fiecărei societati exista grupuri cu comportamente
diferite si în cea mai acceptata teorie sunt cunoscute sub numele de clase sociale. Clasele
sociale cu alte cuvinte sunt ,,grupuri de indivizi ale caror interese sociale, economice,
educationale si politice coincid''.
Comportamentul familial are o influenta puternica asupra comportamentului
consumatorului. Familia, ca grup de referinta, se distinge prin urmatoarele caracteristici:
- contactul direct;
- utilizarea în comun;
- subordonarea nevoilor individului.
În mod frecvent, si în special în cazul bunurilor de folosinta îndelungata si de valoare mare,
membrii unei familii, în procesul de luare a deciziei de cumparare, pot îndeplini
urmatoarele roluri:
- initiator (persoana care declanseaza ideea cumpararii);
- influentator (persoana ce poate influenta, prin experiente si autoritatea de care se bucura,
evaluarea alternativelor);
- decident (persoana care ia decizia finala de cumparare);
- cumparator (persoana ce desfasoara direct tranzactia respectiva);
- utilizator (persoana care detine sau utilizeaza produsul respectiv).
Grupul de referinta este grupul din care o persoana poate sa nu faca parte, dar aspira la el,
bazându-se pe comportamentul pe care îl are. El este definit ca fiind ,,acea entitate sociala
în care individul nu este membru, dar cu care se identifica prin prisma similitudinilor de
aspiratii, prin comportamentul social în general si prin comportamentul consumatorului în
special''.

Limbajul folosit de Tullock este, asadar, mai putin tehnic decat al lui Gary Becker, iar
subiectele atinse sunt relativ aceleasi. Lucrarea lui Tullock a aparut inainte de publicarea
cartii recenzate de fata, insa nu trebuie sa uitam ca aceasta din urma reprezinta o colectie
de lucrari scrise si corectate de-a lungul anilor, incepand cu 1950, de-ale autorului nostru,

25
si de asemenea trebuie apreciata emanciparea lui Tullock fata de materialele deja eliberate
si gradul sau mare de inovare in acest domeniu, axandu-se pe observatii noi.

26
 CONSIDERATII PERSONALE

Becker lanseaza multi de “daca” inspre publicul sau, lucrarile sale fiind printre primele de
acest gen si inovand intr-un teritoriu virgin pentru economie la acea vreme. In acelasi timp,
chiar daca lucrarea reflecta noutate, ea se axeaza pe sistemele din SUA in principal.

Eforturile sale sunt de admirat, insa limbajul sau este unul destul de apoteotic, astfel incat
ni se pune problema in ambele sensuri de multe ori si nu este trasa o concluzie clara,
datorita flexibilitatii psihologiei umane, a nenumaratilor factori de luat in calcul. Daca ar fi
considerati acestia in totalitate, consider ca o astfel de carte ar putea fi mereu completata
cu alte si alte puncte de vedere, cel putin geografic vorbind.

Pentru Becker, in mod clar abordarea economica nu se limiteaza numai la bunuri materiale
si cereri si nici la sectorul de piata. El considera ca preturile si celelalte instrumente ale
pietei distribuie resursele insuficiente in cadrul unei societati si in acest fel limiteaza
cererile participantilor si le coordoneaza actiunile. Ele masoara costul favorabil pentru
utilizarea resurselor rare, iar modul economic de abordare prevede acelasi tip de raspuns la
preturile umbra ca si la preturile din sectorul de piata.

Becker este de parere ca legile fizicii, chimiei, matematicii, biologiei au o mare influenta
asupra comportamentului prin influenta lor asupra preferintelor si posibilitatilor de
productie. El recunoaste insa ca marea parte a comportamentului nu este inca inteleasa si
ca variabilele noneconomice contribuie si ele semnificativ la intelegerea comportamentului
uman, in viziunea sa o serie de participanti ce isi maximizeaza utilitatea pornind de la un
set stabil de preferinte si acumuland o cantitate optima de informatii si alte intrari intr-o
varietate de piete.

Cu alte cuvinte, crezul lui Becker este ca in mintea unui om va creste, deseori, pretul unei
tranzactii, daca face afaceri cu o minoritate pe care o discrimineaza. Teoria sa sustine
competitia, deoarece aceasta duce la scaderea gradului de discriminare. Daca firmele ar fi
in stare sa se axeze in principal pe angajarea minoritatilor si oferirea unui produs sau
serviciu mai bun, o astfel de firma ar fi capabila sa evite discrepanta in plata oferita
salariatilor, fiind aici vorba de oameni albi si negri, femei sau barbati, la fel de productivi.

Cercetarea lui Becker a condus la concluzia ca atunci cand minoritatile sunt intr-un
procent mic, costul discriminarii se abate in principal asupra acestora. Atunci cand acestia
reprezinta majoritatea insa, costul discriminarii se abate asupra propriilor parti. Becker
este de asemenea pionier al cercetarilor despre impactul profetiilor induse de catre
profesori si angajati asupra minoritatilor. O asemenea atitudine de multe ori duce la o
scadere a gradului de investire in abilitati productive si educarea minoritatilor.

O analiza a autorului demonstreaza ca separarea completa reduce venitul absolut si relativ

al minoritatii si drept urmare mai degraba creste decat reduce, discriminarea de piata
impotriva minoritatii. Pentru Becker, pare rezonabil ca discriminarea economica in

27
societati concurentiale sa fie legata de minoritati economice, iar discriminarea politica de
minoritati politice.

Consideratiile autorului mi se par intemeiate in cazul in care acesta doreste sa isi compare
munca cu cea a economistilor secolelor anterioare; modelul ideal al unei societati isi are loc
in cartile clasice. Ceea ce am luat constructiv de la aceasta prezentare a fost paralela pe
care Becker a realizat-o intre sistemul liberei intreprinderi si cel democratic. In partea a
doua se studiaza abaterile de la acest model perfect, insa concluzia ramane totusi una
apoteotica, de forma: “poate ar fi preferabil sa nu reglezi monopolurile economice si sa
suporti efectele negative, decat sa le reglezi si sa suporti efectele imperfectiunilor politice”,
deoarece, considera Becker, ignoranta si cerintele ridicate impuse organizatiilor politice
sunt probabil cele mai puternice doua forte care produc monopoluri si alte imperfectiuni in
democratii, alaturi de alegerile periodice mai degraba decat continue, si preferintele diferite
ale electoratului.

Abordarea folosita in sectiunea „crima si pedeapsa” urmeaza analiza economiștilor asupra

alegerii si pornește de la ipoteza ca o persoana comite o infracțiune daca utilitatea probabila
a acelei infracțiuni depaseste utilitatea pe care o poate obține folosindu-si timpul si celelalte
resurse in alte activitati. Ori personal gasesc grea de procesat motivarea unui astfel de act,
descrierea contextului ramanand de o natura pur economica, impartiala. „Unele persoane
devin „criminali” deci, nu din cauza ca motivația lor fundamentala difera de cea a altor
persoane, ci pentru ca beneficiile si cheltuielile lor sunt diferite”. Este bine ca autorul
recunoaște ca un astfel de comportament face parte dintr-o teorie mult mai generala si nu
necesita concepte ad-hoc ca asociere diferențiala, anomie, si altele asemenea, nici nu
presupune cunoașterea perfecta, calcularea rapida cu ușurința, sau orice alte caricaturi ale
teoriei economice. Luata altfel decat a fost intentionat, aceasta teorie poate conduce la
concluzia ca toti suntem in fapt criminali in asteptare, deoarece problema daca crima este
profitabila se pune in funcție de atitudinile infractorilor fata de risc si nu este legata direct
de eficienta politiei sau de banii cheltuiți in combaterea crimei.

Becker trateaza problema si din prisma unor conditii din tari cu altfel de sisteme, insa
analiza nu mai este foarte valida in ziua de astazi, aproximativ 20 de ani dupa publicarea
cartii sale.

Teoria autorului despre gospodarie mi se pare una foarte valida; este de admirat
schimbarea de perspectiva asupra statutului acestora, revolutionand si reintregind modul
in care vizualizam anteriorii simpli consumatori pasivi, sau marfurile nevandabile.

Da, gospodariile sunt atat producatori cat si consumatori, ele produc marfuri combinand
inputurile timp si bunuri conform regulilor de minimizare a costurilor din teoria
traditionala a firmei. Marfurile sunt produse in cantitati determinate de maximizarea
functiei utilitatii configuratiei marfurilor, supusa preturilor si constrangerii asupra
resurselor. Becker le masoara si le analizeaza folosind o apropiere noua fata de concepte
vechi si incurajeaza la inovari in acest domeniu. De asemenea, el testeaza implicatiile in

28
mod statistic pentru a impulsiona si da o directie de analiza celor interesati in domeniu,
folosind date de actualitate, usor de mobilizat pentru a ajunge la concluzia scontata.

Lucrarile sale din aceasta sectiune pledeaza pentru reformulari ale teoriilor stabilite pana
atunci, cea a teoriei comportamentului consumatorului, bazata pe abordarea functiei
productiei gospodaresti, cea a alocarii timpului etc. Reformularile au aparut partial datorita
caracterului inadecvat al teoriei traditionale a alegerii si ceea ce este mai important,
datorita capacitatii noii abordari de a genera o gama larga de ipoteze convingatoare, care se
pot testa si de a pune la dispozitia omului de stiinta instrumentele necesare pentru
intelegerea unui spectru mai larg de comportamente umane.

Teoria consumului a fost transformata, asadar, dintr-o zona sterila a economiei intr-o zona
dintre cele mai atragatoare. Aceasta reprezinta cea mai convingatoare dovada a puterii sale
analitice si a avantajelor sale practice.

Intr-adevar, cel mai mare rezultat al acestei lucrari este faptul ca unitatile irationale vor fi
fortate adesea de o variatie a oportunitatilor sa reactioneze irational. La urmatoarea
sectiune, dedicata acestui tip de comportament, se porneste in general de la ipoteze ale
modului ideal, precum ca fiecare familie isi controleaza perfect atat numarul de nasteri, cat
si perioadele de timp dintre ele etc. Autorul abordeaza aceasta sectiune pur tehnic ca si
nucleu al unei exprimari economice, numind, spre exemplu, copiii, sursa de venit psihic
sau de satisfactie, un bun de consum.

Aceasta lucrare foloseste un cadru economic pentru a analiza factorii care determina
fertilitatea. Este analizat astfel un intreg sistem, alaturi de caracteristica „fertilitate”, din
punct de vedere economic, luandu-se in considerare atat factori evidenti, cat si unii care in
mod normal pot scapa de analiza noastra la o prima privire.

In acest eseu se demonstreaza faptul ca actul casatoriei nu reprezinta o exceptie si ca poate

fi analizat cu succes prin prisma cadrului oferit de economia moderna. El reduce actele de
ordin familial la un plan simplu, economic, motivand alegerile partenerilor in legatura cu o
uniune, cu numarul de copii, cu productivitatea acestora etc.

„O explicatie a motivului pentru care persoanele tin una la cealalta e mai probabil sa se
casatoreasca decat celelalte persoane similare care nu manifesta aceasta afectiune una
pentru cealalta. Acest fapt ofera la randul sau o justificare pentru presupozitia ca fiecare
familie actioneaza ca si cand ar maximiza o singura functie de utilitate.

O explicatie a motivului pentru care poligamia, atunci cand este permisa, se intalneste mai
mult la barbati mai prosperi si in general de ce inegalitatile dintre barbati si diferentele
dintre numarul de barbati si femei au fost importante in determinarea incidentei
poligamiei.”

Discutiile din aceasta lucrare reprezinta in principal o serie de prezentari preliminare ale
unor studii mult mai complexe aflate in curs. Studiile complete vor permite cititorilor o

29
evaluare mult mai corecta a valorii abordarii noastre economice pentru intelegerea tiparelor
materiale.

In ceea ce priveste interactiunile sociale, cele doua lucrari din aceasta sectiune analizeaza
interactiunea dintre persoane, care rezulta din atitudinea pe care o au, una fata de
cealalta. In prima lucrare este expusa o analiza generala a acestor „interactiuni sociale”, iar
apoi sunt analizate cateva aplicatii, in special interactiunea dintre membrii aceleiasi familii.
Se arata, printre altele, de ce chiar si membrii egoisti ai familiei au cateodata tendinta sa se
poarte ca si cand ar fi altruisti unul fata de celalalt.

„Nici un om nu este o insula”, „Omul este un animal social”.

Conceptul central al analizei este venitul social, suma venitului personal al unei persoane
(castigurile sale etc.) si valoarea monetara pe care o au caracteristicile relevante ale
celorlalti pentru el, ceea ce Becker numeste mediu social. Interactiunilor dintre membrii
aceleiasi familii li s-a dat cea mai mare atentie.

Considerand intreaga sa lucrare, putem spune ca Becker este un laureat al premiului

Nobel intr-adevar de laudat, mai ales datorita statutului de pionier in domeniul in care a
publicat materialul. El nu mai prezinta astazi noutati pentru teoria economica, dar a
impulsionat, prin abordarea sa noua la acea vreme, iesirea dintr-un cerc vicios si
cercetarea mai departe a unor concepte care sa rezulte in final la o dezvoltare fara
precedent a economiei. Practic, toata lucrarea sa sprijina principiul general cum ca
eforturile economistilor ar trebui sa aiba drept scop final intelegerea si mai in profunzime a
comportamentului uman si cerintelor sale, mai ales datorita faptului ca in fond caracterul
unei persoane, background-ul sau, influenteaza decizia finala adoptata, in orice situatie
economica la care ne putem gandi, chiar si in ziua de astazi.

Consider ca nu numai ca aceste articole au stat la baza dezvoltarii marketing-ului ca

domeniu, insa, in cele din urma, ele reprezinta cea mai valida cale de dezvoltare a
economiei in zilele noastre, in acelasi timp fiind un domeniu enigmatic si care lasa loc
mereu de mai multe interpretari si abordari, economice sau nu.

30